877 matches
-
noi cei care am lucrat ani de zile în această profesiune, a înțeles că mulți operatori îndemânatici nu sunt chirurgi buni". Leonardo da Vinci declara: "La pittura e una cosa mentale". Un pictor nu trebuie apreciat după modul cum mânuiește penelul sau amestecă culorile, ci după rezultatul final care, în unele realizări se bazează pe un mare efort de gândire. Mâna nu face decât să se supună, creierul este cel care comandă (Jean Louis Faure). Mâna nu este decât servanta creierului
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
răspândește tonul în afara granițelor sale creând "ambianța". St.Luchian este cel care renunță la calrobscur în favoarea contrastului cald-rece, coloristic strălucitor. N.Tonitza remarcă despre alt reprezentant al picturii românești : "La Pătrașcu, în fiecare lovitură de cuțit, în fiecare urmă de penel este o nesfârșită de variată lume cromatică, trăind aparte și totuși legănându-se cu o surprinzător de logică încuscrire, pentru nunta feerică a întregului." Fr.Sirato, C.Ressu, Th. Pallady, N.Dărăscu, A l. ducureanu, C. Baba, își aduc la rândul
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
oaze de liniște duioasă. Verdele sclipitor al ulcicăi, cu o lucire albă de lumină în față și cu galbenul-cafeniu din partea de jos, aduc o nuanță ce dă o notă optimistă reluată de reflexele mesei. Pensulația redusă la câteva lovituri de penel, are un dar contructiv nemaiîntâlnit până la Luchian. Pictorii români din prima jumătate a secolului nostru au fost profund influiențați de arta lui Luchian. Departe însă de a-i fi fost imitatori, fiecare afirmându-și propria personalitate, un Gheorghe Petrașcu, Francisc
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
înțelepciunii, ardoarea sub semnul curajului, iar dorința sub semnul cumpătării. Toți se vor pune sub guvernarea celor care dețin excelența rațiunii, iar conducerea aceasta va fi „imperiul rațiunii”. Pornind, așadar, de la nivelul realităților pure, pictorul care folosește rațiunea pură drept penel zugrăvește un model. La acesta se referă Socrate în finalul cărții a IX-a, spunând că ne stă la îndemână un „model ceresc”. În cerul ideilor pure nu există o cetate ideală, așa cum există o idee a frumosului. Cetatea ideală
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unui studiu de caz - problema scalării. Unele studii de caz se centrează pe o singură creație, cum este cazul studiului picturii lui Picasso Guernica întreprins de Arnheim (1962). Pentru a se putea pătrunde în mintea creatorului până la ultima mișcare de penel, alegerea centrului de atenție probabil că necesită din partea cercetătorului atât cunoștințe tehnice, cât și nivelul cel mai profund de înțelegere. La cealaltă extremă se situează focalizarea pe ansamblul operei, care presupune surprinderea evoluției globale a gândirii creatorului, intuirea propriului Weltanschauung
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ajunge doar după ani de studiu, adică prin transformarea propriei ființe). Artistul „naiv” nu apucă să realizeze și nu a avut mijloacele de a realiza o palingeneză mic-burgheză. El rămâne acel om din popor. Dar, din momentul în care ia penelul sau stiloul în mână, renunță la inocența sa și fură de la clasa dominantă - cu care este în contact încă de la naștere - un fel diferit de a se exprima. De aici nu poate să se nască decât „pastișa”, adică o contaminare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Coboară astrul la chindie Și zarea-n strai de aur o îmbracă, Un vânt sfios, pătruns în vie, Împrăștie buchet de busuioacă. Un stol de grauri de pripas, Ca un penel stropind grăbit Un rest de tuș în el rămas, Pătează cerul în pepit. În nucul cel de-un leat cu veacul Se-oprește-o zburătoare pe furiș Și-n urma ei, de-a berbelecul, O nucă zornăie pe-acoperiș. * O nouă toamnă-adaug
O NOUĂ TOAMNĂ... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381271_a_382600]
-
Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 118, IV, 159-160; Bădăuță, Note, 45-49; Al. Raicu, Primul roman psihologic, VAA, 1942, 339; I. Sîrbu, Cu prilejul unei reeditări: Eugen Todie, IL, 1957, 6; Horia Oprescu, [Eugen Todie], GL, 1965, 6; Gabriel Cocora, Peneluri și condeie, București, 1978, 87-89; Teodor Vârgolici, Scriitorii români și reîntregirea neamului, ALA, 1996, 347; Dicț. scriit. rom., IV, 567-568. M. M.
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
Afectivitatea nu umple scrisul său de adjective, dar se exprimă în profuziuni de imagini chiar și în eseistica sa. Nu există în publicistica românească stil mai ornamentat. În articolele și cronicile poetului abundă formulări ca acestea: „Victor Brauner scormonește cu penelul lui toate penele gândului, agită în mâini toți clopoțeii extazului”; „La sărbătoarea poemului său, Stephan Roll a invitat toate cosânzenele izvoarelor, toți voievozii vântului”; „Cuvintele cu intestinele despletite aleargă prin foburg, înlănțuindu-se în jazzul frazelor vertiginoase” ș.a. Pe de
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
să modifice, astfel încât să apară sensibilul. Închide ochii și transformarea apare în întreaga ei splendoare ; cu detalii, cu culori. Învață să viseze în culori. Apoi se pun pe lucru: o cioată devine pasare măiastră; o bucată de pânză, cu un penel și un borcan de vopsea, o rochie de ocazie; un copac feliat în scânduri, o frumusețe de dulăpior; un pumn de semințe , un colier de efect. În actul createi întinzi mâinile și cuprinzi Creația Universală: munții cu pădurile și aerul
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
inscripții marine. În câte două strofe sau în una singură, foarte sigur articulate, sunt prinse frânturi de peisaj sau încrustate gânduri prin care trece o simțire vibratilă: „O linie albastră, o suprafață verde / și-o gamă măiestrită în jocuri de penel; / un pescăruș apare, un avion se pierde / și sufletul îți zboară în larguri după el” (Grup). O izbutită meditație asupra mării și asupra iubirii e Paradox: „Iubito, vezi tu marea? Iubirea-i mai adâncă. / E aspră, dar te razimi pe
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
e înțesată de simboluri ce îi adâncesc sensurile, ca, de pildă, susurul și oglindirile Mureșului, sclipirile dragostei, azurul cerului ș.a. Limbajul e viu, colorat cu metafore și cuvinte fruste, uneori chiar cu regionalisme. În configurarea personajelor se simt dalta și penelul artistului plastic, care alege cu talent detaliile sugestive, ca și elementele esențiale. S-a vorbit, nu întâmplător, de modalități expresioniste în desenul figurilor și în perspectivarea planurilor narative. Dar cea mai caracteristică trăsătură a prozei lui V. o constituie lirismul
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
rumânesc cules den scriptori rumâni, IV, partea II, Viena, 1865, 40-42; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 287-288; G. Bogdan-Duică, Relativ la G. Munteanu, „Țara Bârsei”, 1930, 1; Ion Gherghel, Goethe în literatura română, București, 1931, 90-96; Cărturari brașoveni, 150-151; Gabriel Cocora, Peneluri și condeie, București, 1978, 41-49; Dicț. lit. 1900, 595-596; Rusu, Membrii Academiei, 355-356. F.F.
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
Scrisori din Paris, avându-l ca autor pe D. Carabulea (semna și Aleb). La fel, polemica în legătură cu limba română în care s-au implicat G. Topîrceanu, Val. Buțureanu și August Scriban. Mișcarea teatrală ieșeană este urmărită îndeaproape de C. B. Penel, A. Steuerman- Rodion, M. Sevastos, I. Peretz, Wratislavius, Stejar Ionescu, Al. Pogonat ș.a. Atenție se acordă, între 1910 și 1914, activității lui M. Sadoveanu ca director al Teatrului Național. Este un prilej de analiză, adesea critică, a rolului instituției, a
OPINIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
Dauș, B. Luca, A. G. Delafântânele, D. Florea-Rariște ș.a. Proza e mai bine reprezentată cantitativ, uneori ca foileton (Crăița Mihorenilor de G. C. Lecca), prin Radu Baltag, Emil Gârleanu, Maria C. Buțureanu (însemnări de călătorie), Eugen Relgis, G. Topîrceanu, C. B. Penel (Amintiri din viața teatrală) ș.a. Între ianuarie și mai 1920 M. Sadoveanu revine, câteodată sub genericul Note și impresii, cu schițe și însemnări (Literatură „populară”, Manole și cucul, Melancolie). Sub semnătura Evandru, în două cronici (Un poet „pentru mai târziu
OPINIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
că Monna Lisa, impresionată de pictor, s-a lăsat surprinsă cu ochiul stâng deschis mai mult. Tehnica perfectă a lui Leonardo da Vinci i-a permis să reproducă toate detaliile acestei deschideri. Și aceste detalii subliminale, în combinație cu siguranța penelului lui Leonardo da Vinci, explică succesul tabloului, care nu a scăzut niciodată din 1507 încoace. Ce alchimie bizară este aici: modelul emoționat de pictor se arată sub cea mai bună înfățișare pictorului care, la rândul lui, reproduce cu precizie impactul
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
amintiți care ne sunt scumpi, iar la scris tot cam scumpi (...). Încă un eveniment al anului: G. Călinescu reintră în arena prozei cu reeditarea lui Șun pe hârtie de mătase înmuiată în ceai, cules în luna Dragonului, și pictată de penelul maestru al acestui mandarin și înalt demnitar din cerescul imperiu al literaturii (...). Cititorii cu gusturi mai fistichii încearcă să găsească în Bietul Ioanide persoane vii, să reconstituie o cheie a romanului: trudă deșartă; singura cheie adevărată e în inima creatorului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Smith, Othley, Jackston, Sanderson etc, proprietari de filaturi din Manchester, fabricanți de oțel laminat și de oțel pentru forje, toți acești domni ale căror gânduri, apucături, Marx le observă și le notează, închipuie un unic portret al burghezului zugrăvit de penelul unui maestru al realismului. Își pot descoperi rude bune aici personajele lui Balzac și Dickens, (...) filistinii de care și-a bătut joc Heine. Ca în tragediile grecești și în Capitalul există un fel de cor antic. El e format din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
, Gheorghe V. (19.IV.1875, Iași - 6.IX.1918, Iași), poet și traducător. Era fiul Zoiței și al lui Vasile Botez, birjar. Fratele său, actor, a jucat pe scena Teatrului Național din Iași, sub numele C. B. Penel. Secretar-contabil al Școlii de Arte și Meserii, unde a predat și un curs de contabilitate, pentru a-și spori modestele venituri, B.-G. s-a angajat, între 1893 și 1896, funcționar la Creditul Funciar Urban din Iași. Se pregătește în
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
și eresuri cărturărești abat de la curgerea lumii de-afară (Octombrie, Scrisoare). Vornicenii, Moneasa sunt aici Miorcanii și Florica poetului Pillat. Erotica filtrează nostalgic despărțirea, extazul admirativ și gestul cavaleresc. Misterul unei trecătoare captează fulgurant, ca în sonetul baudelairean. Frăgezimi de penel, cu reflex bizantin, ca la Adrian Maniu, povestesc despre o inocentă iubită. În fine, iubirea apare ca dar neorgolios și jertfă de sine, într-un poem cu adieri de franciscanism. Cu „un accent frumos” (G. Călinescu), tradiționalismul lui B. denotă
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
trec pragul din acei, Cărora le-am pus în oală Ce e bun de obicei. 24 noiembrie 2004 VEȘNICA LUPTĂ În timp și spațiu circumscrise, Nu știe nimeni în ce fel Curg toate precum sunt descrise În taină cu divin penel! Între viață și o moarte Lupta e-n necunoscut, Între un întreg și o parte Chiar cu scut și fără scut; Între rău și ce e bine, Între ceruri și pământ, Între gol și ce sunt pline, Între faptă și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cunoscător al dumnezeirii. În orice caz, caracterul său se pretează la o densitate narativă fără de margini, și nu mă pot gândi la nimeni, cu atât mai puțin la mine însumi, care să-l poată zugrăvi dintr-o singură mânuire de penel sau chiar în urma unui șir de ședințe de pozat, fie ele lunare sau anuale. Ajung la idee. Planul meu inițial pentru acoperirea acestui spațiu era să scriu o povestire scurtă despre Seymour și s-o intitulez SEYMOUR UNU, cu UNU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
O să adorm și o să rezist mai ușor. Trebuia să mă gândesc la un lucru frumos sau să inventez o culoare, o culoare care să-mi poarte numele cândva, așa cum e albastrul de Voroneț, o culoare unică prin care toți maeștrii penelului să înțeleagă dintr-o privire că descrie speranța și dorința de viață. Am închis ochii și sub pleoape, cercuri de-un verde pal se amestecau cu alte cercuri galbene pătate de ocru. În mijloc vedeam un albastru indigo subțiindu-se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
gesturile sale le erau destinate Apărătorilor, care trebuiau să revină de urgență la chei. Gabriel făcu semnul de retragere generală la corabie. Doar cu o clipă mai târziu, poarta palatului Ak Sarai se deschise și murmurul mulțimii Încetă. Alexandru scoase penelul negru, gata să contureze cu iuțeală primul chip care ar fi apărut. Gabriel repetă semnul de retragere generală, dar pictorul refuză cu un gest discret din cap și ridică degetul mare al mâinii stângi. Cerea un minut. Doi luptători mongoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acolo unde toți aveau Încrustat pe platoșe semnul șarpelui și al săgeții. Încet, pe poartă ieșiră doi oameni. Așa cum Alexandru bănuia, oricât de nebunească ar fi fost această bănuială, cel care apăru primul În fața mulțimii fu tânărul cu ochi albaștri. Penelul se mișcă, din reflex, cu rapiditate. Conturul feței, fruntea, părul, ochii, umerii. Culoare, gândi pictorul, nu se Înțelege nimic fără culoare... Scoase repede culorile și continuă portretul. Necunoscutul ridică mâna dreaptă, privindu-i pe cei Încenuncheați, dar nu spuse nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]