1,055 matches
-
britanice, nu-și refuză dreptul de a face legături între comportamentul scriitorului și cei doi protagoniști, Roger Wade și Terry Lennox, care lasă scrisori de adio fără a-și pune, însă, capăt zilelor.) Natasha Spender - soția marelui poet Stephen Spender, pianistă și autoare, la sfârșitul anilor ’90, a unei fermecătoare cărți, Un jardin anglais en Provence - este centrul grupului de femei care l-au preluat, pline de energie, pe Chandler în intervalul sejurului englez. În această calitate, ea a reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
i se mișca în voioșia vorbelor adresate soțului; însă cinismul era față de mine, eu trebuia să-i aud vorbirea apoi să văd - parcă ostentativ - ușoara mângâiere a frunții lui cu degetele ei prelungi care ar fi putut fi ale unei pianiste dacă ar fi existat în casa aceea un pian sau o pianină și dacă degetele acelea n-ar fi fost, în ciuda feminității lor, ușor butucănoase. Câteva șuvițe îi căzură, studiat, pe frunte, ceea ce-i mări în ochii soțului înfățișarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe timpul mandatului său de primar (1877-1909)1. Ion Procopie Dumitrescu s-a căsătorit cu Ecaterina Iliescu și a avut cinci copii: Florian (tatăl Ioanei și al lui Suzanne), Justinian (poet), Eugen (muzician, stabilit ulte rior în Germania), Juliette (mama Manuelei, pianistă și gravoare) și Marie (pictoriță, bunica mea paternă). În timp ce își făcea studiile la Paris, Florian a cunos cut-o pe Ecaterina Procopiu, fiica unui profesor din Brăila, o frumusețe de femeie, după spusele Manuelei. Au avut două fete, pe Suzanne și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
acestei societăți, pe timpul mandatului său de primar (1877-1909). Ion Procopie Dumitrescu s-a căsătorit cu Ecaterina Iliescu și a avut cinci copii: Florian (tatăl Ioanei și al lui Suzanne), Justinian (poet), Eugen (muzician, stabilit ulterior în Germania), Juliette (mama Manuelei, pianistă și gravoare) și Marie (pictoriță, bunica mea paternă). În timp ce își făcea studiile la Paris, Florian a cunoscut-o pe Ecaterina Procopiu, fiica unui profesor din Brăila, o frumusețe de femeie, după spusele Manuelei. Au avut două fete, pe Suzanne și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
medieze cele două curente din mișcarea românilor din Transilvania spre unificarea lor. Ilarie Chendi îl apreciază la superlativ socotindu-l „Cel mai ager stilist, cel mai dramaturg povestitor și cel mai spiritual scriitor al prozei noastre” (pag. 358). Cella Delavrancea, pianistă de primă mărime, spunea următoarele despre Caragiale: „E o ființă colosală, abordează totul cu aceeași perfecțiune...filozofie, muzică, artă dramatică, e cel mai mare comic al acestei epoci, e tipul cel mai perfect al unei civilizații” (pag. 340). O mărturie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mortar și fiare, Tolea aprindea din când în când un chibrit, se auzeau voci de la toate apartamentele, lumea nu se mai culcase, speriată de cele întâmplate. Ajunseră, în cele din urmă, la ultimul etaj, etajul 10, tocmai acolo se cocoțase pianista. Un apartament elegant și mic. În jurul unei candele se rugau vreo șase-șapte personae. Totală reculegere, în timp ce radioul transmitea, în franceză, știri despre cutremurul de la București. Nu, postul de radio național nu anunțase încă știrea, dar străinătatea confirmase că, da, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
străinătatea confirmase că, da, într-adevăr, chiar se întâmplase ceea ce trăiseră cutoții cu doar câteva ore în urmă, stațiile seismice înregistraseră un grad mare pe scara Richter. Rămăsese în pragul ușii, refuzând invitația șoptită a figurinei de porțelan, numită Paulina, Pianista, să rămână cu ei. „Știți, se spune că mai urmează acum o serie de zguduituri mai mici, mai bine să fim împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție a primejdiei plutea în aer, o migrenă obsesivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
casa lor erau un chin dorit, așteptat cu spaimă. În ora liberă dintre lecțiile cu Anton, care se plictisea repede, și cina unde eram invitat, intram tiptil În salonul unde Ana Maria exersa la pian. Tocmai Își Începuse cariera de pianistă... Voaleta neagră cu bobițe cochete te-ar Împiedica să vezi câte riduri a făcut Între timp, dar glasul muzical poate să Îi fi rămas același. După o despărțire atât de lungă ai fi preferat să fi stat amândoi de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
urmă s-a adăugat un alt imbold și mă simțeam jenat când trebuia să Încasez mica remunerație a efortului meu. — Dar primeai totuși banii lui, nu? râde Christa. Iar imboldul Îl bănuiesc... Ai Început să-i faci curte verișoarei lui, pianista. — Ai ghicit, draga mea. Probabil este o schemă univesală a adolescenței. Verișoara băieților, Ana Maria, era mai mare cu câțiva ani decât noi, nepoată din partea mamei, cred, rămasă orfană din primul război și crescută Împreună cu ei. Avea o foarte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
clasa a patra, parcă. — Are zâmbetul tău, i-am spus, dându-i fotografia înapoi. Reiko a pus portofelul înapoi în buzunar, și-a tras puțin nasul și a mai aprins o țigară. — Când eram foarte tânără, voiam să mă fac pianistă, să devin o adevărată profesionistă. Aveam talent, mă aprecia lumea și ai mei făceau mare caz din pricina asta. Am câștigat multe concursuri și aveam notele cele mai mari la conservator. Se punea problema să-mi continuu studiile în Germania după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pac! S-a desprins șurubelul care ținea tot mecanismul. Mintea mi s-a întunecat... complet. A aruncat țigara și a stins-o cu piciorul, apoi și-a plecat iar capul de câteva ori. — Acela a fost sfârșitul visului meu de pianistă. Am stat în spital două luni. Degetul a început să se miște imediat după ce m-am internat, așa că m-am putut întoarce la conservator ca să-mi termin studiile, dar din mine disp\ruse ceva... o energie prețioasă... se evaporase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a ajuns să-mi placă foarte mult. Când eram cu el, simțeam că trăiesc din nou. Mă simțeam extraordinar de liniștită și eram capabilă să uit de toate nenorocirile care mi se întâmplaseră. „Și ce dacă nu te-ai făcut pianistă?... Și ce dacă ai fost internată în spital din pricina unei boli psihice?... Asta nu înseamnă că pui cruce vieții. Viața e plină de lucruri minunate pe care nu le-ai cunoscut.“ Îi eram recunoscătoare pentru felul cum îmi vorbea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
interpretarea ei care atrăgea... sau cel puțin pe mine mă atrăgea. De aceea, m-am gândit că poate merita să o ajut să învețe sistematic. Bine, nu se punea problema să ajungă la o asemenea performanță încât să devină mare pianistă, dar mă gândeam că poate reușesc să o transform într-o pianistă fericită, așa cum fusesem eu... și încă mai sunt. Speram că o voi face să iubească muzica pentru ea însăși, să cânte pentru ea însăși, dar m-am înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aceea, m-am gândit că poate merita să o ajut să învețe sistematic. Bine, nu se punea problema să ajungă la o asemenea performanță încât să devină mare pianistă, dar mă gândeam că poate reușesc să o transform într-o pianistă fericită, așa cum fusesem eu... și încă mai sunt. Speram că o voi face să iubească muzica pentru ea însăși, să cânte pentru ea însăși, dar m-am înșelat amarnic. Nu era genul care să dorească să facă ceva pentru propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mine. Deci, mă pricep la predat și din punctul acesta de vedere, lecțiile au mers strună. După cum ți-am spus și ieri, fata nu era extraordinară când era vorba de tehnica interpretării și nu se punea problema să devină o pianistă profesionistă, deci îmi permiteam să o iau ușor. În plus, ea urma o școală de fete de unde toate absolventele, cu rezultate cât de cât bunicele, intrau automat la facultate, ceea ce însemna că nu era cazul să dea în brânci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e la etaj, acolo au cabinele și depozitul de costume și sala de repetiții, ai cărei pereți sînt acoperiți cu oglinzi care au fixată la mijloc o bară ce dă ocol sălii; Într-un colț, pianina neagră, din care o pianistă abilă scoate multă veselie și prilej de dans. Ușa de la cabina fetelor se deschide, iese cineva și se Închide la loc, dar tu nu ai ce să cauți Înăuntru acum, stai pe culoar, pînă cînd se schimbă balerinele pentru primul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am lucrat, și-i luam interviuri pentru ziarul Rulmentul, a apărut sub îngrijirea mea, spre a-i mai potoli supărările: bolnav la 80 de ani, se folosește de o cârjă, cu soția bolnavă și fata (fost lector universitar la Conservator, pianistă strălucită) ajunsă nebună, și-a dorit să lase, acum, la plecare, un semn pe pământ, o amintire despre sine.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93031]
-
un îndreptar în analizarea operelor scriitorilor. Când Pan a conferențiat la Teatrul Național despre Delavrancea, și Papadima despre Lucian Blaga, amândoi încununați de succes, directorul Liviu Rebreanu a putut să rostească entuziast în loja unde erau și filosoful Ion Petrovici, pianista Cella Delavrancea: “putem fi liniștiți că are cine să ne continue”. Și i-a felicitat pe conferențiarii care, mai apoi, au fost onorați cu decretul și medalia Meritul cultural. Martirizatul atâția ani, Pan M. Vizirescu precizează: “Ovidiu Papadima a fost
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
spune,ceva, erau identice. Pisicuța, ca să ne delimităm de ea, de-aici încolo, mieuna, pe când, copila, vorbea mieunat. Simpatică, totuși, și simpatizată, de toată lumea. După ce a mai prins la experiență, Zânaîși mișca degetele, pe claviatura mașinii de scris, precum o pianistă, pe aceea a pianului: a unui pian fermecat, din urma izbirii literelor, pe tambur, ieșind o înfloritură de basm, pe care, știutorii de carte, o descifrau cu bucurie, cu entuziasm și încântare. La numai câteva luni după prima așezare pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
i se spunea cînd se vorbea de el, mămica Îi spusese Întreaga poveste. Și totul (Julius era numai ochi și urechi) fiindcă o iubea mult, foarte mult pe o domnișoară care nu făcea parte din lumea lui și care era pianistă, care cînta foarte frumos la pian. Mămica spune că era săracă, biata de ea, În sfirșit, se pare că Julius Înțelegea și nu simțea nevoia să Întrebe mereu de ce?, era mai bine să asculte și s-o lase pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai puse cîteva Întrebări și ea Îi povesti că pe urmă el s-a Însurat cu a doua nevastă pe care am apucat-o și noi și că n-a mai trăit mult fiindcă se molipsise de la prima lui nevastă, pianista. A fost primul născut al președintelui și unchi bun al lui tăticu, dar a murit cu mult Înainte ca el să se fi născut. De asta tăticu se speria așa de tare cînd vreunul dintre noi tușea. Rămaseră pe gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu cunoștea locurile astea. Lui Peter i se părea pur și simplu genială versiunea naivă pe care Julius i-o prezenta despre strălucirea familiei, despre tatăl lui, despre frumusețea maică-sii, despre Înmormîntarea Berthei, despre fratele bunicului cel romantic și pianista ofticoasă. Îi punea mereu Întrebări, voia să știe cît mai multe, dar Începu să-și dea seama că Julius era mult prea tulburat cînd vorbea despre soră-sa Cinthia, nu putea ridica paharul de pe masă, era palid. De aceea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
complica din ce În ce mai mult, amestecîndu-se cu visele lui și cu ce voia să viseze În noaptea asta, pe scurt era foarte greu de povestit, mai bine se mulțumea să spună pur și simplu că era cel mai bun elev al măicuței pianiste și că acum Învăța un preludiu de Chopin... „Multe măicuțe, multă dragoste!“, Îl Întrerupse Juan Lucas, nerăbdător fiindcă nu sosea băutura și el surprinse un zîmbet cu subînțeles cu care medicul ținu să arate că apreciază acest spirit laconic; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de luptă. A căzut în misiune și post-mortem i s-a acordat Medalia „Bărbăție și credință“ cu spade. Menuetul de Händel a fost mai târziu transpus pentru pian și de Wilhelm Kempff și reluat în diverse interpretări, Idil Biret fiind pianista care i-a dat catifelarea cea mai stranie. Cu o pauză de doi ani în timpul Războiului celui Mare, Universul a dăinuit până în 1953. A fost desființat de comuniști, ca toate simbolurile vechii lumi. Romanul lui Pavel Mirto, Viitorul începe luni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că m-am urcat În vaporul ăsta cu douăzeci de ani În urmă Împreună cu o altă femeie. Pe atunci aveam amîndoi treizeci de ani, iar eu o lăsasem singură la Paris cu cele două fete, ca să mă Întîlnesc cu o pianistă englezoaică de care mă amorezasem cu cîteva luni mai Înainte, cînd mă dusesem s-o felicit după un recital de sonate de Haydn pe care-l dăduse la British Council. Nu e ceva cu care să mă laud. Oficial, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]