593 matches
-
sugrume, dar ni se interzicea până și să ne apărăm! — De ce această Înverșunare? Întrebă Baskerville. — Țarul nu dorește o democrație la granițele sale, cuvântul „Parlament” Îl face să tremure de furie. — Nu este, totuși, cazul britanicilor! — Nu. Numai că, dacă persanii ar ajunge să se guverneze În mod matur, aceasta le-ar putea da idei indienilor! Și Anglia n-ar mai avea altceva de făcut decât să-și strângă bagajele. Și, apoi, există petrolul. În 1901, un supus britanic, Mr. Knox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
soiurile”. Populația rămânea, totuși, opacă la această propagandă, ne Înconjura cu o afecțiune plină de recunoștință, fiecare bărbat ne era ca un frate, fiecare femeie ca, o soră sau ca o mamă. Să mai fie oare nevoie să precizez că persanii Înșiși sunt aceia care au adus Rezistenței, din prima zi, sprijinul cel mai spontan și cel mai masiv? Mai Întâi locuitorii liberi din Tabriz, apoi refugiații care, datorită convingerilor lor, fuseseră nevoiți să fugă din orașe sau din sate ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
circulație ca să iasă cu automobilul din capitală, fără ca detașamentele de cazaci să Îndrăznească să intervină. Micul ei cupeu semi-decapotabil a fost primit cu uimire de populație, cu atât mai mult cu cât șoferul era din Tabriz, unul din foarte puținii persani care conduceau un asemenea vehicul. Prințesa se instalase Într-un palat părăsit. Acesta fusese construit de către bunicul ei, bătrânul șah asasinat, care Își pusese În gând să petreacă acolo o lună pe an. Dar, din prima noapte, spune legenda, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înfrângere pentru șah. Nu era oare acesta țelul luptei tale? — Ei bine, nu, iată! Pot să-l detest pe șah, dar nu Împotriva lui mă bat. A triumfa asupra unui despot nu poate fi scopul ultim, eu mă lupt pentru ca persanii să devină conștienți că sunt oameni liberi, fii ai lui Adam, așa cum spunem pe-aici, să aibă Încredere În ei Înșiși, În forța lor, să-și găsească un loc În lumea de astăzi. Acest oraș a respins tutela monarhului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vin de Șiraz, uneori chiar șampanie, ronțăind fistic de Kirman și nugale de Isfahan; prințesa mea știa să fie, deopotrivă, o mare doamnă și o fetiță. Tandrețea noastră umplea fiece clipă. Odată cu cele dintâi călduri, Zarganda se Însuflețea. Străinii și persanii cei mai bogați posedau aici reședințe somptuoase, unde se stabileau pentru luni Îndelungate de trândăvie, În mijlocul unei vegetații luxuriante. Nu Încape Îndoială că, pentru nenumărați diplomați, numai apropierea acelui paradis făcea suportabilă cenușia plictiseală de la Teheran. Cu toate acestea, iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
va trebui să accepte tutela Marilor Puteri. Prima urgență, pentru noi, este să ne reformăm finanțele. Modernizarea Persiei depinde de asta; libertatea Persiei are acest preț. Dacă remediul este atât de evident, ce se așteaptă pentru a-l aplica? — Nici un persan nu este astăzi În măsură să se Înhame la o asemenea sarcină. E trist să afirmi asta despre o națiune de zece milioane de locuitori, dar nu trebuie subestimată puterea ignoranței. Aici, nu suntem decât o mână de oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
instituțiile americane și În modul nostru de gestionare a afacerilor. N-am intenția să-i decepționez. Nici pe aceea de a-i Înșela. Provin dintr-o națiune creștină, domnule Lesage, și pentru mine asta Înseamnă ceva. Ce imagine au astăzi persanii despre națiunile creștine? Preacreștina Anglie, care-și Însușește petrolul lor, pravoslavnica Rusie, care le impune voința ei, potrivit cinicei legi a celui mai puternic? Care sunt creștinii pe care i-au cunoscut până acum? Șarlatani, aroganți, oameni fără Dumnezeu, cazaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plăcutul jaf al vistieriei, care continua de secole. Existau, desigur, nemulțumiți, dar aceștia nu puteau decât să tacă, fiindcă majoritatea oamenilor, chiar și dintre responsabilii guvernului, aveau motive să fie satisfăcuți: pentru prima dată În istorie, funcționarii, soldații și diplomații persani din străinătate Își primeau lefurile la vreme. Chiar În mediile financiare internaționale, s-a Înfiripat credința În miracolul Shuster. Dovada: frații Seligman, bancheri din Londra, hotărâră să acorde Persiei un Împrumut de patru milioane de lire sterline, fără a impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-și creadă urechilor: ca străinii, spuse el, să dispună În Persia de privilegiul impunității, ca asasinii ministrului persan să nu poată fi judecați pentru că sunt supuși ai țarului este nedrept, dar reprezintă o regulă stabilită, greu de modificat; dar ca persanii să-și pună, de azi pe mâine, proprietățile sub protecția unui monarh străin, ca să se sustragă legilor din țara lor, iată un procedeu nou, inedit, neobișnuit. Shuster nu voia să se resemneze. Le dădu ordin jandarmilor să meargă să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
visau la America. Pachebotul trebuia să efectueze o adevărată colectă: din Southampton, englezii și scandinavii, din Queenstown, irlandezii, și din Cherbourg, cei care veneau de foarte departe, greci, sirieni, armeni din Anatolia, evrei din Salonic sau din Basarabia, croați, sârbi, persani. Pe acești orientali i-am putut studia În gara maritimă, adunați În jurul bagajelor derizorii, nerăbdători să ajungă altundeva și, din vreme În vreme, agitați, căutând brusc vreun formular rătăcit, vreun copil prea vioi, vreun balot rebel care se rostogolise sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șahul Persiei, Naser al-Din. (n.r.) 2 Veche monedă persană, aflată În circulație și astăzi, n. t. 1 De la arabul araq, „licoare de palmier”: băutură alcoolică extrasă din orez fermentat sau din suc de trestie de zahăr, n. t. Instrument muzical persan cu coarde ciupite, de tipul unei lăute cu griful lung, foarte răspândit În Orient, n. t. Instrument muzical persan de percuție, asemănător unei tobe, foarte răspândit În Orient, n. t. Recipient metalic pentru Încălzit, n. t. Căutat (În engl În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
araq, „licoare de palmier”: băutură alcoolică extrasă din orez fermentat sau din suc de trestie de zahăr, n. t. Instrument muzical persan cu coarde ciupite, de tipul unei lăute cu griful lung, foarte răspândit În Orient, n. t. Instrument muzical persan de percuție, asemănător unei tobe, foarte răspândit În Orient, n. t. Recipient metalic pentru Încălzit, n. t. Căutat (În engl În orig.). PAGE FILENAME \p D:\carti\Samarkand\Surse\Operat\Samarkand 1.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea poetică: figuri de stil, ritm, măsură, rimă. Amintim de asemenea formele prozodice fixe: sonetul, terțina, rondelul, glossa, catrenul, robaiyatul persan, gazelul, monorima, pentagrama. Și acum apare paradoxul: în condițiile în care cele două componente gândul orfic și structura prozodică conlucrează armonios, poemul dobândește capacitatea de dezvolta o a treia componentă care depășește perfecțiunea și armonizarea dublului cadru "geometric": este deschiderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
făcut-o, mai târziu și chiar în zilele noastre și alții un Mărăcină devinit Ronsard, Elena Văcăresci,Brâncuș, Cioran, Eugen Ioneso Mircea Eliade și alții. La începutul secolului al șaselea în Arabia domina o religie idolatră, asemănătoare aceleia a veschilore persani, care se închinau aștrilor cerești. În anul 571, la Mecca venea pe lume Mahomet și tot aici, la vârsta de 40 de ani se proclama superior lui Hristos, în măsura în care, Hristos îi fusese lui Moise. Ducând o vie activitate, a adunat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sfârșit. Londra seamănă cu Blackpool sau Bognor sau Benidorm pe vreme rea. Asta e istorie: supușii Angliei se îndreaptă cu toții spre capitală pentru a sărbători nunta moștenitorului tronului. Asta e istorie, și vor și ei o bucată din ea. Turcii, persanii, cioroii în cearșafuri, noii sahibi ai Londrei, toți păreau deconcertați, jigniți - nu sunt obișnuiți ca englezii să fie mai numeroși ca ei. Petrecăreții cu pielea albă poartă haine vesele în căldura noptatică a verii. Îi vezi în țoalele lor festive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
singurătatea totală și halucinantă de la Capri. O familie, insula lui de intimitate absolută, de iubire umană; aici nu existau piedici, alerte, invenții: era o grădină închisă, minunată. Curând, în vila cea nouă chiar avea să fie o grădină. Pardes, spuneau persanii, iar noi aveam să spunem „paradis“. Copila îl recunoștea, râdea și îi sărea în brațe. Era un alt fel de iubire absolută. Pe când se juca cu ea, Milonia se ivi în spatele lui, uimită și fericită să-l vadă, fiindcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se găseau băncile cadavrelor În așteptarea Îngropăciunii. Vii și morți laolaltă, se gândi Dante, ca În rotirile unui dans macabru. Poate că era un lucru bun faptul că acel spectacol Înfiorător era ascuns de vederea oneștilor cetățeni. Poate că vechii persani aveau dreptate: exista, Într-adevăr, o regiune a tenebrelor sustrasă ochiului luminos al lui Dumnezeu, un loc unde chiar și puterea lui ceda locul mizeriei cărnii. Revăzu atmosfera apăsătoare din cripta de la San Giuda. Ce deosebire exista Între trupurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vedea: silueta obeză și dizgrațioasă a centralei termice plasată În dreapta blocului său, geamurile stropite cu vopsea ale blocurilor din față, bucuria stahanovistă a noilor locatari care cărau icnind mobile grele, furniruite, ori covoare de iută făcute sul, rar câte un persan, mașini de spălat Alba Lux, frigidere Arctic și Zil, cărți aproape deloc. La doi pași de blocul său era o baltă În care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spicului. Se-ntâmpla ca Godun să fie întrebat: Chiriașul tău din mansardă e preot? — Nu, e Omar, prietenul și părtașul meu în de toate. — Dar nu e acel Omar, nu? Gazda lui ridica din umeri. Împlinise cincizeci de ani, iar persanul era cu doar patru zile mai mic. Ei doi, judecați laolaltă, făceau cât jumătățile aceluiași fruct. Când venise, Omar îi plantase caiși și o salcie lângă iaz. Acum toți erau pomi cu coroană și doar labirintul de iederă se vedea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Sau e un motan? continuă Omar să întrebe. Nu, e o fată, Eleonor, merge totdeauna cu mine... Eu mă duc înspre centru, unde vrei să te las? — Chiar în centru e bine... — Da’ de unde vii? — Din Iran. — Ești arab... — Nu, persan. — Cam tot aia, se hotărî tipul și tuși ori își drese vocea. N-avea rost să îl contrazică. — Și? Ai prieteni aici? Ai sosit pentru Revelion, după cât îmi dau seama. — Nu m-așteaptă chiar nimeni, zise fără să vrea. — Cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe care Omar le învăța repede. În martie, grâul era des ca o perie și înghețul îi scăzuse deasupra. Godun își făcuse chiriașul coproprietar al garajului cu benzinărie și restaurant, și amândoi așteptau căldura. Între timp, se dusese vestea despre persan că e doctorul tuturor fierătăniilor din orice mașină. Făcea pe mecanicul și era priceput, însă le spunea tuturor că nu asta era menirea ori priceperea lui. Artimon și el ar fi vrut să îl facă părtaș la un business cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tot mai mult îmi plăcea ălălalt, în armură, dar, dacă te uiți, sunt la fel. Cum poți ști care-i regele? Seamănă între ei... Dar tu sigur că știi, că doar sunt de-ai tăi... — Aici ai dreptate, că sunt persani, nu „harapi“, cum ne ziceți voi, tu și ceilalți, toată ziua... Uită-te: asta e Sisygambis, mama regelui Darius, asta e Statira, nevastă-sa, și mai sunt Drypetis și Borshineh, fetele. — Frate, da’ cum le știi! Și când te gândești
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ghazal? Nici ea nu se mai simțise vreodată atât de privită, de îmbălsămată de râvna unui iubit. „Știi, îmi ești în minte tot timpul...“, îi spusese la telefon. Măcar asta puteau: își telefonau de oriunde și, treptat, el redevenea un persan care picura declarații ca nimeni altul în urechea femeii îndrăgostite. Cât despre ea, începea să se ierte, gândind că se luptase destul cu propriile rușini. Unsprezece ani, de când plecase Omar, nimeni nu-i văzuse buricul. Într-o vineri, chiar după
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu ea, care îi șoptea: „Ești frumoasă“. Putea să îl creadă? Avusese femei cam câți sâmburi puteai număra într-un pepene - de ce-ar fi mințit-o? Doar că lumea nu-l mai vedea pe Sebas Leclerc ca pe un persan. În treizeci de ani de străinătățuri devenise elastic ca o felină, care calcă doar pe moalele tălpilor, ca să poată vâna. Dar Omar cum părea? Despre el ce credeau sufletele străine ale femeilor care îi luaseră locul ei, la perete, când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
piatră, dar părea că pricepe ce își spuneau. Ghazal nu îi mai vorbise de mult rudei ei și era destul de încurcată. Bătrânul ervad o recunoscu și-i răspunse la telefon cu blândețe, ungându-i urechea cu politețurile taruf-ului lor de persani dintr-o stirpe veche: — Saretoun dard nakoné, zise nora. — Rouyé mahetan ra miboosim, îi răspunse. — Ekhtiar darin. — Pahtoun ra mibossam, spuse el, ca și cum ar fi venit s-o pețească. După perfidia împăcată a acestui joc de cuvinte, vorbiră ca și cum s-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]