1,200 matches
-
Pentru o mai bună păstrare, sulurile din papirus erau ținute în vase mari din lut (Ier. 32,14). În perioada preexilică, în conformitate cu tradiția egipteană, sulurile erau confecționate din papirus. În perioada persană, când evreii au adoptat limba aramaică, scrisul pe pergament începe să fie folosit pe scară largă, devenind chiar obligatoriu pentru copierea cărților biblice. Platon (Phaidros 278), descriind modalitatea în care un autor își scria opera, lasă să se înțeleagă că totul consta în „tăierea și lipirea foilor de papirus
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în față un sul conținând un text biblic să verifice anumite pasaje. Nu este de mirare că treptat, sulurile au fost scoase din uz, fiind înlocuite cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general, conținutul codexului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general, conținutul codexului este un text destinat difuzării și păstrării; textul poate fi literar (opere clasice) sau strict profesional, tehnic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
scria cu ajutorul unui penel ascuțit. În Antichitate, acesta era suportul cel mai des întâlnit pentru efectuarea calculelor, a exercițiilor de școală, pentru însemnarea anumitor notițe 2. Dacă modelul codexului îl reprezintă tăblițele de ceară, antecedentul său imediat este carnetul de pergament (membranae, membr£nai); dovada incontestabilă a existenței acestui carnet de pergament ne este oferită de către Quintilian 3, care în jurul anului 90 d.Hr., într-un anumit context literar, îl recomandă în felul următor: Scribi optime ceris, in quibus facillima est
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai des întâlnit pentru efectuarea calculelor, a exercițiilor de școală, pentru însemnarea anumitor notițe 2. Dacă modelul codexului îl reprezintă tăblițele de ceară, antecedentul său imediat este carnetul de pergament (membranae, membr£nai); dovada incontestabilă a existenței acestui carnet de pergament ne este oferită de către Quintilian 3, care în jurul anului 90 d.Hr., într-un anumit context literar, îl recomandă în felul următor: Scribi optime ceris, in quibus facillima est ratio delendi, nisi forte visus infirmior membranarum potius usum exiget... Relinquendae
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
exiget... Relinquendae autem in utrolibet genere contra erunt vacuae tabellae, in quibus libera adiciendi sit excursio („Cel mai bine se scrie pe ceară, căci este foarte ușor de șters, însă, pentru cei cu vederea mai slabă este mai bună folosirea pergamentului. Fie că se folosesc tăblițele de ceară, fie că se folosește pergamentul, trebuie lăsate la început câteva pagini albe, unde pot fi trecute adăugirile”). Aluziile la tăblițele de ceară și la paginile albe ne sugerează că autorul vorbește despre un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
libera adiciendi sit excursio („Cel mai bine se scrie pe ceară, căci este foarte ușor de șters, însă, pentru cei cu vederea mai slabă este mai bună folosirea pergamentului. Fie că se folosesc tăblițele de ceară, fie că se folosește pergamentul, trebuie lăsate la început câteva pagini albe, unde pot fi trecute adăugirile”). Aluziile la tăblițele de ceară și la paginile albe ne sugerează că autorul vorbește despre un suport de scris care are forma unui codex. Paginile albe sau ciornele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fi trecute adăugirile”). Aluziile la tăblițele de ceară și la paginile albe ne sugerează că autorul vorbește despre un suport de scris care are forma unui codex. Paginile albe sau ciornele ne duc cu gândul la un carnet. Carnetul de pergament este o invenție romană. Acest lucru îl aflăm în mod indirect de la 2Tim. 4,13, unde se află singura atestare cunoscută a cuvântului membr£nai, cu sensul de carnet de pergament. Sfântul apostol Pavel scrie: TÒn failÒnhn Òn ap˜lipon
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ne duc cu gândul la un carnet. Carnetul de pergament este o invenție romană. Acest lucru îl aflăm în mod indirect de la 2Tim. 4,13, unde se află singura atestare cunoscută a cuvântului membr£nai, cu sensul de carnet de pergament. Sfântul apostol Pavel scrie: TÒn failÒnhn Òn ap˜lipon Trò£di par¦ K£rpw —rcÒmenoj f˜re kaˆ t¦ bibl...a m£lista t¦j membr£naj („Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Òn ap˜lipon Trò£di par¦ K£rpw —rcÒmenoj f˜re kaˆ t¦ bibl...a m£lista t¦j membr£naj („Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum și cărțile, mai ales pergamentele”). Sfântul apostol Pavel se folosea de un termen latin întrucât se referea la o realitate care nu avea o denumire proprie în greacă. Utilizând transcrierea greacă a cuvântului latin membrana, el evită folosirea cuvântului grec difq˜raj (al cărui sens
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
greacă. Utilizând transcrierea greacă a cuvântului latin membrana, el evită folosirea cuvântului grec difq˜raj (al cărui sens ar fi „suluri făcute din piei”), confirmând în același timp originea romană a codexului (a cărții sau, mai simplu, a carnetului) de pergament. Codexul, având aproximativ forma unei cărți moderne, prezenta câteva avantaje față de sul: costa mai puțin, nu era atât de pretențios la cărat, puteai să cauți ușor în el un anumit pasaj, oferea posibilitatea de a numerota paginile și de a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care ridică unele probleme în privința legăturii sale cu colofonul Ben Așer. În începutul acestui colofon citim: /n Jbuy hkz? hm rtpydh hz wlmum rb twghl wmxul wtwa h?ua h?uw ...hml?, pe care Kahle l-a tradus „acesta este pergamentul pe care Yabeș b. Șelomo ha-Babli l-a dobândit și l-a pregătit pentru el, pentru a-l studia”4. Kahle interpretează pasajul în strânsă legătură cu primul colofon, în sensul că Moșe ben Așer a scris Codex Cairensis pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dobândit și l-a pregătit pentru el, pentru a-l studia”4. Kahle interpretează pasajul în strânsă legătură cu primul colofon, în sensul că Moșe ben Așer a scris Codex Cairensis pentru „Yabeș b. Șelomo, un karait care a pregătit pergamentul pentru codex”5. Cuvântul-cheie în colofonul Yabeș este termenul diftar, care, întotdeauna, în colofoanele pergamentelor înseamnă „codex”; fraza citată mai sus s-ar traduce așadar, „acesta este codexul care (prin mila lui Dumnezeu) i-a fost oferit lui Yabeș, fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în strânsă legătură cu primul colofon, în sensul că Moșe ben Așer a scris Codex Cairensis pentru „Yabeș b. Șelomo, un karait care a pregătit pergamentul pentru codex”5. Cuvântul-cheie în colofonul Yabeș este termenul diftar, care, întotdeauna, în colofoanele pergamentelor înseamnă „codex”; fraza citată mai sus s-ar traduce așadar, „acesta este codexul care (prin mila lui Dumnezeu) i-a fost oferit lui Yabeș, fiul celui din urmă Solomon, babilonianul, pentru a scrie pentru el însuși...” 1. Aceasta înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Părul de cămilă reprezintă numeroasele comandamente ale Legii mozaice (tas entolas ton mosaikou nomou), impură ca și cămila, deoarece Îngăduie regimul carnivor (kreophagyia), jurămintele, jertfele, uciderea etc; cingătoarea de piele, din contra, simbolizează Sfînta Evanghelie, care a fost scrisă pe pergament din piei de oaie; lăcustele sînt iarăși poruncile Legii, care nu face distincția Între bine și rău, pe cînd mierea sălbatică este iarăși Sfînta Evanghelie, dulce ca mierea pentru cei care o primesc 60. Acest gen de exegeză, rezultat al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
locul tău, să locuiești un spațiu pe care eroii lui Kafka îl poftesc cu ardoare dar a cărui apropriere rămâne precară, dificilă și finalmente mai angoasantă (o vedem foarte bine, de exemplu, în Vizuina) decât rătăcirea însăși. În Un vechi pergament eroul sedentar evocă fascinat și terorizat pe cei se culcă sub cerul liber "fiindcă detestă locuințele". E vorba de nomazii cu murdăria lor incredibilă și brutalitatea lor salbatică. Or nomadismul este legat de absența limbii.. Nu poți vorbi cu nomazii
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cit., p. 65 (nota trad.). 412 *Trad. rom. cit., p. 70 (nota trad.). 413 *Trad. rom. cit., p. 90 (nota trad.). 414 D. Anzieu (op. cit. p. 104) crede că eul-piele îndeplinește o funcție de înscriere a urmelor senzoriale, tactile [...] Eul-piele este pergamentul originar care păstrează precum un palimpsest, ciornele tăiate, răzuite, supraîncârcate cu un scris "originar" preverbal facut de urmele cutanate. (Anzieu evocă mașina infernală din Colonia penitenciară de Kafka, care gravează legea pe pielea condamnatului). 415 "E un lucru delicios să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
diversificate într-un text ori altul vorbesc prin adițiune, oarecum profetic: În Pustie nu se poate naște nimic În pustie nu poate muri nimic. Ce este va rămâne în eternitate. Totul e-nchis și lăsat în uitare. O, vai Pustia! pergament ceresc Întins între Izvor și Mare. Cine are pustia e mort Cine n-o are-i steril. Poetul și Pustia, pururi frați Porniți în căutare prin Pustie Maica lor e Pustia și ei sunt îmbarcați Pe-o navă-mpotmolită în Pustie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Jablonec-nad-Nisou din Cehia; gutui provine, prin greacă, de la orașul Cydonia din Creta; holender < Holland, numele german al Olandei; leuștean < pro vincia italiană Liguria; magnet < Magnesia, oraș din Asia Mică; muscal < Mosc, nume arhaic al Moscovei; palat < colina Palatinum din Roma; pergament < Pergam, în prezent Bergama, în Turcia; sacîz < sakiz, numele turcesc al insulei grecești Chios; sardea < Sardinia; satin < Zaitun, vechi oraș și port în China, tarantulă < Taranto, oraș din Italia; tanagra < satul Tanagra din Beoția, Grecia; valeriană < Valeria, provincie romană din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prive?te �n?l?imea bol?ilor � 48 de metri la Beauvais � sau a fle?ei � 148 de metri la Strasbourg. Arhitectul �i prezint? ?efului de lucrare proiectul spre aprobare, sub form? de machet? ?i de desene de detalii pe pergament. Apoi, �i d? fasonatorului de piatr?, care, pe ?antier, lucreaz? �n �cameră de trasare� schi?e de execu?ie care-i vor permite acestuia s? traseze epurele dup? care vor fi ț?iate pietrele, �n func?ie de locul lor
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
în anul 1863), la înmormântarea căruia au luat parte patriarhii: Ierusalimului, Antiohiei, Alexandriei și Constantinopulului, aflați întâmplător la Iași. Printre odoarele de preț cu care a fost dotată biserica în decursul timpului, menționăm: O Evanghelie scrisă de m�nă, pe pergament, îmbrăcată în argint, purtând data 7010, april, 23 (1502, n.n.). Nota în limba slavonă ne informează că a fost dată de către Ștefan cel Mare, pentru pomenirea sa și a familiei "la biserica Curții, care este pe Bistrița, unde este hramul
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
dintre cele mai importante metode qi gong care încă mai sunt folosite astăzi erau practicate pe scară largă în China în timpul dinastiei Han Târzii, cu aproape 2 000 de ani în urmă. S-au găsit în aceste morminte documente și pergamente cu diagrame detaliate ale sistemului energetic uman, instrucțiuni amănunțite pentru realizarea exercițiilor dao-yin și a altor exerciții qi gong și schițe anatomice care arătau modul cum funcționează respirația diafragmatică profundă. Aceste descoperiri au oferit dovezi concludent că, în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
pentru care omul nu citește rapid iar concluzia lui este că omul a învățat să citească greșit iar acum este nevoie să corecteze prin exercițiu acest mod impropriu de a citi. Primele scrieri au fost pe piatră, tăblițe de lut, pergamente sau pe bucăți de piele, cuvintele fiind scrise unele după altele fără spații și punctuație, uneori chiar sub formă prescurtată. Putem face și noi o încercare să vedem cum ne am descurca dacă ar fi să cititm un astfel de
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2913]
-
Print, București, 1998). În medicina clasică, se deosebesc unele înfățișări tipice ale figurii, indicatoare de diagnostic și prognostic. Facies hippocratica, caracteristic pentru apropierea morții. Nasul este ascuțit, ochii înfundați, tâmplele scobite, urechile reci și căzute; pielea frunții are aspect de pergament și este uscată; pielea feței este palidă sau plumburie. -Facies abdominalis, în peritonite -Facies colerica, cu trăsături ascuțite - Facies leonina, în lepră, cu îngroșări ale pielii, infiltrată mai des în jurul ochilor - Facies nujopathica, (facies de sphynx), ca o mască - Facies
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]