KorAP: Find »[drukola/base=pianistă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...43 >

1,060 matches

Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586

orfanizare. Ultra înălțimea cea rea spionează între orfani, până când întreaga maternizare se pierde. Căldura arde în sine și moartea călătorește pe bicicletă pe vârfurile munților fără de legi... Acolo sus trebuie să fie ea, moartea... jos e casa călduroasă și plictisitoare. PIANISTA: Bravo. IMPRESARUL (ațâțat): Dar nu așa de plictisitoare, totuși... totuși nici un fel de răutăți în căldura cea primitoare. Căldura are o plăcere care dă mult de gândit în corpul veritabil de adevărat al casei. ȚĂRANUL: Casele au descoperit sănătatea omenească

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
să aibă o prevedere jos în sănătatea cea omenească. BĂTRÂNUL ȚĂRAN: Câmpiile răscresc întreaga fertilitate. Și când totul e copt, atunci... (face din nou gestul copulării) COMPOZITORUL: Chiar înainte de a fi numit cumva, totul dispare, tot ceea ce am făcut vreodată. PIANISTA: Ca și cum totul nu ar fi existat niciodată. Orientarea rebutată mișună încă prin cine știe ce neînsemnată direcție a cerului... înaintea întâmplării păcătoase. MECENA (încântat spre pianistă): Ce minunată trebuie să fii, pentru că ai fost atât de minunat ordonată... (ea îi scoate limba

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
gestul copulării) COMPOZITORUL: Chiar înainte de a fi numit cumva, totul dispare, tot ceea ce am făcut vreodată. PIANISTA: Ca și cum totul nu ar fi existat niciodată. Orientarea rebutată mișună încă prin cine știe ce neînsemnată direcție a cerului... înaintea întâmplării păcătoase. MECENA (încântat spre pianistă): Ce minunată trebuie să fii, pentru că ai fost atât de minunat ordonată... (ea îi scoate limba) O victorie mare și îngrozitoare trebuie să fie acasă când te împăroșești. Sub păroșenia ta cu siguranță că cineva ar fi mândru. (ea îi

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
a înghețat Veritabilitatea, și pe urmă mai și transpiră o motorică proaspătă drept simpatie, omul nostru cu banii artistici. MECENA (cu supărare): Eu sunt Veritabilul gol goluț, pentru că scot la lumina societății posibilitățile artistice stătute... sunt important pentru asigurarea posibilului. PIANISTA: Așa-i, când se trimit spre a fi date numele unor lucruri, atunci meterezele sunt deja construite. Victimele se îngroapă și dorm singure cu sfințenia de oțel a jurmântului sfânt. Făptașii fierb în clocot la Pol, în gheața veșnică. CÂNTĂREAȚA

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
să găsesc și să păzesc tot așa cum am învățat să cânt contra pietrelor de grăsime din corp. Odată și odată o să trebuiască să mă dezbraci și nu eu pe tine în patul nupțial... și astea toate în cămașă de noapte. PIANISTA: O masă de masaj cu o fotografie a compozitorului nostru ca binoclu țintă, vă rog, de două ori, cu apă. IMPRESARUL (disperat): Deci totul e degeaba... așa de pe degeaba e totul. Această iluminație a ochilor distruge tot. Veritabilul larg răspândit

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
zeii, ca să nu le poată fi plictisitor zeilor. MECENA: Importanța este cu dreptate, pentru că este importantă. Dreptatea importantă are nevoie de largi drumuri la sate, care trebuie negociate. Eu construiesc în timp ce cumpăr drumurile. E deja bine, e deja foarte bine. PIANISTA: Arta te ferește de tot ceea ce vrea omul să aibă. Și atunci nu mai e nevoie ca cineva să vrea să aibă ceva. Și atunci este în sfârșit totul ca tot lichidat. Atunci se scurge din fiecare un "Vreau la

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
de toate sexualitățile lui, până când sexualitățile ajung să serbeze sărbătoarea neagră ca bube de ciumă în peisaj. Înălțimea Schwab l-a ciumat pe Franz cel dinlăuntrul fratelui meu. Marea singurătate l-a închis pe fratele meu Franz în pădurea vorbirii. PIANISTA: Franz al nostru, floricica ofilită trebuie totuși să fi fost unul din nemaiauziții idioți în partea de sub brâu ai adânc talentatei noatre Pre- și Post-cântăreață, tot așa cum zero talentatul nostru impresar trebuie să fi fost o viață întreagă. (cântăreața își

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
am. Nici o frică, rămân totuși jos... rămân la sol, dacă vrei, atunci când vrei să ai câmpia cea joasă... totul, numai să vrei tu să vrei. (se apropie extrem de încet cu rochia ridicată de compozitor, el se întoarce și rânjește la pianistă) Știu... pentru mine există micile turnuri... dar cele mai înalte m-au întărâtat. (îl arată pe impresar) Franz era un mic turn. Călduroasă și credincioasă sunt eu însămi, mie. În câmpia mea adâncă poate să fie pentru tine primăvară de

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
nu-mi pot aparține de loc. Dacă tu ai vrea numai să le umpli, găurile imaginilor mele... pentru tine. Dar acum vreau să aflu adevărul meu, sub marele tău turn, acum vreau să mă știu sub tine. Ea (arată la pianistă) e mai înaltă ca mine, dar eu sunt atât de călduroasă pentru tine, atât de cum vrei tu să fiu... (pianista râde tare) Acum trebuie numai să împiedici, dacă vrei să arăți ceva. De acum trebuie numai să împiedici totul... (își

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
acum vreau să aflu adevărul meu, sub marele tău turn, acum vreau să mă știu sub tine. Ea (arată la pianistă) e mai înaltă ca mine, dar eu sunt atât de călduroasă pentru tine, atât de cum vrei tu să fiu... (pianista râde tare) Acum trebuie numai să împiedici, dacă vrei să arăți ceva. De acum trebuie numai să împiedici totul... (își scoate chiloții și-i pune țăranului bătrân peste față) (către țăranul bătrân) Acum poți să pompezi satul tău sănătos în

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
să împiedice asta... să vrea să împiedice să vreau. IDIOTUL (se ridică): Nostim, așa de deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... CÂNTĂREAȚA (foarte aproape de compozitor): Nu vrei... să împiedici bătuceala? Nu vrei să-l.. în pădurea mea adâncă? (Compozitorul se comportă scârbit, pianista râde răutăcios) Păi atunci... asta-i un nimic veritabil.. (se pune cu picioarele desfăcute în fața bătrânului țăran) Hai, la treabă, carcasă hodorogită. Stația finală și-a închis luminile. Toate trenurile au sosit. (Bătrânul își ridică poala cămășii și se apucă

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-i bine, tată... BĂTRÂNUL ȚĂRAN: Numai a nu lăsa să mă duc pe de-a-ntregul. A nu lăsa să ardă tot. (se așază pe cântăreață. Ea îl lasă smiorcâindu-se. Idiotul se târăște în patru labe, cu strigăte de nostimadă, spre pianistă și își ascunde capul între picioarele ei. Pianista râde tare.) COMPOZITORUL (către pianistă): Las-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
lăsa să mă duc pe de-a-ntregul. A nu lăsa să ardă tot. (se așază pe cântăreață. Ea îl lasă smiorcâindu-se. Idiotul se târăște în patru labe, cu strigăte de nostimadă, spre pianistă și își ascunde capul între picioarele ei. Pianista râde tare.) COMPOZITORUL (către pianistă): Las-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
de-a-ntregul. A nu lăsa să ardă tot. (se așază pe cântăreață. Ea îl lasă smiorcâindu-se. Idiotul se târăște în patru labe, cu strigăte de nostimadă, spre pianistă și își ascunde capul între picioarele ei. Pianista râde tare.) COMPOZITORUL (către pianistă): Las-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte și extra deznostim. Mare nostimada

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
ardă tot. (se așază pe cântăreață. Ea îl lasă smiorcâindu-se. Idiotul se târăște în patru labe, cu strigăte de nostimadă, spre pianistă și își ascunde capul între picioarele ei. Pianista râde tare.) COMPOZITORUL (către pianistă): Las-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte și extra deznostim. Mare nostimada, nostimadă, nostimadă. (compozitorul îl sugrumă un

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
picioarele ei. Pianista râde tare.) COMPOZITORUL (către pianistă): Las-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte și extra deznostim. Mare nostimada, nostimadă, nostimadă. (compozitorul îl sugrumă un pic pe idiot) MECENA: E oribil, o orbilitate minunată, o minunată flexibilitate... (o pipăie cu degetele pe pianistă și primește de la ea o palmă. Între timp țăranul

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte și extra deznostim. Mare nostimada, nostimadă, nostimadă. (compozitorul îl sugrumă un pic pe idiot) MECENA: E oribil, o orbilitate minunată, o minunată flexibilitate... (o pipăie cu degetele pe pianistă și primește de la ea o palmă. Între timp țăranul bătrân s-a prăbușit de tot peste cântăreață și a murit. Cântăreața încearcă fără să reușească să îl scuture de pe ea) ȚĂRANUL: Tată.. tată... ce-i cu tine, tu porc bătrân

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
că nu este total prea târziu. COMPOZITORUL: A devenit târziu între noi. Cel mai bine putem noi, tot ceea ce nu putem. Dar ar trebui să ne fie de fapt egal. Ar fi trebuit să afle singur ca un simplu Nimic. PIANISTA (compozitorului): - Poate că și tu ești un idiot. Probabil că la capătul tău ești și tu numai un biet idiot. Foarte posibil ca la finalul finalului ești o particică a idoției. Poate că există durerea asta slabă peste persoana ta

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
fi însămânțat și tot ce e însămânțat și e respingător ca sol.. dispare.. totul dispare. Când o să fie odată totul gata? Actul al patrulea Din nou în studioul comod. Toți, se comportă ca și cum ar avea dureri de cap. Compozitorul și Pianista acționează în prim plan. Ceilalți par mai mult figuranți. COMPOZITORUL: Pentru Dumnezeu, ce seară. Pentru seară, ce Dumnezeu... PIANISTA: E foarte simplu... o pană de pasăre plutește, sau zboară sau cârmește...prin fereastră înlăuntru... în spațiul interior adevărat, ca o întrebare

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
odată totul gata? Actul al patrulea Din nou în studioul comod. Toți, se comportă ca și cum ar avea dureri de cap. Compozitorul și Pianista acționează în prim plan. Ceilalți par mai mult figuranți. COMPOZITORUL: Pentru Dumnezeu, ce seară. Pentru seară, ce Dumnezeu... PIANISTA: E foarte simplu... o pană de pasăre plutește, sau zboară sau cârmește...prin fereastră înlăuntru... în spațiul interior adevărat, ca o întrebare care plutește în aer: sau ca să spune așa: ca un acord pierdut. COMPOZITORUL (o ia pe pianistă de

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
ce Dumnezeu... PIANISTA: E foarte simplu... o pană de pasăre plutește, sau zboară sau cârmește...prin fereastră înlăuntru... în spațiul interior adevărat, ca o întrebare care plutește în aer: sau ca să spune așa: ca un acord pierdut. COMPOZITORUL (o ia pe pianistă de mână): Pana asta împuțită e cu siguranță de la șobolanii ăia zburători, și anume de la blestemații de porumbei, care se leagănă și se cacă pe verandă.... sau de la cururile de colo, anume de la psihopații care se află în apropiere care

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
declară că se află în apropierea unor psihopați pentru că se află în apropierea noastră. Dacă-i posibil cumpără numai găini nejumulite, le jumulesc singuri, ca acasă într-un coteț de găini uitat de lume să fie ca la ei acasă. PIANISTA: Acasă.. exact, acasă... COMPOZITORUL: Din nou pierdut, din nou crescut de o economie particulară, care pretinde că este proprietara unei științe particulare. PIANISTA: Da, acum conduce din nou economia, foarte privată... pe ea și pe noi, ne conduce la fel

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
singuri, ca acasă într-un coteț de găini uitat de lume să fie ca la ei acasă. PIANISTA: Acasă.. exact, acasă... COMPOZITORUL: Din nou pierdut, din nou crescut de o economie particulară, care pretinde că este proprietara unei științe particulare. PIANISTA: Da, acum conduce din nou economia, foarte privată... pe ea și pe noi, ne conduce la fel și de una singură... din nou egală între egali, singură. Economia realizează asta, generoasă și privată, face totul egal și singură, și privat

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
totul egal și singură, și privat, privat, privat. COMPOZITORUL: Și totul a devenit de unul singur Singur, și nu în piața sărbătorească să fii sărbătorește în plină sărbătoare, și nu de nimic și unic și bun la toate în muzică. PIANISTA: O să vină ziua. Venirea e în zi. Și cine vine e așteptat la sfârșit. Eu am apă de robinet, în sus și în jos, peste tot există neapărat apă de robinet. Și cu toate astea palmierul meu pitic s-a

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
Îmi este mai frică să merg la cumpărături decât să mor. De fapt nu mai e posibil, nu e posibil... să mai interpretezi ceva. Dacă nu aș fi avut muzica totală, pe care s-o interpreteze toată ziua pentru mine... PIANISTA: Trebuie s-o întindem. Nu mai trebuie să avem nevoie de noi de acum încolo. O să spun ceva de nimic: Mâncarea e gata Vremea e frumoasă Se colorează, Fiecare timpan îmbătrânește Acum producem din nou lac de unghii cu nasturi

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]