510 matches
-
o anumită parcimonie, între Jean Bart și Radu Tudoran. Indubitabil, stilul său îmbină culoarea și gustul pentru exotic al celui dinții cu poezia și mobilitatea imaginativa al celui de-al doilea. Tehnică epica este însă inconfundabila. Naturalețea dialogului, propozițiile scurte, percutante, care creează un ritm alert, bogăția lexicala, tensiunea conflictuală acumulată gradat, fundalul veridic de epocă, reflectînd cu minuție starea de spirit, ipostazele limită în care șunt surprinși marinării militari, extraordinară camaraderie dintre soldați și ofițeri, fără urmă de aliniere ideologică
Ion Aramă () [Corola-website/Science/324669_a_325998]
-
lor și nu căutau decât un conducător, le trebuia un om cinstit, bineînțeles și puternic, și și-au pus conștiințele în mâinile lui Robespierre. Ei erau, dacă nu mă înșel, mai naivi și mai violenți, mai puțin rafinați și mai percutanți decât oamenii din ziua de astăzi. Fanatismul sincer, poate prea puțin luminat la unii, violența adevărată sau doar mimată a altora, conglomeratul de furie din rândurile lor, fiecare întrecându-se în furie patriotică, făceau societatea (oricât de disciplinată ar fi
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
chiar dacă nu contribuie decât într-o mică măsură la rezolvarea acestei probleme. Este un început, așa cum este și TIFF-ul, deși filmul nu este o artă care are un contact direct cu publicul. Teatrul este un instrument mai puternic, mai percutant în confruntarea cu noi înșine, fără de care deschiderea către celălalt nu poate fi autentică și sinceră. Scenă din Livada de vișini de la Teatrul din Maribor, realizat de Tompa Gabor, scenografia Carmencita Brojboiu. Foto: Mihaela Marin Care au fost cele mai
Magdalena Popa Buluc în dialog cu Tompa Gabor: „În alertă, omenirea caută un loc în care să poată trăi în pace și liniște” () [Corola-website/Journalistic/105799_a_107091]
-
O instituție căreia nu-i e frică să comunice în limba română, nu în limba funcționarească. Felicitări! Felicitări și pentru comunicarea îndrăzneață, neobișnuit de percutantă și de lipsită de limbaj de lemn. Dar mai ales și mai ales, felicitări pentru eficienta activității ANAF! Asta înseamnă stat puternic. Asta înseamnă respectarea și impunerea legii. Felicitări!", a scris Mirel Palada, pe pagina sa de Facebook, cu referire
Mirel Palada laudă o instituție publică. "Nu-i e frică să…" by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/103470_a_104762]
-
și mult umor. A fost ecranizat în 2016, în regia lui Tom Tykwer, cu Tom Hanks în rolul principal. „Dave Eggers nu urmărește să transforme povestea lui Alan într-o parabolă existențialistă despre condiția umană. El reușește însă ceva la fel de percutant: să scrie povestea mustind de umor, dar și de emoție, a chinurilor prin care trece un om, oferind totodată și un stop-cadru luminos al zilelor noastre”, scrie Michiko Kakutani, în New York Times. Alan Clay este un consultant de 54 de
Cărți care au o magie unică by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104546_a_105838]
-
Potrivit savanților din Statele Unite, ritmurile percutante din unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Beethoven ar fi putut fi inspirate din maladia cardiacă de care suferea muzicianul german, informează dailymail.co.uk.. Ei spun că pasaje întregi din muzica lui se potrivesc cu bătăile neregulate
Beethoven, capodopere compuse după ritmul neregulat al inimii sale () [Corola-website/Journalistic/105196_a_106488]
-
New York. El a lucrat cu Alain Chabat și la filmul Si tu meurs je te tue de Hineer Salem, înainte de a realiza La balle au prisonnier, un scurtmetraj inspirat din viața faimosului scenarist Gérard Brach. În 2013 a semnat un percutant scurtmetraj, prezentat la Festivalul de la Clermont Ferrand: Mobile Homes. În 13 minute, filmul relatează povestea dureroasă a unei tinere forțate să se prostitueze pe autostradă de către fostul ei prieten și care încearcă să scape când își dă sema că va
Cannes. La Quinzaine des réalisateurs, între nori și vise by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105538_a_106830]
-
ale anilor '90, așa cum s-a întîmplat în 2001. Anul trecut, Secrets and Lies și The Pillow Book au făcut săli pline în București. Am cunoscut persoane care-și doriseră de-o viață să vadă inclasabilul Peeping Tom, cea mai percutantă și mai perversă analiză a fenomenului snuff movie. Filmul lui Michael Powell venea în România după ce fusese B-side-ul de groază al videocasetelor de închiriat pe vremea lui Ceaușescu și după ce majoritatea criticilor de lux care l-au desființat la data
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
inovație figurativă, perfect adecvată în poeziile cu aer vaticinatoriu (Rugăciune, La noi, Oltul, Apostolul etc.), apare tot mai puțin adecvată în contexte familiare sau chiar intime: va fi marea problemă a „stilului Goga”, pe măsura trecerii anilor. Ritmicitatea acută și percutantă a contribuit la popularizarea rapidă a versurilor lui Goga. Varietatea lor prozodică minimă și revenirea obsesivă a cîtorva metri le caracterizează. Iată incipit-urile primelor Poezii: „Rătăcitor cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale”(Rugăciune); „La voi aleargă totdeauna
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
apoi o tapiserie impresionantă: anotimpurile, arborii, florile, formele de relief, păsările, gângăniile, vesmintele, fapturile umane. Predilecția autoarei este aceea de a bifă hartă paradisului, cu toate însemnele sale vii. Întrucât, în mod evident, paradisul inventariat de Șei Shōnagon este unul percutant senzorial și artistic. Ceea ce vom face și noi, prin urmare, este sa inventariem și să comentam tapiseria doamnei nipone de acum un mileniu, care tapiserie este dependentă, firește, de tradiția shintoistă și buddhistă, principalele religii din Japonia, în cadrul cărora peisajul
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]