712 matches
-
a doua, din ce în ce mai iritată. Scumpo, nu ești pe lista mea. Nu știu ce-i cu tine aici. Am vorbit cu un tip, zic fără să clipesc. Care mi-a zis că le-ar prinde bine niște ajutoare suplimentare. — Un tip ? Mă privește perplexă. Cine ? Tony ? — Nu-mi amintesc numele lui. Dar mi-a zis să vin aici. Nu se poate să-ți fi zis... — E firma Carter Spink, da ? Mă uit în jur. Cheapside 95 ? O mare petrecere de pensionare ? — Da. Pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ea. Și arată către mine. Într-o tăcere înmărmurită, toată lumea se răsucește pe călcâie să se uite la mine. Melissa a mijit ochii, cu maximă suspiciune. Îi văd pe soții Geiger schimbind priviri între ei. — Ea e Samantha, spune Trish, perplexă. Menajera. — Deci tu ești Samantha Sweeting, da ? Femeia își scoate carnetul de reporter. Pot să-ți pun câteva întrebări ? — Vreți să-i luați interviu menajerei ? spune Melissa, cu un râs sarcastic. Reporterița o ignoră. — Tu ești Samantha Sweeting, da ? insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neștiinței sale. Rareori prostia și-a râs de om cu atâta cruzime: “parcă dracul mi-a luat mințile” se mira eroul, rămas perplex, “cu o pungă goală” în mână, de proporțiile autopăcălirii. Dracul i le-a luat, dracul i le dă înapoi. Căci prin întrecerea cu mulțimea de draci, trimiși unul după altul să-l dovedească într-o probă sau alta, Dănilă “schimbă
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
E... nemaipoment. Rămîne o clipă pe gînduri. Emma, poți să ții un secret ? — Da, spun ușor panicată. Despre ce e vorba ? Jack se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Și eu mai trăgeam chiulul cîteodată. — Poftim ? Mă holbez la el, perplexă. — La primul meu job, continuă pe un ton normal, aveam un prieten cu care petreceam foarte mult timp. Și noi aveam un cod al nostru. În ochii lui văd un licăr ciudat. Unul dintre noi venea la celălalt și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cineva. — Ai lăsat fereastra deschisă ? spune Lissy. Fiindcă am citit de curînd un articol, despre cum hoții trimit maimuțe În casele oamenilor, să fure diverse. — Maimuțe? spune Jemima holbîndu-se la ea. — Așa se pare. Antrenate de hoți. Jemima se uită perplexă de la Lissy la mine, și fac mari eforturi să-mi păstrez seriozitatea. — Oricum, zic iute, pentru a schimba subiectul. Dacă vrei să știi, te-ai Înșelat foarte tare În privința lui Jack. Ies și În seara asta cu el. Iar prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spune tata foarte țeapăn. Mai vrei ceva de băut ? Cum e vinul ăsta, Îți convine? Fiindcă, dacă e, dăm repede o fugă la magazinul de vinuri și luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să-ți mai dau să mănînci ? spune mama, fîstîcită. Am pe undeva niște somon afumat gourmet. Emma, dă-i lui Jack farfuria ta ! se răstește la mine. Doar n-o să mănînce de pe o hîrtie. — Ia spune... Jack, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ai făcut un mare serviciu. Kerry a rămas mască. — E adevărat, Kerry ? spune mama tăios. N-ai vrut s-o ajuți pe Emma cînd te-a rugat ? — Emma, nu ne-ai spus niciodată despre asta. Tata pare de-a dreptul perplex. Mi-a fost jenă, OK ? zic cu un nod În gît. — Destul de impertinent din partea Emmei să o roage asta, spune Nev, luînd o gură mare din plăcinta de porc. Să se folosească de relațiile de familie. Parcă așa mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
flori și gata, eu am să șterg totul cu buretele ? OK, bine, un buchet de flori uriaș și scump. Dar n-are nici cea mai mică importanță. — Nu le vreau, mulțumesc, zic, Înălțîndu-mi bărbia. — Nu le vreți ? Curierul mă privește perplex. Nu. Spuneți-i persoanei care mi le-a trimis că-i mulțumesc, dar nu Îmi trebuie. — Ce se Întîmplă aici ? aud un glas În spatele meu și ridic ochii. Lissy, cu respirația Întretăiată, se zgîiește la buchet. O, Doamne. SÎnt de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spune, dîndu-și ochii peste cap. Bine ! Te promovez. Mai vrei ceva ? — Nu, mă trezesc spunînd, cu inima bubuindu-mi din ce În ce mai tare. Dar vreau să-ți spun ceva, Paul. Eu ți-am spart cana cu Campionatul mondial de fotbal. — Poftim ? Rămîne perplex. — Îmi pare foarte rău. Am să-ți cumpăr alta. Mă uit Împrejur, la colegii mei, care au căscat ochii mari. Și eu sînt cea care a Înțepenit copiatorul atunci, demult. Adevărul e că... eu l-am stricat, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
oameni sînt morți după jazz. — Mi-a zis că Îi place la nebunie faptul că știu fiecare replică din Woody Allen. Se freacă pe chipul Îmbujorat. Oare mințea ? — Nu. SÎnt sigură că nu... Aici mă opresc, neajutorată. — Emma... Mă fixează perplex. Toate femeile au secrete ? O, nu. Ce-am făcut, i-am distrus Încrederea În femei pe viață ? — Nu ! exclam. SÎnt sigură că nu ! Sincer, Connor, cred că numai eu am. Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În clipa În care zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
GARDIANUL (Fierbinte.): Da! ARTUR:...primul osândit... în ultimii zece ani... GARDIANUL (Entuziasmat): Da! Da! Da! Sunteți primul! ARTUR: Atunci du-te și le spune... GARDIANUL (Cu o presimțire neagră.): Nu! Nu! Nu! ARTUR:...că eu refuz să mor aici! GARDIANUL (Perplex.): Refuzați să muriți? ARTUR: Da. GARDIANUL (Un râs scurt; o clipă de meditație; un alt râs scurt; altă clipă de meditație.): Cam vine asta? Toți murim... ARTUR: Da, dar eu vreau să mor demn. Ca un om! GARDIANUL: Aha! ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să te odihnești, să fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește să lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Adică, eu credeam că Vi a inventat chestia asta ca pe o scuză. — Crezi că ar fi inventat ceva care să-l bage pe Matthew în bucluc? O cunoști mai bine decât mine. Sophie își stinse țigara în pachetul gol, perplexă. Păi, dacă-i pe-așa, nu, nu cred. Vi e o persoană tare de treabă, pe cuvânt, lăsând la o parte aerele și fițele. Se încruntă. Nu înțeleg. Vrei să spui că i-a dat cineva medicamentele pe ascuns? Ridicai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Dacă aș fi detectat cea mai mică urmă de șăgălnicie tipică pentru un homosexual, de cochetărie, mi-aș fi revenit de pe urma șocului și i-aș fi răspuns pe măsură, flirtând și eu. Dar nici vorbă de așa ceva, așa că am rămas perplexă, holbându-mă la el, la mușchii subțiri și prelungi pe coapse, la postura umerilor, la tenta ușor aurie pe care o căpăta pielea sa albă în lumina care pătrundea prin fereastră. Observai, cu urma de rațiune care-mi rămăsese, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
noastră. — Și eu! se auzi o voce din spatele mobilului. O clipă, se lăsă o tăcere de mormânt; apoi toate duhurile se uitară în sus, în același timp, ca niște marionete. Nu era nimic de văzut; Janey se întoarse spre mine, perplexă. După care, capul Tabithei se ivi deasupra mobilului. — Și eu, zise ea, cu o ușoară urmă de disperare în voce. — Dumnezeule, zisei eu. S-a înțepenit. — Înțepenit? șuieră Janey. Din ce în ce mai îngrozită, mi-am dat seama că nici unul dintre duhuri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și mi-a dat-o mie. A crezut că e a mea. A, oricum, mulțumesc, zise Violet, strecurând agrafa în geantă. E un mister cum am putut s-o pierd. De obicei, nu cad. Pe platforma de servicii? adăugă ea, perplexă. Ce ciudat. Sophie, care se afla chiar lângă ea, se albise la față; ochii ei semănau cu două găuri imense pe fața ei micuță. Violet nu înțelegea ce însemna acest lucru, în schimb Sophie sigur înțelegea. Mă privi un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
localnicilor români devenise, dacă nu excelentă, În orice caz mai bună decât cea existentă În toamnă (către sfârșitul anului 1939). La despărțire, În fața primăriei din Hasi Kioseler, Iorga, după ce mulțumi pentru ospitalitate, Încredințează această taină, care Îl lasă pe tata perplex: Am de gând să-l sfătuiesc pe rege ca să cedeze acest teritoriu bulgarilor deoarece numai așa vom avea liniște deplină din partea Bulgariei. Uluiala părintelui meu crescu până la paroxism, când Îl auzi pe marele istoric continuând astfel: Și-așa bulgarii de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
unui raid NATo. Dar sistemele de transmisie au supraviețuit și au continuat să opereze din satele vecine, În timp ce roberto a reușit să ajungă printr-un șir de Întâmplări norocoase la Szeged, de unde a luat primul tren spre Timișoara. Expresia aceea perplexă de pe fața lui roberto după reve- nirea din Kosovo, privirea fixă cu care ducea țigara la gură, stând În capul oaselor la ora trei dimineața, În timp ce din trupul său Încă mai ieșea abur după duș mi s-au părut metafizice
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
doi ostași obișnuiți să privească moartea În față, știind că orice cuvânt ar fi fost inutil și nu ar fi putut descrie sentimentul de confuzie și neajutorare ce ne Încerca În acele clipe. Trebuie să fi avut amândoi aceeași expresie perplexă pe care o avuseserăm și În urmă cu trei ani, când fumaserăm Împreună jointul din Kosovo. lumea devenea un loc din ce În ce mai bizar. Când l-am revăzut pe Jean-Claude, peste câteva zile, i-am povestit despre vizita lui roberto și despre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
unui raid NATo. Dar sistemele de transmisie au supraviețuit și au continuat să opereze din satele vecine, în timp ce roberto a reușit să ajungă printr-un șir de întâmplări norocoase la Szeged, de unde a luat primul tren spre Timișoara. Expresia aceea perplexă de pe fața lui roberto după revenirea din Kosovo, privirea fixă cu care ducea țigara la gură, stând în capul oaselor la ora trei dimineața, în timp ce din trupul său încă mai ieșea abur după duș mi s-au părut metafizice. Uimirea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
doi ostași obișnuiți să privească moartea în față, știind că orice cuvânt ar fi fost inutil și nu ar fi putut descrie sentimentul de confuzie și neajutorare ce ne încerca în acele clipe. Trebuie să fi avut amândoi aceeași expresie perplexă pe care o avuseserăm și în urmă cu trei ani, când fumaserăm împreună jointul din Kosovo. lumea devenea un loc din ce în ce mai bizar. Când l-am revăzut pe Jean-Claude, peste câteva zile, i-am povestit despre vizita lui roberto și despre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dădea voie, pentru o oră, să beneficieze de această formă de cunoaștere numită dragoste. — Publicul poate să intre, spunea Domnișoara ri în momentul cînd ritualul preliminariilor atingea temperatura necesară trecerii la altceva. Limbajul erotic al Domnișoarei ri mă lăsa uneori perplex dar nu mă paraliza niciodată. Dimpotrivă, Domnișoara ri știa să extragă din mine așteptări de care nu mă știam capabil. Cînd eram numit „publicul” și cînd auzeam expresia publicul poate să intre, brusc nu mă mai simțeam o individualitate, deveneam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Foișorului de Foc, dar se declară extaziat și la Casa monteoru, la muzeul satului precum și la Hanul lui manuc. Fundamentală i se păru însă zona în care se afla „palatul” lui Ceaușescu, Casa Poporului. megalomania arhitecturală a edificiului îl lăsă perplex și de mai multe ori l-am auzit exclamînd : — Dumnezeule, ce monumental început de roman social ! Casa Poporului găzduia de altfel și reuniunea iubitorilor de începuturi de roman, într-una din vastele sale săli de conferințe purtînd încă în mod
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu Marchais și Mitterrand încît îți este silă să le îngrămădești în același sac. Cum să le incluzi în aceeași clasă atîta vreme cît nu ai desprins elementul care le este comun presupunînd că ar exista. Acest fapt ne lasă perplecși. Conducătorii despre care vorbește psihologia mulțimilor corespund ei oare unei realități sociologice sau doar unei ficțiuni întru totul desprinsă de real? Dacă se confirmă că nu e cu putință să răspunde la această întrebare, demersul nostru n-ar mai merita
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
constitui o ținută solemnă. Câteva ciocănituri precipitate în ușa de la intrare îl făcură să se îndrepte spre vestibul, deși mirat că Doru intra prin față în loc să vină din interior. Deschise ușa și, plin de surpriză, se trase doi pași înapoi, perplex, în fața Sultanei. - Dumneata, bâigui el, la mine, așa de dimineață? Ce s-aîntîmplat? Niciodată Sultana nu îndrăznise a-l căuta acasă. Costumul ei, discret și elegant (un tailleur de stofă neagră foarte moale, siluetând liniile trupului planturos, dar zvelt, o crizantemă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]