155,605 matches
-
în al doilea rînd contextul cultural și în fine contextul operei, care la Ionescu traduce fidel obsesiile vieții. Schimbare de decor Fără îndoială că aventura conștiinței identitare se cristalizează pentru Eugen Ionescu o dată cu prima mare schimbare de decor din piesa personală: mutarea de la Paris la București. Se simte exilat va spune mai tîrziu ("la-bas, je me suis senti en exil", apud Matei Călinescu). Dacă citim mărturiile oamenilor trecuți prin această experiență fiecare are o definiție proprie a exilului pe baza unui
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
mai înstrăina, nimic nu mai avea de ce să-l facă să se simtă în exil. Devine profesor de franceză. Problema identitară era închisă sau, măcar, suspendată. Contextul favorabil Împotriva ideii de conflict identitar în această perioadă vorbește nu numai istoria personală a lui Eugen Ionescu, ci și întreaga noastră istorie (inclusiv culturală) modernă. Românul e "născut" francez. Nimic mai firesc pentru biografia unui român decît un episod mai lung sau mai scurt la Paris, decît pendularea între exilul francez și sentimentul
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
la îndemînă mărturiile diplomaților - se simt, la rîndul lor, acasă, își regăsesc limba vorbită de toate categoriile sociale, nu sînt deloc înstrăinați. Chiar dacă între războaie se coagulează la noi complexul culturii minore, tocmai în raport cu franceza, totuși, la fel ca istoria personală, istoria culturală favorizează un lin transfer de identitate, fie el într-o direcție sau în cealaltă. Adevărata problemă Din toate mărturiile rămase despre tînărul Eugen Ionescu, cel din România interbelică 1, lipsește cu desăvîrșire o preocupare a acestuia pentru problema
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
-i așa? Și dumneavoastră, ca inginer, îmi veți da dreptate că științele ne-au dăruit în ultima vreme o tehnică, datorită căreia putem rezolva majoritatea problemelor. Tata-mare se aplecă înainte și aprobă din cap, de parcă ar fi fost un compliment personal. Sunt întru totul de părerea dumneavoastră, a spus hotărât.
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Gheorghe Grigurcu Sub luxurianta imagistică întunecată și sub platoșa sintaxei frînte, de-o personală alură, Liviu Ioan Stoiciu ascunde un suflet arhaic. O primă dovadă a acestuia o constituie amestecul de concret și fabulos, ambii factori ai elementarității, cel dintîi sprijinit pe senzoriu iar cel de-al doilea pe puterea imaginației, din concursul cărora
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
-P.A.C. din anii ’90 a dlui Andreescu trebuie luată sub beneficiu de inventar. E multă ranchiună și mai sînt și multe inexactități în descrierea pe care dl Andreescu i-o face dnei Lovinescu spre edificare. Nu lipsesc nici răfuielile personale ale dlui Andreescu (cu O. Paler, de pildă), transformate în situații istorice. „Cam așa arată istoria la care face trimitere Monica Lovinescu”, scrie, în final, cu orgoliul deținătorului de adevăruri, dl Andreescu. Nu arată deloc așa, domnule Andreescu! Ca să nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
stricta noastră contemporaneitate Marin Sorescu a fost unul dintre cei mai atenți și mai profunzi observatori ai fenomenului artistic. Dotat el însuși cu o reală îndemînare pentru desen, exersîndu-se constant și în pictură, de altfel a și deschis cîteva expoziții personale, posesor al unei inteligențe și al unei capacități de intuiție cu totul neobișnuite, Marin Sorescu nu a ratat nici un prilej de a-și mărturisi admirația pentru artele plastice și pentru artiști deopotrivă. Ba chiar solidaritatea lui cu acest domeniu a
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
asociindu-l unor termeni precum efect, practică, ocazie, tratament, intruziune, transgresiune, manevră, alunecare sau chiar lovitură de forță, dar nu se oprește aici și născocește și adverbul corespunzător - „metalepticamente”, am putea spune în românește -. Ici și acolo apar fugitive referiri personale (întîlnirea autorului în cartierul Marais unde locuiește cu o vedetă italiană, reacția fetiței unei cunoștințe în sala de teatru) și grațioase recomandări adresate cititorului (de evitat filmele dublate, de preferat cele subtitrate). Deși respinge pretenția de exhaustivitate, Genette nu uită
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
alții pot gândi altfel decât tine. Aceeași realitate va naște mereu alte și alte interpretări. Suntem însetați de absolut, dorim să ajungem la o cunoaștere deplină, sigură, definitivă dar, pe de altă parte, există și dorința de libertate, de judecată personală, de interpretare și reinterpretare. Până la urmă, istoria e un joc... - Jocul cu trecutul... - Un joc serios, dar care nu trebuie luat excesiv în serios și care presupune personalitate, talent și abordări mereu noi. Nimic nu trebuie absolutizat. La fel cum
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
de lucruri, pentru că nici eu nu comunic prea mult. Eu îmi fac treaba mea, o lansez și apoi îi las pe alții să o judece. E adevărat că noi suntem o societate scindată și mult prea ideologizată, în care inamicițiilor personale dintre oameni li se adaugă și fondul de disensiune ideologică. E un cumul care conduce spre refuzul celuilalt. Suntem o societate dezechilibrată și nici nu puteam să fim altfel. - Și o societate foarte puțin reactivă. - Da, vă spun drept, m-
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
puteam face unirea singuri ?!” Zis și făcut: nu s-a mai trimis delegația la Constantinopol. Asta ca să vedeți la ce grad de imbecilitate se ajunsese, și asta în așa-zisa perioadă de “deschidere” a regimului comunist. - Coborând în istoria dumneavoastră personală, ce v-a atras spre studierea trecutului ? - Este, în primul rând, o chestiune de familie. M-am născut într-o casă de intelectuali, am avut o bibliotecă destul de mare, rămasă de la bunicul meu, cu multe cărți de istorie și de
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
sînt sigură. Poate își va preciza și publicul, la prima întîlnire cu un dramaturg special, cu o scriitură tăiată precis, ca lama unui bisturiu. Cred că pentru Felix Alexa este un interval de căutare, de redefinire a instrumentelor, a interesului personal, a obsesiilor creatorului. Cine știe ce poate să iasă, mai departe, de aici?
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
ca un inel de oțel într-o stâncă de granit, dominau peisajul cu un firesc uluitor. Non-ideologici și lejeri în raport cu orice fel de doctrină, îmi păreau a fi cei mai buni reprezentanți ai unei lumi colosal de eficiente: lumea interesului personal, mai mărunt sau mai mare, în funcție de poziția și ambițiile personajului. E lumea celor pe care Cosmâncă îi beștelește cum îi vine la gură la ora opt dimineața și-i invită la o bere și-un mic la opt seara. E-
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
sale sunt clișee, prejudecăți, defecte, vicii și, în general, o gamă largă de situații culese din imaginarul social contemporan, mai toate purtând pecetea unor conotații negative. Și când spun personaj principal, nu vizez o metaforă. Căci tocmai aici intervine marca personală a prozatorului ieșean: confuzia și glisajul elementelor din planul figurat spre cel propriu, din cel ideatic spre cel material, din cel obiectual spre organic; deseori, în dezvoltări tot mai absurde. O inversiune surprinzăroare și de efect se produce în fiecare
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
Ion Baciu (navetist între Iași și Stockholm) se manifestă el însuși drept o autentică individualitate pianistică. Timp de un sfert de secol - din care jumătate petrecut în Suedia - Baciu a știut să prelucreze acumulările și sedimentările muzicale într’o sinteză personală, intens poetică. El generează și modelează climate emoționale ce acoperă un spațiu cultural vast, oscilând între melosul românesc și lirismul scandinav. Pianistul și-a găsit în Ioan Billy Bontaș un percuționist inteligent și empatic, iar în Dietmar Osterburg un basist
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
literare, reîntorcându-se la ele în cele două volume de Amintiri, ca și în Jurnal. N. M. - Și așa ați trecut la traducere... I.K. - Da, am tradus ambele opere cu o profundă emoție, găsind în ele mult din filosofia-mi personală. Găseam la Eliade aceeași pasiune de-a cunoaște, de-a învăța tot ce se poate, aceeași „omnivoracitate” intelectuală, pe care am experimentat-o încă de la începuturile adolescenței. Însă n-aș vrea, Doamne păzește, să credeți că mă compar cu unul
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
experiment de la Păltiniș“. Tinerii constatau că și în lumea de azi este loc pentru o reflecție serioasă asupra surselor culturii noastre, asupra muncii individuale, a fiecărei persoane dornice să se autodezvolte și să se autorealizeze, asupra rolului capital al relației personale între maestru și discipol. Constatau, totodată, că filosofia poate fi nu numai o disciplină oarecare academică, un pur exercițiu intelectual, ci - poate în primul rând - un mod de viață. Ca pe vremuri, în cazul lui Platon, Epicur sau Aristotel... Cartea
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
de o macara, manipulată cu neatenție” (p. 127 -ca și cum macaraua ar fi o jucărie sau un mic obiect casnic, ce ar putea fi manevrat “neatent”), iar lui Plătică Jr., elevul de clasa a IV -a, îi obține părerea personală (mediată, pesemne, de învățarea pe de rost a unei lecții școlare debile și politizate) despre Mihai Viteazul: “Mihai Viteazul. Mihai Viteazul a izbîndit în multe lupte. El ținea cu poporul, iar poporul îl ascundea cînd veneau să-l prindă turcii
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
coerentă și bine structurată care caută să perpetueze esența vechiului regim. Oricât încearcă prin retorică fruntașii săi să demonstreze contrariul, faptele sunt evidente: impunitatea și sprijinul de care se bucură plagiatorii, adică autorii de furturi intelectuale, aplicarea legilor în funcție de interesele personale sau de partid, susținerea cântăreților epocii de aur, atitudinea inadmisibilă față de presă, reactivarea ofițerilor SRI trecuți în rezervă în anii 1996-2000 etc. Toate acestea sunt racile ale regimului comunist, iar continuitatea lor atestă voința actualei puteri de a menține o
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
spontan, fără contact direct sau înțelegere prealabilă - pus în slujba literaturii naționale. Aveam același țel și eram animați de același ideal”. Neîndoios, îi putem recunoaște lui N. Manolescu, pînă la un punct (determinat de grilele cenzurii ca și de considerente personale) și calitatea de „martor”. Într-adevăr, funcționa o naturală „corelație de interese” între România literară, unde criticul în cauză era „vioara întîi”, și instanța Europei libere, o nobilă „complicitate”, în ciuda deosebirilor de nuanță, în comunitatea unor replici la nenumăratele imposturi
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
da de dușcă, a da de furcă; a da din gură, a da din colț în colț; a da pe față, a da pe brazdă; a da în gît; a da pe goarnă; a da peste cap; construcții cu pronume personale și reflexive: a se da în stambă, a-și da aere, a-și da cu presupusul, a-și da importanță, a-și da în petec, a-și da foc la valiză; cu pronume neutre sau expletive: a o da cotită
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
citim scrierile ca pe o autobiografie plată. Desigur, limbajul, întîmplările sunt prelucrate estetic, dar au și un fundal autobiografic scriitura este însă de așa natură încît romanul devine... poezie, el nu este nicidecum expresia banală a unui destin chiar dacă destinul personal al autoarei răzbate din paginile cărții, aceasta făcînd și farmecul ei. Aglaja a reușit ca prin minime schimbări, prin mici modificări stilistice (dacă pot afirma așa ceva) să metamorfozeze în artă elementele așa-zis „documentare” ale existenței, pe care și le-
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
Aglajei, în acest film. Dar experiența este una ambiguă mai ales cînd știm din ce lume provine și cum a fost Aglaja plasată în luminile rampei. Această ambivalență este generatoarea unei anumite tensiuni, care se regăsește și în istoria ei personală, în destinul ei literar și actoricesc... ea a stat mereu în lumina reflectoarelor, de cînd era copil de circ și pînă la maturitatea artistică - culminînd cu succesul ei literar. Toate acestea fac din Aglaja o ființă strălucitoare dar în același
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
orașul pe care îl plângi”, “Bucureștii naționali și cosmopoliți”, “Orașul care se arată”, “Orașul în război”. În aceste titluri uneori metaforice se întrevede bogăția trecutului capitalei, a istoriei sale foarte frământate. Una dintre calitățile principale ale cărții constă în trăirea personală a autorului, în mărturia directă asupra vieții locuitorilor de astăzi precum și din timpul regimului comunist. Asemenea descrieri sunt încă destul de puține și ele vor fi izvoare de cunoaștere pentru istoricii de mâine. Reflecțiile asupra psihologiei bucureștenilor, dar și asupra planului
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
plece în străinătate - știind că nu se vor mai întoarce - de pildă, pe Toma Pavel sau pe Sorin Alexandrescu”, Gelu Ionescu ne mai informează că „a murit singur, uitat și în mizerie”. Pot confirma această dezolantă circumstanță printr-o mărturie personală. Mă aflam internat la spitalul Elias, în februarie 1990, într-un salon învecinat cu cel în care, alături de încă cinci bolnavi, își trăia ultimele zile celebrul lingvist și editor. Nu-l vizita nimeni, nici măcar, spre surprinderea mea, cel ce, avînd
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]