524 matches
-
În 15 septembrie. — MĂ duc să văd dacă chiar mănÎncă. Vrei ochelarii mei? Se uită un timp și apoi spuse: — SĂ fiu al dracu’ dacă-mi dau seama. Da’ sigur sînt foarte interesați. Apoi se-ntoarse spre Onèsime și spuse: — Pișa-m-aș pe pauvre friți, Onie. Pas de pistol, pas de binoculaire. Rien, pe mă-sa. — Assez de sous, spuse Onèsime. Ne merge bine cu banii. — N-am unde dracu’ să-i cheltuiesc. — Altădată. — Je veux cheltuiesc maintenant. Claude deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lipicioase de degete și biroul ăla de la recepție ars cu țigara, afișele decolorate și prost tipărite pe avizierul de deasupra. Miroase a dezinfectant din ăla puternic pentru instituții care ți se pare că e folosit pentru a masca mirosul de pișat, chiar dacă nui așa. O vacă bătrînă Îi face zile fripte sergentului de la recepție. Totuși e Sammy Bryce, iar Sammy e prea bun profesionist ca s-o lase să-l deranjeze. Înțeleg asta, zice el, dar dacă nu are număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și duminică dimineață. Erai fascinat de asta, căci În copilărie erai foarte interesat de urină și de fecale. Stăteai o veșnicie pe closet, reținîndu-ți rahatul, forțîndu-l să ți se Întoarcă la loc În intestin Înainte să-i dai drumul. Te pișai sub covorul de lîngă șemineu și așteptai pînă se usca, mirosul de urină Împuțea toată casa. Bunica ta dădea vina pe pisică și punea sub covor foi din Evening News, care aveau pete galbene. Te excita să vezi cum covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mersul cu copiii", din diminețile de duminică! Întîi la cofetărie, pentru mine și Brăduț, pe urmă la o bere cu covrigi speciali de Herăstrău, amenajat în '32 de cineva din familia Lisellei. Parcul îi mirosea a mici alterați și-a pișat. Devenise "Parcul de odihnă și cultură Stalin". N-am băgat de seamă că nu mai ieșea, că mergeam numai cu tătișor, la un sirop cu sifon sau la cinematograful "Doina", cînd rula Ruslan și Ludmila. Sau Copiii căpitanului Grant, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e frică să nu mă lase și genunchiul ăsta pe care-l mai am. Mai bine mă nășteam copac, n-aveam nevoie să mă reazem de nimic. Și câinii ce altceva puteau să-mi facă decât, cel mult, să se pișe pe mine ? — Dacă ar fi să te iei după câtă frică e pe pământ, spuse tărăgănat orbul, atunci lumea e prea plină de ologi. Eu m-am născut cu frica asta, șopti Coltuc. Nu pot să scap de ea. O să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce-și aduc aminte, așa-i, părinte ? Isaia dădu cu convingere din cap, întinzând orbește mâna după sticla rămasă în iarbă : Atâta, conchise Marchiza, cu aceeași duioșie, că la ăștia tre’ să stai cu ochii pe ei, să nu se pișe în pantaloni și să nu se sufoce în bale, de-atâta plâns. Lui Isaia îi dădură lacrimile de emoție. Când săltă capul până ajunse cu fruntea între sânii Marchizei, îl podidi plânsul de-a binelea, iar mângâierile femeii nu făcură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
făcea când voia să se ascundă. — Eu am buletin ! anunță Bunelu, ridicând un petic cafeniu. — Dă-l încoace, să văd ! ceru Calu. Îl răsuci pe toate părțile și i-l dădu înapoi. Nu-i bun de nimic, poți să te piși pe el. Oricum, te piși pe unde apuci... Da’ ce-are ? întrebă Bunelu, neținând seama de celelalte aprecieri. — Păi, tu vezi ce scrie acolo ? — N-am ochelarii la mine, se apără Bunelu. — Dă-i lu’ Faraon să citească, îl îndemnă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ascundă. — Eu am buletin ! anunță Bunelu, ridicând un petic cafeniu. — Dă-l încoace, să văd ! ceru Calu. Îl răsuci pe toate părțile și i-l dădu înapoi. Nu-i bun de nimic, poți să te piși pe el. Oricum, te piși pe unde apuci... Da’ ce-are ? întrebă Bunelu, neținând seama de celelalte aprecieri. — Păi, tu vezi ce scrie acolo ? — N-am ochelarii la mine, se apără Bunelu. — Dă-i lu’ Faraon să citească, îl îndemnă Calu, dar acela făcu un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ce să faci tu cu ea ? — Ce face un bărbat când are motocicletă. Se dă mare. — O cunosc ? — E o premieră... doar v-am povestit... — Așa să fie ! hotărî Maca. Și ca și cum ar fi avut vreo legătură : Hai să ne pișăm în parc ! Aleile erau întunecate. Frunzele foșneau sub pași. În parc, jocul s-ar fi putut termina fără să te atingi de niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strige. Să-i băgăm ciorapul în gură, să nu-și muște limba ori să-și spargă dinții. Bărbatul de la parter, care trăgea din chiștoc, era singurul care nu se îmbulzise, preferând să stea deoparte, rezemat de tocul ușii. — S-a pișat pe el, observă și această constatare fu unica lui contribuție. — Rața ! strigă Maca, peste vocile celorlalți. Unde-i rața ? Primi cinci răspunsuri simultane și diferite. O găsi în al șaselea loc în care căută, pe dulap. — Să nu te muște
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și au hotărât să-l supună supliciului menit să-l facă să spună adevărul. A fost întemnițat la izolare într-o subterană zisă a crocodilului, un soi de gropniță înlăuntrul căreia, de sus, temnicerii chitiți să-l supravegheze i se pișau și-l scuipau în cap. Mâncarea îi era aruncată, așa cum se aruncă un os câinelui, îl batjocoreau spunându-i să se predea, îi aruncau printre gratii șobolani morți, ca și cum n-ar fi fost de-ajuns că cei vii ce se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să ne bem vinișorul...! Gh. P. doi: Dacă ți-e greu, spune-ți ție..., încet, abia să te-auzi..., numai spune-ți... eu nu te-aud... Gh. P. unu:...și pîrjoluțele... proaspete... Gh. P. doi: Lasă șmecheriile..., știu că te piși pe tine de frică... Spune-ți ție, și după aia o să ai curajul să-mi spui și mie..., și altora... Hai, încearcă! (îl ia de guler) Gh. P. unu: Ho!, ești nebun? Dă-mi drumu'! Ce dracu' te-a apucat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ascult..., da, înțeleg... da... asta e... e om și el... (pune floarea la loc ca pe un receptor de telefon) Era să-i spun "rămîi sănătos... Doamne!" (către Obiectiv nr.) Mi-a mai spus că tu... în afară de faptul că te piși pe tine, ești cam jigodie... Obiectiv nr.: Du-te, măi, dracului! Ce tîmpenii! Sursa dublă: (lîngă masa plecatului) Bravo, tăticu', ce bine ai făcut că ai murit... Ai scăpat de toate... și de întrebări, și de răspunsuri, și de sala
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
strînsoare și se vede că "pistolul" era doar degetul plutonierului; Plutonierul se amuză) Ce, te-ai speriat? Îmi pare rău... scuză-mă...(Obiectiv nr., cu sacoșa în mînă, se precipită spre WC) După cît e de disperat, sigur s-a pișat pe el! Sursa dublă: (către Plutonier) Auzi... vreau să te întreb ceva... Plutonierul: Zi, hai, zi. Sursa dublă: După ce făceai... ce făceai, cum puteai să mai trăiești? Plutonierul: (liniștit) Păi uite cum...: intra unul cărăușul îi spuneam... care îl căra
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care se întoarce de la WC) Gata, ți-ai schimbat pamperșii? Obiectiv nr.: (furios și neputincios în același timp) Dom'le, eu nu înțeleg de ce nu facem o cerere... să ne scape de criminalul ăsta! Plutonierul: De ce, măi pișărcosule, că te piși pe tine nu din cauza vezicii... ci din cauza sufletului..., te piși mai mult din suflet decît din vezică (toți încep să rîdă, întîi pe înfundate și apoi din ce în ce mai sonor, transformînd rîsul în ceva paroxistic; pe bandă se aude regulamentul; încetează rîsul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Obiectiv nr.: (furios și neputincios în același timp) Dom'le, eu nu înțeleg de ce nu facem o cerere... să ne scape de criminalul ăsta! Plutonierul: De ce, măi pișărcosule, că te piși pe tine nu din cauza vezicii... ci din cauza sufletului..., te piși mai mult din suflet decît din vezică (toți încep să rîdă, întîi pe înfundate și apoi din ce în ce mai sonor, transformînd rîsul în ceva paroxistic; pe bandă se aude regulamentul; încetează rîsul pînă la tăcere) Sursa dublă: Păi ce mama dracului, că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de lei... și m-am ales și cu o sancțiune... Sursa dublă: Pentru imoralitate, nu? Plutonierul: Nu, Nae, pentru abateri ideologice (rîde). Obiectiv nr.: Monstru cu apucături de om... Plutonierul: Mă, tu să taci, că și vorbele-ți put a pișat. Trimisul lui Dumnezeu: (se duce la Plutonier; calm, duhovnicesc) Dacă tot n-ai ajuns la tribunal... și la pușcărie..., ți-a dat prin cap să te duci la un preot? Plutonierul: (după o pauză) Nu, nu mi-a dat prin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
personalități autentice a personajului feminin descris. Din păcate, Emilia rămâne izolată în perfecțiunea ei, acceptă tot ceea ce se decide pentru ea de către Tezeu, sub autoritatea căruia se află. Nu ia singură decizii, nu se revoltă („Nulla rispose Emilia”740; „Emilia piș niente disiava,/ se non onesta poterli parlare”741), este un simplu element al decorului, indispensabil pentru declanșarea intrigii, dar rămânând, mai degrabă, o umbră. Femeia în calitate unică de obiect dorit de 729 Ibidem, p. 391. 730 Ibidem, p. 54
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe care femeia nu ar fi vrut să o piardă. Chiar și personajul boccaccesc insistă pe această linie a păstrării unei independențe proprii: „Ed ora non è tempo de marito,/ e se pur fosse, la sua libertate/ servare è troppo piș savio partito.”1001 O femeie îndrăgostită reprezenta o femeie în pericol de a-și pierde statutul social, de aici reticența personajului feminin în a accepta propunerile amoroase trebuie interpretată ca o dovadă de cumpătare, de echilibru, de înțelepciune practică.” 1002
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
frunze, să fierbi cu vin, Într-o ulcea de o jumătate de oca (un litru și un sfert) de vin și să bea pe nemâncate, dimineața și seara. Alta: gutui, zahăr și piper fierte cu vin cald. Care nu poate pișa (urina): bureți de mare Îi usucă și să-i pisezi și să-i dai să bea cu lapte dulce, când te doare. De durere de cap: frunză de pelin alb, să opărești cu oțet undezat (diluat) și leagă la cap
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
și vezicali): sămânță de cardan să pisezi, s-o amesteci cu miere și să iei. Pentru umflătură de boașe (testicule): frunză de răchită și drojdie de vin, să le amesteci și să pui pe umflătură. Omul ce nu se poate pișa (urina): să pisezi bine sămânță de curcubețică, ca făina și să bea cu miere, 4 dimineți, pe nemâncate. Când frângi mâna sau picior: să razi sopon (săpun) bun În albuș de ou, să amesteci și drojdie de vin, să facă
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
aceea, aș putea spune că trotuarul a fost ceva care m-a lăsat complet fără glas atunci când i-am vizitat mediul natural. Ocupat porcește de mormane de mașini parcate sfidător, de covoare de rahat de câine și puțind aspru a pișat, trotuarul bucureștean nu mai există. Dacă îți dă cumva prin cap să mergi pe jos, printre hoardele de valahi alergând isteric, printre țipete, papornițe și șuți, trebuie să te strecori practic pe stradă, deranjând mașinile blocate, care răcnesc spasmodic din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să ne bem vinișorul...! Gh. P. doi: Dacă ți-e greu, spune-ți ție..., încet, abia să te-auzi..., numai spune-ți... eu nu te-aud... Gh. P. unu: ...și pîrjoluțele... proaspete... Gh. P. doi: Lasă șmecheriile..., știu că te piși pe tine de frică... Spune-ți ție, și după aia o să ai curajul să-mi spui și mie..., și altora... Hai, încearcă! (îl ia de guler) Gh. P. unu: Ho!, ești nebun? Dă-mi drumu'! Ce dracu' te-a apucat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
à ton côté, Ulysse” („aveai o zeiță de partea ta, Ulise”); iar Itaca lui are doar rusticitatea modelului, nicidecum valoarea sa simbolică: „je viens d’une petite ville blanche où pissaient les vaches” („vin dintr-un târgușor alb unde se pișau vaci” (V). Poetul devine vocea unei omeniri în căutare de casă, a acelora al căror „hohot de plâns face înconjurul lumii” (VIII), în așteptarea cântecului ucigător al sirenelor, semn al sfârșitului (XXXV). Călătorul nu mai este privilegiatul care-și consumă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]