561 matches
-
o deplină izolare. Comunități unde supravegherea emană de la sine. E vorba de o supraveghere de proximitate, care se exercită pe baza unui soi de intimitate socializată ce face din fiecare individ, rând pe rând, un supraveghetor și un supravegheat. Această permutare circulară definește cel mai adesea supravegherea între vecini, care ar putea fi considerată „moale” sau „blândă” în comparație cu supravegherea „dură” practicată din rațiuni de stat și care antrenează consecințe punitive severe. Supravegherea „moale”, de proximitate, se limitează la colectarea de informații
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cazul districtelor uninominale. La extrema cealaltă, ea este complet evitată când întreaga națiune este un singur mare district, ca în Olanda și Israel, sau când resturile sunt centralizate la nivel național. Având în vedere numărul mare de sisteme electorale și permutările aproape nelimitate care se pot obține atât pe baza repartizării mandatelor, cât și a numărului de mandate din fiecare district, nu este surprinzător faptul că problemele tehnice impuse de aceste sisteme i-au fascinat atât pe teoreticienii politici, cât și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fi mai puțin strânsă decât se anticipase, începe procesul formării guvernului. Acesta are două etape. În decursul primei etape trebuie să se găsească parteneri în vederea potențialei coaliții, uneori prin intermediul formatorilor, așa cum sunt numiți în Olanda și Belgia. Sunt posibile diverse permutări, iar formula de succes poate fi dificil de obținut. Odată ce partidele s-au înțeles asupra formării unei coaliții, are loc a doua etapă, pe parcursul căreia se elaborează un program de guvernare detaliat și se aleg miniștrii. În prima fază se
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
subiectului, dizolvarea lui până la ființa universală (reprezentată de culoarea albă); distilarea urmată de conjugare, coexistența contrariilor (simbolizată de culoarea roșie), în fine, sublimarea, plenitudinea ființei, devenită căldură și lumină pură (operația ultimă, având drept analogon soarele, așadar culoarea aurului). Alambicata permutare a elementelor structurale interne este uneori oglindită și în cuprinsul cărților sale, acest element peritextual ilustrând o similară preocupare pentru substanțializarea unor simboluri mai puțin accesibile. Probabil că unul dintre cele mai elocvente exemple, din acest punct de vedere, este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei poezii de o mare încărcătură tensională, pe care chiar autorul ei tinde uneori a o reduce prin subterfugii ca ironia sau intertextualitatea savantă. De multe ori, poetul erudit apelează la o operație inedită, pe care aș numi-o de permutare a referenților livrești, în așa fel încât cititorului să îi fie aproape imposibil să decodifice sursa ironiei plurietajate a discursului liric. Aș cita, spre edificare, câteva versuri incluse în Meditația din Golful Francezului: "Visez la strălucita logodnă/ a Cancerului cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca slogan pentru o cremă de față; • manevrarea intertextului: Je pense, donc je lis La Presse (intertextul cartezian generator dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum adaugă o conotație de raționalitate și elitism actului cotidian de a citi ziarul "La Presse"; • permutări sintactice (de tip chiasm): "inteligența are nevoie de spațiu; spațiul are nevoie de inteligență". În sfîrșit, la NIVEL SONOR formularea pregnantă este efectul simetriilor, paralelismelor, recurențelor. Cu titlu de exemplu menționăm: • armonia, aliterația: "Într-o lume nesigură ASIROM vă asigură
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
prezintă ansamblul obiectelor la care se aplică conceptul respectiv. INTERTEXTUALITATE Orice text se situează la răspîntia mai multor texte pe care le reia, le accentuează, le condensează (Philippe Sollers Théorie d'ensemble). Noțiunea de intertextualitate definită de Julia Kristeva drept permutare de texte, drept spațiu textual în care enunțuri aparținînd altor texte se intersectează și se neutralizează își are originea în conceptele de polifonie și dialogism introduse de Mihail Bahtin. Intertextualitatea marchează ca o fatalitate orice scriitură: "Intertextualitatea înseamnă imposibilitatea de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
hipercorp” (vezi Lévy, 1995, pentru înțelesul acestui termenă mondial și hibrid, desfășurat ca o rețea care unifică tehnologiile cibernetic-medicale cu elementul biologic, visceralitatea și mintea umane cu sistemele neuronale. În noua societate tehnologică a hipercorpului, individuația intră în șirul de permutări colective. Nu mai puțin himerică din punct de vedere ontologic și epistemologic, hipercorporalitatea, situată în planul contingentului, cunoaște problematici sociale și politice diverse și contradictorii, de la comunalitatea virtuală (internauții de azi strânși în așa-numitele „comunități virtuale”, forme de colectivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale controlului și ale autocontrolului, cât și necesitatea asumării unor responsabilități mai largi, atât un grad mai mare de împuternicire pentru indivizi și pentru specia umană, cât și manifestarea unei puteri manipulatoare. Dacă, în principiu, se mijlocesc maleabilități reversibile și permutări corporal-identitare multiple, în practică, modificările umanului, pot fi ireversibile și fatale pentru umanitate. Înlocuind adesea determinismul organic sau genetic cu un determinism tehnologic al inevitabilului, medicalizarea vieții și asistarea în laborator a reproducerii (de la fertilizarea in vitro la clonareă sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
simpatici", setul de dislocare pentru "Bărbatul s-a oprit din discuție" este "Bărbatul s-a oprit din discuție și femeia a început să zîmbească". ¶Labov, Waletzky 1967 [1981]. Vezi și PROPOZIȚII COORDONATE, PROPOZIȚIE INDEPENDENTĂ, PROPOZIȚIE NARATIVĂ, PROPOZIȚIE RESTRÎNSĂ. set de permutare. Vezi SET DE DISLOCARE. sferă de acțiuni [sphere of action]. Setul de FUNCȚII corespunzînd unui anume ROL sau DRAMATIS PERSONA (Propp). Se pot delimita șapte sfere de acțiuni: (1) sfera acțiunilor RĂUFĂCĂTORULUI: prejudicierea, lupta, urmărirea; (2) sfera acțiunilor donatorului: prima
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Într-o primă versiune a modelului greimasian al narațiunii, s-au identificat trei tipuri de sintagme narative fundamentale: tipul performativ (referitor la încercări și lupte), contractual (ținînd de stabilirea și întreruperea contractelor) și disjuncțional (presupunînd diverse feluri de mișcări și permutări, de plecări și reveniri. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Greimas 1970 [1975]; Greimas, Courtés 1982; Saussure 1966 [1998]. Vezi și PARADIGMĂ. situarea în intrigă [complication]. 1. Partea dintr-o narațiune care urmează după EXPOZIȚIUNE și duce la DEZNODĂMÎNT; MIJLOCUL unei ACȚIUNI
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
au fost influențați de gramatica generativ-transformațională (van Dijk, Pavel, Prince etc.) transformările sînt intratextuale, dar leagă (de obicei) două nivele structurale diferite (STRUCTURA PROFUNDĂ sau de susținere a unei narațiuni și STRUCTURA DE SUPRAFAȚĂ). Mai exact, ele efectuează anumite schimbări (permutări de elemente, adăugiri, ștersături etc.) în anumite șiruri ale structurii profunde (sau SECVENȚE DE SOSIRE). De exemplu, dat fiind un șir analizabil ca "A-apoi-B-apoi-C", o transformare a ordinii care să opereze asupra sa ar duce la "C-înainte de C-A-apoi-B", iar
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
opinions de M. Frederic-Thomas Grainborge, subintitulat Note sur Paris (1867), o capitală strălucită, dar instabilă, unde a părea ia locul lui a fi. Aparențele încurajează și fac posibile, în condițiile anonimatului marilor orașe, travestiurile și imposturile. Astfel devine posibilă o permutare a ierarhiilor tradiționale. Cum demonstrează R.Stierle [p.13], Parisul este locul unei extreme intensificări a conștiinței, dar și a aparentelor, a lipsei de sinceritate. Este de notat că "viața urbană se bazează pe o reală capacitate de lectură a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
rapsodice" fundamentale pentru Barbu - figurația - pe care, într-o cronică literară din 1930 - "Salut în Novalis" - , dedicată poeziei lui Alexandru Philippide - o descrie astfel: Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formula. Operația: transformare liberă permutare de chipuri în domeniul aceluiași grup. Formulă, doar memoria consemnata a uneia singure din aceste operații. Iată un exemplu de figurație, de regiune fastuoasa, novalisiană. Pământul simplificat, înălțat pe coturnele unui "rege-liniștit", se desfășoară în castel subpământesc: Sein Schloß ist
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
depășește știință ancilara și devine consistentă. Aceasta este și concluzia lui Poe în Eureka 72. Să remarcam faptul că, la Ion Barbu, domeniul poeziei nu mai este Frumosul, ci Adevărul. Și, daca păstrăm în minte descrierile kantiene, vom înțelege că permutarea termenilor nu este doar un joc gratuit, ci semnifică o schimbare majoră de metodă, sau, cum spune poetul, un "mod imediat de gandire" (care este așadar, intuiție și analiza, intr-o relatie dialectica, ca și la Poe, de fapt), ce
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de îndată ce decojim multiplele straturi de semnificație acumulate înlăuntrul termenului de națiune. O foarte amănunțită investigație genealogică a conceptului de "națiune" a fost realizată de L. Greenfeld (1992) și E. Kedourie (1961), răscolind brazdele analitice crestate de G. Zernatto (1944). Urmărind "permutările semantice" ale termenului de națiune, Greenfeld a putut identifica nu mai puțin de cinci înțelegeri diferite succedându-se de-a lungul istoriei. Cuvântul națiune își are originea în latinescul "natio", care în semantica sa originală avea conotații peiorative, fiind utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și fundal lingvistic similare se solidarizau ideatic în cadrul dezbaterilor scolastice ce frământau viața universitară. Națiunea drept "comuniune de opinie" a concurat, astfel, în uzanțele universităților medievale, accepțiunea națiunii înțeleasă drept "comunitate de origine". Cu timpul, Greenfeld reperează definitivarea acestei prime permutări semantice: trecerea de la sensul I ("comunitate de origine") la sensul II ("comunitate de opinie"). Consacrarea noului înțeles poate fi datată cu exactitate ca intrându-și în drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la Lyon, în contextul căreia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
schimb, îndepărtarea s-a produs printr-o secvență de dislocări, al căror efect cumulat a fost însă substanțial. Între momentul T1 care convențional poate fi fixat în 1964 și momentul T2 al anului 1989 s-au succedat o serie de permutări, destituiri și restituiri în compoziția memoriei istorice românești care au fundamentat managementul politic al trecutului autohton pe principii radical diferite de cele ale gestiunii rolleriane. În fine, ultima mutație semnificativă în structurile memoriei naționale este în curs de realizare începând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
4.2.4. Exemple de politici de securitate 109 Capitolul V. Criptografia 115 5.1. Concepte de bază 115 5.2. Scurt istoric al criptografiei 116 5.3. Tehnologii criptografice 118 5.3.1. Substituția 118 5.3.2. Transpoziția (permutarea) 121 5.3.3. Cifrul lui Vernam 122 5.3.4. Cifrul carte 122 5.3.5. Codurile 123 5.3.6. Ascunderea informațiilor 123 5.3.6.1. Steganografia 124 5.3.6.2. Filigranarea 127 5.3.6
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cifru polialfabetic, foarte solid pentru acele vremuri. El folosea 26 de alfabete. Un exemplu de cifru polialfabetic este redat în figura 5.3, în care se utilizează patru alfabete. Figura 5.3 Exemplu de cifru polialfabetic 5.3.2. Transpoziția (permutarea)tc "5.3.2. Transpoziția (permutarea)" Pentru a înțelege transpoziția sunt necesare câteva informații acumulate anterior, cum ar fi: introducere în sistemele criptate, permutări și matrice. Transpoziția se bazează pe o idee foarte simplă. În loc să înlocuiești un caracter cu altul
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
vremuri. El folosea 26 de alfabete. Un exemplu de cifru polialfabetic este redat în figura 5.3, în care se utilizează patru alfabete. Figura 5.3 Exemplu de cifru polialfabetic 5.3.2. Transpoziția (permutarea)tc "5.3.2. Transpoziția (permutarea)" Pentru a înțelege transpoziția sunt necesare câteva informații acumulate anterior, cum ar fi: introducere în sistemele criptate, permutări și matrice. Transpoziția se bazează pe o idee foarte simplă. În loc să înlocuiești un caracter cu altul, e mult mai simplu să înlocuiești
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
care se utilizează patru alfabete. Figura 5.3 Exemplu de cifru polialfabetic 5.3.2. Transpoziția (permutarea)tc "5.3.2. Transpoziția (permutarea)" Pentru a înțelege transpoziția sunt necesare câteva informații acumulate anterior, cum ar fi: introducere în sistemele criptate, permutări și matrice. Transpoziția se bazează pe o idee foarte simplă. În loc să înlocuiești un caracter cu altul, e mult mai simplu să înlocuiești ordinea caracterelor. În plus, acest cifru nu va fi ușor descoperit prin analiza frecvenței apariției unor caractere. De
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
text cu transpoziție poate fi 2, 5, 4, 3, 6, 1, ceea ce înseamnă că primul caracter al textului criptat este al doilea din textul clar, al doilea caracter este al cincilea ș.a.m.d. De exemplu, cuvântul SCOALA devine CLAOAS. Permutările unui astfel de cifru acționează într-o matrice bloc, ceea ce înseamnă că va fi o matrice de tip „patul lui Procust”, în care tot ceea ce nu încape într-o linie se va alinia în cea următoare ș.a.m.d. De
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
firești și în drepturile imperative ale omului”. Astfel, nu întâmplător primul volum al lui R., tipărit la Paris prin grija lui Ilarie Voronca și cu ilustrații de Victor Brauner, e numit Poeme în aer liber (1929). Imaginația poetului sugereză o permutare continuă, dinamică și fantezistă a elementelor și faptelor, într-o libertate deplină, iar expresia se află la confluența esențială a dadaismului și futurismului, a suprarealismului și constructivismului, în dorința de a cuprinde „optimismul naturii” („Noi infuzăm atomului dinamică / elastici constructivi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
primă cauză trebuie văzută în punctul de criză în intersecția acestor două categorii: experiență și notație. Se poate foarte bine ca un șir de operații, de disociații mintale asupra evenimentelor tale sufletești să se găsească foarte bine consemnate într-o permutare a sintaxei (o permutare care, bineînțeles, nu contravine la păstrarea acelei permanențe, care este un anumit gen al limbei). Această înscriere a unei părți a evenimentului în chiar specialitatea sintaxei este suficient din punctul de vedere al enunțării lirice. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]