895 matches
-
început a Bisericii, precum și asupra modului viu de transmitere a credinței. Prezentul viu Întreaga istorie a mântuirii este rezumată și păstrată în Isus Cristos. În mod deosebit, trecerea lui pascală are efect până în zilele noastre. Permanent, Biserica se găsește în peregrinare, trăiește ea însăși Paștele, este în drum spre pământul veșniciei. Cristos nu este pur și simplu o figură a trecutului, una dintre multe altele, care acum se odihnește în mormânt; el a înviat din morți și stă la dreapta Tatălui
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
istorie a minunilor. Suferim cea mai mare tragedie din istoria omenirii. Holocaustul. Și cât trebuie să așteptăm eliberarea? Trei ani! Atât! Naziștii cad în 1945 și în ’48 avem un stat al nostru. După două mii de ani de exil și peregrinări, ne întoarcem la pământul nostru antic. Pământul pe care i l-a promis Dumnezeu lui Avraam cu aproape cinci mii de ani în urmă. Cum numești asta, domnișoară Costello, dacă nu un miracol sigur, de necontestat, cu garanția de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Vinea pentru talentul său aflat dincolo de formule... Un caz particular îl reprezintă relațiile lui Tristan Tzara cu Marcel Iancu. Deși acesta din urmă împreună cu fratele său Jules, amîndoi studenți la Politehnica din Zürich, sînt cei care descoperă Cabaretul Voltaire, în peregrinările lor famelice de artiști ambulanți în căutare de bani, Tzara este cel care va „da lovitura”. Treptat, diferențele temperamentale evidente dintre cei doi (Iancu fiind mult mai sobru, mai riguros și mai echilibrat) se vor traduce și în diferențe programatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui G. Mănciulescu (necitat de nici un comentator al avangardei noastre), șarjează caricatural stereotipiile prozei „înalte” și a literaturii „clasice” de dragoste, lansează autoironii burlești („Ultima și cea mai deplorabilă secrețiune a creierului meu este domnul Habacuc”) și, după grotești peregrinări prin universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în 1928 la aceeași editură pariziană. Atît Perpessicius, cît și - mai tîrziu - G. Călinescu și Șerban Cioculescu văd în acest volum suprema reușită poetică a lui Voronca. Pentru autorul Mențiunilor critice, Ulise „reprezintă un veritabil salt” față de Colomba: „Poem al peregrinării în ritmul trepidant al Parisului, prin feeria accelerată și diversă a orașului modern, sau pe drumurile retrospective și natale, Ulise realizează cu adevărat acel poem al iureșului liric. Cît de firești, cît de necesare sînt aici valurile acestea de imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În care puteam să-mi las gîndurile să zburde În voie. După vreo oră ma smuls din plăcuta mea reverie glasul lui Dragoș: Am trecut pe la matale și cum nu erai acasă, m-am gîndit că ori ai plecat În peregrinări pe undeva pe niște coclauri, căutînd locuri frumoase, ori aici. Și m-ai găsit aici! Știu că ai scăpat de examene și te simți parcă mai liniștit, nu? Chiar mă simt ca și cum aș fi scăpat de o povară. M-am
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
vor, iar pe alții să creadă doar că știu bine ce vor. Dar despre asta, poate că e mai bine să vorbim la o viitoare Întîlnire. Toți vrem să avem succes Cu vreo două zile În urmă mă Întorsesem din peregrinările mele cu șevaletul și cutia de culori, puțin cam obosit, dar mulțumit că nesațul de natură mă ajutase să umplu vreo cîteva cartoane cu ceea ce reușisem să fur din gingășia florilor de cîmp și splendoarea de lumini și umbre feerice
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ar putea fi de folos acea remarcă divină pe care o aflăm în Psaltire: «Îți închipui că eu sunt ca tine?» (cf. Ps 50,21). Am putea spune că viața, în concretețea sa, este un punct de plecare și de peregrinare continuu și nu doar un ideal abstract, atât de pur și lipsit de realism evanghelic încât să fie lipsit de umanitate. Însă, pentru ca lucrurile să meargă în această direcție, nu doar din comoditate ori datorită abandonării datoriei de a fi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fără a avea justificarea mea proprie, care [vine] din Lege, ci pe aceea care [vine] din credința în Cristos» (Fil 3,8-9). Primul pas al acestei transformări de credință pare să fie acela al adoptării unei viziuni de progres, de peregrinare, a unui deja și nu încă, care nu mortifică, ci stimulează și vivifică. Această viziune ne obligă să nu ne fie frică de schimbările interne și externe ale vieții și să nu ne lăsăm afectați de noutate, ci să recunoaștem
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
desigur, faptul că există numeroase «comodități spirituale» pe care trebuie să le părăsim, conștienți fiind, însă, că niciun exod nu va putea fi vreodată pe deplin desăvârșit. Textul din Geneză, prin care se evocă chemarea lui Abraham, devine model pentru peregrinarea oricărui credincios destinat să călătorească continuu. Chemarea lui Abraham, pe care o aflăm imediat după căderea Turnului Babel - turn ce reprezintă o tentativă de sedentarizare absolută - este un text fundamental pentru a justifica și pentru a orienta credința către desăvârșirea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sfori de care atârnă ieftina noastră fericire. Și vai, câtă psihologie de doi bani ne împinge spre această direcție! Însă viața creștină este orientată spre ceea ce Emmanuel Mounier numea „optimism tragic”: un optimism radical pe ultima sută de metri a peregrinării noastre, însoțit de amintirea norilor și a obstacolelor întâlnite pe cale. Credința creștină ia în serios suferința și moartea!». Apare, astfel, o întrebare imperioasă: «Cum putem asfinți în mod sănătos și sfânt?». Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să fim
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nici nu are mijloacele pentru a o impune, ci doar i se supune, micșorându-se în timp ce ea crește (In 3,30). Înnoirea și convertirea, care sunt cerute consacraților din vremurile noastre pentru a fi fideli veșniciei lui Dumnezeu și anevoioasei peregrinări a istoriei, înseamnă debarasarea de o radicalitate de ochii lumii, pentru a trăi - a suferi, probabil, ar fi verbul cel mai potrivit - o profeție chinuitoare, precum aceea a lui Ilie, Ieremia, Osea... Ioan Botezătorul ori a lui Isus din Nazaret
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fi vreodată! Ambiguitatea locuiește în noi și este cât se poate de adevărat că „săvârșim răul pe care nu-l dorim și că nu facem binele pe care-l dorim». «Ispita, așadar, devine puternică: este ispita de a pune capăt peregrinării noastre, de a conștientiza amplitudinea limitelor noastre și de a decide, fără amărăciune, că unele dintre acestea nu pot fi depășite doar prin puterea noastră. Nu putem nega că apelul la sfințenie este pentru toți, însă vom spune că realizarea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Cristos în care trăiește Duhul. Trăirea efectivă a propriei vieți, împărtășirea propriilor suferințe și slăbiciuni: iată, și prin acestea ne putem lăsa să fim călăuziți de la sfințenia dorită spre sărăcia dăruită». UN SECOL DE RODIRE: SĂMÂNȚA LUI CHARLES DE FOUCAULD Peregrinarea pe care o experimentăm în acest timp la Bisericii, sub călăuzirea și, îndeosebi, prin exemplul papei Francisc, este rodul matur al acelei primăveri a Bisericii care a fost Conciliul al II-lea din Vatican. O primăvară pregătită demult de atâtea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pe care o experimentăm în acest timp la Bisericii, sub călăuzirea și, îndeosebi, prin exemplul papei Francisc, este rodul matur al acelei primăveri a Bisericii care a fost Conciliul al II-lea din Vatican. O primăvară pregătită demult de atâtea peregrinări personale profetice, printre care se evidențiază și aceea a fratelui Charles - cu numele monahal de fratele Marie-Albétic - care a fost un adevărat explorator, mai întâi ca militar, iar mai apoi în calitate de ucenic al Domnului Isus și frate universal ce s-
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și de deschidere, care în zilele noastre par atât de firești, în viața consacrată post-conciliară au fost intuite și demult pregătite tocmai grație căutărilor sale și a vieții sale. Existența fratelui Charles a fost o neîntreruptă călătorie de explorator, o peregrinare ce ne-a trasat o nouă cale, nu pentru a ne cățăra spre perfecțiunea cerului, ci pentru a coborî și a amesteca dorința lui Dumnezeu cu trăirea în preajma tuturora. Exemplul fratelui Charles reprezintă, în primul rând, dovada cea mai evidentă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
momentele de convertire a fratelui Charles la evanghelie, în calitate de consacrat și preot. Viața sa a zguduit oarecum toate structurile care se considerau de neînlocuit pentru a garanta o viață consacrată de perfecțiune, care să fie demnă de acest nume. Această peregrinare interioară a fost posibilă tocmai datorită acelei vremi de viață monahală claustrală, mai întâi la Notre-Dame des Neiges, iar mai apoi la Akbès, unde fratele Charles a înfăptuit exodul său interior de purificare și de axare pe esențial. Solitudinea asistată
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
că avea puțini bani, pe unde lucra. Leafa era mică, nu prea jucau poker, i se dusese faima și toți se fereau de el. Noroc că mai prindea câte o delegație prin București unde avea clienții săi. Însă Laur, în peregrinările sale prin parcuri, pe străzile umbrite sau prin Grădina botanică a dat peste Marina, studentă la Universitate locuia în Militari cartier nou în construcție și extindere. Nu auzise de Gabriela și până una alta a început să o sărute. Era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Între eu și lume, Într-un sistem de „vase comunicante”. Iată, de pildă, poemul care deschide Act de prezență, intitulat Pe cine căutați?. Debutul e de „reportaj liric” - notație impresionistă a unui itinerar citadin (și e de remarcat că motivul peregrinării, al călătoriei, al evaziunii În reverie străbate obsedant Întreaga carte): „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și pașii mei sunau În minutele clare ca niște gonguri ale soarelui unanim. Prin curți, rufele Întinse chemau o albeață distinctă și, Între
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și-am scris lucruri de ținută; și-am străbătut toate sectele antice și moderne de filosofi, medici, matematicieni, legislatori și alți oameni de știință în artele oratoriei, ale scrisului și ale cunoașterii, și sacre și profane; și-n toate aceste peregrinări am învățat tot mai mult și mi s-a confirmat ca adevăr: patientia probat viri doctrinam. Starețul fu descumpănit de această cascadă de cuvinte ale tânărului călugăr; era și nu era o spovedanie, dar cum putuse un copil să parcurgă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sadism. Vorbesc despre gratuitatea acestei cruzimi plăcerea cu care, în admirația tuturor camarazilor săi, colonelul Gavrilcea și superiorul său nazist, Wachsen, desenează cu gloanțe conturul deținuților țintuiți la zid; distracțiile prilejuite gardienilor de spectacolul suferințelor la care-i supun, în timpul peregrinării, pe ostatici; tehnica lui Petrișor, ginerele lui Hagienuș, de a-și înmulți aceste sadice satisfacții. Crimele acestea, săvârșite cu sânge rece, adesea chiar din pură plăcere, ne apar cu atât mai monstruoase, cu cât victimele sunt, prin contrast, purtătoare ale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
repere. Iar "depășirea" limitei-reper echivala cu ratarea țelului vizat, cu căderea în "dincolo"-ul prost al rătăcirii. Ciclul întoarcerilor acasă ale eroilor greci după războiul troian, din care episodul odiseic este cel mai faimos, reprezintă în mare măsură povestea unor peregrinări nesfârșite datorate pierderilor repetate ale limitei-reper.1 Pentru greci, așadar, nu imposibilul depășirii unei limite era un stimulent, ci imposibilul atingerii ei. "Încercarea" limitei ca limită care trebuie atinsă este elementul dinamic al scenariului peratologic în momentul nașterii lui. Această
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de subiecte: la opt ani, fiecare meci de fotbal capătă aura unei aventuri unice. Să fi încetat revista să mai apară? Iată un mister care se cere elucidat. Climatul stimulator al Bârladului s-a făcut din nou simțit când, după peregrinări prin alte colțuri de țară, ne-am întors la matca familiei. Ca elev în cursul superior al liceului „Gheorghe Roșca-Codreanu", luam parte la ședințele Societății literare, prezentând referate pe teme ca: „Privire asupra operei lui Calistrat Hogaș”, „Un reprezentant al
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
el știind rezentanț la est tru cu un tiv Nu rea ine a rte era tiv, uri ate, nu la vea ce din nu să ilor 87 săi". Totuși observațiile și cuvântul său erau literă de Evanghelie la București iar peregrinările sale prin județe erau controale legate de reforme și reinstalarea capitalismului, alinierea la normele Uniunii Europene. Cred că a sprijinit eficient echipele politice și a dictat exact ce trebuia făcut. Emma Nicholson era puipuiuț, care, însă, trebuia să dea cu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
multe ocoluri. Dar nici chiar un monarh atât de puternic precum era Caterina de Medici nu poate împiedica distrugerea ultimei lui lucrări filosofice eretice. Consternat să descopere că a suferit un eșec, Zenon se hotărește să pună capăt vieții de peregrinări și să se întoarcă în Bruges-ul lui natal după o absență de 30 de ani. Acolo va locui în casa vechiului său prieten, Jean Myers. De-abia sosit, servitoarea lui Myers își otrăvește stăpânul din cauza patimii pentru Zenon, închipuindu-și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]