1,152 matches
-
simțit ceva tot cam așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma parcă ar purta un lămpaș în piept, încât îi vine să zâmbească. Și prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare cu putere când, la pupitrul din Calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma parcă ar purta un lămpaș în piept, încât îi vine să zâmbească. Și prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare cu putere când, la pupitrul din Calea Dorobanți 191, o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un drac de chibiț care-i privește peste umăr. Dracul seamănă leit cu Tudor Vladimirescu, cel de pe fosta hârtie de 25 de lei, în șubă cu fireturi. Când și când întinde o mână și-i arată jucătorului o damă de pică sau un opt de caro; alteori, se scarpină după gât, ca și cum ar zice ei, da, așa mai merge, sau n-ai ce-i face, sau acum i-acum. Astfel cei doi, cufundați în dialogul lor mut, vor întinde pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de ce, dar mi-au rămas ochii la fel de buni ca acum patru sute treizeci și două de mii de ani. Ia uite ce fițe face trefla asta! Tudorel: Păi fiindcă tu porți ochelari de la-nceput. Asta e trefla? Am confundat-o cu pica. Anghele: Hai ai grijă ce faci. Concentrează-te să iasă bine. Tudorel: Las’ că mă descurc eu. E ca și cum deodată mânerul pe care obișnuia să apese pentru a intra sau a ieși pe ușă ar lipsi cu desăvârșire. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rămâne indescifrabil. Profesoara scotocește în buzunarul vast al paltonului său vișiniu și pune pe masă, lângă tava cu pahare, un pachet de cărți de joc. Figurile reprezintă domni, doamne și domnișori din istoria României: cei patru regi sunt Mihai Viteazul (pică), Ștefan cel Mare (caro), Vlad Țepeș (cupă) și Iancu de Hunedoara (treflă). Aurora așează cărțile în formă de cruce și începe să le scoată în centru în grupuri de câte patru. ─ Divinația e îngăduită uneori, spune ea, când nu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aici, aici, aici și aici. În locurile astea, de câte ori întind cărțile, îmi apar aceleași figuri. Hai să mai dau odată să vedeți. Jucătoarea repetă operația. Într-adevăr în locurile indicate reapar valetul de caro, dama de treflă, un opt de pică și popa de cupă. ─ Habar n-am ce înseamnă asta, dă Aurora din umeri. Totuși asta e. Ați zis ceva de o constelație. Păi vă spun eu ce e: Taurul. Dama e Aldebaran, zice Pascal și arată cu degetul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
par a fi niște hotare de netrecut, vom afla răspunsul? Aurora Martinescu termină de povestit când Pascal, care a întins a treia oară toate cele 52 de cărți, exclamă: ─ De necrezut! Iarăși valetul de caro, dama de treflă, optul de pică și popa de cupă. Pictorul își drege glasul. După mine, nu despre asta-i vorba în poezia asta pe care ne-ai spus-o. Dimpotrivă, povestea ta o răstălmăcește complet. Artă, permanență, vax! Eternitatea e nisipul. Unde vrei să ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și drept civil. Păi întotdeauna avem toată viața înainte, chiar și atunci când nu ne mai rămâne din ea decât o oră, o secundă, clatină sărbătorita din cap. Hai, la mulți ani! Și cele patru doamne, de caro, de treflă, de pică și de cupă, ciocnesc paharele de fetească neagră. Să vă spun ce am visat azi noapte, spune Bianca după ce-a sorbit. Atât de clar încât, stai, să vă spun. Eram în oraș, îmi căutam o geantă, umblam așa aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mai bine-nvață vechea regulă de aur... — Ce joc jucați? i-am întrebat pe cei care jucau cărți. — „Fata bătrână“, a zis părintele Keeley. Lua jocul în serios. Vroia să câștige și am văzut că ținea în mână dama de pică, „fata bătrână“. Poate că ajuns în acest punct al povestirii aș părea mai uman, adică mai demn de simpatie, dacă ar fi să declar că am început să am mâncărimi pe tot trupul, să clipesc din ochi și aproape să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a spus Kraft. — Nu am, categoric, convingeri destul de puternice ca să pot obstrucționa mesajul vreunui client, am spus eu. Jocul de-a „fata bătrână“ s-a terminat, cel care a pierdut fiind părintele Keeley, acel patetic bătrân virgin, cu dama de pică rămasă tot în mâna lui. — Ce să-i faci, a zis Keeley, de parcă până atunci tot câștigase, de parcă încă îl mai aștepta un viitor promițător - nu poți câștiga mereu. Apoi el și cu Fuehrer-ul negru au luat-o pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de nu mai știu când. Cum o cheamă? Marie? Ascultă, Marie, hai, fii cuminte și ieși de acolo, te rog. Se aplecă peste marginea trapei. Nu primi nici un răspuns, numai zgomotul apei picurând pe piatră. — Dacă se rupe scara, o să pici în apă și o să trebuiască să te scoatem cu macaraua de acolo. Să vezi atunci distracție! — Asta dacă nu o mănâncă aligatorii mai întâi, intervenii eu. Am văzut un film așa, adăugă Lurch. Trăiau în canalizare, nu-i așa? Crocodilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a-și arăta disprețul față de cerere. — Care-i treaba? spunea el grăbit. N-am timp de pierdut, timpul înseamnă bani, să știi. Sunt un om foarte ocupat. Și, după ce-l întrebai: — Bine, hai, spunea el pe un ton plin de pică. Dar numai de data asta, să știi. Coborând spre atelier, mă oprii în biroul lui Margery. Recunosc cu mâna pe inimă că principalul meu motiv era să mă arăt triumfătoare în fața ei. Oamenii care trăiesc în case de sticlă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
par preocupată mi se părea acum a fi stângace și forțată. Când cineva stăpân pe el, ca Margery, clachează, n-ai de unde să știi ce gest să faci ca să-l îmbărbătezi și pentru care să nu-ți poarte după aceea pică. Mai că-mi venea să închid ușa și s-o las în pace să-și revină în camera ei cea frumoasă, cu mochetă de culoarea piersicii, ilustrații pastelate și asortate și ghivece perfect îngrijite; dar voiam să aflu dacă știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
al ziarului Herald trecu pe lângă masă, toate îmbrăcate în negru și dependente de doze de viață. Le știam; ieșisem la o bere cu ceva vreme în urmă și fetele le aveau cu băutul. Fusesem la o partidă de băut până pici sub masă, pe la două dimineața, și una din ele se împiedicase, își rupsese pantalonii Agnes B1 și făcuse ca toate cele. S-a creat atunci între noi o legătură la fel de strânsă ca a camarazilor răniți în luptă. Mi-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vedeam cu coada ochiului cum Hugo se strâmbă din ce în ce mai tare. —Nu ți se pare logic? Ben avea deja lacrimi în ochi, dar vorbi pe un ton amar: Singurul motiv pentru care m-a sunat a fost faptul că dacă eu pica, spectacolul Casa păpușilor putea să cadă. Nu înțelegi? Nu s-ar fi deranjat dacă nu ar fi fost vorba de asta. A, oricum n-ar vrea să mă vadă la închisoare. Încă îi pot fi de ajutor. Dar ea știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
adăugă: — Și sunt sigur că tratamentul pe care l-a primit din partea ofițerilor tăi nu l-a ajutat să-și aducă aminte. I se schimbă expresia, zâmbetul reînflorind. Dar asta e-n trecut și chiar nu pare să ne poarte pică. Așa Încât se pare că belgienii aceia aveau dreptate și că Ruffolo a fost de față. Presupun că nu a luat prea mulți bani de la american și s-a gândit să Încerce să aranjeze un jaf mai profitabil. Patta era expansiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
despre reciclare. — Da? Am crezut că ești manechin. Sau că lucrezi în modă. Roșind, Alice și-a dat seama, mult prea târziu, că vorbele pe care tocmai le rostise o dădeau de gol că-l considera pe Jake frumos de pică. Însă el a pufnit pe nas și n-a părut să-i sesizeze complimentul. Toate revistele alea glossy ți-au afectat creierul, i-a spus el. —Probabil. Dar ... o revistă despre reciclare? Asta e, îmmm, grozav. Jake i-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
G. Călinescu exclamații, necunoscute lui Felix, care nu știa nici un joc. Situația i se părea tânărului fără scăpare. Dacă ar fi fost un simplu invitat, ar fi dat bună seara și ar fi fugit. Dar era "acasă". Era obosit și pica de somn. Jucând tăcută și trăgând cu prudență cărțile, Aurelia îl ochea din când în când. Deodată zise: - Otilio, poate lui domnul Felix îi e foame!Otilia sări de pe scaunul lui Pascalopol. - Vai, cum l-am uitat! Ce zăpăcită sunt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e în anul al treilea (Stănică minți intenționat). Are și avere bunicică. Mă, s-au speriat profesorii de el, scrie cărți, are să fie cel mai mare doctor. Ăla ajunge sigur la Universitate și la Academie. Mă, și e frumos, de pică. Să am fete, i-aș da două deodată. Tu știi cât câștigă un doctor mare? Colosal! Și ce face? Te-ascultă nițel ici, nițel colo, și-ți ia banii. Pe urmă, cinstea. Madam doctor Sima, profesor doctor Sima. Înalți nivelul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Noaptea visa că vrea să fugă, dar e ținut în loc de noroaie vâscoase sau de o stranie înțepenire a membrelor inferioare, ori visa că se ceartă cu Aglae și cu copiii ei. Visa că hoți îi legau picioarele cu frânghie, că pica de sus cu capul în jos. Mai des visa gândaci mulți, mari și negri. Când se culca după-amiază, vedea mereu un dric cu mulți cai trecând peste el. Deși la începutul lui noiembrie vremea se strică, și ploi mărunte, fumegoase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu-i spirit nemuritor... Să fi fost Eulampia, prima mea iubită, prietenă de-a mamei. Cu înfățișarea ei cadaverică și imobilitatea sa de cartof, spirit nemuritor?... Nu prea părea... Păi, atunci dai și peste mortăciunea de mătușă-mea, Haricleea și pici la controversă. Fiindcă, în mod sigur, mătușă-mea cea răpciugoasă nu era spirit nemuritor... - Pițipoanco, zboară-i dintele și potcovește-l!... Mortăciunea fumurie garibaldește că tu ai plăti-o și pe cursa asta, scămoșatule... Însă nici n-apucă Spectrul să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să le recunoască, după figură, până și șobolanii, să nu-i avertizeze încîntat pe noii săi prieteni, de acolo, de pe cauciucul lipicios al podelei. - Atențiune! Se închid ușile!... Urmează stația Constantin Brâncoveanu, cu peronul pe partea stîngă! Pe partea stângă pica. 309 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Tu ai fost colonel. Eu sânt liniștit. Zodia mea era de mult înscrisă în stelele de pe epoleții tăi. În nopțile de vară, când cerul e senin, iau poziția de drepți. * Consiliul Popular al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stă la bază? Doru, care rumegase toată dimineața răspunsul, întîi își desăvârșea toaleta de motan, mai scuipa în palmă, își dichisea freza, își pieptăna firele de păr de pe brațe și abia apoi, îndurîndu- se de ei, le răspundea flegmatic: - Natura! Picii nu concepeau. - Și când te plouă și te fulgeră, tot natura? Doru trăgea, c-o expresie tainică, aer în piept și-și încrucișa ciolanele sub plapumă. - Vedeți bine! Natura... - Și când o să te prindă Miliția. Și-o să te pună să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
smiorcăi, tot că natura? - Evident, recunoștea Sinistratul c-o grimasă, vrând parcă să dovedească faptul că, oricât de păgubitor i se părea să rostească adevărul, totuși buna educație nu-i dădea pace și-l obliga. Pe la unu, unu și jumătate, picii deveneau o pradă lesnicioasă pentru bunicii urniți din gospodăriile lor să-i recupereze, iar degetele hăitașilor coborau calme și exersate în apropierea urechilor nepoților lor și îi înhățau, întocmai ca niște cârlige de rufe. Pe Stoian Militaru se îmbulzeau (și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te faci c-"adormi, îi șoptea ăl bătrân lui Paraschiv. Și se strecura după femeie. Ea așternea cearșafurile în odaia musafirilor. Scotea din lăzile de zestre plapuma grea de lână, pernele brodate și două cămăși ale răposatului, albe și țepene. Pica Gheorghe. Înăuntru era răcoare și se auzea greierul casei. Se uita la fotografiile de pe pereți. Întreba: - Asta cine e? Muierea ce să mai zică? - Cuscrul. -Și ăsta? - Nașul de ne-a cununat. Uite colea pe Dumitru al meu când era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]