750 matches
-
o erupție. Doctorița a clătinat din cap. — Da. Arăta rău, nu? Ce mai face acum? Merge? Hugo a dat din cap, surâzând la acest gând. Nu se sătura niciodată să-l vadă pe Theo învârtindu-se de colo colo pe piciorușele lui grase. Dar ce vă aduce din nou aici? a întrebat doctorița. —Un curs. Zâmbetul lui Hugo s-a lărgit. —Un curs prenatal. Așteptați încă un copil? Felicitări. —Mulțumesc. —Ei, atunci vă las. Drumul îl știți. Mult noroc! Dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Haideți să-l scoatem de acolo! De acord? Acum se aud aplauze. Copiii țipă, aplaudând inițiativa Magicianului persuasive, adulții tropăie, doi clovni își trag șuturi, iar o dansatoare îmbrăcată sumar împarte sărutări lungi, virtuale, tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi, piciorușele animalului se agită, ochii sunt holbați, înjectați. Unul dintre clovni instalează o poartă de fotbal, iar Magicianul așează Iepurele pe punctul de la 11 metri. Șut! Gooooool! Iepurele se chircește într-un colț al plasei, apoi simte cum circul începe să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
puse odi- nioară În cutii lipite cu scoci de Janet, readuse ulterior la Îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărĂbuș care dădea din piciorușe și căruia Îi puneam acum capace de Coca-Cola În spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de crudă cu Dodo, cu care mă certam și mă Împăcam după bunul meu plac. Peste
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ceva și totul se transformă În cuptorul alchimic al privirii. Așa s-a Întâmplat, de pildă, cu Janet, care din moș nesuferit și plin de ticuri a deve- nit ceea ce fusese de fapt Întotdeauna - Janet. Închipuiți-vă un grăsun cu piciorușe subțiri, urechi groase cât niște cârnăciori oltenești, ochișori vicleni, Încadrați de ditamai rama neagră de ochelari, așezați deasupra unui nas proeminent, coroiat, vânăt. Șaman 49 Îmbrăcat În pijamaua sa cârpită din loc În loc (era cea mai confortabilă, din bumbac 100
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Învăța să merg cu motocicleta printre stele. Eu aveam deja picioarele și inima puse În ghips după trei ani de București. iar el se bucura că a găsit o vrăbiuță căzută din cuib, căreia putea să-i pună atele la piciorușe. Deși mă născusem cu opt ani mai târziu decât el, În realitate eram cu mult, mult mai bătrână. iar el știa asta. Dar sunt lucruri pe care el, cu mintea lui canadiană, nu le putea Înțelege. El nu a lins
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spiritualitate, puse odinioară în cutii lipite cu scoci de Janet, readuse ulterior la îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărăbuș care dădea din piciorușe și căruia îi puneam acum capace de Coca-Cola în spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de crudă cu Dodo, cu care mă certam și mă împăcam după bunul meu plac. Peste
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dorești ceva și totul se transformă în cuptorul alchimic al privirii. Așa s-a întâmplat, de pildă, cu Janet, care din moș nesuferit și plin de ticuri a devenit ceea ce fusese de fapt întotdeauna - Janet. Închipuiți-vă un grăsun cu piciorușe subțiri, urechi groase cât niște cârnăciori oltenești, ochișori vicleni, încadrați de ditamai rama neagră de ochelari, așezați deasupra unui nas proeminent, coroiat, vânăt. Îmbrăcat în pijamaua sa cârpită din loc în loc (era cea mai confortabilă, din bumbac 100%, flaușat, nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
învăța să merg cu motocicleta printre stele. Eu aveam deja picioarele și inima puse în ghips după trei ani de București. Iar el se bucura că a găsit o vrăbiuță căzută din cuib, căreia putea să-i pună atele la piciorușe. Deși mă născusem cu opt ani mai târziu decât el, în realitate eram cu mult, mult mai bătrână. Iar el știa asta. Dar sunt lucruri pe care el, cu mintea lui canadiană, nu le putea înțelege. El nu a lins
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se Marian Malciu îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe rând, ca într-un ritual pe care-l respecta cu sfințenie în fiecare dimineață. Ieși din încăpere la fel de grijulie, să nu trezească cele mai dragi ființe din viața ei. Se îndreptă spre baie, dar după doi pași schimbă direcția
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
alături de pubelele goale. epuizat cum era, cu privirile încețoșate, nu făcu niciun gest de protest cînd niște insecte negre cu antene lungi începură să i se așeze pe față, pe mîini, pe umeri. Zeci, sute de mici bestii scîrboase, din piciorușele cărora se scurgeau niște stropi minusculi, un fel de gelatină neagră. De unde veneau bestiile ? De pe aco perișurile orașului, unde stătuseră la pîndă ? sau din zonele periferice, sau de mai departe... Conflictul interminabil dintre Pakistan și India în jurul Cașmirului, dezechilibrul demografic
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
chibiți, mironosițe, cuconet literar, securiști cu frunți și frizuri minuscule continuă să-și vadă netulburați de îndeletnicirile lor. Ascultând. Citind. Săgetîndu-și ocheadele. Copiindu-și crâmpeie de vers pentru viitoarele notițe informative. Scobindu-și mucoasele nazale. Agitând brațe mai subțiri decât piciorușele de bondar. Doi dintre ei, mai slabi de rinichi, ridicându- se pentru a căuta toaleta, părăsesc fotoliile și se trezesc blocați 40 DANIEL BĂNULESCU de obstacolul zidurilor transparente. Îi văd cum își presează nasurile de suprafața lor răcoroasă, aruncîndu-și în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
indiferenții. Din care trebuie să aduni un castron, doar să te lase vreo ucenică să miroși dopul de la o sticloanță... Mi-e și indiferent să-ți povestesc despre ei. O sută de mii de indiferenți fac de-abia cât un picioruș de la ăia cu nestemată. Cărăbușii cu nestemată sânt tot ce-a fătat natura mai doxat, ca să poți să-ți produci băutură pe ei. Balii, aproape cât degetul mare, țipluiți (adică parcă vârâți întregi într-o țiplă), au pe burtă o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aia, ele îmi cardesc frecția... - Încă nu. Că întîi îți înnumără încărcăturile. Ți le gâdilă. Ți le măsoară... Le ridică în lumină să privească dacă nu cumva le-ai adus cu părul în ochi... Adică dacă nu le-ai montat piciorușe, antene, cleștișori de la alte mortăciuni. Iar când constată că le stă elegant cu zoologia... ție-ți răstoarnă salariul într-o sticloanță pentru acasă (nici nu te cunosc, cum să se apuce, bă, să se drojdească cu tine?!), iar pe coropișnițele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din cele două jumătăți ale geamantanului Gabi cel Norocos, desfăcut și sprijinit pe genunchi. În curte, după ce se dezlegaseră de accesoriile taximetrului, terorizaseră câinii și suciseră gâtul unei duzini de cotcodăcitoare, Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul și Dulcele Doru, înălțîndu-se pe piciorușele lor parantezate, căzuseră în admirația celor ce se petreceau îndărătul geamlâcurilor făbricuței de conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii unei fierturi de tartaca, ucenicele se despuiaseră, chicotind. Își frecau, unele altora, lăcrițele pântecelor, c-un unguent obținut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fermecătoare, vecinilor ei. Moși, babe, slăbănogi, năpăstuiți, legați, cangrenați de neputințe. 131 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI îndeaproape și cu viteză mică, lăsând în urmă, cu cele patru cauciucuri, arcuri constante de apă, semănând, de la oarecare distanță, cu patru piciorușe de păianjen. Băiatul urmărit, Celestin, era profund supărat pe câte șuturi în fund primise de la mama ei de viață. Deși primăvară, frunzele se-ngălbeneau și picau. Valurile se destrămau. Chinurile și năpasta își cunoșteau și ele sfârșitul. În basmele amerindienilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
standardizate, la materialitatea și dimensiunile normale. Săltîndu-se cu măiestrie într-un braț, peste buza copăii de faianță, Ho diábolos, părăsind pe taximetrul, se repezi glonț în cămăruța lui, acolo unde, după ce îl convocă șuierând pe Dulcele Doru, îi imobiliză întîi piciorușele agile, de crocodil. Îi descusu acestuia gulerul de marchiz. Îi slăbi din strânsoare nervurile gâtului și, scotocindu-i prin măruntaie, îi extrase, dintre zăcămintele fișelor statistice, un dosărel, concis și nutritiv, ca de serviciu secret, al numitului Victor Rugnis, domiciliat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
erau împrăștiați peste tot. Încercaseră de mai multe ori. 233 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pinky și le zări pe ale lui. Nu erau toate. "The Piper at the Gates of Dawn", sigilat, strălucea însă impecabil, fără amprente de picioruș de văduvioară pe folia sa. "The Dark Side of the Moon" ponosit, și încă vreo trei din comandoul acela excepțional de albume, ce-și vârâseră cu încăpățînare piciorul între ușa și pragul aproape fiecărei case britanice sau de pe continent. Era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
negri ca cerneala, lumânarea de ceară într-un cărbune plutitor în aer, cărțile în beșici mari de steclă, la gură legate cu pergament, în mijlocul cărora tremurau într-un fluid luminos și vioriu draci mici spânzurați de coarne, care zupăiau din piciorușe. Ruben însuși se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și se uscă ca un ciotur de copac și, scărpinîndu-se în capul lățos și cornut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
razele roșii ale jăraticului din cămin, intra îmbrăcată ca băiet, ca în noaptea aceea când se văzură pentru întîia oară în apropiere. Membrele ei zvelte în bluza de catifea neagră, aceeași pălărie cu margini largi pe părul ei blond și piciorușele cele mai mici din lume în botine bărbătești. Și ea s-- apropia de el. Mînuțele-i albe și transparente ca ceara contrastau cu mînicele moi și negre și astfel se primblau de braț prin semiîntunericul călduros al salei; din când în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de palidă și dureroasă... și, de departe, orașul, cu conturele lui fantastice, cu case și turnuri, cu ferestele-i mute ce ascundeau mistere, și peste toate un lințoliu transparent de lumină albă... Numai un brotăcel trezit în iarbă sărea cu piciorușele distinse... "Tla, tla", țipa el în lună și trezi un țânțar ce adormisă * pe pielița lui cu: Bzzz! Tla! Acest duo solitar nu era întrerupt de nimic... numai în urechea mortului suna un greier parecă... El auzea parecă acel greier
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
astă-noapte, numai* mult mai frumoasă... Și avea niște ochi... și avea o gură cu gropițe la unghiurile ei și avea niște păr atât de blond ș-atît de moale și niște mâni atât de albe și tot cu gropițe și niște piciorușe mici... Ah! n-oi uita-o niciodată! Ea s-apropie de mine, se uită mirată: - A cui ești tu, măi băiete?... - A mamei, zisei, nici nu știu cum îl chema pe tata... - Dacă ești a mamei, vin la tata, zise ea, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
constituie izvorul regenerărei omenești, apoi urmau trîmbii rotunzi a picioarelor, tari și copți, numai buni de-a zugruma șelele unui amant între ele, apoi genunchii, ce făceau gropițe când ea* stătea, apoi fluierele cu pulpe tăiete-n lapte, până la gleznuțele și piciorușele de argint... Ea surâdea... buzele jîmbate de acest surâs sensual și voluptos lăsau să se vadă dantura întredeschisă ca la o leoaică însetată, obrajii suflați abia cu rumăn făceau gropițe abia desemnate, dispărînde de langoare, ochii sticleau sub genele pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
umane care determină producerea celor trei pigmenți ai perceperii culorilor (Nathans, 1989). Gena pigmentului albastru se află în cromozomul 7, genele verdelui și roșului sunt la capătul cromozomului sexual X (23), și nu pe cromozomul Y, căruia îi lipsește un „picioruș”. În timpul duplicării cromozomilor ca urmare a diviziunii celulare, un cromozom își poate pierde gena verde sau chiar și pe cea roșie. Această deficiență se numește daltonism (de la numele chimistului englez John Dalton, care s-a confruntat el însuși cu acest
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
cățără pe zid, să stea de vorbă cu soarele. În diminețile pâcloase, valea părea un abis între el și răsărit, de data asta însă lumina se despăturea ca un covor până la poalele castelului, urcând apoi pe ziduri, cu mii de piciorușe. Era atât de groasă, încât Petrache o simțea cum se lipește de el, ridicându-se spre piept, până la frunte. Întoarse palmele spre soare, pentru a primi cât mai multă lumină. În spate simți aceeași respirație, parcă a pietrei, a copacilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
indică cu degetul, tremurând, pe scaun. Aici ? mută degetul puțin mai încolo. Arată-mi- l, te rog... Știi că nu pot să ți-l arăt... spuse Coltuc. Pe Costică, îmbujorat după o sticlă de bere, îl podidi plânsul. — Piciorul meu, hohoti, piciorușul meu drag... Hai, spune-mi... Cum e îmbrăcat ? Cum e încălțat ? Îmi șade bine cu el ? — E... altfel, răspunse Coltuc, temându-se să nu-l dezamăgească. Uneori e mai mic și mai subțire, cum era când l-ai pierdut. Alteori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]