936 matches
-
și greacă; În Ieremia, versetele 17,1-4, absente În LXX, sunt prezente În Ananaia; la fel, Ier. 29,16-20. Ordinea este amestecată pretudindeni, unul din cazurile cele mai flagrante fiind episodul binecuvântărilor lui Iacob din Geneză (Î.P.S. Bartolomeu Anania pendulează dezinvolt Între TM și LXX). Desigur, avem de-a face cu o „diortosire”, nu cu o retraducere, dar corect ar fi fost ca pe contrapagină să nu fie pomenită, ca versiune de control, numai Septuaginta, ci toate traducerile străine moderne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de chinovie de odihnă a unui militar. Sans-Souci a fost construit în 1745-1747 de Knobelsdorf și Frederic cel Mare a locuit aici fără întrerupere. Aici a și murit la 17 august 1786 ora 2,20 după miezul nopții, cum arată pendula din camera lui de muzică, un dar frumos al d-nei de Pompadour pe care o întorcea regulat el singur. Camera lui Voltaire. Camera lui Frederic Wilhelm IV care a murit la 1861. Sufrageria ovală, unde aveau loc celebrele prânzuri de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alerta, nu le-a spus alor săi că se internează la chirurgie. În trei săptămîni n a primit nici o vizită, în schimb a fost zîmbitor și culant cu toată lumea. Discutăm despre orice. Simțim nevoia să ne lăsăm duși de vorbe. Pendulăm între prezent și trecut. Evocăm întîmplări la care ceilalți n-au fost martori. Reale sau inventate. Comentăm cu patimă chestiuni politice. Nu suferim tăcerea, cum natura nu suferă vidul. Discuția e ca o iederă de care ne agățăm sufletele. Prin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
după o primă secvență sumar descriptivă, urmează prelungirea ei ca un ecou (sau ca un contrapunct) în interioritatea eului liric: „Inima galbenă a lunii / arde pe vânturi și lasă / vagi reverii de mătasă / cercului galben de astre / [...] / Singură / Inima mea, / pendulând / între lună și soare”. A tradus, singur sau în colaborare, din Cervantes, Lope de Vega, Federico García Lorca, Miguel Hernández. Antologia de „folclor poetic contemporan” Pe-un picior de plai (1957) e lipsită de scrupulul fidelității și autenticității. SCRIERI: 1907
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
și a drepturilor care decurg din acest statut. Două metode îmi vin cu acuitate în minte: scutirile populiste de impozite și perpetuarea muncii la negru. Amândouă au drept consecință lezarea preponderentă a drepturilor cetățenești pozitive la educație, sănătate, asigurări sociale. Pendulând între politica populist-reparatorie a conservatorismului de stânga (cea reprezentată de PDSR și, în primii ani de după 1989, de FSN), axată pe daruri din banii publici - apartamente vândute ieftin chiriașilor, măriri nejustificate de salarii - și politica restitutivă a conservatorilor de dreapta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
climat relațional foarte sever, cu supraveghere și pedepse. Abordările contemporane vorbesc despre disciplină ca despre un ansamblu complex normativ, interacțional și psihologic, care poate fi interpretat fără rezerve știintifice și din punct de vedere managerial. Controversele istorice privitoare la disciplină pendulează între două extreme, cea a permisivismului și cea a autoritarismului, și sunt constituite în teorii relativ distincte în cadrul pedagogiei moderne și contemporane: Teoria disciplinei permisive (liberale): își are originea în concepția lui J.J. Rousseau, conform căreia constrângerea exterioară prin dispoziții
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
ce îi definesc maturizarea și cărora ea le conferă un aer de agreabilă stranietate. Dominată de prezențe feminine (Mama, mătușa Mătăsica, Bertha, Păuna, domnișoara Herbst, caracterizate în roman cu lux de amănunte, de la detalii vestimentare până la date caracteriale), evoluția Augustinei pendulează între o accentuată nevoie de ocrotire și asumarea conștientă a propriului destin, eliberat de influența celorlalți. Voluntară, inteligentă și rafinată, eroina trăiește experiențele amoroase ca pe o necesară inițiere, fără să le confunde însă cu iubirea autentică. Romanul excelează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
orice „suferință” ne-a făcut, mi-a făcut și câteva daruri de existență. În afară de cărțile publicate și de o mai bună stăpânire a limbii, am trăit Într-una dintre cele mai Înalte focare de cultură și de civilizație ale Europei. Pendulând Între München, unde-mi aveam familia, și Paris, Între franceză și germană, dar mai ales Între două structuri mentale, culturale și civilizatorii aproape opuse, având astfel posibilitatea de a le compara continuu. Francezii, spre deosebire de cele ce credeam În tinerețe, influențat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lui Daneliuc și de filmul unui tânăr Nae Caranfil E pericoloso sporgersi. Este așa și-așa, de pildă, ce face Radu Nicoară (Polul Sud), după cum ar trebui salutată opțiunea Mariei Maric (Tinerețe sfărâmată) pentru povestirea solidă, bine articulată dramatic și pendulând curat între tensiune și umor ; în aceeași categorie ar putea intra și Timpul liber al lui Valeriu Drăgușanu cu rezerva că filmul este inegal : plin de surprize plăcute în prima parte, dezamăgitor pe urmă... Tot filme teribil de inegale au
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
faptul de a te abandona, de a ieși din sine, de dragul unei idei, al unui proiect grandios, al unui om. Te realizezi slujind. O familie, o întreprindere, o utopie. Sau opera proprie, ipostaziată în monument exterior, care îți va supraviețui. Pendulezi între eroism (civic) și activism bezmetic. Între zel constructiv și agitație dizolvantă. Mereu în serviciul celuilalt, riști, adesea, să-ți pierzi chipul. Dacă stau să mă gândesc bine, mai sunt încă sute de tipuri și de combinații de tipuri. În
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
haotici, lipsiți de tact? Dacă se șochează? Dacă dau în fandacsie? Dacă le creezi ditamai inhibiția profesională și existențială? Ce e cu discriminarea asta între referenți și candidați? Dincolo de toate aceste piruete, se întrevede, de fapt, o anumită filozofie: umanitatea pendulează între balamuc și azil. Trebuie să mergem în vârful picioarelor, să ne purtăm cu aproapele nostru așa cum te porți cu o vietate debilă, inaptă să suporte sinceritatea, observația critică, adevărul. Căci nu ni se cere, pur și simplu, să fim
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tică losul din această specie nu dă doi bani pe discernământul său și pe onoarea proprie. Încet-încet, el învață să ia directivele superiorilor drept convingeri personale. Murdăria nu-i face rău, câtă vreme ea are „legitimitatea“ fidelității. Devotat „cauzei“, el pendulează fără jenă între opțiuni ireconciliabile: nu consecvența e problema lui, ci obediența fără breșă. I se ordonă să fie principial, e principial. Gesticulează isteric, ridică glasul, trântește ușa. I se ordonă, dimpotrivă, să fenteze discret, s-o lase moale, să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oricât de rar, distanță față de sine? Admițând că nici el nu e Făt-Frumos din Lacrimă, Albă-ca-Zăpada, Ileana Cosânzeana sau Scufița Roșie? Nici vorbă! Viziunea reprezentanților noștri despre lume e de o cristalină simplitate: tot ce e dincolo de augusta lor siluetă pendulează între catastrofal și ridicol. Opoziția (respectiv puterea) nu înseamnă decât colecții de zmei diformi, Babe Cloanțe, spâni, balauri, sau caricaturi. Paradisul în seamnă „noi și-ai noștri“. N-am întâlnit, în nici una din taberele politice, politicieni care, din când în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tuturor rușine de ceea ce se întâmplă în România de la o vreme. Am reușit să intrăm în Europa, ieșind din rândul lumii. Am devenit, ca niciodată parcă, o insulă absurdă, un conglomerat de dejecții, plutind în derivă. Viața noastră coti diană pendulează între ridicol și convulsie, între mârlănie și delir. Suntem cu toții vinovați și cu toții victime. Cum ne-am mai putea reabilita în ochii noștri și ai celorlalți? Ce mai e de salvat? Uneori - deformare profesională - îmi spun că numai limba română
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bătându-și joc de nevoiași, aruncând cu ouă sau turnând saci de făină în capul trecătorilor. Cine mai găsește azi o plăcere în a tăia capul unui cocoș sau omorându-l cu pietre 36? Societățile noastre au încetat să mai penduleze între o extremă și alta; în mod obișnuit, normele și regulamentele în vigoare nu mai sunt abolite nicăieri. Sărbătoarea hipermodernă nu mai inversează nimic, nu abolește nici reguli, nici tabuuri; acum, veselia colectivă e structurată integral de principiile vieții cotidiene
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Scriitor și pictor, pe numele său adevărat George Antonescu, s-a născut la 15 octombrie 1898 în satul Toporăști, actualmente comuna Pungești județul Vaslui. A urmat școala primară în satul natal. După mai multe ucenicii la Pungești și în București, pendulează între cele două localități, fixându-se în final în Capitală, deși acolo nu avea nici slujbă, nici un domiciliu stabil. În paralel citea foarte multe cărți și reviste, iar duminica vizita expozițiile de artă plastică. Se mai spune despre Ge. Talaz
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
introdus în România. Din păcate, cele două partide se confruntau adesea din zona politică în aceea a politicianismului, adică din zona servirii intereselor naționale în aceea a servirii intereselor personale. România apare în jurul anului 1900 ca o țară a contrastelor, pendulând între Orient și Occident: lux rafinat la nivelul elitelor, trai cu moșteniri orientale la nivelul claselor de mijloc și sărăcie în lumea satelor. Comunicarea autentică între elite și mase devine practic inexistentă. În 1906, au loc celebrările fastuoase ale celor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fi considerați, prin vârstă și debut, ca aparținând unei anume generații, alții se dezic total de vreun anume curent literar, alții spun că deși literar se simt afini cu o anume generație nu se simt ideologic apropiați de ea, alții pendulează spiritual între două generații, etc. Deci, în prezent, eu sunt în plin proces de analiză academică a acestui fenomen literar. În al doilea rând, întrebarea Dvs mă intrigă pentru că țintește direct în inima mea ca poet care a debutat după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în Iquitos iar eu nu am un plan bine definit călătoria mea abia acum începe. Privesc pereții din jur și normalitatea camerei în care mă găsesc. Nu cu mult timp în urmă peisajul din jur era foarte diferit. Interesant cum pendulăm între diverse scenarii și, până la urmă, fiecare alegem pe care făgaș se desfășoară viața. Aș putea fi într-un cabinet stomatologic pe străzile Bacăului, aș putea fi în costum oficial într-un spital din Marea Britanie, aș putea fi undeva pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
volume de memorialistică de călătorie, În întâmpinarea soarelui (1962), Din Ardeni la Marea Nordului (1975) și Orientul Occident (1983). Sunt însemnări din călătoriile întreprinse în Mongolia, Belgia, Luxemburg, Maroc, concepute asemeni unor „fotografii interioare” (cum se și subintitulează una dintre cărți), pendulând între reportajul exotic și cultural și jurnalul intim, între expozeul documentar și eseu. Ampla lucrare Din istoria vieții bisericești din Basarabia (1996), onorată cu un cuvânt înainte de mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, impresionează prin bogăția și rigoarea documentară, ca și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
lume cu sensuri proprii. Deși este integrat în partea a doua a lucrării, capitolul Omul real omul poetic este puntea de legătură între cele două lumi: lumea cea reală, pe de o parte, și lumea-nchipuirii, pe de altă parte; pendulând de la una la cealaltă, acest capitol le așază într-o coincidentia oppositorum, în așa fel încât să poată fi relevante. Imaginea satului natal, casa părintească și incinta, bisericuța și țintirimul, codrii Baisei și izvorul, lacul și insula cea verde sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întind mâna și să culeg ceea ce alții semănaseră pentru mine6.(!!) Bipolaritatea realitate-creativitate, cea care intersectează esențial tema acestei cărți, ar fi adâncirea până la interdefinire a termenilor: omul real-omul poetic. Discuția se poartă de mult și în multe feluri. Ea a pendulat între primatul biografismului (Sainte-Beuve) și acela al întâietății (absolute) a operei (Proust, Valery, Malraux). Marguerite Yourcenar, de pildă, (cea care spunea că biserica îi ascundea pădurea 7) a nuanțat această dihotomie, afirmând ordinea lucrurilor ca un dat natural care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este coadaptația, scrie: Mediul considerat parte din mine. Căutând locurile ipoteștene ale mediului natural în care a crescut și s-a format Eminescu, (mediul considerat parte din el) atât în spațiul real, dar mai ales în acela al operei, a pendulat între două metode de abordare: a) cercetarea riguroasă a documentelor de arhivă privind Ipoteștii și, simultan, constituirea unui corpus de texte eminesciene care sugerează, într-un fel sau altul, acest spațiu; b) rememorarea experienței și a propriei noastre deveniri pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ca: „știați că” și „No comment”. Un „ave Decalog”, complet, suficient și imuabil. Codul penal, însă, e surprins ca un rezultat al devenirii istorice, cu o geneză în timp și spațiu și ca o componentă a metabolismului politic. Fenomenul penalic pendulează, incert, între „Fiat Justitia” și „Fiat Mundus”. De la „Decalog” încoace, se consfințește existentul în „a avea” al fiecărei ființe umane, de el depinzând și corolarul „a fi”. Un „a fi” ce trebuie să-și aibă un suport material și bine
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cu alte state majore; singura superputere poate bloca acțiunile coaliției de puteri majore pe chestiuni importante la nivel internațional. Prin urmare, ordinea uni-multipolară resimte din plin tensiunea dintre tendințele unilaterale din partea superputerii și dorințele pentru multilateralism sporit din partea puterilor majore. Pendulând între uniși multipolarism, ordinea în acest caz nu este altceva decât rezultatul unui echilibru fragil dintre cele două dinamici conflictuale. În contextul sistemului postbipolar se reiterează preeminența Statelor Unite în calitate de unică superputere în toate domeniile (economic, militar, diplomatic, ideologic, tehnologic și
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1531]