919 matches
-
porii să impregneze celulele capabile de rezonanță cu undele neantice. O nouă semnificație pare a se naște din înțelegerea simțului tactil, la rândul său cuprins și transmițând atâtea înțelesuri. La Eminescu cunoașterea senzorială capătă dimensiuile cosmice asemănătoare degetului demiurgului sub penelul lui Michelangelo. Degetul lui Demirgos și durerea Durerea reprezintă nu numai o tulburare a fundamentelor biologice sinaptice, de comunicare a unor modificări receptoriale trupești sau psihice modulate în mod particular de suflet, ci și manifestarea umană a fenomenelor metafizice capabile
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
impregneze celulele capabile de rezonanță cu undele neantice. O nouă semnificație pare a se naște din înțelegerea simțului tactil, la rândul său cuprins și transmițând atâtea înțelesuri. La Eminescu, de exemplu, cunoașterea senzorială capătă dimensiunile cosmice asemănătoare degetului demiurgului sub penelul lui Michelangelo. Însă atingerea își găsește cea mai frumoasă exprimare în opera nichitastănesciană. Începând cu iubirea care mi te-ncolăcește ca un fum, ca o viță-de-vie/ în jurul pieptului/ în jurul tâmplelor,/ mereu fragede, mereu unduitoare..., cu sentimentele care îți vor găsi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ele nu se exclud. Lirica lumii accentuează acest binom semantic și hermeneutic. Totul pare ca în lucrarea Primavera 1012 a lui Botticelli, unde vraja planetelor aduce în ochii privitorilor respirația sacră a armoniei cerești. Fiecare dintre noi este în cularea penelului, în armonia muzicii sau în profunzimea cuvântului un microcosmos care exprimă deplinătatea creației și a divinității. Câte trupuri s-au zvârcolit în iubire câtă dragoste s-a risipit asemenea pulberii câte dimineți au sărutat victorii și moartea ca un plâns
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui era negru. Începând de la Somnul rațiunii naște monștri, nouă zecimi din capricii sunt scene cu vrăjitoare, diavoli și strigoi. Cu cât caracterul fantastic al acestora este mai evident, ironia apare mai accentuată. Grava cu vârful cuțitului și desena cu penelul. Lumina era substituită de ecleraj. “Goya reia expresia de unde a lăsat-o Rembrandt. Și el preferă să deseneze cu penelul; și el caută o expresie proprie; și el ține mai puțin la chip decât la gest, mai puțin la gest
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Cu cât caracterul fantastic al acestora este mai evident, ironia apare mai accentuată. Grava cu vârful cuțitului și desena cu penelul. Lumina era substituită de ecleraj. “Goya reia expresia de unde a lăsat-o Rembrandt. Și el preferă să deseneze cu penelul; și el caută o expresie proprie; și el ține mai puțin la chip decât la gest, mai puțin la gest decât la scenă, mai puțin la scenă decât la un semn dramatic complex care dă unitate gravurii și tabloului și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în care ai simțit. O hermeneutică hipnotică unică și tipică artei lui Sabin Bălașa dezvăluie cu discreție ceea ce autorul știa dintotdeauna Renașterea pe care își propunea s-o inițieze înflorise deja din chiar clipa în care măiastra sa mână apucase penelul. 3. Literatura Fantasy între noutate și artă Privind literatura care se publică în Occident, nu se poate să nu atragă atenția genul ficțional numit fantasy. Anvergura căpătată în ultimele decenii face ca acest gen de literatură să ajungă la un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sentințe, ceea ce edifică asupra structurii sale tehnice, documentare, elevat didactice; e o carte pe care nimeni nu va plînge. Poate unii vor ofta. Vom vedea mai tîrziu de ce. Deocamdată să recunoaște, o dată cu cercetătorul, că apariția unor asemenea studii, baleind, cu penelul ori cu instrumente tăioase, ariile istorice, geoculturale, accesibile unui anume autor, va însemna, dincolo de orice pretenții de exhaustivitate, emiterea de mesaje regionale. O dată sfîrșită Introducerea cu cele cîteva acorduri pe definiții posibile ale acestei imposibile născociri umane, cartea, și cu
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
poate cu ușurință să extindă sfera "încarnării" poeziei și să cuprindă, alături de personajele istorice cunoscute și de evenimentele publice, și pe anonimi: În câți însă și mai câți poezia stă latentă, fără a se manifesta, nici prin daltă, nici prin penel, nici prin note, nici prin vorbe sau versuri, nici însuși prin fapte serioase sau care plac simțurilor?"106. În aceeași logică a democratizării, puțin mai jos, pe aceeași pagină, evocă "poezia" feminității. Exemplul e interesant pentru că presupune poetizarea unei ipostaze
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
subliniază o figură a marginalității sociale: " Acele vergini ce în delirul celui mai sublim amor devin însele o poezie încarnată, și legile umane, convenințele societății nu le lasă a-și manifesta poezia, nici cu vorba, nici cu scrisul, nici cu penelul, nici prin note, nici însuși cu suspinul"107. Cum se poate bănui, opera clădită în propria existență, "poezia încarnată" nu e poezie în sensul didactic al termenului. Heliade Rădulescu spune adesea că semnele exterioare care ne ajută să recunoaștem poeziile
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sau când acesta doarme. Politoloaga observă tarele clasei politice, strigă spre ea: Dați-ne statul înapoi! Dar deși articolele ce acum alcătuiesc o carte au apărut cu zece ani în urmă, realitatea nu s-a modificat. Dimpotrivă, nuanțele prinse de penelul descriptiv s-au îngroșat până la grotesc. Sărăcia este o problemă socială pe care greu o regăsești în agenda de lucru a vreunui politician, nici chiar în discursul intelectualilor nu apare, de frica acuzelor de stângism. - Țara, bazar oriental și vitrină
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sunt printre noi, informații detaliate despre fiecare naiv în parte. Facem cunoștință cu nume mai vechi sau mai noi, ne completăm informațiile pe care le deținem deja, citim despre evoluția artistică a unor oameni care, prin harul lor în mânuirea penelului sau a daltei și prin pasiune, ne întredeschid o ușă către o altă dimensiune a frumosului și ne invită să o descoperim. Depinde numai de noi să pătrundem în lumea naivilor, să luăm parte la activități din gospodăria tradițională, să
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
nu se construiește fără efort și dăruire! Citind aceste cărți, ai certitudinea reușitei autorilor. Trei luptători consecvenți ne deschid o lume personală, ne împărtășesc din propriile experiențe ale realităților lor contemporane, ne deschid porțile sufletelor lor de actori naivi ai penelului.” În anul 2008, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani, redeschide porțile pentru artiștii naivi, la inițiativa referentului etnograf Margareta Mihalache, organizând o expoziție sub titlul „Frânturi de vitalitate”. Inițiativa a urmat și în 2009, prezentând pe simeze
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
său. Tablourile sale au o franchețe care exclude interpretările alambicate, comunică direct, imediat un univers propriu autorului. Un simplu obiect, un peisaj sau chiar un autoportret sânt desprinse de ansamblu lor, devin mici semne de exclamare la propozițiile trăite cu ajutorul penelului de acest artist plastic. El se înscrie serios și consecvent pe traiectoria naivilor apăruți din prea mare dragoste pentru culoare, a naivilor autentici și aproape uimiți ei înșiși de nevoia instinctivă a exprimării plastice.” (Katia Nanu) „Pictura lui Mircea Cojocaru
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
ajunge doar după ani de studiu, adică prin transformarea propriei ființe). Artistul „naiv” nu apucă să realizeze și nu a avut mijloacele de a realiza o palingeneză mic-burgheză. El rămâne acel om din popor. Dar, din momentul în care ia penelul sau stiloul în mână, renunță la inocența sa și fură de la clasa dominantă - cu care este în contact încă de la naștere - un fel diferit de a se exprima. De aici nu poate să se nască decât „pastișa”, adică o contaminare
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
flateze pe cititor prin fardurile și capriciile unui stil delicat. Preferă să zguduie și să neliniștească, creând o frumusețe formală specifică stilului lui: dura și aspră, dar exactă, puternică, precisă. Scrie cum ar sculpta statui, cu lovituri de dalta sau penel, "din piatră sau lemnul rebel". Literatura trebuie, în accepțiunea să, să-i dezvăluie omului propria înfățișare, de aceea scrisul este pentru Sábato "sfâșietor, o obscură pedeapsă"118, o îndeletnicire ce nu lasă loc răgazului și clipelor de pace sufletească, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu aceea a ficțiunii. Infiltrarea de straniu și propulsia în fantastic imprimă scriiturii iradieri de parabolă. Viața imediată și arta, cu plăsmuirile ei care, ca prin farmec, prind să hălăduiască prin lume, pentru a încremeni în final pe pânza unde penelul pictorului le înveșnicește, sunt componentele unui joc magic, cu volute de livresc (Focul e dincoace). Plăcerea de a povesti, sub un, mereu repetat, „îndemn la vorbă lungă”, se răsfață îndeosebi în romanele lui istorice. Înțesate de tot felul de întâmplări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
Visul (1968) - vădesc o bună cunoaștere a psihologiei copilului, ca și a strategiilor narative ale folclorului copiilor, din care autorul preia formulele consacrate (ghicitori, păcăleli, jocuri de cuvinte ș.a.). Fiind și pictor, D. îi familiarizează pe copii prin povestirea Meșterul Penel (1981) cu noțiuni din domeniul artelor plastice. Romanul Vlăstarul (1982) este grevat de prescripțiile realismului socialist. D. a semnat scenografia filmelor Lăutarii și Furtuni de toamnă. SCRIERI: Aventurile unui cocostârc, Chișinău, 1960; Boxerul, Chișinău, 1960; Albinușa, Chișinău, 1965; Scărița fermecată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286775_a_288104]
-
Lăutarii și Furtuni de toamnă. SCRIERI: Aventurile unui cocostârc, Chișinău, 1960; Boxerul, Chișinău, 1960; Albinușa, Chișinău, 1965; Scărița fermecată, Chișinău, 1965; Tic-tac, Chișinău, 1966; Încotro?, Chișinău, 1967; Visul, Chișinău, 1968; Din traista lui Păcălici, Chișinău, 1968; Semn, Chișinău, 1977; Meșterul Penel, Chișinău, 1981; Vlăstarul, Chișinău, 1982, Al patrulea, Chișinău, 1986; Hai să numărăm, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Ștefan Lozie, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 191-195. A.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286775_a_288104]
-
care limba poporului e bădărănească și sărăcăcioasă, cronicarii sunt seci, cărțile bisericești sunt stupide, iar scriitorii mai bătrâni s-au învechit... Opoziția pe care o întâmpină în rândul noii generații de cititori, de scriitori nu l-a determinat să lase penelul, ba dimpotrivă: l-a îndârjit. În virtutea convingerilor sale dintotdeauna, nu-i era iertat, dacă s-ar fi oprit din scris. Așa că a continuat până în pragul morții. În 25 aprilie 1925, cu trei săptămâni înainte de moarte, îi cere într-o scrisoare
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
inscripții marine. În câte două strofe sau în una singură, foarte sigur articulate, sunt prinse frânturi de peisaj sau încrustate gânduri prin care trece o simțire vibratilă: „O linie albastră, o suprafață verde / și-o gamă măiestrită în jocuri de penel; / un pescăruș apare, un avion se pierde / și sufletul îți zboară în larguri după el” (Grup). O izbutită meditație asupra mării și asupra iubirii e Paradox: „Iubito, vezi tu marea? Iubirea-i mai adâncă. / E aspră, dar te razimi pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
-a) Lorin Cantemir, Teodora-Camelia Cristofor, Istoria tehnicii. Cum s-au născut și rostogolit prin istorie roțile siameze 1 Deși are un caracter preponderent geoistoric, lucrarea conține și elemente din alte domenii. 2 Aceste minunății ale unei naturi divine au inspirat penelul iscusit al multor pictori. Călătorind prin întreaga noastră țară, vom avea impresia deloc greșită că ne plimbăm pe culoarele unui vast muzeu. 3 Mai există două cordoane de seismicitate moderată, de-a lungul marginii Carpaților Meridionali și de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de propria-i soarta, autogenerată de egoismul și cruzimea care îl caracterizează, în vreme ce în gândirea leopardiană ostilitatea naturii transforma specia umană în victima. Ambii contemplă natură și o transformă în materie figurativa însă peisajele lui Pascoli, cu trăsături precise de penel, se opun nedeterminării, ambiguității leopardiene. În concluzie, harta complexă a afinităților, măi ascunse sau mai vizibile ce apropie poezia pascoliană de cea leopardiană constituie o latură fundamentală a viziunii asupra operei recanatezului de la granița dintre secole. Giovanni Pascoli reprezintă unul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a durerii și singurătății. Imaginea primului om închide cercul poemului, reamintind transformarea din cele dintâi stihuri. Structura poeziei bazată pe succesiunea naștere ființare moarte este așadar tripartită. De-a lungul acestor etape, conturate schematic prin trăsături esențiale și rapide de penel se țese motivul incomunicabilității în diferite ipostaze ce țin de sfera absenței sau prezenței sunetelor: muțenia mesagerilor divini, drumul vocii / al cuvântului spre tăcere. Pentru că forma predilecta prin care eul poetic comunica și se comunică este însăși poezia, aceste hiatusuri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fiecare pleoapă/ pentru că ceea ce aștepți e dragostea", A cunoaște). Tehnica prin care se creează un univers ambiguu, în care contururile, deși îngroșate mereu, prin repetiții, gradații, paralelisme, simetrii, nu devin mai clare, ci dimpotrivă se estompează, pentru că trecerile succesive cu penelul nu reiau niciodată identic conturul desenat anterior (în Oglinda oarbă, de exemplu, se contruiește o astfel de lume din asocieri contradictorii: "firul de lână care îmi iese din ochi/ firul de tutun care îmi iese din urechi/ firul de flăcări
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a numeroase articole, precum Asupra dramaturgiei moderne (C. Săteanu), Cortina (Tudor Arghezi), Caragiale (A. Steuerman-Rodion), G. Ibrăileanu („Martira”), Jocul d-rei Marioara Voiculescu (Gala Galaction), Iașul și Caragiale (C. Alexandrescu), Arabescuri pe fruntea lui „Ali-Baba” (N. Davidescu), Două debuturi: Liciu și Penel (N. A. Bogdan). Sunt prezenți cu versuri G. Topîrceanu (Sonet teatral, Vecina, În drum, Singuri), Demostene Botez (Sonet, Sonet pluvios, Pe lac), B. Nemțeanu, Enric Furtună, Mihail Sevastos ș.a., iar printre autorii de proză se află și G. Topîrceanu (Vagabondul ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290111_a_291440]