777 matches
-
ei minunați, negri, cu ape albăstrii, probabil mi s-a părut, deoarece avea în jurul ochilor câte o pată asemănătoare azurului. Oricum, avea talent la amestecatul nuanțelor de culoare: de la păr și ochi și până la săndăluțele cu care erau încălțate acele piciorușe fine, de antilopă, totul era într-o perfectă armonie. Am murmurat încet: - Nu ești de vină tu,/ De vină-i numai primăvara... - Ați spus ceva? mă întrebă mirată. - Mda, uitându-mă la dumneavoastră, mi-am amintit versurile unui cântec de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
podina de lut un pătrat de umbră. în raze jucau scânteietor vârteje de praf. Pe pereți prosoapele sclipeau. Bătrâna dondănea smiorcăită : - Iartă-mă, Doamne, că cu plecăciune vin la tine să depărtezi păcatul, în veci de veci, amin ; îți pup piciorușele șacușa torn și uleiuș în candelă. Doamne, fă-mi mie, păcătoasei, loc la sânul tău, că n-oi fi mai nevrednică ca altele. Frecându-și stăruitor pleoapele, baba săruta evlavioasă pământul, apoi se scula suspinând. în ogradă troscotul scânteia din
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
spiritualitate, puse odinioară în cutii lipite cu scoci de Janet, readuse ulterior la îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărăbuș care dădea din piciorușe și căruia îi puneam acum capace de Coca-Cola în spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de crudă cu Dodo, cu care mă certam și mă împăcam după bunul meu plac. Peste
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dorești ceva și totul se transformă în cuptorul alchimic al privirii. Așa s-a întâmplat, de pildă, cu Janet, care din moș nesuferit și plin de ticuri a devenit ceea ce fusese de fapt întotdeauna - Janet. Închipuiți-vă un grăsun cu piciorușe subțiri, urechi groase cât niște cârnăciori oltenești, ochișori vicleni, încadrați de ditamai rama neagră de ochelari, așezați deasupra unui nas proeminent, coroiat, vânăt. Îmbrăcat în pijamaua sa cârpită din loc în loc (era cea mai confortabilă, din bumbac 100%, flaușat, nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
învăța să merg cu motocicleta printre stele. Eu aveam deja picioarele și inima puse în ghips după trei ani de București. Iar el se bucura că a găsit o vrăbiuță căzută din cuib, căreia putea să-i pună atele la piciorușe. Deși mă născusem cu opt ani mai târziu decât el, în realitate eram cu mult, mult mai bătrână. Iar el știa asta. Dar sunt lucruri pe care el, cu mintea lui canadiană, nu le putea înțelege. El nu a lins
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ureche sau uitându-se la unghii. E, Într-un fel, ca și cum aș fi posedat. Callie Învie undeva În mine, și-mi poartă pielea ca pe un halat prea mare. Își trage pe mânuțe mânecile lăbărțate ale brațelor mele. Își bagă piciorușele de cimpanzeu În pantalonii picioarelor mele. Pe trotuar simt uneori că mersul ei de fată pune stăpânire pe mine și mișcările Îmi provoacă un fel de emoție, o simpatie singuratică și complice pentru fetele pe care le văd venind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că apare, ținându-se de parâma vasului: o fată Îmbrăcată Într-o rochie roz pe care apa o face să pară roșie, cu părul lipit de craniul micuț. Ochii ei privesc În sus, dar nu cer nimic. Dă rapid din piciorușele subțiri, ca din niște Înotătoare de pește. Un foc de armă dinspre mal atinge apa din jurul ei. Nu bagă de seamă. ― Stinge reflectorul. Lumina se stinge și Împușcăturile se opresc. Maiorul Maxwell se uită la ceas. ― Acum e ora nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mine și-apoi iar În sus, la lumină și la aer. Cele trei scufundări duraseră câtva timp. Apa nu era numai Întunecată; era și caldă. Așadar, când am fost ridicat pentru a treia oară, Într-adevăr renăscusem: ca fântână. Dintre piciorușele mele de heruvim țâșni În aer un fir de lichid cristalin. Luminat cum era de cupola de deasupra, scânteierea sa gălbuie atrase atenția tuturor. Jetul se ridică Într-un arc. Propulsat de o vezică plină, trecu peste marginea cristelniței. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Olimp. Pur și simplu ultima membră rămasă În viață. Între timp, tensiunile Între mine și mama mea creșteau. ― Nu râde! ― Iartă-mă, puiule. Dar pur și simplu n-ai nimic care să... să... ― Mama! ―...să-l țină! Un țipăt isteric. Piciorușe de doisprezece ani alergând În sus pe scări În timp ce Tessie striga: ― Ia nu mai face atâta circ, Callie. Dacă vrei tu, cumpărăm un sutien. Sus, În camera mea, după ce am Încuiat ușa, mi-am scos cămașa În fața oglinzii și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În același timp. Dar mai presus de toate era panica. În fața mea, fetele intrau și ieșeau din duș. Străfulgerările trupurilor goale erau ca niște țipete dezlănțuite. Cu aproximativ un an Înainte, aceleași fete fuseseră figurine de porțelan și-și vârau piciorușele cu grijă În bazinul dezinfectant de la piscina publică. Acum erau niște creaturi mărețe. Mișcându-mă prin aerul umed, mă simțeam ca un scufundător. Mă arătam și eu, pășind cu picioarele mele grele, cu apărători, și căscând gura prin masca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o ordinară cutie de carton scămoșat cu ceva scris pe ea și cu animalul respectiv desenat naiv, având un zâmbet larg pe chip. Acasă nu mă lăsam până nu rupeam arcul din primele minute. Roteam de cheiță în dușmănie, strâmbam piciorușele de tablă ale găinii sau broaștei, sau ce era, în speranța că va țopăi ceva mai mult data viitoare. Picioarele se blocau, mă enervam, dădeam cu jucăria de pământ, jucam fotbal cu ea... Când nu mai era bună chiar de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
subțire și feminină, cu un zâmbet vag Întipărit tot timpul pe chip. Josh și Charlie desfăcură papirusul lung, În tuș, intitulat „Munte prin nori“, nerăbdători să adauge Încă o podoabă camerei lor de zi, deja superbă. Papirusul gri, sprijinit pe piciorușe de bambus, se Întinse În toată camera, făcând-o să pară mică și Înghesuită. — Avem cea mai mare colecție de pe Coasta de Vest, spuse Valerie admirând papirusul, iar cu ajutorul lui Charlie devine mai mare cu fiecare an care trece. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a avut nici o șansă de izbândă. Oricâte aripi a retezat cu lama (pur experiment științific care demonstrează, dacă mai era nevoie, uriașa adaptabilitate a acestor ființe care, la o adică, nu au nimic împotrivă să se transforme în gândaci), oricâte piciorușe a smuls (cu infinită precauție, astfel încât zborul să le devină mai dificil, și nu doar imposibil), oricâți pterodactili musculoși au fost constrânși să trăiască cu un ac de gămălie înfipt în abdomen ca să ajungă mai apoi hrana păianjenilor pitulați după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
frișcă nu se câștigă ușor. Dar după ce-ai fost în cimitir cu Cerasela și cu sora ei, după ce te-ai jucat de-a mama, tata și copilul și după ce-a trebuit să le fixezi câte-un băț între piciorușe, de milă, poți paria liniștit cu Ionuț Costov, când el zice că fetele au puță fiindcă altfel n-ar reuși să facă pipi. Ne-am certat pe drumul dintre D 13 și cofetăria din C 7, pariul l-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
felul ăsta am reușit să supraviețuiesc, chiar dacă la mustață. Nu mai trebuie să mă aplec peste marginea prăpastiei reprezentate de nașterea mea pentru a da de mama. Acum pot să stau culcat pe spate pe stratul plăcut de confetti, cu piciorușe rozalii și drăgălașe Încolăcite În aer deasupra mea, și să mă uit la trupul ei rotofei. Și fac asta foarte des. Și totuși, imaginea pe care am păstrat-o despre mama În aceste momente, În afară de gabaritul ei enorm, e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și le înfigeam în corpul vermicular un bold, așa cum văzusem că se face. înfigeam boldul într-un dop de plută și îi priveam cum ore în șir după aceea mai dădeau încă din aripi, se mai agățau cu cele șase piciorușe filiforme de pluta poroasă. Cu aceeași cruzime și plăcere te-aș țintui în paginile astea, Lulu, te-aș privi cum te scălâmbăi, cum îți dai ochii peste cap, cum îți fojgăi elitrele de abjecție și de paiete și de plastilină
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
s-ar fi cuvenit începută Cartea și neîndrăznind să trasez pe pagina întunecată nici una... Bineînțeles că atunci nu i-am dat nici o atenție lui Lulu, care avea să fie totuși o axă a vieții mele, așa cum viermele cu antene și piciorușe este axa fluturelui. Și care (acum îmi trece prin cap ideea asta bizară, când vizualizez fața lui având ceva demonic, dar și ceva inofensiv, un demon rizibil, un Abbaddon măscărici) s-ar putea să fie de fapt o amintire-paravan pentru
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu dexteritate, dribla și pasa, arunca la coș, totul cu o trăire pe care eu n-aș fi fost în stare s-o am pentru nimic pe lume. Fugea ca un posedat dintr-o parte în alta a panoului, cu piciorușele lui curbe, răcnea: "Hai, mă! acum! mi-ai pasat!", prindea mingea, pivota, cu apa curgând pe el ca de pe un câine ieșit din râu, aruncând în sfârșit la coș și punctând. Nu avea nici un complex față de lunganii printre care mișuna
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
închipui ca pe o turmă nesfârșită de tauri. 6. După moarte mergi pe un drum toarte lung, care urcă mereu. Mergi, mergi și încetul cu încetul trăsăturile ți se schimbă. Nasul și urechile ți se retrag în carnea feței ca piciorușele unei scoici. Degetele ți se retrag în carnea palmii, iar mâinile ți se resorb în umeri. La fel, picioarele ți se retrag în șolduri și nu mai mergi, ci plutești de-a lungul unor pereți de cărămidă roșie, pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să pun eu singură în tigaie bucățile ciudate, triunghiuri și gâtuituri, care rămâneau între cercurile perfecte. Ieșeau din ele forme pufoase semănând a câini, cerbi, balauri, pe care le tăvăleam prin zahăr vanilat. Le mâncam apoi capul sau câte un picioruș, alintîndu-mă. Tanti Aura îmi povestea între timp cum mă aducea mama pe aici când eram foarte mică, "o gîgîlice" de un an și jumătate sau doi. Îmi puneau un așternut în albia de lemn și mă legănau până adormeam. Când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
își găsise loc un cocoș de munte falnic, cu pene verzi-albastre strălucitoare, mărgele roșii în jurul ochilor și ciocul îndreptat spre înalt, trâmbițând BUCURA! Printre "reclame" apărea și Pic cel mic, la sticlele de sucuri pentru copii. Stătea fericit în două piciorușe, sprijinea de burtică o sticlă și, cu lăbuțele de sus, un pai cufundat în sucul "eco"! Ana, copila mea dragă, ce-ai făcut tu e minunat. Tu nu ai talent, ai har de la Domnul! Nu sunt fata ta? La scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de-l ținea ascuns acolo, la Otopeni, la vie. Frumoasă femeie fusese Margo și-ncă se mai ținea bine, mărunțică, nu așa naltă ca sor-sa, da femeie bine și elegantă, și la pantof purta treiștrei. Uite-așa avea niște piciorușe... Și l-a ținut p-ăla ascuns, ea știe cât, poate ani de zile. Sta el ascuns toată ziua, nu-l scotea decât când pleca Riri la școală ; c-avusese Margo și copil cu bărba-su. Și pe ăla nu-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o suportă greu - cea de acum -, când, cu mâinile la spate, examinează un porțelan de pe șemineu : o păstoriță visătoare, cu mâna la tâmpla căpșorului blond, îngrijit frizat, îmbrăcată într-o rochie adânc decoltată, cu obligatoriul câine și obligatoria stâncă la piciorușele ei încălțate în pantofiorii Louis-Quinze, și un păstoraș care, cu un grațios pas, înaintează spre ea, ducând un coșuleț de flori în mână. Un foșnet strident - Profesorul face ghem hârtia pe care o citea și pe urmă continuă să strângă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pantalonași, dacă începe războiul, ar putea chiar să se travestească în roșior sau în vânător de munte, să se înroleze, și nimeni pe lume să nu știe nimic. Nimeni să nu știe, decât după ce își-va-fi-dat-viața-pentru-rege-și-pentru țară, așa, o forfecare a piciorușelor în aer, ca la picantul cancan, seara, în dormitorul lor, până să apară mademoiselle Bastien, cine este cea mai mare maestră de dans ? Cine flutură cearșaful gonflat ? Margot ! aclamă cu toatele. Ce importanță are că ai să fii consemnată șapte duminici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
una. — Aidi, donșoară, lăsați în pace măsuța, c asta nu-i jucărie... Madam Ana prinde degețelele fetiței și reușește să o ducă spre ușă, câțiva pași ; dar tocmai când se întinde, greoaie, să pună mâna pe clanță, Yvonne, nesigură pe piciorușele ei strâmbe, dar cu o viclenie agilă, dispare deodată pe după mobile, spre marele amuzament al domnului Ialomițeanu. — Yvonne ! Știi unde trebuia să fii la ora aceasta ! Lumea străină o tulbură și o obosește și, cu cât e mai obosită, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]