993 matches
-
aștept mîngîîere. Parcă fusesem rupt în zece bucăți, căci îmi simțeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voință, nici putere să mă dezmeticesc o clipă. Intră Lilu, în lacrămi și ea, și îmi întinse repede un petec de hârtie. "Nu mă lasă să te văd. Nu-ți zadarnici viața, nu te lăsa înfrînt. Pleacă în lume și arată tuturor curățenia ta.Fii om și ai să afli de mine în curând. Maitreyi." Era un scris împleticit, într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am cetit scrisoarea lui Khokha, palpitând, parcă m-aș fi aflat deodată în fața lui Sen sau a Maitreyiei, sau a d-nei Sen. Îmi scria că familia petrecuse o lună la Mid-napur, de unde chiar Maitreyi îmi trimitea câteva rânduri scrise pe petece de jurnale, pe afișe din gară, alături de flori umile de câmp, culese probabil în plimbările ei sub pază pe la marginea satului. Am înțeles că Maitreyi suferise prea mult ca să mai păstreze imaginea mea omenească, reală, carnală. Ea își crease acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trei sau cinci fotografii făcute simultan, În diverse locuri ale parcului, e foarte posibil să vadă silueta mînjită În toate cele două sau trei sau cinci. O fi fost el mare, dar nu-ți ajungea, În orice caz, nu e petec de asfalt sau iarbă, pe dealuri sau În spate la hipodrom ori pe aleile de la castel, pe care piciorul tău să nu-l fi călcat. Iarna te Întorceai cu mucii țurțure, după lungi partide de patinaj pe lac, Îți uscai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și alte forme... francezii vor să corespondeze cu românii, pentru că există o veche prietenie Între aceste două culturi. Doamna Ionescu are cîteva liste cu nume și adrese de astfel de francezi. CÎnd cineva vine pe la ea În primărie, rupe un petec de hîrtie și notează o adresă pe care i-l Întinde persoanei, ținîndu-l delicat Între degetul arătător și mijlociu. Tanti Coca a primit una. Ei, a primit și cîteva plase cu ajutoare, să le Împartă cui vrea ea, În cartier
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și ăștia, deodată, vorbesc prostii... În fine, Între toți românii ăia din corpul de gardă, mulți olteni și munteni, era și un ungur, care n- avea nici un cuvînt de spus cînd locotenetul ăsta care era OS și-a dat În petec... un tip uscat, ciolănos, cu o figură spelbă, seamănă un pic cu Stancu... zicea că ungurii, futu-le rasa-n cur, că ce vor acuma că a murit Ceaușescu care-i cumințise? Ce pula mea de drepturi vor? Ăștia vor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toate gardurile din această țară există măcar o gaură. Singura problemă e tufa de urzici care o ascunde. Piloții au o viață mișto. Și nu sînt toți niște animale, ca tîmpitul ăla care era OS și care-și dădea În petec În corpul de gardă, probabil că nu era pilot, ci vreun cadru din administrație. Marin mi-a povestit o grămadă, pentru că de cîteva luni trăiește printre ei. Da, au o viață mișto și nu le lipsește nimic, trebuie să existe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
această biserică dedicată sf. Fecioare, protectoarea și patroana ordinului cistercian. Pentru câteva clipe măcar am fost prezent și fizic într-o oază de cultură, spiritualitate și sfințenie care m- au apropiat de cer. Ce diferență fundamentală între această biserică, acest petec de cer coborât pe pământ între noi oamenii și opulența sfidătoare de la Monaco, de pe străzile și toate localurile lui! Binecuvântarea de sus transmisă prin glasurile călugărilor mi-a umplut inima. Pot să merg mai departe și cu o nouă porție
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Cu două ore înainte de răsăritul soarelui se desprinde o luminescență albăstruie, peisajul devenind mai luminos, iar peste indigo se aprind ici și colo nuanțe de galben, în timp ce roșul e absent. Roșul petalei de mac ne apare ca un petec de umbră, mai întunecat decât iarba, cu care pare că se confundă, în timp ce gălbenelele par șterse, iar albăstrelele sar în ochi cu un indigo-pal strălucitor. 8 O dată cu apariția zorilor, culorile prind parcă viață, bolta virând din indigoul nopții în azurul
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
seară. A doua zi, în zori, toate s-au petrecut după tipicul bine știut. Am pornit, ca de fiecare dată, spre culcușul meu de pe malul iazului. Soarele doar de-o suliță pe cer îmi mângâia obrazul cu gingășie. De pe un petec de pajiște pe neașteptate a pornit să se înalțe un fuior subțire de mătase albă. În vârful lui părea să se afle o vietate. În clipa următoare, ființa din vârful fuiorului de mătase s-a lăsat să cadă în iarbă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ulcică cu vin rubiniu, ca și cel din oala “uitată” pe colțul mesei. Resemnat, am pus mâna pe prosopul de baie frumos împăturit la capătul crivatului. Eram gata să mă reped afară, dar de pe podea mi-a atras atenția un petec de hârtie, împăturit... L-am desfăcut cu iuțeală și am citit: “Știu că ai sfârșit ce aveai de făcut cu părintele și vei pleca. Dar eu ce voi face? Zâna”. M-am desprins cu greu din loc și nu m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dreptatea omenească, am încercat să cred în dreptatea divină. Undeva în oraș locuia un preot bătrân, care nu mai slujea la nici o biserică și care trăia retras. Nu-l vizita nimeni și nici el nu făcea vizite nimănui. Avea un petec de pământ pe lângă casă pe care toată ziua îl săpa, chiar când nu era nevoie. Cultiva acolo câteva tufe de roșii și de ardei, iar pe marginea stratului de legume punea un șir de busuioc. Îmi plăcea să mă duc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă tem că v-am cam năucit, mulțumesc, sunteți prea amabil. Dar simt nevoia să vorbesc și, de cum deschid gura, frazele încep să curgă șuvoi. De altminteri, țara asta mă inspiră. Iubesc poporul ăsta mișunând pe străzi, înghesuit pe un petec de loc între case și apă, împresurat de cețuri, de pământuri înghețate, și marea fumegând ca un cazan de rufe puse la fiert. Îl iubesc, pentru că are o viață dublă. E aici și totodată aiurea. Ba da! Ascultându-le pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
veni mama și tata și de a-i lua acasă. Copii speciali, care le dau adulților, obișnuiți să se plângă mereu, adevărate lecții de viață. Copii care au dorințe mici, dar care visează la lumea mare de afară, la un petec de cer sau la a merge desculți prin iarba plină de rouă. Și tot ca orice poveste, continuă cu introducerea celorlalte personaje: „Și a mai fost undeva, departe, într-un îndepărtat orășel de provincie moldavă, o doamnă învățătoare (scriitoare consacrată
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Dunăre, de unde a revenit, la Vaslui, cu un alt juvelnic, plin-ochi, cu știuculițe, tot una și una. După care, a hotărât să se pună pe treabă, la împușcatul mult doritelor, și, și mai mult visatelor, vulpi. Și-a ales un petec de pădure, numai potrivit, pentru așa-ceva. Și, iată-l, așteptându-le, pe istoricul său trepied, pe dragele cumetre, să-i cadă în foc. Stă, el, ce stă, și, dacă vede că nu vine una, măcar, își aduce aminte de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mata erai? N am știut. Scuză-mă, te rog. De data asta, da, te scuz, dar, să nu se repete, că mă fac foc. Bine. N-o să se mai repete. Despre ce-i vorba? Despre de-aici, dacă, la acest petec de lume, te referi. La care, altul, că, acel altul, nu e pe acolo, pe la voi, ci, e pe-aici, pe la noi. Bine. Fie cum zici. Ai noutăți? Am, dar, mai întâi, vreau să le ascult pe ale matale. La
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
gălăgie de copii. O mulțime amestecată, ovrei și mahalagii, umplea ulița care, strânsă între vechi zidiri, ocrotea viermătul omenesc. Negustori galițieni ridicaseră de-a lungul ei urâte clădiri galbene, cu scări către foișoarele de sus și curți ascunse, zemuind de petece și de lături acide. Spoielile nu puteau acoperi arhaica coșcoveală. Podurile de case, prin care se putea trece în voie de la un capăt la altul al uliței, erau putrede și aplecate. Din când în când incendiile le mistuiau și alte
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bietul Romero lac de sudoare de atîtea gustări pipărate și băuturi tari cîte dăduse pe gît la barul Cuneo. De la sudoare au ajuns la căzi, care, după formă, numai căzi nu păreau și plăcile de faianță transformau apa Într-un petec de cer, parcă intri Într-o piscină, darling. Deodată, la pagina o sută douăzeci și trei dintr-o revistă, au dat peste o superbă caleașcă și Juan Lucas se hotărî s-o restaureze pe cea veche. La o moșie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
roagă s-o ducă pe o stradă care nu există sau care există, dar sînt trei cu același nume În cartierele Barrios Altos, Magdalena și San Isidro; Carlos oprește din nou motorul pe care abia Îl pornise, Îi cere doamnei petecul de hîrtie cu adresa pe care bineînțeles nu e trecut sectorul, Îl citește zîmbind ironic și i-l Înapoiază arătîndu-i prin cutele din colțul ochiului că e amuzat și prin mișcarea imperceptibilă a mustăților subțiri că s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mustăților subțiri că s-ar putea să fie chiar zeflemitor și Susan, frumoasa Susan, care a deschis puțin geamul, cîțiva centimetri doar, fiindcă se sufocă de căldură, dar nici nu vrea să-și strice coafura, ia din nou În mînă petecul de hîrtie, Îmbujorată de rușine și răspîndind un parfum Îmbătător; În clipa aceea glasul ei, privirea și fermecătoarea șuviță care, conform programului zilnic, Îi cade pe ochi, Îl ajută pe Carlos să priceapă că stăpîna, femeia aceea milionară și bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
țară de vreo nouăsprezece ani, dar nu poți să știi niciodată vîrsta oamenilor de la țară. Intră descoperindu-se cu respect și acum stătea puțin adus de spate și cu pălăria de pai Își acoperea locul unde Juan Lucas văzuse un petec albastru pe pantalonul kaki cum poartă toți țăranii ăștia. Universo le dăduse bună ziua, dar el nu-și mai amintea să fi poruncit să-l cheme pe un tip pe care-l chema Universo ca să vadă pe cine putea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
obosise dînd atîția pumni, Julius dădea și el mereu Înapoi, pum! Încă o lovitură, era dat naibii Julius, ce curaj pe el! și pum! Încă un pumn, din nou În atac și pum! Încă un pumn... Maica! Maica! ce se petece aici? și pum! Încă un pumn Înainte de a-i despărți și ca să-l țină minte. Trei zile mai tîrziu Fernandito aduse o foaie enormă pe care scrisese de o sută cincizeci de ori „Nu trebuie să-i bat pe colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebuie, că nu e cazul, numai că știu destule, am priceput multe, ani bunișori mi-am plimbat figura bleagă prin tot soiul de conclavuri politice ca să nu văd ceea ce e de văzut: ca o ață albă de din dosul unui petec în turul nădragilor se ivesc interesele cele doar personale ale multor oameni publici autohtoni. O voce de din dosul minții (nu al inimii) pare că-mi șușotește cum că nu se poate fără așa ceva: "tu ce-ai vrea, pasionalule, neraționalule
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și morale, cum au fost cele ale lui Carol Sebastian să-și păstreze vigoarea nealterată. E mare nevoie de ele! Hoții rămân prioritate națională În speranța că lupta anticorupție va continua, îl susțin în continuare pe șeful statului în acest petec de hârtie, atâta vreme cât o susține pe Monica Macovei. Este adevărat, pe de altă parte, că episodul refuzului din partea președintelui a numirii intransigentului procuror Vasile Doană, propus de ministrul justiției la șefia Parchetului Militar, naște cel puțin nedumeriri. Sper ca războiul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu descărcare", utilizat pentru energia derivată din câmpul magnetic propriu al planetei. În fața domnlui camerei de control, de o transparență limpede, Gosseyn zăbovi o vreme, privind marea care se întindea jos, cât vedea cu ochii, apele-i înfiorate, fără nici un petec de pământ. Își luă ochii de la priveliștea marină pentru a-și continua examinarea. O scară de oțel se ridica într-un colț. Ea ducea într-o înclinare rigidă la o trapă închisă. Gosseyn urcă degrabă. În încăpere - o magazie, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
foarte bine, Sandy. Și maică-ta. Ți-aș putea spune o mulțime de lucruri despre el. Pe sub podul ăsta de care ne apropiem, de exemplu, trecea un afluent cîndva. — Taci și mișcă, tată. în cimitirul întunecos, oamenii se ghemuiau pe petecele de iarbă sau se dispersau pe micile poteci. Un difuzor plasat pe vîrful dealului le spunea oamenilor să stea departe de monumente. — Rima trebuie să fie undeva în vîrf, spuse Alexander, poți merge? — Da, da, zise Lanark înfierbîntat. Da, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]