1,307 matches
-
vinde produse/ subvențiile pentru agricultori/ posibilitățile de a pune pe picioare o fermă agricolă sau zootehnică/ veniturile dumneavoastră și ale gospodăriei dumneavoastră ar crește, ar scădea sau ar rămâne la fel?”. Indicele variază de la 0 la 4, unde 0 indică pesimism, iar 4 optimism. Indicele numără de câte ori a ales fiecare dintre respondenți varianta ar crește la cele patru întrebări. Dotarea cu bunuri a gospodăriei - indice al averii acumulate, care variază de la 0 la 10, fiind construit prin adunarea răspunsurilor afirmative la
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
-i om gospodar cel ce n-are cinci-șase oi în ogradă. Ei, mie nu-mi mai trebuie. Mai bine cumpăr decât să dau bani la primărie și la ciobani” (femeie, 67 de ani). Să notăm, pe de altă parte, și pesimismul sătenilor în ceea ce privește posibilitatea de a câștiga din alte activități decât din cele agricole. Lipsa calificărilor pentru alte meserii, dar și potențialul economic redus al zonei contribuie la acest lucru. Tabelul 2. Efective de animale în comuna Hănești Efective de animale
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ale apofatismului. Între subiectul performanței lingvistice și obiectul său nici o fuziune nu avea loc „fără rest”. Cunoașterea se consumă asimptotic, prin nesfârșite suișuri („epectaze”), sub rezerva marii surprize eshatologice. Aflați în disputa cu Eunomie, toți Părinții capadocieni profesau un descurajator „pesimism epistemologic” (Vl. Lossky), refuzând minții umane capacitatea de exprimare a oricăror esențe din lumea creată (și cu atât mai puțin a increatului divin). Ioan Gură de Aur, inter alii, mergea atât de departe încât considera că un creștin se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la tribunalul judecății lui Hristos. Trebuie să tăiem în brazde și ultimul petec de lume semănat cu gândul slavei deșarte; tot ceea ce refuză economia iubirii divine sfârșește în gheena nerecunoștinței. Implacabila denunțare a deșertăciunii nu-și are temeiul într-un pesimism umoral, umbrit de accidentele unei biografii sau impus de circumstanțe istorice nefaste. Deșertăciunea descoperită de Ecleziast ține de radicala insuficiență ontologică a lumii. Fără Dumnezeu, toate sunt sortite pieirii. „Căci soarta omului și soarta dobitocului este aceeași: precum moare unul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unei psihologii devoționale căreia i-ar scăpa miza relației apofatice cu Dumnezeu 4. Dacă Occidentul a adoptat un apofatism esențialist, recunoscând diferența ontologică dintre Dumnezeu și creație, aceasta se datorează în primul rând contribuției Părinților capadocieni, constrânși să adopte un „pesimism gnoseologic” (Vladimir Lossky) destul de radical în controversa cu arianul Eunomie. Sunt la fel de nejustificate afirmațiile cu privire la figurile importante ale teologiei latine - Augustin, Toma d’Aquino sau Bonaventura. Nicăieri în scrierile lor nu putem găsi o minimalizare a „contextului existențial” al cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cândva, s-ar putea realiza un inventar complet al biodiversității, deși, practic, acest lucru pare imposibil, rezultatele acestuia vor folosi cuiva? Parafrazând spusele marelui finanțist englez sir John Maynard Keynes (1883-1946), în alt context, am putea spune fără răutate sau pesimism: „Pe termen lung, totul este frumos. Din păcate, vom fi cu toții morți!” Biodiversitatea nu este distribuită în mod uniform pe Pământ. Există unele zone mai bogate decât altele în anumite specii așa cum sunt regiunile ecuatoriale, cele tropicale sau cele polare
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
abstractă și literară”, narcisică și preocupată de reacția „la cald”); a avut mulți ani un sit Internet puțin activ. Toate acestea, alături de tematica sobră, serializarea unor eseuri și studii mai potrivite ca stil și dificultate tehnică pentru periodicele savante, și pesimism (un alt nume românesc al lucidității), tindeau până de curând, când un reviriment al interesului tinerilor este observabil prin creșterea numărului de accesări ale sitului Internet, să scoată 22 din cursa pentru „inimile și mințile” tinerilor aflați la studii în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
slabă” identificată de Gianni Vattimo ca trăsătură a „modernității târzii”, numele dat de el epocii noastre, îndeobște desemnată prin termenul postmodernitate 8. Failibilitatea radicală a ființei umane, principiu moral-epistemologic-politic fundamental, versiune secularizată a unei cunoscute dogme religioase și cheie a pesimismului antropologic al lui Soros, este principala garanție că societatea deschisă nu se va închide, nu va deveni la rândul ei utopie. Dar, chiar „slabă”, normativitatea lui Soros distinge riguros între valori, ierarhizează statutele morale respective ale diverselor drepturi, principii și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al noțiunilor tradiționale de cultură (înaltă) de tip Bildung, propriile definiții ale culturii, fiindcă au trebuit să găsească instrumente intelectuale calitative, mai rafinate decât cele cantitative, preponderente în cercurile lor. Politologul Samuel P. Huntington a recurs pentru aceasta la resuscitarea „pesimismului cultural” al lui Spengler și Toynbee, mai curând decât să facă apel la paradigma extrem de complexă și rafinată a antropologiei culturale contemporane sau la ceea ce este valoros și inovator în paradigma studiilor culturale. Un candidat serios la Premiul Nobel pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
politic corecte, pe de o parte, și de apocaliptismul conservatorilor și fundamentaliștilor de tot felul, pe de altă parte. Profețiile sumbre ale unui Pat Buchanan - în cartea sa recentă, The Death of the West, el merge mai departe decât clasicul pesimismului cultural, Oswald Spengler, care nu vorbea decât de Untergang -, bazate în mare pe aceleași date statistice privind demografia actuală și viitoare, leagă strict valorile occidentale de populația albă a Europei, tot mai bătrână și mai puțin numeroasă. Multiculturaliștii radicali cred
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
față de utopie este una dintre trăsăturile centrale ale doctrinei liberale clasice, iar Karl Popper a crezut că utopia generează automat violență, totalitarismele - tiraniile secolului XX - descinzând direct din „ingineria socială utopică” inventată de filozofi ce disprețuiau libertatea, începând cu Platon. Pesimismul justificat al lui Popper, care scria Societatea deschisă și dușmanii săi sub impactul regimurilor totalitare (cel puțin ca intenție) de la jumătatea secolului trecut, a dus - astăzi o știm mai bine - la exagerări și chiar ocazionale răstălmăciri ale textelor pe care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
analizeze și s-o recomande, inclusiv ca modalitate de autocunoaștere și de trăire, fie și prin transfer, a unor stări sufletești de regulă absente din viețile noastre mai curând banale - între altele, cum știm și din The Closing, Bloom împărtășea pesimismul antropologic revelat de Tocqueville în portretul pe care-l face omului democratic); ca și The Closing, dar pe un ton mai sfâșietor - autorul își aștepta sfârșitul -, ultima carte a lui Bloom este o condamnare a vulgarității epocii noastre; capitolul despre
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Historical Scholarship”, The American Historical Review, vol. 95, nr. 2, aprilie 1990, pp. 429-447. În mod paradoxal, pe această combinație de influențe se articulează filonul cel mai spectaculos al gândirii lui Bloom despre istorie, cel puțin la nivel retoric: un pesimism cultural riguros, chiar apocaliptic, numit de un exeget, Mark S. Jendrysik, declinism (de la declin). Bloom nu e singurul filozof care a înțeles greșit istorismul. Cel mai cunoscut în acest sens este Karl Popper, care pur și simplu a „resemantizat” termenul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
umorul lui Marlowe e din ce în ce mai căznit și comparațiile sale tot mai răsuflate nu reflectă diminuarea talentului lui Chandler, ci a încrederii lui Marlowe în capacitatea sa de a controla sau de a manevra realitatea, și de aici un semnal al pesimismului său atotcuprinzător (Brewer, 1989, p. 10). Aceste observații își au perfectă acoperire dacă ne gândim la accesele de melancolie ale lui Marlowe din The Long Goodbye - romanul în care imaginea detectivului se fisurează inclusiv la nivel sentimental: inabordabilul, sarcasticul, cinicul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
adâncul minții tale, îi disprețuiești? Dacă vedetele zilei sunt micii meseriași ai textului, analfabeții compoziției literare, la ce bun să continui să livrezi locuitorilor acestei lumi întoarse cu susul în jos produse care nu-i interesează? Victimă a „sintaxei și pesimismului”, aceste „opiumuri ale claselor de mijloc”, după cum avea să le numească într-o altă scrisoare, noua lume pur și simplu nu avea nevoie de scrierile sale. Că diagnosticul era greșit avea s-o dovedească succesul remarcabil al cărții. Zeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care amenința să i se desprindă din maxilar: „Aștept ca un câine flămând un os ce mi-a fost promis, numai că are să fie unul de-al meu” (Schur, 1972/1975). Într-o scrisoare către Marie Bonaparte, Freud își mărturisește pesimismul, dar reușește o dată în plus să glumească pe seama morții sale iminente: „Un advertisement (anunț publicitar) îmi tot muncește mintea și îl consider drept cea mai îndrăzneață și mai reușită dintre reclamele americane: Why live if you can be buried for
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apreciind drept inoperante principiile formulate de M. Dragomirescu în Știință literaturii. Conform acestora, „Blaga e o valoare că ideolog și literat, nu ca poet”, iar poezia lui Bacovia rămâne „un simplu neliniștitor document psihologic”. În 1927, aici se publică studiul Pesimismul lui Eminescu de Henrieta Sachelarie, iar în 1928, mai multe studii de sinteză, unele dintre ele fiind inițial teze de doctorat, girate de M. Dragomirescu și Ion Bianu: Nuvelă în literatura română (George Marinescu), Mihail Dragomirescu, estetician și critic literar
BULETINUL INSTITUTULUI DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285939_a_287268]
-
este în mod simbolic un loc de sacrificiu. Cel ce visează se percepe probabil ca victimă a unei situații. Este la fel ca animalul lipsit de apărare condus spre abator. Scenariul oniric mai dezvăluie că subiectul este «abătut», având un pesimism manifest sau refulat. Vezi Altar, Sacrificiu. Abis, vid, gaură Abisul reprezintă haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
drumul cel bun, în armonie cu el însuși și cu mediul. Râsul este și el o invitație la detașare (a avea umor), la dedramatizare, la relaxare. Mesajul visului poate fi acela de a înceta să se îngrijoreze, de a opune pesimismului bucuria și încrederea, de a-și regăsi sufletul de copil. Frică, angoasă Frica este o emoție resimțită adesea în visele urâte și în coșmaruri. Ea poate fi atât de puternică, încât să ducă la trezire. Dezvăluie nesiguranța materială și afectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cum laude. G. Ibrăileanu îi încredințează, spre suplinire, catedra sa de limba română de la Liceul Internat. Profesor de română și franceză în Piatra Neamț și Iași, susține la Universitatea Populară de la Vălenii de Munte serii de prelegeri: în istoria literaturii universale (Pesimismul în literaturile europene, Literatura latină în legătură cu literaturile romanice, Manzoni și opera sa) și în istoria civilizațiilor. Avea darul unei vorbiri captivante, unind discursul savant cu limpezimea și căldura sufletească a celui ce știe să rămână în miezul lucrurilor. Din 1910
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
se pierde îndată într-un noian de disperare și, înfrânt, Fulg Pribeag (cu acest pseudonim sunt iscălite câteva poezii și o proză) e gata să ceară iubitei iertare în genunchi. Semn al vârstei imature, duiosul plonjează în „reflecții” de un pesimism definitiv. Rareori expansiv, cuprins câteodată de un arțag proletar care îl împinge să se uite urât la „bogata lume, rea și parvenită”, stihuitorul caută să compenseze monotonia plăpândei inspirații prin structura variabilă a versurilor, scurte și mereu sprințare. Unde s-
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
nivel ridicat; exprimarea sentimentelor față de ceilalți prin țipete, ceartă, amenințări verbale, critică exagerată; - nivel înalt de traumă; - temperament preponderent sangvin; - potențial ridicat de depresie (se impune tratament de specialitate); - nivel ridicat de coping; - nivel slab empatic; - intelect elementar, operativitate scăzută; - pesimism, tendință spre comportament asocial; - dependentă, visătoare, introspectivă, atitudine negativă de grup, naivă în relații interpersonale, stângace, dificultăți de integrare; - uneori lipsă de imaginație, are sânge rece în situații periculoase; - decisă, crede că nu are nevoie de susținere, nici de aprobare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ș.a.m.d.). Exponent al școlii critice a „Contemporanului”, pledând pentru arta cu tendință, nu acceptă în nici un chip estetica junimistă. Cu o consecvență subminată uneori de o impetuoasă incomprehensiune, lansează atac după atac împotriva literaturii decadente, a formalismului, a pesimismului. În argumentările pe care le dezvoltă, comentariului sociologic i se asociază din când în când criteriul estetic. Cu excese și confuzii, B. poate fi socotit printre precursorii orientării marxiste în estetica românească. Fără interes sunt încercările de critică literară. În
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
Lădița cu necazuri, București, 1919; ed. București, 1945; Patria și dreptul meu, București, 1937; La râul Babilonului, București, 1945. Traduceri: Émile Zola, Sângele, București, 1908; Max Nordau, Psihologia zeflemelei, București, [1908], Psihologia dragostei, București, [1909], Unde-i adevărul?, București, [1910], Pesimism și optimism, București, [1911], Morala luxului, București, [1921]; Maxim Gorki, Omul, București, 1908, Iubita. Cântecul șoimului, București, [1909], Revelionul unui vagabond. O noapte de toamnă, București, [1910] (în colaborare cu A. Damianoff), În temniță, București, 1910; L. N. Tolstoi, Viața
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
nuvela Pentru o noapte de dragoste. Nesemnate au rămas tălmăcirile din Nietzsche, Cehov, V. G. Korolenko și Maxim Gorki. Câteva idei interesante conține articolul viitorului matematician S. Sanielevici, dedicat lui C. Dobrogeanu-Gherea. Tot lui Gherea îi este dedicat și articolul Pesimismul în literatură al lui Caion, în care tonul polemic predomină. În ceea ce privește contribuția critică, C. rămâne, totuși, oarecum detașată de actualitatea literară și socială a vremii. Studiile lui Al. Macedonski sunt foarte generale și ele vizează, în primul rând, o stare
CARMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286115_a_287444]