2,910 matches
-
până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când toate datele poveștii despre dandysm se schimbă - s-ar mai putea găsi. Important este că toată această paradare de nume, de la Alcibiade la von Kaunitz, le sugerează câtorva specialiști În ale dandysmului persistența În spațiul european a unui mit ce renaște precum Phoenix-ul: „Dandysmul ar fi nu atât producția istorică a unei anumite societăți, cât formularea efemeră și mereu repetată a mitului arhaic al unei vârste de aur, În care frumusețea e
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acceptabilitatea nu s-ar fi produs. Utilitatea, apropierea de viața de zi cu zi a impus acceptabilitatea unei mărfi ca monedă. O altă condiție ca o marfă să poată deveni monedă o reprezintă stabilitatea în timp a mărfii, durabilitatea și persistența în timp, ca element de primă importanță pentru om. Tocmai pentru că discutăm despre conștientizarea valorii, homo aeconomicus va căuta să păstreze valoarea în timp, căutând mărfuri stabile, neperisabile. Acest lucru se întâmplă chiar și în cazul monedei marfă consumabilă 347
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
ani până când populația își recapătă încrederea în moneda națională. Este vorba totuși de o bucată de hârtie care a fost compromisă prin inflație. Autorii citați întreprind un studiu 1023 interesant asupra nivelului de rezistență al dolarizării la dezinflație. Concluzionând că "persistența dolarizării este o regularitate care tinde să fie asociată cu trecutul inflaționist al țărilor"1024. Există o memorie economică a populației și firmelor care determină readaptări în termene foarte largi. Iată cum răul se poate produce ușor, iar pentru a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
și se consumă alimente ceremoniale, În special colivă. Dacă În unele zone priveghiul era caracterizat de sobrietate, În altele era prilejul unor petreceri, dansuri ceremoniale, jocuri cu măști și glume fără perdea (fapt care a generat numeroase ipoteze speculative despre persistența „bucuriei” dacice În momentul morții - R. Vulcănescu, 1985). Bocetele cântate cu aceste prilejuri reamintesc, prin formule ceremonializate, ce a făcut cel dispărut pentru binele familiei lui și prezintă suferința fiecărei rude, fie certând pe cel mort că s-a grăbit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Cărtărescu mahalaua bucureșteană. D. „aude” lumea ca Marin Preda (bunăoară, deratizarea din Cel mai iubit dintre pământeni) și disecă realitatea nu cu textualisme, ci cu acea tensiune morală care drenează toxinele mortale ale „întunecatului deceniu nouă”. Coleric temperamental, exasperat de persistența moravurilor totalitarismului, insurgent, iconoclast și partizan ultrafidel grupului său brașovean, el tipărește în 1998 un volum de eseuri, Modernitatea ultimă, în care sunt vizați Nichita Stănescu, Nicolae Breban, dar nu scapă nici Mihail Sadoveanu, G. Călinescu sau Tudor Arghezi. SCRIERI
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
Puțin diferit, cu o opțiune stilistică ceva mai apropiată de modul obișnuit de a scrie poezie, este volumul Crepuscul intim (1969), în care amintirea iubitei pare să fie resortul asamblării cuvintelor, generatorul de reprezentări și de tensiune lirică. Puterea și persistența dragostei sunt sugerate de avalanșe de imagini care au darul să perpetueze „prezența cotidiană” a celei plecate. Contururile se destramă, lucrurile trec din domeniul substanței în cel al undelor și pot interfera, indiferent de spațiu sau timp, linia dintre material
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
Damascului, cu portretul, de substanță dostoievskiană, dar unicat între cazurile reale cunoscute, al unui mărunt torționar care, covârșit de revelația târzie a propriei ticăloșii, se căiește, implorând să fie judecat și pedepsit. Sarcasmul destinului lui Franț Țandără este generat de persistența ocultă, dar activă a speței sale profesionale, astfel încât deconspirarea, într-un proces, a unei întregi rețele malefice este sistematic blocată, iar personajul rămâne condamnat să-și poarte povara teribilă pe „Drumul Damascului”. În Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, D.
DOINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
ale Daciei romane, populația autohtonă este atestată prin numeroase vestigii arheologice (așezări, cimitire, obiecte, monede). Populația din vechile orașe ale Daciei a mai dăinuit, în condiții modeste, până în secolele V-VI, pe locul și în apropierea orașelor romane de odinioară. Persistența populației daco-romane în vechile orașe provinciale este dovedită, în unele locuri, cel puțin până la invazia hunilor în Europa centrală (după 375), iar în altele se întâlnesc vestigii din secolele V-VI. În Dacia, în fiecare oraș, s-au aflat urme
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
incinerația cât și înhumarea morților; în mediul rural, până în secolul al V-lea, predomină incinerația (vechiul ritual zalmoxian), însă după aceea se generalizează inhumația, în urma răspândirii creștinismului. Riturile funerare daco-romane diferă de cele ale migratorilor (noilor veniți) sarmați, goți, gepizi. Persistența în Dacia, după 275, a principalelor tipuri de morminte din epoca romană, demonstrează continuitatea de viață și tradiții a populației daco-romane, latinofonă și creștină. Dacii liberi și Dacia romană Pe teritoriul fostei provincii, îndată după retragerea administrației romane, se instalează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locală are loc în secolele IV-V. În această perioadă, chiar și în mediul rural, romanizarea și creștinismul erau realități consolidate. Datele istorice atestă continuitatea masivă a autohtonilor daco-romani în tot spațiul vechii Dacii. Pe teritoriul fostei provincii se constată persistența așezărilor civile din timpul stăpânirii romane. În Oltenia, Banat și Transilvania, așezările reprezintă dovada concretă a unui fenomen caracteristic: continuitatea de populație în aceeași zonă, în condițiile migrațiilor. Tradiția romană și legăturile permanente cu lumea romano-bizantină și-au pus amprenta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o subliniem și în acest context, nu au fost distruse de barbari, ci au decăzut încetul cu încetul, dar viața urbană romană s-a păstrat în nordul Dunării, cel puțin până la venirea hunilor. Așezările sătești cu inventar specific, modest, indică persistența populației țărănești daco-romane. Criza economică și politică pe care a traversat-o Imperiul, în secolul al III-lea, a fost trecătoare, nu s-a dovedit decisivă pentru soarta lui, deoarece va cunoaște o nouă revigorare în secolele următoare. Împărații Dioclețian
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
termenul provenit din substrat, precum "balaur" (monstru), smău, bală, "ghionoaie" (ciocănitoare). Inexistența templelor, lipsa idolilor, absența dedicațiilor nu constituie premise ale abstractizării sacrului, ce vine în întâmpinarea ideii Dumnezeului creștin, nevăzut, infinit? Nu este o premisă a creștinării? Expresie a persistenței păgânismului, după retragerea aureliană (275), este domeniul funerar. Mormintele de incinerație, de la sfârșitul secolului III sau din secolul IV, de la Iernut, Lechința de Mureș și Sărățeni (jud. Mureș), Sf. Gheorghe (jud. Covasna), Soporu de Câmpie (jud. Cluj), cimitirul 1 Brateiu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
catastrofal al migrației hunilor asupra autohtonilor (vezi Ammianus Marcellinus, Istoria romană, București, 1982), descoperirile arheologice au arătat prelungirea unor așezări și necropole de tip Sântana de Mureș, în Basarabia și Moldova, până în prima jumătate a secolului al V-lea. Aceeași persistență a așezărilor și necropolelor în provincia Dacia, unde unele orașe de pe malul Dunării au supraviețuit până la marile atacuri hunice din anii 441, 443, 447, în acest fel, continuitatea nucleelor creștine este confirmată. Episcopiile din sud-vestul Daciei au întreținut contacte cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
V-lea, evidențiază că prezența obiectelor creștine pe teritoriul fostei provincii este un semn indubitabil al continuității populației daco-romane, singura creștină în această zonă. Aceasta realitate pune în lumină legătura indestructibilă dintre romanizare și creștinare, pe de o parte, și persistența unor comunități creștine, după impactul hunic, pe de altă parte. Acest fenomen al trecerii de la păgânism la creștinism, desfășurat mai intens din a doua jumătate a secolului al V-lea (după 454), este cu atât mai evident în spațiul extracarpatic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
baza, pe de o parte, pe armată și concentrarea puterii în mâinile khaganului (hanului), a elitei militare și administrative, iar pe de altă parte, pe marea masă a populației, divizată în comunități rivale și clanuri. Societatea avară se caracteriza prin persistența relațiilor gentilice, dar și prin diferențiere socială, aristocrația militară întrunea o serie de privilegii. Unitatea administrativ-teritorială și economică de bază era aul-ul, alcătuit dintr-o rețea de clanuri, reunite apoi în triburi. Deasupra tuturor acestora se afla administrația centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a rămas în țară (Dacia), mici negustori, meseriași, țărani și ciobani", însă aceștia au plecat și ei mai târziu. După filologul german H. Schuchardt, Aurelian n-a strămutat decât o parte din populație. Istoricul ungur Hunfalvy se pronunța împotriva oricărei persistențe a elementului roman pe malul stâng dunărean-monedele romane încetează la 258, invoca și el lipsa elementelor gotice în limba română, de-aici concluzia că, la așezarea goților în Dacia, nu mai rămăseseră romani. Dar și el trebuie să recunoască persistența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
persistențe a elementului roman pe malul stâng dunărean-monedele romane încetează la 258, invoca și el lipsa elementelor gotice în limba română, de-aici concluzia că, la așezarea goților în Dacia, nu mai rămăseseră romani. Dar și el trebuie să recunoască persistența unor rămășițe de populație romană după evacuarea lui Aurelian. El încheie astfel: "Desigur, au rămas mulți care n-aveau nimic de salvat și nimic de pierdut, dar cea mai bună parte, purtătorii civilizației romane, fugise acum, înainte de tratatul lui Aurelian
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
el s-a format pe un spațiu întins a cărui axă era Dunărea. Pentru români, ca și pentru migratori, Dunărea n-a fost o graniță, o limită geografică insurmontabilă. P. P. Panaitescu subliniază că pentru înțelegerea nașterii poporului român și persistenței lui pe teritoriul de formare este esențial să ținem seama de colaborarea (economică) populației autohtone cu "barbarii" și a acestora cu Imperiul. În același timp, trebuie să avem în vedere și faptul că în Dacia n-a fost o colonizare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt întărite apoi prin acte juridice ce consfințeau dreptul de stăpânire bisericesc. Împreună cu alte instituții autohtone, dreptul consuetudinar, numit în izvoare "legea veche", "dreptul românesc" (jus valachicum), "legea țării" a rezistat timp de secole în fața legilor oficiale ale regatului. Explicația persistenței sale este înrădăcinarea adâncă în conștiința populară și concordanța între organizarea social-economică și politică a românilor în obști, districte, cnezate și voievodate și conținutul legii și dreptului românesc. Vechiul "jus valachicum" sau dreptul românesc a supraviețuit și a fost folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
manuscris din 1301 ce conține un text din Evanghelie, ca și un dicționar cumano-latino-persan cuprinzând 3000 de cuvinte. Au existat legături strânse între români și cumani, care au conviețuit până la năvălirea mongolă, atât în sudul cât și în nordul Dunării. Persistența turanicilor la Dunărea de Jos vreme de câteva sute de ani a lăsat urme în toponimie și în limbă-sunt cuvinte legate de viața păstorească precum cătun, corhană, beci, vătaf, cioban, dușman, buzdugan ș.a. În toponimie, să consemnăm o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reacționează la factorii de stres psihosocial prin acuze fizice și somatice indirecte, diagnosticul de tulburare de somatizare este rar în rândul lor. Criteriile din DSM-IV-TR pentru această afecțiune au fost elaborate pentru adulți. Pe lângă debutul înainte de 30 de ani și persistența problemei vreme de mai mulți ani, punerea acestui diagnostic necesită prezența a opt simptome: Dureri localizate la nivelul a cel puțin patru zone (cap, abdomen, spate, etc.) sau funcții (menstruație, activitate sexuală, urinare) Două simptome gastrointestinale (de exemplu, greață, vărsături
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
aibă și anxietate sau depresie, în vreme ce, la bărbați, există riscul apariției de tulburări induse de substanțe psihoactive (Essau și colab., 1999). Acuzele somatice se asociază frecvent cu anxietatea și depresia. Unii sunt de părere că, dată fiind pervazivitatea, rezistența și persistența sa, tulburarea de somatizare este mai apropiată de tulburările de personalitate incluse în Axa II a DSM (tulburări cronice) decât de tulburările din cadrul Axei I. Etiologie Studiile au analizat mai mulți factori de risc implicați în tulburarea de somatizare: divorțul
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
agent receptiv (extern sau intern) care interacționează cu organismul. Aceste dureri se clasifică în: a) dureri somatice, rezultă din acțiunea unor stimuli (potențiali) nocivi asupra receptorilor dureroși; b) dureri neuropatice rezultă din lezarea/degenerarea căilor somatosenzoriale ceea ce duce la existența/persistența senzațiilor dureroase, în absența unui stimul nociv. Caractere comparative ale durerilor somatice și neuropatice Durerea neuropatică, teren de studiu al neurologiei, este polimorfă atât ca etiologie cât și ca aspect. Forme clinice ale durerii neuropatice: - Neurologia (nevralgia) provocată de trauma
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
economice rezultă din tabelul de mai jos. În mare parte, ideile structuraliștilor converg spre modelul dual al economiilor slab dezvoltate. Spre deosebire de țările dezvoltate, caracterizate de sectoare economice și sociale relativ omogene, moderne, țările în dezvoltare se definesc prin existența și persistența unei eterogenități structurale. Economia lor se divide într-un sector modern și un sector tradițional. Sectorul modern este orientat spre piața mondială, operează cu tehnologii similare celor din țările avansate, are o organizare bazată pe principii capitaliste și este legat
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
erau cuprinși, după obiceiul vorbei de atuncea, și schismaticii greco-orientali. Cu toată zeloasa împingere din partea Romei, biserica latină nu putu să ajungă în Ungaria la acea domnie esclusivă pe care o avea în vedere de atâta vreme și cu atâta persistență, întru ajungerea căreia și izbutise în multe priviri. Neapărate trebuințe politice, inspirațiile conservării proprie, nevoile unei situații ce se impunea, legau adesea căsătorii între dinastia regală a Ungariei și alte case de regenți de lege necatolică, căsătorii care nu rămâneau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]