KorAP: Find »[drukola/base=pernă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...212 >

5,290 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

vă odihniți puțin Înainte să discutăm? Le trase la loc. Alo... Knisch... Domnule Knisch? Cred că am alunecat Într-o parte, pentru că atunci când mi-am deschis ochii din nou, Inspectorul Încerca să-mi pună poșeta sub cap, pe post de pernă. — Frăția, am suspinat chinuit. Dar Îndesându-mi poșeta sub cap, Wickert nu mă ascultă. — Sunteți pe mâini bune, domnule Knisch, mă anunță luând loc. Mi-aș dori să vă pot lăsa să vă faceți somnul de frumusețe. Dar trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ori că nu venise cu nici un inspector. Manetti? Karla Manetti? Ivan n-avea nici o treabă cu geniul orașului. Totuși, dacă vroia să ne facă o vizită, nu l-ar fi deranjat să schimbe câteva vorbe cu ea. — Frate, mormăi, lăsând pernele pe care le cărase până aici, e ca dracu’ să trăiești În halu’ ăsta! Ieșind din nou pe coridor, Ivan era pe punctul de a-i descrie situația și mamei lui, care aștepta la parter, cu privirea Îndreptată În sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
că, cu puțin după miezul nopții, am putut să plec din casa În care am stat În ultimii trei ani, fără a fi observat de polițiști. Îmbrăcat În impermeabilul lui Ivan Britz, murdar și puțind a pește, cu cele două perne cu care venise legate În jurul mijlocului, pentru a umple Învelișul cauciucat. În cap Îmi Îndesasem o pălărie de paie pentru pescari, coborâtă până la nivelul sprâncenelor. Pentru a părea cât mai plin de importanță, am luat un teanc de hârtii sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe șa, de Îndată ce am ieșit din vizorul protectorilor mei. Cu toate acestea, a fost o ușurare să mă dau jos de pe vehicolul instabil. În fața blocului În care locuise Dora nu era parcată nici o mașină de poliție, nici o țigară nu strălucea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

pe mămica?“ Niciodată, răspundeam eu, niciodată, niciodată... Iar acum, că e scobită pe dinăuntru, nici măcar nu-s în stare s-o privesc în ochi! Și, din ziua aceea, mereu i-am ocolit privirea! Ah, iată-i părul roșcat-deschis răsfirat pe pernă în șuvițe lungi, cârlionțate, pe care se putea întâmpla să nu le mai văd niciodată. Și iată-i pistruii rotunzi, care, din câte zice ea, în copilărie îi acopereau toată fața și pe care nu i-aș mai fi văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
strecurat între picioarele lungi ale iubitei mele, dar Maimuța a împins-o la o parte și s-a așezat bosumflată într-un fotoliu de lângă fereastră. Așa că Lina - o tipă deloc sensibilă la disputele interpersonale - s-a culcat la loc pe perna de lângă mine și a început să ne povestească despre ea. Avorturile îi amărau zilele. Avea un copil, un băiețel, cu care locuia pe Monte Mario („într-o clădire nouă, superbă“, după cum mi-a tradus Maimuța). Din nefericire, nu-și putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
bocancii lui de front, să crape naibii! Cine dârdâise pe stradă, eu sau fata? Eu! Cine arătase îndrăzneală, cutezanță, curaj, eu sau fata? Fata! Fata asta dată naibii. — Uite ce, mi-a zis ea ștergându-și lacrimile cu fața de pernă, uite ce, mai devreme te-am mințit, dacă vrei să știi, dacă vrei să așterni treaba asta pe hârtie sau mai știu eu ce. — Ăhă? În legătură cu ce? Și-acum, mi-am zis eu în gând, o să năvălească șvarțe-le meu din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe jos? unde anume? Vreau detalii! Detalii! Detalii concrete! Cine i-a dat jos sutienul, cine i-a dat jos chiloții - chiloții ei - tu? ea? În timp ce ți-o lua la muie, Ba-ba-lu, avea ceva pe ea? Și cum e cu perna băgată sub cur, i-ai băgat o pernă sub cur, cum scrie în manualul tinerilor căsătoriți al babacilor mei? Ce s-a întâmplat când ai terminat în ea? A terminat și ea? Mandel, lămurește-mi o treabă pe care neapărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
concrete! Cine i-a dat jos sutienul, cine i-a dat jos chiloții - chiloții ei - tu? ea? În timp ce ți-o lua la muie, Ba-ba-lu, avea ceva pe ea? Și cum e cu perna băgată sub cur, i-ai băgat o pernă sub cur, cum scrie în manualul tinerilor căsătoriți al babacilor mei? Ce s-a întâmplat când ai terminat în ea? A terminat și ea? Mandel, lămurește-mi o treabă pe care neapărat trebuie s-o știu - termină și ele? Înțepenesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

care se lăsă să se scufunde, nu prea mult, ca picioarele să-i atingă nisipul În caz că urma s-o cuprindă teama, ci doar atât cât să plutească fără efort În direcția În care voia să meargă - spre un pat, o pernă, o pătură și spre somn. Ea văzu cum grația se Întoarce asupra lui o dată cu Încrederea, cum Încetează să se mai scuze sau să pledeze și devine doar o umbră plină de compasiune. Myatt nu se duse să-l găsească pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mai În vârstă Îți vor spune că bărbatul are motive să se plângă. Și evreul plătise zece lire. El Îi puse mâna pe braț. — Ce s-a Întâmplat? Spune-mi! Nu te simți bine? Ea Își aminti mâna care scuturase perna, zgomotul ușor al pașilor lui Îndepărtându-se. — Cum aș putea? spuse ea iar, dar de data aceasta apela la el să vorbească și să nege acumulata experiență a sărăciei. — Uite, spuse el, așază-te și lasă-mă să-ți arăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

conținutul paharului dintr-o Înghițitură. —Haideți să Înotăm, ne invită Lauren. Mă coc de cald. —Eu nu pot. Sunt prea obosită, răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu perne imense, care se afla pe pardoseală. —O să zac aici și o să mă uit la voi cum vă dați sufletul de oboseală În timp ce eu o să mănânc Înghețată de cactus sau altceva. —Vin eu, am spus, urmând-o pe Lauren În apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
mine și mă sărută. — Sunt marca Olatz, i-am zis, Îndepărtându-mă de el. Verișoara ta le-a trimis ca dar de nuntă. Este uimitor cum uneori nici măcar o lenjerie de 600 $ din olandă țesută În Portugalia, cu fețele de pernă cusute de mână, tivite cu dantelă nu poate face nimic ca să te Înveselească. Mă simțeam mult prea neliniștită ca să mai am chef de ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

într-o familie este considerat omucidere până la proba contrarie. Pereții dormitorului sunt zugrăviți în verde. Pe pat sunt așternuturi din liână, imprimate cu terieri scoțieni. Singurul miros din încăpere vine de la un acvariu plin de șopârle. Atunci când cineva apasă o pernă pe fața unui copil, legistul califică asta drept „omucidere blândă“. Cel de-al cincilea copil mort la care mă duc e într-o cameră de hotel undeva pe lângă aeroport. La fermă și la apartament găsisem din nou Versuri și poezii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Revista de pediatrie, în cadrul unui studiu publicat în 1945 și intitulat „Asfixierea mecanică la nou-născuți“, cercetătorii au demonstrat că nici un copil nu se poate sufoca în așternut. Chiar și cel mai mic sugar, așezat cu fața în jos pe o pernă sau pe o saltea, se poate răsuci suficient pentru a respira. Chiar dacă nou-născutul suferă de răceală ușoară, nimic nu dovedește că are vreo legătură cu moartea. Nu există nici o dovadă care să stabilească o legătură între vaccinurile DTT - difterie, tuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ediția de dimineață? zice. În atenția pasagerilor de la clasa întâi ai companiei Regent-Pacific Airlines Iar în text zice: „Ați fost afectat de căderea părului și/sau ați avut neplăceri cauzate de păduchii lați după ce ați venit în contact cu fotoliile, pernele sau păturile din avioanele companiei? Dacă da, vă rugăm să apelați următorul număr de telefon pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. — Ai sunat deja în legătură cu asta? zice Henderson. Îi zic că poate n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pe lângă unul dintre Marile Lacuri, o întindere de apă care se pierde la orizont, nimic altceva decât scoici tărcate și lipitori de mare, zice Stridie. Totul pute a pește stricat. Mona își ține apăsată pe față cu amândouă mâinile o pernă umplută cu orz și levănțică. Desenele roșii făcute cu henna de pe dosul mâinilor se întind în lungul fiecărui deget. Șerpi roșii împletiți cu vițe. Sună telefonul, și Stridie îi trage antena. Îl duce la ureche și zice: — Biroul de avocatură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mor de foame cu milioanele. Sardele proaste și lacome, zice Stridie. Nu vă duc cu gândul la o altă specie? Atunci când o specie nu reușește să-și controleze efectivele, problema se rezolvă altfel - boală, foamete, război... Cu vocea înăbușită de pernă, Mona zice: — Nu le mai spune. N-au cum să-nțeleagă. Și Helen își deschide poșeta de pe scaunul de alături. O deschide cu o mână și scoate un cilindru lucios. Cu aerul condiționat la maximum, pulverizează spray de gură pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în aeratoarele de pe bord și zice: — Chestia asta are vreo legătură cu descântecul? Și, fără să mă întorc, zic: — V-a trecut prin cap să folosiți descântecul pentru controlul populației? Și Stridie râde și zice: — Cam așa ceva. Mona își lasă perna în poală și zice: — E vorba de ceaslov. Și, formând un număr, Stridie zice: — Dacă-l găsim, o să-l folosim cu toții. O să-l distrugem, zic. După ce-l citim, zice Helen. Și Stridie zice în telefon: — Da, aștept. Și către noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Obsedați de vorbărie... Zâmbind cu jumătate de gură, Stridie zice: — Fiecare generație ar vrea să fie cea din urmă. Zice în telefon: Mda, aș vrea să plasez un anunț de mică publicitate. Mda, aștept, zice. Mona își pune din nou perna pe față. Vițele și șerpii roșii se-ncolăcesc de-a lungul fiecărui deget. Anizanta, zice Stridie. Muștarul. Iedera japoneză. Crapul. Sturzul. Carne semănată. Uitându-se pe geamul mașinii, Stridie zice: — V-ați pus vreodată problema că Adam și Eva n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de poliție nu zice cât de caldă am simțit-o pe soția mea, Gina, atunci când m-am trezit, în acea dimineață. Cât de moale și de caldă era, sub plapumă. Cum s-a întors pe spate, cu părul răsfirat pe pernă, atunci când m-am tras lângă ea. Capul îi stătea un pic înclinat pe un umăr. Pielea ei avea dimineața acel miros cald, precum soarele care se răsfrânge pe fața de masă albă ca laptele într-un restaurant liniștit de lângă plajă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
a răsucit într-o parte, și am lins-o după ureche. Depărtându-i picioarele cu șoldurile, am intrat. Era atât de liniștită... Zâmbea ușor, și gura i s-a deschis în momentul final, iar capul i s-a prăbușit pe pernă. Niciodată nu mai fusese așa de bine de când se născuse Katrin. Un minut mai târziu, m-am dat jos din pat și am făcut un duș. M-am îmbrăcat fără să fac nici un zgomot și am închis ușor ușa dormitorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din lume. Aici, în timp ce conduc mașina lui Helen, iar ea doarme pe scaunul din față, lângă mine. În noaptea asta suntem în Ohio, în Iowa sau Idaho; Mona doarme în spate. Părul roz al lui Helen stă umflat ca o pernă pe umărul meu. O văd pe Mona în oglinda retrovizoare, lățită printre cărțile și creioanele ei colorate. Stridie doarme. Asta-i viața mea acum. La bine și la greu. Cu bune și cu rele. Aceea a fost ultima zi bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
către tiribombă, un cerc de tuburi fluorescente roșii și albe la capătul cărora se învârt scaunele doldora de oameni, Helen zice: — Pare fezabil. Un om oprește roata, și toate gondolele se leagănă în loc, în timp ce eu și Helen ne așezăm pe perna de mușama roșie, iar omul blochează bara de protecție peste picioarele noastre. Se dă înapoi și trage de o manetă, iar imensul motor diesel se pune în mișcare. Tiribomba se smucește de parcă s-ar rostogoli în spate, iar noi ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ales și de cercei, și de coliere, și de inele. Detaliile în legătură cu costumul ei ar fi că are o culoare. E un costum. E distrus. Ține-mă în brațe, te rog, zice. Dincolo de geamul cenușiu, bebelușul desăvârșit stă pe o pernă de plastic alb, ghemuit pe-o parte, cu degetul în gură. Desăvârșit și străveziu ca gheața albăstruie. O iau pe Helen în brațe, și ea tresaltă. Genunchii încep să i se moaie, și o așez pe podea. Helen Hoover Boyle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]