820 matches
-
gaura avea vreo zece metri adâncime. Trase la o parte placa de furnir și se întoarse după păpușă. Peruca îi căzuse iar. — Futu-i! exclamă Wilt și se căută în buzunar după altă bandă de elastic. Cinci minute mai târziu, peruca lui Judy era prinsă bine la locul ei cu patru benzi elastice trecute pe sub bărbie. Ar trebui să fie de-ajuns. Acum nu mai avea altceva de făcut decât să târască acea copie a Evei până la puț și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
el, după care se uită în jur după Judy. Numai că Judy dispăruse. Wilt își căută lanterna și lumină pe gaură în jos. Judy rămăsese agățată aproximativ pe marginile puțului, pe undeva pe la jumătatea lui. Dar măcar de data asta peruca îi rămăsese pe cap. Wilt se holbă disperat în jos la obiectul acela și se întrebă ce dracu’ mai putea să facă. Ăla - sau aia - trebuie să fi alunecat în jos cel puțin șase-șapte metri. Poate cinci. Oricum, era cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Se duse în partea cealaltă a șantierului, până la o grămadă de nisip, puse niște nisip într-un sac de plastic și apoi îl turnă pe puț în jos, dar în afară de faptul că adăugă o dimensiune suplimentară de realism macabru la peruca doamnei Wilt, nisipul nu rezolvă absolut nimic. Poate că dacă arunca o cărămidă peste păpușă, aceasta avea să se spargă. Wilt se uită în jur după o cărămidă, dar se mulțumi cu o bucată mare de lut. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu picioarele frânte și îndoite în sus, în fața ei, și cu un braț întins înspre el, ca într-un fel de rugăminte mută. Wilt apucă încă o bucată de lut și o azvârli pe gaură în jos. De data asta peruca păpușii alunecă într-o parte, iar capul i se bălăngăni. Wilt renunță. Mai mult de-atât nici nu putea face. Trase bucata de furnir înapoi peste gaură și se întoarse la gardul de sârmă. Aici se trezi din nou într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
poliție și să le explice că încercase să scape de o păpușă gonflabilă pe care i-o dăduse cineva. Dar or să-l creadă oare? Dacă asta era tot ce se întâmplase, atunci de ce îmbrăcase păpușa și de ce îi pusese perucă? Și de ce-o lăsase umflată? De ce n-o aruncase pur și simplu la gunoi? Tocmai relua în minte argumentele pro și contra, când șeful Catedrei de Inginerie intră și anunță că poliția intenționa să sape un alt puț alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bine ca să pocnească și dacă atunci când era vie semăna în multe privințe cu o femeie vie veritabilă, acum, când era moartă, avea toate atributele unei femei moarte veritabile. în postura de cadavru al unei femei ucise, Judy era absolut convingătoare. Peruca i se năclăise și cimentul i-o lipise solid de cap într-un unghi înfiorător. Hainele atârnau pe ea, cimentul atârna pe haine, apoi picioarele fuseseră în mod clar contorsionate până în pragul mutilării, iar brațul ei întins avea - așa cum prezisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
încărcăturii sale sau crezând - în mod eronat - că i se spusese să ridice mai zdravăn, macaragiul ridică mai departe. Apoi, cum funia se tensionă, se auzi un pârâit înfricoșător și în clipa următoare capul de ciment al lui Judy, cu peruca Evei pusă ca o bască, arătă ca și cum era pe cale să împlinească profeția inspectorului Flint - că va fi decapitată. însă, după cum au decurs lucrurile, inspectorul n-avea de ce să-și facă griji. Judy era făcută dintr-un material mai solid decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a intrat în pasaj și pata s-a făcut neagră ca smoala pe fondul alb al restului geamului. Ei bine, pata reproducea perfect profilul lui Goethe din cunoscuta umbră chihezească. Totul era acolo: nasul drept pornind direct din fruntea oblică, peruca terminată cu codiță, buzele ferme, bărbia rotundă..." Deci, să n-o mai lungesc și să încep și eu povestirea visului despre care am pomenit. Am visat acum vreo două luni că eram închis pur și simplu într-un borcan, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ci acel obiect pe care îl descoperise cu câteva zile în urmă tot în șifonier și de la care îi plecase de altfel hotărârea cea mare pentru seara de azi. Scoase și acum, cu același suspin recunoscător, superbul obiect. Era o perucă blondă neobișnuit de bogată, cu bucle care coborau maiestuos și cât se poate de natural până între omoplați. Pe dinăuntru avea o căptușeală moale și foarte elastică, așa încît, după un sfert de oră de purtare, nu te mai îndoiai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cât se poate de natural până între omoplați. Pe dinăuntru avea o căptușeală moale și foarte elastică, așa încît, după un sfert de oră de purtare, nu te mai îndoiai că porți pe cap părul tău natural. Își puse peruca și o pieptănă îndelung în fața oglinzii. La fiecare alunecare a pieptenului roșu prin păr, buclele se desfăceau, părul se întindea, pentru ca șuvițele să se arcuiască la loc o secundă după aceea, într-o mișcare leneșă, grațioasă. Pentru că pieptenele trosnea la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
depărtare. La această lumină pâlpâitoare, stroboscopică, puteai vedea în oglindă o incredibilă doamnă cu umeri băiețești, cu pieptul plat și cu claviculele proeminente. Aprinse din nou lumina, dar fascinația aceea persistă, făcîndu-i rău. Își strânse cu putere mâinile peste urechi, perucă și obraji, apoi își privi multă vreme urmele rombice, palide, lăsate de cercei în podul palmelor. Simțea că toată substanța vie care îi umplea coșul pieptului: măduva sternului, plămânii, inima, i se rarefiase deodată, fiind înlocuită cu o rețea de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii se făceau mai pătrunzători, creșterea îi dădea mișcări feminine, lăsîndu-i mereu aerul copilăresc. Dimpotrivă, Aurica se schimba în chip sinistru, și fiecare prefacere o arunca înspre bătrânețe, cu toate fardurile ei. Părul i se făcea moale, mort, ca de perucă, grăsimea îi reconstituia prematur masca senilă a Aglaei, slăbirea îi scotea în evidență oasele capului. Mușchiulatura nu mai avea tărie, cădea făcând unghiuri și umbre, și obrajii se umpleau de vinișoare. Moș Costache, deși bătrân, mai îmbătrînea. Fusese, până înainte de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de necesar în păstrarea aparențelor. Aparențele merg atât de departe, încât și-au pus amprenta chiar pe moștenirea indirectă pe care marea revoluție le-a transmis-o, fără să-și dea seama: ei au tăiat capetele aristocrației, dar au păstrat perucile. Totul are aerul unui budoar care-și extinde atributele până în firidele intimității; strălucirea palidă a pudrei înlocuiește expresia naturală a chipului. Cultura perucii are autoritatea spirituală a formei care se sustrage oricărui conținut vital; ca și cum totul s-ar petrece încă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
le-a transmis-o, fără să-și dea seama: ei au tăiat capetele aristocrației, dar au păstrat perucile. Totul are aerul unui budoar care-și extinde atributele până în firidele intimității; strălucirea palidă a pudrei înlocuiește expresia naturală a chipului. Cultura perucii are autoritatea spirituală a formei care se sustrage oricărui conținut vital; ca și cum totul s-ar petrece încă pe culoarele Versailles ului, unde ființele - devenite păpuși care se mișcă ascultând de rolul atribuit prin vestimentație - se întâlnesc în schimburi de complimente
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
farsa inocentă, ca să producă împreună dezinvoltura gratuității și toate mișcările ei scenice, atât de aparente încât stau mărturie pentru incapacitatea conflictului dramatic. Altfel spus, seriosul este ignorat în măsura în care el este, în mod organic, străin de supremația pe care o instaurează peruca. Cât despre superficialitatea românească, ea are alt joc de măști; ea nu se vede pe sine superficială; dimpotrivă, proptită apăsat într un orgoliu nemăsurat, ea nu se poate vedea pe sine decât în inversul ei: ca adâncime. Românul se crede
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
despre francezi, scrise pe vremea când era tânăr și lipsit de tact diplomatic: trufași când le merge bine și mizerabili când o duc prost. Cum am mai spus odată: au tăiat capete și s-au grăbit imediat să-și pună perucile câștigate. Artificiul este hemoglobina lor... Vorbind de francezi - nu știu dacă ideea de Franța se calchiază pe cazurile francezilor luați separat -, simt, în orice caz, că ceea ce am spus despre ei este prea categoric, să zicem că nu traduce decât
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
oameni cumsecade, de francezi „normali“, cu o umanitate vie, cu afectivitate intensă, profundă, plină de o puritate interioară. De vină este, poate, tupeul nerușinat cu care francezul, mândru de suficiența lui, își cultivă și pune în valoare „francitatea“, falsul de perucă al atitudinii sale, norma inumană a excepției sale... Înainte să fiu arestat, am fost convocat la Securitate pe o cale destul de bizară. În timp ce făceam coadă pentru bilete de cinematograf vizavi de grădina Icoanei, cineva s-a băgat lângă mine și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
înfățișarea unei epoci abia atunci când, în faptele ei chiar, apare „stilul“, maniera, amprenta acelei epoci, adică spectrul rațiunii care colorează epoca aceea și face din ea rațiunea de a fi a acelei epoci. Dacă am pune pe capul statuilor antice perucile purtate de capetele Europei cu multe secole mai târziu, am schimba stilul Antichității, ar apărea comic sau, uneori, potrivit cu peruca, dar în orice caz și-ar pierde rațiunea epocii sale. Putem deci travesti epocile, luând aspectul definitoriu al uneia și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
epoca aceea și face din ea rațiunea de a fi a acelei epoci. Dacă am pune pe capul statuilor antice perucile purtate de capetele Europei cu multe secole mai târziu, am schimba stilul Antichității, ar apărea comic sau, uneori, potrivit cu peruca, dar în orice caz și-ar pierde rațiunea epocii sale. Putem deci travesti epocile, luând aspectul definitoriu al uneia și așezându-l pe chipul altei epoci; se pot face combinații și amalgamuri de felul acesta, și unii regizori se ocupă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în ședințe, cât mai dese, unde se constituie „comisii“ care vor perpetua mai departe pasiunea franceză pentru ședințe. Și întrucât totul se rezolvă numai prin ședințe, biata realitate rămâne mai departe ignorată! Trebuie să vedem în această atitudine ecoul portului perucii, care încadrează fața, ca să trișeze aparența și să dea personajului o maiestate care nu există fără perucă. Cultul aparențelor întreține constant disproporția care face ca peruca regelui să coste mai mult decât funcția regală. Tot așa cum măiestria discursului francez modifică
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ședințe. Și întrucât totul se rezolvă numai prin ședințe, biata realitate rămâne mai departe ignorată! Trebuie să vedem în această atitudine ecoul portului perucii, care încadrează fața, ca să trișeze aparența și să dea personajului o maiestate care nu există fără perucă. Cultul aparențelor întreține constant disproporția care face ca peruca regelui să coste mai mult decât funcția regală. Tot așa cum măiestria discursului francez modifică raportul față de realitate, în defavoarea acesteia. Și tot așa, luând palatul, obiceiurile, ceremoniile și limbajul de palat drept
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
biata realitate rămâne mai departe ignorată! Trebuie să vedem în această atitudine ecoul portului perucii, care încadrează fața, ca să trișeze aparența și să dea personajului o maiestate care nu există fără perucă. Cultul aparențelor întreține constant disproporția care face ca peruca regelui să coste mai mult decât funcția regală. Tot așa cum măiestria discursului francez modifică raportul față de realitate, în defavoarea acesteia. Și tot așa, luând palatul, obiceiurile, ceremoniile și limbajul de palat drept exemplu, s-a instalat și nevoia burghezului francez de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
burghezului francez de a dispune decorativ și ornamental interiorul locuinței sale; rezultatul: interioare reci și fără intimitate, ca și cum ar fi locuite de oameni fără sentimente. Vă închipuiți probabil ce dans ar trebui să execute Hipoclid în cadrul unui asemenea ceremonial al perucii! Ca să nu rămână impresia că vorbim de unul singur, vom reproduce un paragraf scris de mâna unui eseist german (pe care-l lăsăm anonim din pricini de neglijență: i-am copiat textul, însă după atâția ani trecuți, am uitat numele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de care se feresc totuși ca de ceva despre care știu că nu e în regulă - cu alte formule, care nu sunt mai puțin goale decât goliciunea. Orice aparență pui peste gol, el rămâne mereu gol pe dinăuntru. Este sistemul perucii, gloria falsului și tehnica fecalei împinse sub covor. Firea omului primitiv - nu în sensul aborigen al cuvântului - îl împinge să trateze cu dușmănie tot ce i se pare diferit și străin. Or, în cazul lui, puternic implicat în forme imediate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o încurcă, limba aurie a ceasului a încremenit între literele romane, aurii. Și, pe cadranul de email albastru, înconjurat de dantelăria aurie, un păstor și o păstoriță - ea cu o rochie roz, rotundă, ca un balon umflat și cu o perucă blondă, el cu ciorapi albi, colați pe picior - se privesc elegant, ceremonios și stângaci. Unul de-o parte, și celălalt de cealaltă parte a cadranului. Și iarăși fâșâitul unor roți pe caldarâm, fornăitul cailor, pași... Ghetele de lac ale lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]