1,021 matches
-
influența. De pildă, dacă totul ar fi de o claritate lucie, viața ar fi fadă și monotonă, cum tot așa, dacă totul ar fi confuz și încîlcit, senzația de dezorientare ar fi surpătoare. În schimb, amestecul luminii cu întunericul naște penumbra aducătoare de farmec și noutate. Tot astfel în cazul legăturilor umane bazate pe secret: nu e bine să-l vezi pe celălalt în lumina fără rest a cunoașterii totale, știindu-i ascunzișurile și apucăturile delicate. Și-ar pierde dramul de
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
nici vindicativ, nici apologetic, nici patetic, nici melancolic. Andrei Codrescu descifra în scrisul său metodologia unui „thriller”. La fel de precis ar fi să identificăm o poveste cu demoni. O poveste cu un deznodământ cunoscut, dar cu multe, multe enigme rămase în penumbră. Pe tonul perfect detașat al școlii realiste anglo-saxone, Vladimir Tismăneanu edifică o implacabilă anatomie și fiziologie a creaturii monstruoase care a dominat o bună parte din lume vreme de trei sferturi de veac. Aș sublinia de la început calitatea înalt literară
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
-o în viața mea. Baltazar începu să se bărbierească. - Crezi că-mi vor da cincizeci de pesos? - Asta nu-i nimic pentru don Chepe Montiel, și colivia îi merită, spuse Ursula. Ar trebui să ceri șaizeci. Casa zăcea într-o penumbră sufocantă. Era prima săptămână din aprilie și căldura părea și mai greu de îndurat din pricina țârâitului greierilor. Când termină cu îmbrăcatul, Baltazar deschise ușa dinspre curte ca să se răcorească în casă, și un pâlc de copii intră în sufragerie. Vestea
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
harnașamente unde niciodată n-a existat ceva ce să nu se poată vinde, nu-i păsa nicidecum de frumusețea coliviei. Soția lui, chinuită de obsesia morții, închise ușile și ferestrele după prânz și zăcu două ceasuri cu ochii deschiși în penumbra camerei, pe când José Montiel își făcea siesta. Așa o surprinse larma unei mulțimi de voci. Atunci deschise ușa antreului și văzu agitație mare în fața casei, și pe Baltazar cu colivia în mijlocul îmbulzelii, îmbrăcat în alb și proaspăt bărbierit, cu expresia
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
o nuanță de ironie, alteori percepem melancolie în zâmbetul ei.” Căci numai Leonardo descoperise, în epocă, soluția: „Pictura trebuia să lase privitorului ceva să ghicească. Când contururile nu sunt foarte ferme, când forma e oarecum vagă, ca și cum ar dispărea în penumbră, impresia de uscăciune și rigiditate dispare”. În afară de această tehnică numită sfumato, da Vinci înțelesese că și asimetria peisajului contribuie la mister: „În dreapta, orizontul pare mult mai înalt decât în stânga. După cum ne uităm la unul sau la altul din aceste orizonturi
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
fel de casă a bunicilor ŕ la Ionel Teodoreanu. În primul rând sunt locurile, fiecare încăpere are particularitatea ei, camera de oaspeți este acoperită cu scoarțe, covoare moldovenești, podul este decorat cu cârnați, slănină, afumături toate atârnând de grinzi în penumbră. Acolo se află copaia de lemn prin care trece legănat fiecare membru al familiei. M-a surprins de câte ori regizorul se oprește asupra scărilor de lemn, cei doi bunici urcă și coboară scări, cu o anumită lentoare, iar mișcarea lor scandează
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
relevant al așa-numitei generații 27. Ca și alți reprezentanți ai acesteia, aduce o experiență a "trăirii", un amestec de dispoziții morale asumate în stare brută, fără aderența la un sistem, ale căror semnificații rezultă din oscilațiile, din jocul de penumbre ce le caracterizează. Astfel cum aprecia Mircea Eliade, mișcarea de la Criterion, al cărui program se bizuia pe năzuința spre o "nouă spiritualitate", ar putea fi socotită o prefață la existențialismul francez. "Trăiriștii" noștri cultivau frecvent un soi de jurnal baroc
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
Kogălniceanu, cel prins de suflarea vremii, cu dulci și fără timp aleanuri literare, spune destule despre anumite afinități. Nu este, acest diarist răsfoind cu răsfățuri, dar cu o seriozitate refuzată multor cronicari ŕ la page, un boier al literelor, în penumbra luptelor literare? Lungi excursii culturale, cum nu se mai știu face, umplu spațiul dintre două păreri. Scoase dintr-un bagaj așezat în timp, cu ușurința unui vechi profesor, glisările în universalii, asocierile, luminile de bibliotecă însoțind faptele cele mai mărunte
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
al cuvîntului, de care doar cu rolul din Seven - în compania lui Morgan Freeman -, s-a mai apropiat. Ridat, îmbătrînit, extrem de vulnerabil, personajul capătă relieful dorit și asta pentru că regizorul este și un extraodinar portretist: chipul unei bătrîne iese din penumbră punctînd tăcerea printr-o maiestate a atemporalului. Asemeni marilor fotografi, Ińárritu are capacitatea cuprinderii existenței umane în chipul devenit mască. La aceasta se adaugă o cruzime pe care o au uneori povestirile lui Julio Cortázar, iar ea nu este niciodată
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
cu ușa și sunt pe punctul de a iscăli - cumva deodată - păcatul originar, respectiv, spovedania tardivă. Cum spuneam, lucrul e perfect credibil și complet explicabil în teoriile cuantice. Nu și în afara lor, mai ales într-o societate românească condusă din penumbră de - în codul piesei - șmecheri. Pe un pretext descinzând în linie directă din Caragiale și având în spate un decor levantin legitimat de Mircea Cărtărescu, Crima din strada Uranus instaurează o farsă luată în serios de toate personajele sale. Cine
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
să descifrezi cu lupa un vers foarte bun sau un poem excepțional, o rugăciune sau verset biblic, dar nu o nuvelă sau un roman. Editura Minerva aspiră să revină la suprafață, după ce a căzut - voit sau nevoit - într-o compactă penumbră. Privatizarea sau scepticismul a făcut-o să piardă programul de ediții critice, intrat într-o profundă criză. Colecția ,Biblioteca pentru toți" a avut și ea numai de pierdut de pe urma acestei transformări, care s-a resimțit grav în profilul editurii. S-
Clasicii români la Târg by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11072_a_12397]
-
construită împotriva lumii din care provine și care a făcut din el o vedetă, Valentin Ceaușescu e un învingător. A fost, de altfel, mereu un învingător. Mai prudent decât fratele său lansat pe culoarele puterii politice, a rămas undeva în penumbră. Dacă Nicușor împărțea - ca prim-secretar de județ - butelii și televizoare color, Valentin făcea și desfăcea echipe de fotbal. În imbecilitatea și slugărnicia lor, diverși meșteri ai balonului rotund îi poartă și azi o vie recunoștință: Valentin "le-a asigurat
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
Descoperindu- se străin de sine, „închis pe veci în pătratele clare/ din misteriosul Tabel cu Elemente” (Vers clasic), poetul încearcă o mișcare de emancipare prin cultul expiator al unor „Materii/ ce se-ncheagă încet, se desfac umile,/ aproape neștiute, în penumbre de vorbe/ timide, temătoare nădejdi,/ rostiri sfioase,/ pîlpîiri de păreri în părere./ Retrase cu-un fel de scuze, ascunzîndu-se/ ca apan nisipul plajei” (Aforismele). E o irizare a unui minimalism plasat între ființă și neființă, „ce se destramă-n amiază
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
frondă ideologică. O semețire de neconformism îi impregnează viziunea, detaliu cu atît mai lăudabil cu cît cartea cade pe un fundal de evidentă oboseală promonarhică. Autorul e direct, fățiș, nu se încurcă în precauții. Și fiindcă nu se ține în penumbra protectoare a prudențelor, Fărcășanu aduce cu un lictor avîntat, care, croindu-și drum cu facla aprinsă, îi avertizează pe trecători că în spate va veni o procesiune de seamă: monarhia de drept divin, dreptul de primogenitură, ereditatea de sînge și
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
ea l-a căutat. E un punct important, care însă rămîne obscur. Oricum, pînă la urmă s-au întîlnit față în față. S-a petrecut într-o minusculă capelă laterală. Un ungher înghețat, în marele spital din Bruges. E frig. Penumbra zidului de susținere îi învăluie. Slujnica stă de pază. În fața fiicei unice a judecătorului electiv, ucenicul gravor nu-și găsește cuvintele. Atunci, cu degetele, îi atinge timid brațul. Ea își strecoară mîna între mîinile lui. Își lasă mîna rece în
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
pologului, în timp ce slujnica așteaptă la ușă, pentru ca nimeni să n-o vadă cînd duce dumicatul la gură. Neîncetat, zi și noapte, îl așteaptă pe Meaume. Visează să mănînce cu Meaume, în patul ei. Singură cu Meaume în patul ei, în penumbra pologului lăsat. Capitolul III Meaume spune: "La a doua întîlnire, am mers după un capăt de lumînare șterpelit de pe un suport de aramă, pe un coridor." Tot Meaume: Fiecare merge după crîmpeiul de noapte în care se afundă. Un bob
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
regulă aforistice, țin mai curând de modul vechi și din ce în ce mai nou al întrebărilor din chiar trupul viu al poeziei cu privire la existență, mai rar la "condițiunea materială și ideală" a ei. Somnul, echivalență poetică a imaginarului, vis al trupului trecut în penumbră translucidă, cuprinde tandru ființa și o tocmește unui ritual adaptat la ritmurile naturii. Eul liric își reflectă mișcările în mai multe oglinzi deodată, ca o felină gata să adoarmă, gesturile sunt moi, neterminate, bemolul invadează: "Să stau culcată-n zăpadă
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
Nu mai e nici "țipătul", nici orația ritualică, ci doar metafizica în impas. Poeta a obosit să se mai nască "din idee" și își alege o frunză din care să se zămislească "locuită de un cântec" în libertatea jocului, în penumbră, unde vânătoarea diurnă de cuvinte fără suflet n-are nici un rost. "Lauda somnului" arar se mai ivește de-acum, poezia iese de sub toropeala "raiului păduros" și se îndreaptă iarăși spre meditația interogativă și exclamativă, îmblânzită de o mieroasă undă elegiacă
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
treacăt, efect al unui nedorit privilegiu. Nu. Ei, cu Demetru cel plecat și întors să jelească, ofilindu-se imediat cum își pierde iluzia, fac doar unul dintre triunghiuri. Alburiu, cu slab contur, adus deodată în față, deși lui îi pria penumbra, scofîlcit brusc, ca o fotografie sepia în plină lumină. Față de el, decoupage-ul amintirii fixe și chinuitoare, joacă, mai mic, mai mare, în față, în fundal, un alt triunghi, cel al tinerilor, Alexandra, Mihail și, să spun așa, povestitoarea. Pe ea
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. În vreme ce Ovidiu Maitec, prin material, dar și prin natura definitivă a formelor, are o ascendență alpină, o cotă scăzută a temperaturii și oferă o percepție învăluită de penumbre, Sultana Maitec este solară, pictura sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la opacitate. Și poate că de aici, chiar de la acest aparent paradox, ar putea fi inițiată o lectură mai
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
perioadă, Vasile Popovici și Daniel Vighi explorau bibliotecile din Arad în căutarea bizarelor texte despre "celălalt Luminism" și băgaseră groaza în mine, vorbind despre sutele de ciuperci care te pot "ataca" asemeni colților de viperă țâșnind din volumele păstrate în penumbra nearisită a mai tuturor bibliotecilor românești din epocă. Cea mai bună prietenă a mea îmi protejează această veritabilă manie: știe că mă enervează să citesc un ziar sau o revistă deja răsfoite și că prefer să plătesc dublu sau triplu
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
sete (spune grecul), făr' să soarbă Un strop, murit-a riga-ntre izvoare; Eu, fără țel, cutreier coridoare În astă �naltă catedrală oarbă. Atlase, enciclopedii, Orientul Și Occidentul, veacuri, dinastii, Simboluri, univers, cosmogonii Zadarnic îmi oferă. Pasu-mi, lentul, În urma mea penumbra o încearcă, Și drum îmi fac cu bățul nedecis, Eu, care-ntrezăream un paradis Ca o bibliotecă vastă. Parcă Ceva, desigur, care nu se poate Hazard chema, aceste lucruri toate Le stăpînește. A mai fost cîndva Un om care-a
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
mentalitatea comună sau e un miraj, plăsmuit după culcare. Postamentul pe care e zidit romanul Povestea Marelui Brigand, deci întîmplarea care se spune că s-a petrecut odată, dar nimeni nu o mai poate reconstitui în întregime, se păstrează în penumbră. Pe un spațiu epic întins persistă fantoma vechii aventuri care nu se mai știe dacă a avut loc vreodată. În tîrg cutreieră o altă istorie, de astă dată nu abreviată, redusă la un tors, vag, incert ca în povestea Brigandului
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
Dificilă din cauza artrozei mele degenerative, nu-i așa, doctore?” „Da, din cauza vârstei.” Acea scurtă conversație o definea exact pe Mama sau cel puțin o bună parte din ea. Peste corset îi puseseră o cămașă de noapte urâtă, albastră ca cerul. Penumbra din cameră îi accentua cearcănele aproape vineții în care abia se distingea o venă mică, ca un mușchi ciudat crescut pe sub piele. Ținea palmele deschise și ridicate și avea paloarea și aspectul cadaveric al unui răstignit. „Ai sunat-o pe
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
stins. Arzînd mocnit sub stihurile de un patetism domol, pe care materia și-l asumă precum o răsfrîngere obiectivă a "tristeții metafizice", dobîndește, nu o dată, înfățișarea camuflata a țigării care "arde la nesfîrșit": Treptat lumină din lucruri/ se stinge/ în penumbra odăii/ fără seducătoare arcuri/ și bolti răstignite// țigară mea arde/ la nesfîrșit// suflet lîngă suflet/ noi amîndouă/ respirații amestecate/ cel din urmă cuvînt rostit/ o undă de aer/ invizibilă ochiului/ un fel de a truca viața/ în minusculă flacăra" (Elogiu
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]