3,249 matches
-
a doua reeducare de la Aiud (1962-1963) și în fine rearestarea în 1980-1984, la același ospitalier „cămin“ de la Aiud, cu al patrulea stadiu de exterminare premeditată. Nimeni nu-i poate contesta bucății acesteia de om ambiția formării în condiții de iad perpetuu, rezultatul calvarului fiind un produs de marcă garantată: un psihic de piatră asupra căruia Securitatea nu a mai avut nici o putere. Fizic însă, Calciu nu va scăpa decît prin intervenția președintelui Reagan, la urechile căruia apelurile exilului românesc vor avea
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
să se considere un spirit adînc. Cei 12 ani de viață clandestină, petrecuți între 1952 și 1964 într-o Românie comunistă, i-au deschis ochii asupra realității: trăind sub pragul recunoașterii oficiale și aflînd gustul supraviețuirii în condiții de ascundere perpetuă, Stroescu s-a maturizat dureros și precoce, sub presiunea ostilității din jur. Atunci a intuit că, fără un reazem irațional menit a-i susține zilele, un reazem căruia îi putea spune oricum - șansă, noroc, providență, solidaritate sau, pur și simplu
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
fi mai interesant și pentru a fi băgat în seamă ca original. În ce o privește pe doamna Vodă, natura ei de realizator TV e una permanent entuziastă și nimic nu pare a o putea scoate din starea de euforie perpetuă. Așteptând ceasul de apoi de Dinu Pillat Sintagma „personaj romantic”, folosită de Ion Cristoiu pentru a singulariza sinistra figură a lui Corneliu Zelea Codreanu, mi-a amintit de conținutul uneia dintre cărțile-eveniment ale lui 2010. E vorba de romanul Așteptând
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
ștaif se simte în vestimentație (costum și cravată) și în eleganța gesturilor. E un meticulos corect fără stridențe de atitudine. Nu l-am văzut niciodată supărat, dar nici euforic. Pe stradă sau pe culoarul facultății trage după sine un zîmbet perpetuu fără fluctuații faciale, genul de surîs ce pare dăltuit în faldurile fizionomiei, grație unui reflex expresiv devenit obișnuință. Vasile Morar parcă surîde unei icoane lăuntrice căreia numai el îi știe identitatea, impresia pe care o face fiind cea a unui
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
sindrom ocurențial.” „Actul de verificare a morții” susține: „Subsemnatul dr. Moțiu Eugen încredințez că examinând în Spitalul Văcărești cadavrul Marcu Alexandru am constatat că moartea a fost reală și nu există nici o bănuială asupra cauzelor ei.” Nici o bănuială, în afară de regimul perpetuu de carceră la care fusese supus, nici o bănuială în afară de munca în condițiile și torturile anchetelor de temniță grea... Ultimul document pe care-l citim la fila 62 este emis de penitenciarul Văcărești - Biroul Evidență, Dosar nr. 82 /949 criminal de
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]
-
Nicolae Manolescu Secretarul perpetuu al Academiei Franceze, Hélène Carrère d’Encausse, a publicat recent o istorie a venerabilei instituții, creată de cardinalul Richelieu în 1635, și a cărei principală atribuție a fost de la început apărarea și ilustrarea (la défense et l’illustration) limbii franceze
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
ziar să aibă un colector de greșeli din coloanele proprii, pe care să le facă publice număr de număr, spre rușinarea redactorilor și a colaboratorilor. Din publicațiile culturale n-ar trebui să lipsească o rubrică de limbă. Are dreptate secretarul perpetuu al Academiei Franceze: limba trebuie „însoțită” în evoluția ei, nu abandonată cu nepăsare unui destin care o conduce spre o moarte lentă și inevitabilă. Limba română de mâine? Nici nu vreau să mă gândesc!
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
decât în sistem integrat. Din acest motiv nu cred că putem face o astfel de departajare, decât din punct de vedere al discursului politic". Ce a urmărit Traian Băsescu prin această declarație? "Eu îmi explic acest lucru pe fondul luptei perpetue politice, în care, la momentul acesta, se încearcă a se demonstra că sistemul convenit cu FMI de aplicare a unor taxe și impozite, pe deoparte, și de aplicare a unor stimulente, pe de altă parte, ar lovi în acest corp
Blănculescu explică ce greșeală a făcut Băsescu prin atacul la adresa multinaționalelor by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50623_a_51948]
-
m-am hotărît să învăț ebraică, ceea ce nu e deloc ușor. Dar n-ai planuri să pleci în Israel. Am fost acolo de cîteva ori, familia mea e foarte primitoare, dar politic mă simt străin de Israel, din cauza acestui război perpetuu, iar pe plan cultural țara e mult mai limitată decît Ungaria, cel puțin deocamdată. Arta trebuie să fie critică, dar acolo, pentru că armata și războiul sînt atît de importante, dacă ești critic aproape înseamnă că ești trădător. Exagerez, în ultima
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
inspirația, dorul plutirilor semețe, nu înseamnă să reiterăm numaidecît cutare ipostaze fictive, signaletic definite, cu efecte deja încercate. Rămîne loc pentru descoperiri care să mențină prospețimea cuvenită acestor circuite de alegră empatie, ventilînd înspre ochiul nostru lăuntric flux de orizonturi perpetuu deschise. Așa ni s-au ivit, în consonanțe privilegiate, așa ne-au prins, în parada lor irezistibilă, frumuseți care nu se pot uita vreodată. ... Să le fi răzbătut cu teama că le ratăm, cum ni se întîmpla pe cărările unor
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
și de a respecta angajamentele electorale asumate în decembrie 2012. Astfel de decizii confirmă prioritățile guvernării actuale, planul USL pentru o Românie puternică și echitabilă, cu un sistem politic care să nu se mai afle sub stigmatul conflictului total și perpetuu între instituțiile statului, așa cum s-a întâmplat începând cu 2005". "O Românie care intră în 2014 cu cel mai mare PIB din istoria post-decembristă" Nicolae Bănicioiu a adăugat că se bucură să observe, "după ultimii nouă ani de conflict și
Bănicioiu: După zece ani de sărăcie, se încheie dictatul lui Băsescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33037_a_34362]
-
Nord. Adresa exactă o puteți afla de la Ioana 2, căreia am să i-o transmit prin telefon în jur de 1 iunie (pe 29 mai semnez contractul de închiriere). Iertați-mi stilul telegrafic, dar sunt într-o stare de grabă perpetuă. Cred că se vede (= aude). Muncesc mult, îmi place mult ce fac, dar îmi lipsește, într-un chip fioros, timpul. După ce pleacă Ioana (a primit viza de intrare în Franța, va veni, probabil, în iulie), nu mă uitați: am nevoie
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
sexuală care îl introduce în catalogul producției poeticești în vogă, dar care, în fapt, acoperă ingenuități ce nu tocmai ușor s-ar putea constata la alți barzi ai momentului. Sexualitatea devine un instrument al fantazării adolescentine (poetul pare un adolescent perpetuu): „cerul e o oglindă de feromoni/ îngeri fac sex de-și rup aripile” (burlescă). Sub ostentația porno se întrevede livrescul: „și spune-le că și mîine o luați de la zero,/ că e ok,/ că sexul tău nu doarme în bibliotecă
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
mei mă vor întreba: „cum se face că alte academii te-au chemat în sânul lor, iar academia țării tale nu dă nici un semn de viață?” Era o situație penibilă pentru mine, căci multe se puteau bănui, afară de realitate: ostilitatea perpetuă a lui Iorga. Și cu toate acestea, nu resimt în mine nici o ură contra sa. Cât privește calificativul „grecotei”, mă miră că mi se dă tocmai de acela, a cărui mamă este născută Argyropulos, al cărui bunic nu știa decât
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
efortul său de legitimare a vocii unice, care nu a rupt însă legătura cu simțul tradiției: „Un lucru asupra căruia trebuie insistat este că poetul are datoria să-și dezvolte sau să dobândească conștiința trecutului (...) Progresul unui artist este un perpetuu sacrificiu de sine, o continuă renunțare la propria personalitate” (Tradiția și talentul personal, vol. Eseuri, Univers, 1974). Un fragment dintr-un poem al lui Benn este dovada puternică a acestei conștiințe acute care se supune depersonalizării, pentru a deveni, cum
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
care actul scrierii este frecvent simbolizat de nucleul imagistic drum-călătoriecă utare, iar scriitura ca „subiectivitate scriindă” se reflectă în spațiul textual ca într-o oglindă, cu unicul scop de a marca „urma” traseului parcurs concomitent cu producerea ei, într-o perpetuă revenire la ea însăși, Eduardo Becerra recunoaște confluența miturilor protagonizate de Narcis -autoreflectarea-, Odiseu-reîntoarcerea- și Penelopa -confecționarea țesăturii romanului. Rămânând în țara reputatului specialist în literatura hispano-americană, aș detașa din panorama metaliterară a momentului, figura scriitorului Enrique Vila-Matas (Barcelona, 1948
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
într-o asemenea măsură, ca zorii par să se avânte din pieptul lui Homer și clarurile de luna să emane din inima lui Byron sau din tristețea studiată a lui Chateaubriand” (ibid. p. 60). Obsesia dezrădăcinării o conduce la o perpetua căutare. În 1906, Maurice Barrès dedică Voyage de Sparte Annei de Noailles care, asemeni lui Pierre de Ronsard, își descoperă străbunii pe malurile Dunării. Poetul renascentist, Pierre de Ronsard, descendent al banului Mărăcine, scrisese în 1554 Le Bocage, sensibilă elegie
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
un rit arhaic, pe care depărtarea și întoarcerea o fac să înțeleagă prețul plătit de accabadora. Cartea cucerește cu poezia ei aspră, fremătând de mistere, cu istoriile unor iubiri frânte - cea din tinerețea Bonariei și din adolescența Mariei, cu iubirea perpetuă a mamelor pentru copii, fie ca mama dintâi sau mama ultimă. A amâna moartea Întâlnirea cu moartea și amânarea ei repetată de la un Crăciun la altul dă tensiune și nerv romanului Ultimul dans al lui Charlot. Fabio Stassi și-a
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
asocieri care uimesc își forțează, de la un punct încolo, norocul. Oricum, iubirile lui, care prin preschimbarea biograficului de care vorbeam devin bun comun, în ceea ce au ele electrizant și energic, nu în nepotriviri și căderi, ceea ce face din euforia aproape perpetuă a universului poetic al lui Nichita Stănescu un soi de wishful thinking al cititorului, sunt gigantești, hiperbolice, deci tot o forțare a norocului. Și nu doar norocul e pus la încercare, ci toate limitele timpului și ale spațiului, în întrupările
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
discutat problema dlui Varujan, m-am gândit că și ministru va fi greu să vrei să fii, dar probabil că se vor găsi oameni care vor dori. Ce determina această emulație continuă, această reforma cronică? În mintea mea, o reforma perpetuă este mai rea decât o stabilitate imperfectă. Efectiv nu poți construi ceva, că imediat se schimbă totul. Va spun sincer că e derutant și de-abia când s-au așezat niște lucruri....în acest minister e un carusel al miniștrilor
PSD face mișto de reforma lui Nicolăescu by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/34861_a_36186]
-
cercetat pînă la sleire. Versat în înfățișarea gradațiilor unei teme, Lucian Boia are discurs de dialectician și viziune de evoluționist. „Dialectician” însemnînd: arta de a oscila între extreme cu indicarea stărilor intermediare, iar „evoluționist” însemnînd: convingerea că istoria e schimbare perpetuă, fără sens prefigurat și fără apel la providență. Din acest motiv, Boia nu are sfieli metafizice, arătînd cinism în abordarea trecutului: istoria e un joc al probabilităților în cursul căruia nimeni nu ghicește lozul cîștigător pînă în clipa tragerii la
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
dea o existență și un sens: „Flămândă de patrie/ îmi îngrop moartea zi de zi/ în cuvinte/ ele sunt renașterea mea.” Nevoia viscerală de patrie, cuvântul patrie apare destul de frecvent în versurile ei, și neaflarea ei o situează într-o perpetuă căutare: „Cu o valiză/ de mătase/ mă duc în lume/ ici o țară prea întunecată/ dincolo alta grandioasă/ greu să-mi aleg una/ rămân fără patrie” (Fără patrie). O altă valiză, un simbol al exilului, o așteaptă pentru o nouă
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
Grete Tartler În linia gândirii antice, care pune iubirea și muzica alături de poezie, Goethe a fost însoțit toată viața, pe lângă talentele de muzician, artist plastic, naturalist sau filozof, și de inspirația unui „perpetuu îndrăgostit”. Despre femeile din viața sa s-au scris tomuri întregi, de la iubirea nefericită a tânărului de 24 de ani pentru Charlotte Buff (care a dat naștere Suferințelor tânărului Werther), la iubirea condamnată la renunțare pentru Ulrike von Levetzow. „Ocaziile
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
Const. Ciopraga P.S. În revista pe care v-o alătur, veți găsi o pagină despre dumneavoastră. * Iași, 17 mai 1972 Mult stimate și iubite maestre, Din nou în întîrziere față de dumneavoastră, deși din suflet doream să nu fiu. Singura și perpetua motivare este că avînd îndatoriri multe și grele, nu izbutesc să fac față, la timp, tuturor obligațiilor. N-am lăsat deoparte numele dumneavoastră, în articolul trimis, decît dintr-un considerent de ordin psihologic. Vorbeam în acel articol de tragic, de
Noi completări la biografia lui Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5271_a_6596]
-
celor anterioare, indiferent de etichetele de naiv și idealist pe care atât autorul, cât și dl. Maior le aplică personajului, cu scopul de a îndemna cititorul să renunțe la unele prejudecăți și să perceapă - dincolo de rezultatele tragice ale acțiunilor unui perpetuu revoluționar - lecția de politică și istorie pe care o reprezintă activitatea acestuia. Linia ideatică a colecției se păstrează însă. Pe de o parte, biografia lui Troțki rămâne o lecție de istorie și de strategie în politică, de acțiune la cel
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]