935 matches
-
îmbogățire a fondului informațional interdisciplinar. El urmărește respectarea normelor grupului creativ prevenind tendința de critică și evaluare care se face simțită la participanți la începutul antrenamentului. Normele grupului creativ sunt cele care generează instalarea în reuniunile grupului a unui climat permisiv, liber de critică, de normative și o atmosferă de libertate și bucurie a comunicării. Antrenamentul creativ In grupul creativ de formare se desfășoară o activitate complexă (80% din timpul afectat) de antrenament, pentru realizarea obiectivelor propuse: stimularea, dezinhibarea, dezvoltarea potențialului
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
și rigoare și cu perspectiva unui repertoriu limitat de răspunsuri nu este întotdeauna soluția cea mai potrivită. În acest sens, au fost valorificate unele orientări post-metodologice care arată că metodele trebuie gândite ceva mai liber, mai elastic, mai generos, mai permisiv și mai puțin convențional. Din această perspectivă, s-a considerat că lumea obiectelor picturale narative nu constituie un corpus finit și lumea cercetării lor nu este o structură închisă pentru că amândouă sunt implicate într-un flux dinamic. Grupajele picturale narative
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ONU și comunitatea internațională asistă pasive la transformarea puterii etatice rwandeze (dominată de etnicii hutu, majoritari) într-o veritabilă miliție coordonatoare a genocidului împotriva etnicilor tutsi, minoritari. Realism versus politică globală În secțiunile anterioare am pornit de la o definiție extrem de permisivă a actorului: Orice entitate care joacă un rol identificabil în relațiile internaționale. Această definiție permite inclusiv tratarea indivizilor ca actori în sistemul internațional, opțiune abandonată de mainstream ul disciplinei Relațiilor Internaționale. O variantă utilă este, în acest sens, definiția lui
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
se desfășoară în context școlar. Grupul școlar și climatul afectiv în care se desfășoară activitățile școlare exercită o influență hotărâtoare asupra modelării comportamentului comunicativ al elevilor. Rolul decisiv îl deține profesorul care prin comportamentul și atitudinile sale crează un climat permisiv, deschis către colaborare și co -participare. Climatul afectiv al clasei este rodul nu numai al comportamentului profesorului, ci și al conlucrării lui cu elevii și se realizează cu contribuția ambelor părți. De aceea profesorul trebuie să sesizeze și să încurajeje
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
câine, zgomotul artificiilor, mersul la un consult medical. Nu prezintă alte tulburări de comportament din spectrul autist. Mare parte dintre comportamentele indezirabile sunt rezultatul unei abordări educative eronate a părinților, care au adoptat de-a lungul dezvoltării copilului atitudini laxe, permisive, în alternanță cu pedepse disproporționate cu fapta, sau cu impunerea unor reguli și restricții dar fără a le menține suficient pentru a avea impact educativ. 5. Examenul limbajului Aparatul fono-articulator este aparent integru, fără malformații. Lueta este paretică, fiind înclinată
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
o bună comunicare a informației pe orizontală și verticală, descentralizare în luarea deciziilor, responsabilizare. Presupune prevederea de situații apte să stimuleze curiozitatea, confruntările, spiritul de investigație și de căutare a unor soluții originale. Învățătorul trebuie 13 să creeze un mediu permisiv, stimulativ, de încurajare și gratificare a manifestărilor, mai ales creative, de orice gen ale copilului, de stimulare a încrederii în sine; să-i facă pe elevi să se simtă în largul lor, să-i stimuleze, să nu creeze tensiuni și
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
cea mai adecvată educării însușirilor ce țin de creativitate. Mediul foarte formal nu va reuși să asigure prilejuri pentru nonconformitate, iar cadrul foarte neformal va fi nefavorabil posibilităților mari de asociații. Neexagerarea prin autoritarism sau laissez-faire, în favoarea creării unei atmosfere permisive în cadrul procesului instructiv-educativ care să ofere posibilitatea ca elevul să adauge ceva al său, ceva nou și propriu ființei sale și să asimileze informațiile și instrumentele intelectuale în așa manieră încât să poată genera el noi informații. Accentul exagerat pe
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
personalitatea copilului, fie externi, de mediu fizic și mai ales uman. Copilul va avea astfel cale liberă pentru dezinhibarea potențialului propriu, pentru exprimarea de sine. Dezinhibarea potențialului creativ necesită ajutor din partea adulților, care va veni sub forma creării unui climat permisiv: recunoașterea și încurajarea manifestărilor copiilor, crearea de situații și condiții fizice, materiale pentru experiențele copilului. Educația propriu-zisă a creativității la școală constă în activități și atitudini specifice, în care exercițiile și activitatea de predare-învățare se îmbină cu atenția acordată trăsăturilor
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
și ultima celei concretizate în opere geniale. Cu specificare pentru vârsta preșcolară și școlară Ana Stoica Constantin (2004, p.24) precizează că obiectivele educaționale se plasează (după clasificarea lui Taylor), la nivelurile creativității expresive și productive, prin crearea unui mediu permisiv, stimulativ, de încurajare și gratificare a manifestărilor de orice gen ale copilului, de stimulare a încrederii în sine. În această perioadă de vârstă pentru marea majoritate a copiilor este suficientă valorificarea nivelului creativității individuale; creativitatea de grup este un fenomen
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
având ca scop stimularea, dezinhibarea, creșterea și manifestarea potențialului creativ prin însușirea 8. Strategii didactice Combinarea creativă a metodelor, procedeelor, tehnicilor de lucru cu mijloacele și formele de organizare adecvate, în vederea realizării eficienței procesului de învățământ. 9. Relații pedagogice Relații permisive, de emulație și creație, de încurajare a manifestării inițiativelor, de consiliere și mentorat. 10. Evaluarea produselor, a rezultatelor procesului de învățământ Crearea de itemi pentru o bază de date, în vederea evaluării gândirii divergente, imaginației, creativității, flexibilității în gândire, capacității de
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
fără posibilitate și posibilitatea fără permisiune sunt la fel de inutile. Cu toate acestea, nu trebuie să le confundăm, deoarece nici unul dintre aceste tipuri de libertate nu poate acoperi ambele accepții. Anumite tipuri de libertăți sunt destinate în mod principal creării condițiilor permisive ale libertății. Libertatea politică este o astfel de libertate, iar adeseori - și libertatea juridică și cea economică. În alte contexte, accentul cade în principal, dacă nu exclusiv, pe sursele și resursele libertății -ale libertății în sensul de capacitate. Este mai
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
în activitatea copilului, suportul pe care il oferă, timpul pe care il consacră, receptivitatea față de stările lui emoționale și față de nevoile sale. Combinând cele două variabile, control parental și suport parental, Diana Baumrind identifică mai multe modele de acțiune parentală : permisiv, autoritar, indulgent, indiferent, protector, democratic și « autorizat ». Numeroase studii indică o corelație între stilul educativ al familiei și structura de clasa a societății. Elisabeta Stănciulescu in cartea « Sociologia educației familiale » spune că Bourdieu distinge în societatea franceză trei modele educative
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
Activitatea didactică implică această competență psihorelațională absolut necesară, competență de comunicare realizată printr-un schimb informațional care va conduce la atingerea obiectivelor ambelor părți implicate în activitatea de învățare. Pentru aceasta profesorul trebuie să creeze în clasă un climat deschis, permisiv, care permite colaborarea și participarea. Cerințele multiple pe care le implică reforma învățământului conduc la exigențe ridicate față de elevii și cadrele didactice din învățământul preuniversitar. Rolurile elevului și cel al profesorului se multiplică căpătând noi conotații, implicând profesionalism, competență și
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
să vorbeasca, dă-le atenție; * Încurajează-i să vorbească; * Parafrazează-i; * Arată-le sentimentele tale față de ceea ce spun; * Arată-le că ai inteles ce spun. 3) Pune întrebări și caută să obții feed-back ul; 4) Crează un mediu și relații permisive; 5) Depășește-ți propriile bariere de limbaj * Vorbește clar; * Rezistă tentației de a ridica vocea pentru a te face înțeles; Folosește cuvinte simple, pe înțelesul elevilor; * Prezintă lucrurile într-o ordine logică așa cum se prezintă ele natural; * Asigură-te că
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
Aspecte teoretice Caliniuc Alina Mădălina Editura PIM , 2014 Această cercetare urmărește să studieze rolul stilurilor parentale pornind de la teoria D. Baumrind conform căreia există patru stiluri parentale: autoritar, permisiv, neglijent și autorizat, în funcție de nivelul controlului și afecțiunii parentale - și al factorilor de personalitate asupra comportamentelor deviante. Această lucrare își propune să demonstreze că în funcție de stilul parental copiii recurg la acte deviante diferite și că există o legătură semnificativă între
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
copilului, suportul(ajutorul) pe care i-l oferă, timpul pe care i-l consacră, receptivitatea față de stările lui emoționale și față de nevoile sale. Combinând cele două variabile, control parental și suport parental, Diana Baumrind identifică trei modele de acțiune parentală: permisiv, autoritar și “autorizat”(authoritative). 1. Modelul permisiv se caracterizează prin nivelul scăzut al controlului, asociat identificării părintelui cu stările emoționale ale copilului. Puține norme de conduită și puține responsabilități îi sunt impuse acestuia, iar modul în care el răspunde așteptărilor
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
oferă, timpul pe care i-l consacră, receptivitatea față de stările lui emoționale și față de nevoile sale. Combinând cele două variabile, control parental și suport parental, Diana Baumrind identifică trei modele de acțiune parentală: permisiv, autoritar și “autorizat”(authoritative). 1. Modelul permisiv se caracterizează prin nivelul scăzut al controlului, asociat identificării părintelui cu stările emoționale ale copilului. Puține norme de conduită și puține responsabilități îi sunt impuse acestuia, iar modul în care el răspunde așteptărilor parentale este supus unui control slab. Părinții
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Una din sarcinile de bază ale psihologiei constă în clasificarea și sintetizarea acestor diferențe, precum și în determinarea dacă și în ce măsură părinții participă la formarea personalității copiilor. Cele mai importante contribuții la analiza stilurilor parentale au identificat patru tipuri: autoritar (authoritarian), permisiv, neglijent și autorizat (authoritative), în funcție de nivelul controlului și afecțiunii parentale (D. Baumrind, E.E. Maccoby și J.A. Martin). Controlul este uneori exprimat și prin sintagma „cerințelor parentale", iar afectivitatea sau căldura și susținerea părintească este uneori numită și „simpatie parentală
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
subiectivi pot fi împărțiți în două categorii: nonautoritarii-directivi, care sunt directivi în interacțiunile lor cu copiii, dar nu și intruzivi sau autocratici în utilizarea puterii lor, și autoritarii directivi care sunt puternic intruzivi în viața și experiențele copilului. 2. Stilul permisiv este opusul stilului autoritar subiectiv, el combinând un grad scăzut de control parental cu un nivel ridicat al afecțiunii. Granițele dintre subsistemul parental și cel al copiilor sunt extrem de permeabile, în această practică educativă indulgența parentală reprezintă nota definitorie. Părinții
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sau autonomiei și de nivelul cel mai scăzut la depresiei, acești copii au tendința de a avea tulburări de conduită, dificultăți în a-și subordona, atunci când este necesar, interesele personale celor ale grupului și rezultate mai slabe în școală. Stilul permisiv admite, la rândul său două subtipuri: democratic, specific părinților care, deși sunt blânzi și indulgenți, sunt mai responsabili, mai angajați și mai devotați copilului lor decât părinții nondirectivi. 3. Stilul neglijent este mai problematic. El se caracterizează prin utilizarea limitată
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
metodică, psihopedagogică. O greșeală metodică care provoacă frustrarea este și aceea de a nu lăsa copilul să trăiască succesul. Aceste greșeli țin și de stilul institutorului/profesorului. Cercetările au arătat că există trei stiluri didactice: a) autoritar b) democratic c) permisiv sau laissez-faire Deși s-a demonstrat că stilul autoritar are eficiență în învățare, tot el este cel care poate cauza frustrări elevilor (institutorul/profesorul nu ține cont de părerea elevilor, impunându-și punctul de vedere; inițiativa și creativitatea elevilor sunt
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
siturile sunt ceva mai mari decât rezervațiile; pentru aceste cazuri, legislația națională prevede obligativitatea de a se respecta condițiile cele mai restrictive de protecție și conservare, respectiv condițiile impuse de statutul de rezervație naturală, pentru situri aceste condiții fiind mai permisive, bazate pe conceptul de dezvoltare durabilă. Suprapuneri de arii naturale protejate în județul Iași: * Rezervațiile naturale de tip forestier: Făgetul Secular Humosu, Lunca Mircești, Pădurea Frumușica, Pădurea Gheorghițoaia, Pădurea Icușeni, Pădurea Medeleni, Pădurea Roșcani, Pădurea Tătăruși, Pădurea Uricani sunt și
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
a palatului Regina Maria de la Balcic unde se află una din cele mai bogate biblioteci de bizantologie. Voivodina. Realitățile din republicele fostei Federații Jugoslave sunt grăitoare în explicarea stării demografice a românilor. Acolo unde autoritatea de Stat a fost mai permisivă minoritățile s- au dezvoltat firesc, cu loialitate față de statul în care se află, în armonie cu alte grupuri etnice conlocuitoare, exemplu viu al valorii democrației. Acolo unde oficialitățile au rămas la mentalitatea feudală au dispărut chiar sub ochii generației noastre
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
licee, limba de predare este maghiara, limba maternă a minorităților se învață în 3-6 ore pe săptămână. De remarcat că legislația ungară privind învățământul pentru minorități naționale nu utilizează termeni afirmativi cum ar fi „statul crează, asigură” ci exprimări doar permisive ca de ex. „pot fi create”, funcționarea școlilor fiind lăsată la latitudinea organelor locale. Danemarca, Germania Învățământul în limba maternă se efectuează în școli private. În toate țările amintite la învățământul pentru minorități limba oficială este obiect de studiu obligatoriu
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
pan-europeană pentru partidele politice europene și pentru organizațiile non-guvernamentale ce acționează la nivel european 203 care pot mobiliza resurse financiar importante. Reticența Comisiei în a admite inițiative cetățenești poate fi explicată din acest motiv: odată ce filtrul ar fi mai permisiv, cei mai bine situați din punct de vedere al resurselor vor beneficia de pe urma acestui mecanism și vor pune pe plan secund eforturile cetățenilor organizați ad-hoc și care nu pot mobiliza același tip de resurse. În cazul în care inițiativa cetățenească
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]