1,013 matches
-
mobilitatea spirituală și finețea analitică a cronicarului se vădesc în recenziile dedicate unor scrieri precum Bisericuța din Răzoare a lui Gala Galaction, La fântâna Castaliei de N. Davidescu sau Alcoolurile lui Guillaume Apollinaire, la care se adaugă memorabile portrete în peniță ale unor mari figuri literare contemporane, între care un nuanțat și extrem de expresiv omagiu adus lui Paul Verlaine. Întâlnirea cu N. D. Cocea îl determină pe V. să îmbrățișeze ideile socialiste, articolele sale de atitudine transformându-se, nu de puține
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
ardelene în istoria culturii și civilizației românești, prin aceea că a dezvoltat substanțial ideile de romanitate, unitate și continuitate și a venit cu un avans de civilizație (Concluzii pentru cultura României întregite). Pe de altă parte, moralistul desenează cu o peniță acidă o tipologie unde se detașează în prim-plan „tipul politic”, sinonim cu lăcomia de putere, violența și agresivitatea, întrupare a politicianismului setos de autoritate și adulație, inspirator al celor mai negre fanatisme, stăpânit de instinctualitate și bizuindu-se pe
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
Cum am ajuns scriitor (1977). T. scrie și un roman parodic, alegoric, Fără minuni, Doamne! (1967), încearcă proza de aventuri în Acțiunea P. 1500 (1957) și cultivă foiletonistica, reunită în volumul Portrete în aquaforte, unde desenează tipuri contemporane cu o peniță acidă, în felul vechilor „fiziologii”. Procedeele frecvente sunt aluzia, ironia bonomă sau amară, caricatura, falsa complicitate cu personaje aparținând faunei interlope. SCRIERI: M-am făcut băiat mare, București, 1954; Muzicuța cu schimbător, București, 1956; Acțiunea P. 1500, București, 1957; Cine
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
de exemplu, fâlfâirea sau răsucirea mâinii sau a degetului, mișcări complexe ale întregului corp); - preocupări insistente pentru părți ale obiectelor (de exemplu, preocupare foarte mare nu pentru ceea ce este un instrument de scris sau pentru cum arată, ci doar pentru penița sau capătul minei, pe care îl studiază ore în șir). d) întârzieri sau funcționări anormale în unul dintre următoarele domenii: - interacțiune socială; - limbaj asemănător cu cel din comunicarea socială; - joc simbolic sau abstract‑imaginativ; e) simptomele apărute înaintea vârstei de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Francisc Munteanu și cuprinzând schițe apărute inițial în „Viața românească” (1950), cu care autorii debutau editorial în 1951, nu a intrat în librării, fiind dat la topit. Prima carte difuzată a lui P., culegerea Povestiri (1955), relevă un prozator cu peniță sigură, cu spirit de observație, cu simțul umorului și vocație satirică. Cum el însuși o specifică în Cartierul Primăverii. Cap sau pajură, roman apărut postum, în 1998, scriitorul nu a publicat înainte de 1990 „nici o pagină de literatură care să treacă
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
în 1959 Uniunea Scriitorilor a propus ca opera argheziană să fie editată într-o serie de opt volume, P. a alcătuit un sumar pentru treizeci și patru, amplificat apoi până la șaizeci de volume. Timp de treisprezece ani a făcut „corvoadă” gingașă pe lângă „penița” lui Tudor Arghezi, a scotocit periodicele și ziarele la care acesta a colaborat, a citit poetului tot ce a găsit, a făcut în întregime operațiunile cerute de o astfel de întreprindere și cu o devoțiune exemplară a pregătit pentru tipar
PIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
o narațiune fragmentară. Un eseist francez crede că fragmentul este un doliu al textului, o victimă a violenței interioare, un accept al violului scriptic. Definiția se potrivește eseurilor biografice ale lui P. Ca să întărească acest doliu, autorul scrie cu două penițe: una care notează reflecțiile, amintirile fulgurante, faptele, pe scurt, de ordin biografic (jurnalul propriu-zis) și alta care transcrie pagini dintr-un posibil roman în care este vorba de un doctor Luca - filosof privat - și de custodele unei biblioteci dintr-un
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
sirenelor (1947-1948). Sunt poeme joviale, ironice, ușor frivole, colportând - într-un discurs cu accente intenționat retro - referințe erotice, exotice, mitologice, literare. Un soi de elegie adresată uneltelor scrisului este reprezentativă pentru caligraful propriei vieți care a fost O.: „Voi, neobositelor penițe Klaps/ și voi, prea dulci sticluțe Pelikan!/ Cine să mai aibă grija sufletelor noastre/ înmuiate în acreala/ altui veac barbar?// Voi, estompe, radiere, ascuțitoare,/ tocuri,/ și tu, vin vechi de Kores,/ cine să ne mai învețe/ ronda scriere sau finul
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
reportaje parlamentare, redactează false știri politice, note polemice, anecdote. Nu își cenzurează mijloacele de expresie, buna-cuviință este adesea uitată în focul polemicii, adversarii având a se teme de ironia lui, de vorbele de duh memorabile, de portretele trasate cu o peniță muiată în venin, dar și de calambururile licențioase, de anecdotele nu rareori grosiere. Într-un fel, Orășanu e un martor al vremurilor din spița cronicarilor, iar N. este cronica lui, prin care, păstrând proporțiile, îl precedă pe I. L. Caragiale. R.
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
după naștere. Familia, originară din Banat, va face eforturi să suplinească dureroasa absență, cei patru copii rămânând în grija bunicilor și a unui tată extrem de ocupat. Familia avea preocupări literare și muzicale - tatăl scria poezii, cânta la violoncel, desena în peniță, iar printre apropiații ei se numărau scriitorii Adrian Maniu, Victor Eftimiu, actorii Tony Bulandra și Lucia Sturdza Bulandra. L. își publică primele poezii ca elev, în „Vlăstarul”, revista Liceului „Spiru Haret”. Face studii de drept la Universitatea din București, fără
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
Este laureat al Premiului Academiei Suedeze pentru activitatea de scriitor și traducător (1998), al Premiului „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru poezie (2000), al mai multor premii ale Uniunii Scriitorilor din România și ale Asociației Scriitorilor din Suedia și al Premiului „Penița de aur” de la Struga (Macedonia) pentru traduceri (1990 și 1998). Pe lângă opera poetică, M. are o bogată activitate de traducător din română, franceză, sârbă, croată, macedoneană, slovenă etc., în suedeză și invers. Astfel, din suedeză a tradus în sârbă, croată
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
Și cu ce te scobești în dinți, după ce-ai înghițit această gîscă grasă? Cu o pană a aceleiași păsări! Și cu ce pană și-a semnat circulările secretarul Societății pentru suprimarea cruzimii față de gîscani? Hotărîrea de a patrona exclusiv penițele de oțel, a fost adoptată de Societate abia acum o lună-două... Capitolul LXV MASACRUL RECHINILOR Cînd un cașalot ucis de vînătorii din Mările Sudului e adus, cu mare caznă, noaptea tîrziu, lîngă bordul corabiei, nu se trece de-obicei numaidecît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu unul dintre acele obiecte absurde, însă totuși extrem de folositoare, multum in parvo, fabricate la Sheffield, sub forma - cam excesivă - a unor bricege obișnuite, de buzunar, dar conținînd nu numai lame de mărimi felurite, ci și tirbușoane, șurubelnițe, pensete, sule, penițe, rigle, pile de unghii și sfredele. Dacă superiorii săi doreau să-l folosească pe dulgher în chip de șurubelniță, trebuiau doar să deschidă acea parte din el și șurubul era înfipt unde voiau; sau dacă aveau nevoie de un clește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Atelier literar, rod al muncii În colectiv a cenaclului Ion Păun-Pincio compus din oameni ai muncii de diferite categorii, dintre care o bună parte muncitori. (Ă). Rostul unei astfel de poezii, Însușit de cenaclul Ion Păun-Pincio, e expus limpede de penița tânără a lui Costin Ștefănescu: «Să alerg cu poemul În mână, să-l citesc În atelier ucenicului să știe că el e viitorul, și-n muncă Întâiul să fie. (Ă)». (Manifest către lucrătorii atelierelor literare) În acest sens cităm următorul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
său, „sări din mers în realitate”, din poemul suprarealist în reportaj. O poetică a reportajului, detectabilă în declarațiile sale, trimite la funcția reporterului, de comentator și creator de opinie, acomodat flexibil la „temele” cotidianului („nu trebuie să aibă o singură peniță”), de o receptivitate totală în abordarea realului („ochiul reporterului e ca un ochi de muscă: un ochi multiplu”). Practica reportajului este pentru un scriitor „o disciplină și un filtru”, un exercițiu de spontaneitate. Autor și actor al relatărilor sale (în
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
a se crede singur, acela de a vorbi în pustiu, fiindcă poetul nu vede clar drumul viitor al revelației. De aici o estompare melancolică, cu umbrele incertitudinii și ale nelămuritului. Poetul întorcând spatele artei pure, proclamă poemul sălbatic: Nu cu penița Cu ascuțișul coasei Îmi scriu poemele sălbatice Cuvintele-mi zboară de foc și de plumb Ca gloanțele de flintă. Profesiile de credință combatante sunt numeroase. (...) Așadar poezia lui M. Beniuc este în tonul just atunci când vine cu zgomot de coase
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de odinioară, strălucitul grafician Eugen Mihăescu. El nu era un suporter al regimului comunist, dimpotrivă. La momentul când trebuia luptat Împotriva regimului Ceaușescu, a luptat alături de Dorin Tudoran, Mihai Botez, Paul Goma - cu armele sale, Înainte de toate cu cea a peniței. Afăcut caricaturi care au circulat În România și pe care le publica revista lui Aristide Buhoiu din California, Universul. Iată deci că există și oameni care l-au susținut pe Ion Iliescu din simpatie personală, bănuiesc. Mircea Mihăieș: Există evoluție
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
un acut simț al observației. Îmbină lirismul sentimental (scrie și lirică propriu-zisă) cu notația ironică și satirică, maliția cu poanta umoristică, particularități evidente și în următoarele volume: Stele verzi (1967), Oglinzi (1974), Parodii și epigrame (1976), Vatra (1980), Rezonanțe (1985), Penița și bărdița (1988), Săgeți (1990), Fulgere basarabene (1997). Debutul și evoluția lui C. s-au așezat sub influența benefică a lui G. Topîrceanu, de la care a asimilat dezinvoltura versificării, simplitatea expresiei și arta poantei. Umorul și satira, uneori de tipul
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
1978; Urzicuțe, Chișinău, 1979; Între patru ochi, Chișinău, 1979; Vacanța lui Tropoțel, Chișinău, 1980; Vatra, Chișinău, 1980; Luminișuri, Chișinău, 1983; Drum deschis - Put’otcrât, Chișinău, 1984; Rezonanțe, Chișinău, 1985; Tropoțel ajunge primul, Chișinău, 1985; Zurgălăi, Chișinău, 1987; Comedii, Chișinău, 1988; Penița și bărdița, Chișinău, 1988; Săgeți, Chișinău, 1990; Zâmbăreți și cucuieți, Chișinău, 1990; În ajun de Anul Nou, Chișinău, 1992; Fulgere basarabene, Chișinău, 1997. Traduceri: Heine, Poezii, Chișinău, 1959 (în colaborare cu P. Starostin); S. Oleinik, Satiră și umor, Chișinău, 1965
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o bisericuță de mahala. Acolo, o nuntă umilă și tot lume cunoscută, ocupată toată ca să dea impresia unei nunți mari. Într-un colț Niki Mihail își rezimase capul pe gâtul de cocostârc și, în mijloc, mirii: domnul, rotofei, făcut cu penița rondă; alături, Irina, dizgrațioasă în văluri albe, gesticulând dizgrațios, vopsită cu roșu pe fața ei roșie. O simțeam că joacă un rol și că-și per-mite chiar să facă exclamări sau gesturi ridicole ca să impresioneze pe cei care găseau prezența
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce străbate timpul, Încununată de virtuți, Căci vinul de Cotnar e-Olimpul, Olimp prin anii străbătuți. Azi, mulți beau fără ca să știe Ca dintr-un simplu-abecedar Ce veche-i vița cea de vie, Câți domni venit-au la Cotnar. Câte penițe, azi tocite, Au scris sublim în chip plenar, Și câte tâmple strălucite Făcut-au muză din Cotnar. Și vor mai scrie înainte Ce este extraordiar; Va fi o ploaie de cuvinte Cât fi-va-n lume vin Cotnar. Azi mulțumim
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
rămas, oare, podețe? Dacă nu le iese blatul, Unii stau mai mult de-a latul; De au frâne cu suișul, S-așază de-a curmezișul. 31 mai 2004 „Jos capitalismul!” „Sus cu socialismul!” Iar capitalismul, Des de roade ismul. Ieri, penița s-a-nroșit Nu de cât cu ea am scris, De nimicul ce-am moșit, Bun să stea în manuscris. * Făcând azi un sacrificiu, Timpul simplu, din oficiu Mi-a dat iute un serviciu Cu zero pe frontispiciu. * Chiar pacea pierzi de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
instrument de scris, la Brodina, nu avea decât domnul Serapion, directorul școlii, căruia copiii, nu se știe de ce, Îi spuneau și Mecadosta. Stiloul era negru, lucios, gros cât degetul arătător. Directorul Îl ținea agățat În buzunarul de la piept. Avea o peniță strălucitoare, aurie și Încă două inelușe care te orbeau. Toți abia așteptau clipa când directorul școlii desprindea stiloul din buzunarul de la piept și-l așeza pe catedră. Stiloul servea mai mult ca element de decor. Domnul Mecadosta Îl folosea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]