531 matches
-
Semnul celor patru". Mama sa a murit la scurtă vreme după nașterea ei și ea nu avea alte rude în Anglia. Tatăl ei a trimis-o în Anglia, pe când ea era încă un copil. Ea a fost dată la un pension confortabil din Edinburgh, unde a rămas până la vârsta de 17 ani. Mary Morstan apare pentru prima dată ca personaj în romanul "Semnul celor patru" (1890), a cărui acțiune se petrece în 1888. Ea povestește că se angajase în 1882 ca
Mary Morstan () [Corola-website/Science/324323_a_325652]
-
obișnui cu aceste activități religioase. În timpul unei lungi vizite de afaceri în Amsterdam, Thomas face cunoscut printr-o scrisoare faptul că și-a găsit viitoarea soție, fiica unui bogat partener de afaceri din oraș, și totodată o fostă prietenă de pension a lui Tony. La sfârșitul anului de doliu, 1856, se căsătoresc Clara și Tiburtius, iar la începutul anului 1857 Thomas și Gerda, Casa Buddenbrook acumulând astfel o zestre de 300.000 de mărci. Thomas și Gerda au dat prima lor
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
una din puținele femei care au făcut carieră literară prin intermediul "Convorbirilor literare", publicând versuri lirice, în care motivul iubirii, al dragostei neîmplinite, este dominant. George Călinescu aprecia că versurile sale sunt scrise, "...în maniera album de domnișoare cu educație de pension, adresându-se unor cititoare sever supravegheate de guvernante". Ele aparțin acum istoriei literare, fără a rămâne în memoria contemporanilor. Ciprian Porumbescu a folosit versurile romanței "Lăsați-mă să cânt", de Matilda Cugler-Poni, pe care le-a inclus în opereta "Crai
Matilda Cugler-Poni () [Corola-website/Science/326113_a_327442]
-
în familia negustorilor armeni Lazăr Trancu și Ana, născută Ciomac. Fratele său mai mare, Grigore Trancu-Iași, a devenit un cunoscut om politic, profesor universitar, scriitor și memorialist. Orfană de tată la vârsta de 11 ani, Marta urmează studiile secundare la pensionul Humpel din Iași ca bursieră externă. Dorind să practice medicina, se înscrie la Facultatea de Medicină din Iași în 1893. La sfârșitul primului an de studii obține, datorită rezultatelor merituoase, bursa Fundației „Vasile Adamachi” a Academiei Române. În anul 1899 termină
Marta Trancu-Rainer () [Corola-website/Science/327617_a_328946]
-
în domeniul expresionismului abstract l-a incitat necontenit, el a rămas fidel figurativului. Valeriu Pantazi (Constantinescu) s-a născut la 17 mai 1940 în localitatea Urechești, județul Vrancea, atunci județul Râmnicu Sărat. Mama lui era tânăra Maria Oprescu, absolventă a Pensionului de fete din Focșani, iar tatăl, ofițerul de gardă (absolvent de Filozofie) Octavian Constantinescu (Perianu) de 28 de ani, ce avea să plece în curând pe front, la Odessa. Tradiția orală spune că Valeriu Pantazi ar fi fost botezat cum
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
iar liceul la „B.P. Hașdeu”, renumitul liceu de băieți din Buzău. Valeriu Pantazi învățase să scrie și să citească de la 4 ani. Mama lui așteptându-și soțul de pe front, l-a învățat tainele scrisului, cititului și limba franceză învățată la Pension. Încă de pe atunci copilul citea din biblioteca bunicului „Misterele Parisului”, „Aventurile submarinului Dox”, „Viața lui Alexandru cel Mare” și alte cărți de istorie. Adolescent fiind a scris două romane și câteva poezii pe niște caiete care s-au pierdut. La
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
numele de Palatul Belvedere, Casa cu Turn și . Reședința a fost construită în 1814, iar în anul 1827, moșia și casa sunt lăsate ca zestre fiicei sale, Anei Golescu, căsătorită cu Alexandru Racoviță. În 1830, aceștia au transformat reședința în pension pentru fetele boierilor avuți. Zoe Racoviță, fata celor doi, va moșteni în 1850 când se va căsători cu Effingham Grant, moșia lui Dinicu Golescu, Grădina Belvedere, și conacul aferent.
Conacul Golescu-Grant () [Corola-website/Science/334919_a_336248]
-
Pompiliu. Din anul 1869 devine unul dintre cei mai activi și mai statornici membrii ai "Junimii" din Iași, prezent la ședințele săptămânale, la "prelecțiunile populare" și în paginile "Convorbirilor literare". În anul 1895 se căsătorește cu profesoara Gheorghiu, proprietara unui pension de fete din Ploiești, dar va divorța în scurt timp din cauza neînțelegerilor. La 14 noiembrie 1897 se împușcă în cap, iar la câteva zile, în ciuda tuturor eforturilor depuse de doctori, încetează din viață la 20 noiembrie și este înmormântat la
Miron Pompiliu () [Corola-website/Science/334273_a_335602]
-
dorind să transforme palatul Barodin într-un centru al vieții mondene bucureștene. După ce opune inițial o ușoară rezistență, medicul Walter cedează în fața pretențiilor tot mai mari ale fiicei sale vitrege, fiind atras de societatea mondenă frecventată de fosta elevă a pensionului vienez. Palatul Barodin devine un spațiu preferat pentru organizarea evenimentelor mondene, iar Aimée îl cunoaște astfel pe unchiul ei, Lică Trubadurul, față de care simte o fascinație de natură senzuală. În același timp, îndrăgostită de muzicianul Marcian și nemulțumită de lipsa
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
la Udine la 28 decembrie 1870, ca fiu al lui Eugene Vincent Fasciotti, pe atunci prefect al orașului și al Carlottei Gnecco. Ambii părinți proveneau din familii înstărite, cu puternice tradiții liberale. Primii ani de studii îi face la Institutul (pensionul) „Cicognini”, din Prato. În tinerețe, a petrecut perioade lungi la Tunis, unde familia mamei sale era stabilită încă din 1816 și unde tatăl său a deținut funcția de Consul General al Italiei, fiind unul din prietenii lui Constantinp Nigra, unul
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
acest tip de serviciu și în alte orașe, ceea ce va avea ca rezulta acumularea unei averi semnificative, care va permite susținerea tuturor celor patru copii la studii în străinătate. În toamna lui 1864 Take este înscris de tatăl său la pensionul „"Geaniloni"” din București, pentru a termina clasele primare. La terminarea cursului primar în 1869 este admis la Liceul Sfântu Sava, prin concurs de bursier, ocupând primul loc. Termină cei patru ani ai cursului inferior în numai doi ani, astfel încât în
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
amesteca cu o infinită castitate. O fată de bună familie, cu o educație din cele mai alese, dar fără avere.”" La aflarea veștii că fiul său dorește să se însoare cu o fată de condiție modestă, fiica unui administrator de pension din Brighton, părinții săi, care doreau ca fiul lor să se însoare cu o fată de condiție înaltă și cu stare, se opun categoric. Ghiță Ioan pleacă la Londra pentru a împiedica căsătoria, dar Take Ionescu l-a pus în fața
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
30 mai 1883, Sebeșul Săsesc - d. 15 iunie 1979, Ciucea) a fost o cântăreață română de operă. A fost întâi soția lui Lazăr Triteanu și apoi a poetului Octavian Goga. Veturia a avut o educație aleasă, în particular sau la pensionul săsesc din Sibiu. La 14 ani era deja o poliglotă fluentă în germană, franceză, maghiară. Veturia a crescut și s-a format în familia preotului Zevedei (Zacheiu) Mureșan din Sebeș, care avea o aplecare și spre muzica laică. Cei trei
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
baldachin ?] și alte scaune formau un ansamblu de lemn, foarte vechi și fără culoare [definită], cu înălțimea de vreo 9 picioare (cam 3 metri), de jur împrejur: acolo se instalau călugărițele din cor, surorile din gospodăria abației și domnișoarele de la pension, care se recunoșteau ușor prin micul lor acoperământ alb de cap. În mijloc, se aflau un pupitru, tot din lemn nevopsit, iar la intrare, un agheasmatar din marmură roz cu vinișoare [care, fiind cumpărat în timpul Revoluției, se află în prezent
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
istoria abației. Tot acolo erau înhumați capelanii sau persoanele de vază. Starețele erau înmormântate în cor (acoperite cu var, în sarcofage de piatră, sub o dală de marmură neagră), călugărițele în mănăstire, sub fațada de Sud a bisericii, domnișoarele de la pension și călugărițele portărese în cimitirul interior, la căpătâiul abațialei. „În piața din fața abațialei intrând în numita biserică, menționează inventarul, se află o cușcă de lemn cu frânghii pentru a ridica, la geamurile și la boltele bisericii, muncitorii care sunt obligați
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
arcadelor și a ferestrelor, restituia un pic mai multă verticalitate și elan acestei case agreabile și drăguțe, mult mai lungă decât înaltă și semeață. Clădirile formau diferite „cartiere”: astfel „bolnavele au capela, camerele, galeriile lor”, ca și pensionarele (domnișoarele de la pension), ca și surorile folosite în treburile gospodărești, novicele și călugărițele din cor, care trăiau, toate, în „locurile în care își aveau activitățile,” cu curți și claustre. La nivelul inferior al abațialei, expus la soarele amiezii, în jurul unei grădini cu latura
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
două uși; masă de marmură cu picior de lemn; o duzină de scaune de răchită acoperite și alte două scaune vechi împodobite cu piele; plafonul în maniera franceză și planșeul de stejar, ca peste tot. Doamna de Livron lua în pensionul din abația sa 20 până la 25 de fete din nobilime pentru a le educa. Ele se aflau sub supravegherea unei învățătoare și a unei ajutoare a acesteia. Camerele lor, asemănătoare cu chiliile monahiilor, se situau în prelungirea Pavilionului de Oaspeți
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
măsură de siguranță, fără îndoială, Doamna Alexis-Madeleine de Vassinhac-Imécourt a întreprins construirea acestui edificiu, de la care rămân mai multe fotografii din secoleleal XIX-lea și al XX-lea. Cumpărată în 1858 de și donată , a devenit aripa de Vest a "Pensionului din Juvigny", alături de curtea de onoare (cealaltă aripă, dinspre Est, ambele fiind în simetrie, era copia sa făcută în 1877, aproape identică). Din nefericire, clădirea a luat foc în 1903 și, odată ruinată, a fost demolată. Fațada de Nord a
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
din Râmnicu Vâlcea. Ea a murit de tânără, de friguri puerperale, la nașterea celei de-a doua fiice, în 1842. Caliopia împreună cu sora sa au fost crescute de bunica din partea mamei, Sultana Capeleanu. Conform tradiției vremii, a fost trimisă la pension la Craiova, pe care îl va întrerupe la vârsta de 16 ani, când rămâne orfană și de tată, în urma morții lui Luca Pleșoianu. Rămâne sub tutela a doi unchi cu concepții conservatoare - Iancu Capeleanu și Matei Vlădescu - care o trimit
Pia Brătianu () [Corola-website/Science/332574_a_333903]
-
căsătorie o puternică influență asupra sa o va avea Maria Rosetti, pe care a luat-o ca model. Pia venea din familie cu principii de viață sănătoase, dar avea un nivel de instruire superficial, primit pe timpul cât a stat la pension. Impresionată de noua lume în care a intrat prin căsătorie, a avut puterea de a-și recunoaște lipsurile din pregătirea sa, începând, la dorința sa expresă să ia lecții de franceză, istorie, literatură și gramatică. Ion Brătianu s-a oferit
Pia Brătianu () [Corola-website/Science/332574_a_333903]
-
părând mai degrabă construcții literare ideologice decât oameni reali. Un personaj straniu al romanului este Marie Urbach, o „fiică a pădurii” răsfățată și capricioasă care-și manifestă dezgustul față de conformismul și conservatorismul prusac al societății germane antebelice și fuge din pension alături de un amant de ocazie, markgraful von Schönau, pentru a se dedica apoi cauzei socialiste. Secvențele romantice și sentimentale în care apare amintesc de romanul "Cărarea pierdută" (1913) de Alain-Fournier, având o latură fantastică pronunțată. Din acest motiv, cercetătoarea Elizabeth
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
the business environment, "we see that now the government target is the budgetary system. We look forward to the moment they will govern also for the business environment, we are waiting to hear în the public space, în addition to pension increases, to wage increases, people who migrate from the private sector maybe also to state institutions. I want to hear about GDP growth”. Deductible expenses for operators "At the moment there are rules în the Tax Code which are already
Chamber of Commerce, solutions to the qualified workforce crisis by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/102293_a_103585]
-
cutreierat cu trupa nenumărate țări și s-a stabilit, în cele din urmă, în Elveția. Îndrumată de mama ei, care visa să facă din ea un star, a apărut pe scena mai multor varieteuri. A frecventat pentru câțiva ani un pension, apoi a studiat arta dramatică la Zürich, iar din 1982 și-a început cariera de actriță și de autor dramatic. Împreună cu René Oberholzer a înființat trupa experimentală Die Wortpumpe (1993), iar, împreună cu Jens Nielsen, grupul teatral Die Engelmaschine (1996). Citește
Seară Aglaja Veteranyi la Cabaret Voltaire din Zürich by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104370_a_105662]
-
Din căsătorie s-a născut, la 25 octombrie 1921, Prințul Mihai, viitorul Rege Mihai al României. Carol și Regina Elenă au divorțat în 1928. Carol al II-lea a mai avut, de asemenea, un fiu, Silviu, cu o elevă de pension, Maria Martini. Casă Regală a reușit însă să îngroape această afacere, oferind elevei un soț și o renta îndestulătoare. Din 1940, când a abdicat în favoarea Regelui Mihai, și până în 1953, când a murit în Portugalia, Carol al II-lea a
Monarhiștii, text despre ”statutul impostorului Paul de România” by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101584_a_102876]
-
Alexandru Ioan Cuza s-a născut pe 20 martie 1820 în Bârlad. A învățat până în 1831, în pensionul francez al lui Victor Cuenin (Cunin), la Iași, unde a avut colegi pe câțiva din viitorii săi colaboratori: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Eugen Alcaz, pe verii săi primari Nicolae, Ioan și Panaite Docan, precum și pe viitorul mare artist Matei Millo
Cariera lui Alexandru Ioan Cuza - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102214_a_103506]