762 matches
-
politețea de a-și avertiza cititorul că, dată fiind aversiunea pe care o nutrește față de genul autobiografic, pe care îl consideră mascarada vanitoasă a celor care, sub cuvînt că-și descriu viață, nu fac decît să-și ridice singuri un piedestal al orgoliilor vane, dată fiind așadar repulsia față de autoidolatrie, lucrarea de față nu e o autobiografie. Nimic, așadar, din puful de fleacuri prețioase pe care orice autor de memorii le așterne la picioarele amorului propriu. Cum nu avem nici un motiv
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
I a fost inaugurată în seara de Sfântul Nicolae, în prezența Altețelor Lor Regale Principesei Margareta și Prințului Radu, de către primarul Capitalei, Sorin Oprescu. Lucrarea a fost realizată de sculptorul Florin Codre, are o înălțime totală de 13 metri, doar piedestalul măsurând 6 metri înălțime. Realizată din bronz, a costat peste două milioane de euro, achitați în 2008. Statuia este amplasată în Piața Palatului, între clădirea Bibliotecii Centrale Universitare și Palatul Regal. Statuia este o copie după lucrarea originală, topită de comuniști
Principele Radu, la inaugurarea statuii regelui: Carol I a încurajat puterea "soft" () [Corola-journal/Journalistic/27542_a_28867]
-
i-am spus în emisiunea de radio. Tudor Vianu afirmă în Estetica lui, din anii 1930, că orice obiect de artă are nevoie să fie separat de lumea reală printr-un spațiu asigurator. Tablourile pictorilor au o ramă, sculpturile, un piedestal. Spectacolul de teatru se desfășoară pe o scenă și nu începe înainte de ridicarea cortinei. Nici concertul înainte de un scurt moment de tăcere. Și așa mai departe. Drumul faimos din Ion reprezintă o astfel de ruptură între realitate și ficțiune. E
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
statuie a fostului revoluționar Vladimir Lenin din orașul Vatutino (centrul Ucrainei) a fost dărâmată duminică noapte, dar după câteva ore a fost reamplasată în același loc, potrivit agenției de știri Unian. "Un grup de persoane neidentificate a detașat monumentul de piedestalul său și apoi l-a dărâmat. Dar statuia, făcută din ghips și cărămidă, a fost îndeajuns de puternică să reziste căderii. Doar spatele lui Lenin și obrajii săi au fost ușor deteriorați", scrie agenția, citată de Ria Novosti. Angajații municipalității
Statuie dărâmată a lui Lenin din Ucraina, restaurată ore mai târziu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54974_a_56299]
-
de la capăt am și cântat cu vocea mea groasă am și plâns puțin m-am îmbrăcat în flori și în negru m-am parfumat cu givenchy am mirosit a cadavru proaspăt am fost un carusel sclipicios ca un licurici pe piedestal apoi într-o zi am zărit o lumină-ntre coapse și printre degete răsfirându-se m-am dus după lumina aceea dincolo de ferestrele casei mele dincolo de oraș de patrie de onoare dincolo de numele meu și de cine sunt eu și
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
a lor -, dispunem acum de roni și năzuim să ducem la capăt acea modernizare, de care-și râdeau Eminescu și Caragiale, spre enigmaticul euro.” Barbu Cioculescu cade în exces de înduioșare culturală, numai așa explicîndu-se hiperbola prin care pe același piedestal sînt chemați să stea Shakespeare și Caragiale. Oricît ne-am regăsi noi în personajele lui și oricît de reprezentativ ar fi pentru etosul de aici, comparația e eliptică de simț critic. E deajuns să ne întrebăm ce sugerează Caragiale publicului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
avizi de embleme ca și sistemul monarhic pe care își propuseseră să-l răstoarne: regilor și miniștrilor le-au succedat, astfel, secretarii generali ai Partidului, torționarii și personalitățile cocoțate pe socluri întotdeauna impunătoare. Poporul i-a dat jos de pe aceste piedestaluri și asta s-a întâmplat pretutindeni, fără excepție! La Tbilisi, oamenii au dansat o noapte întreagă pe rămășițele statuii lui Ordjonikidze, cel ce "vânduse" Georgia Sovietelor. Iată însă că - semnificativă răsturnare de situație! -, în locul unde odinioară, din vârful unei coloane
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
din cronicile ulterioare premierei din care voi reproduce un fragment: “Donna Elvira, este redată ca înfometată de mângâieri: aria Mi tradi quell’alma ingrata este interpretată în timp ce regia îi materializează ideile subconștiente în mâinile figuranților care îi șlefuiesc trupul statuar. Piedestalul pe care regizorul o așează pe Donna Elvira (la figurat și la propriu) i se cuvine, dacă stăm să ne gândim că, din mille e tre „piese” spaniole de catalog, ea este unica femeie care se consideră soția lui, perseverează
Particularit??i ale teatrului liric by Raluca Pa?cal?u () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
n-am văzut oameni beți nici cât să-i numeri pe degetele de la o mână. Ceea ce rămâne după trecerea îngerilor este - sau poate fi - partea bucuriei și delectării omului. Castitatea Dacă puritanii, habotnicii n-ar fi ridicat castitatea pe un piedestal atât de înalt, am fi, probabil, mai caști. Uitați-vă la Marion și Raymond! S-au îndrăgostit la 14 ani, au "păcătuit" la 15, s-au căsătorit la 17. La 18 ani au avut primul copil. Au lucrat toată viața
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
a deviatorilor și oglindește...") fixează însă locul lui Marin Preda în momentul social-politic care a dus la primul cutremur al deceniului al șaselea: eliminarea Anei Pauker și a lui Vasile Luca, așezarea lui Gheorghiu-Dej și a aliaților săi pe un piedestal sigur. Nici un scriitor nu se bucurase de un asemenea privilegiu; nici unul nu fusese aliat de nădejde al tovarășului Gheorghiu în asemenea momente grele. Desigur, i se închinaseră poeme, omagii, dar o operă care să ilustreze, la momentul oportun, mârșăvia deviaționistă
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
curent, pentru că din punct de vedere al discursului, acesta a fost cel mai revoluționar și agresiv. Punk-ul a readus rock-ul acolo de unde el a pornit. Formațiile mari, ca Pink Floyd sau Led Zeppelin, au urcat genul rock pe niște piedestale foarte înalte. Chiar și la propriu, fiindcă scenele erau înălțate și publicul se uita la ei ca la niște zei. Punkiștii au venit să cânte pe stradă, în ganguri, hale și au demonstrat celorlați tineri că oricine poate să ia
Agenda2004-39-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282909_a_284238]
-
obrajii brăzdați (doar pe trecerea asta de pietoni mai pot ajunge în Kansas) jumătate de aureolă spectrul căderii ce ți-a scăpat din pumn pene în penele tale pentru prima dată mireasă - înainte chiar să mă-mpăunez iată și-un piedestal cu trapă înspre marele canal colector doar pentru mine blițuri maimuțăreli pe podul minciunilor iau șoaptele de la ureche gândurile de pe buze și le manevrez ca pe plastilină: figurine cuminți în buchet și mitul nu se prăbușește turiștii îmi îndeasă bănuți
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
Da, e cam târziu, Rex. M-am uitat la steaua polară. Nu mă aude. E bucuros că i se îngăduie intrarea în hol, în camera de bibliotecă, dă vioi din coadă, se plimbă agitat printre cele două fotolii, birou și piedestalul pe care e așezat bustul lui Cezar la vremea imperiului (așa scrie pe postamentul bustului: „imperator”). În camera proprietarului lumina e aprinsă. O lumină gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de „Contele de Monte Cristo”, pe
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
bustul lui Cezar, explic. Tu nu știi cine a fost Cezar; a trăit cu două mii și ceva de ani în urmă”. - „De ce-l ții aici?” păru să mă întrebe acum când se trezi ca din somn și depărtându-se de piedestal se așeză pe labele dinapoi și începu să ne privească, alternativ; avea din nou urechile ridicate; se petrecea în el o nedumerire. Îl întrerupsei brusc, bătând din palme - știutul nostru consemn. - „E timpul de culcare, Rex!” El se ridică deodată
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
Globescu, însă nu întârzia să tragă cu urechea pe lângă inamicii șefului, care, în astfel de situații, își dau drumul la gură și scapă informații prețioase. O voce într-un megafon anunța deja primul număr artistic al programului. În țarcul din apropierea piedestalului, pe care urma să urce cei îndrituiți să țină cuvântările, apărură primii actori, sub bagheta Alidei Durbacă. Într-un timp scurt, clarvăzătoarea reușise să dreseze șase patrupede, încât oricine ar fi putut jura că le împrumutase de la un circ profesionist
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
pildă, când se trezise îndrăgostită până peste urechi de Besfort. Partea cea mai frumoasă, fără îndoială, din orice relație. Dis-de-dimineață, față în față cu omul care te-a supus. Altfel spus, cu tiranul pe care singură l-ai înălțat pe piedestal. Perdelele camerei, părul tău pe pernă, dulceața sânilor, tot ceea ce intra pas cu pas sub stăpânirea lui, totul era diferit. Avea impresia că, orice ar face, nu-și va putea aminti ziua aceea. Mai exact, nu voia. Unei zile ratate
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
Rebengiuc nu întârzie absolut niciodată, la modul în care-și evaluează prestația profesională. Când atâția artiști, unii realmente importanți, se lasă orbiți de vanitate, polemizează inelegant cu criticii, dau lecții publicului, se comportă de parcă tocmai ar fi coborât de pe un piedestal intangibil, Victor Rebengiuc frapează prin curtoazie, modestie și luciditate (auto)critică. Iată câteva mostre, fără alte comentarii " - Ce înseamnă un actor mare? - Un actor care joacă ireproșabil un rol. Eu nu joc ireproșabil. Am realizări bune, dar rămân anumite porțiuni
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
de a face din filosofie o mathesis universalis (știință universală) pornește dintr-o iubire dezamăgită. Sunt oameni atît de fascinați de disciplina conceptelor, că nu suportă gîndul de a o ști imperfectă, și atunci vor să-i dea perfecțiunea unui piedestal științific, inventîndu-i o metodă aparte, un domeniu propriu și un set de legi care s-o distingă față de curentele înrudite. Și cum imboldul unei reforme drastice vine din insatisfacția resimțită față de precaritatea disciplinei, ține de destinul filosofiei ca cei care
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
La fel se întâmplă într-un poem fluvial, Întoarcerea fiului risipitor, poem în opt părți, cu secvențe extraordinare și deopotrivă cu compromisuri de gust de-a dreptul neașteptate. Fără acestea din urmă, Întoarcerea fiului risipitor ar fi stat pe același piedestal cu cele mai puternice piese, unele deja amintite, altele pentru care n-am mai avut loc (Poemul alcoolicilor, Bătaia, Mesajul sau Ci eu singur sub pământ). Greu de apreciat care e rezultanta acestor stări de spirit. (Gradul de coeziune al
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
cordială. Înainte de a fi scriitor - sau poate chiar fără să fie unul -, Victor Testiban se comportă ca un creator în toată puterea cuvântului. Are ,inspirațiile" și gesticulațiile artistului de elită, justificările pe care Opera (obligatoriu, cu majusculă) i le oferă, piedestalul familial și social pe care, compunând-o, se așează. Abia în acest punct descoperim o surprinzătoare tangentă a romanului la contextul în care a apărut. În 1980, anul ediției princeps, scriitorul generic era un personaj important în sistem, o figură
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
și uns cu toate alifiile, care a cunoscut toatenă: fără acea atenție înfiorată de care nu se molipsesc decît firile credincioase, gustul vieții nu poate fi simțit. figurile exilului românesc și care, dacă ar povesti tot ce știe, ar răsturna piedestale și ar pune altele în loc. Așa se face că, la 85 de ani, Stroescu e o buhă tînără a cărei vigoare de spirit se simte cu precădere în priviri, în prezența de spirit și în curiozitate. Și, peste toate, o
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
Ea face onoare comitetului de inițiativă și va fi un imbold pentru alte lucrări, la fel, întrucât Fălciul a avut cinstea să fie leagănul lui Anastasie Panu, M. Cogălniceanu, Veniamin Costachi și Alex. Ion Cuza Vodă. Pe fața principală a piedestalului se află gravat următorul text: „Marelui cetățean General Gheorghe Teleman. Acest monument s'a ridicat în anul 1914 în orașul Huși prin subscripție publică, din inițiativa prietinilor politici din județul Fălciu. General de divizie Gheorghe Teleman, născut la 1838, luna
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93207]
-
cu sudalme celor care le dau pomană. La Moscova am văzut un astfel de sfînt fără picioare, tîrșindu-se pe pavele, purtînd o glugă în care credincioșii puneau cu evlavie hîrtii de zece ruble, chinuidu-se să aprindă o lumînare pe un piedestal mult prea înalt. Încercarea mea stupidă, neinspirată de a-l ajuta a dezlănțuit o sumedenie de blesteme aruncate cu gura schimonosită, însalivată a profeților pustiei, apoi cu gesturi schilave de pasăre șontorogită a continuat să aprindă lumînările una cîte una
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
Sorin Lavric În genere avem o părere proastă despre cronicarii literari. Mai întîi, fiindcă ni-i închipuim ca pe niște naturi ambițioase, mînate de visări ilustre, al căror scop e să-și ridice piedestal folosindu-se de cărțile altora. Cum s-ar spune, își clădesc casa cu cărămizi străine, fără să le pese că fundația pe care stau nu le aparține. La mijloc e un soi aparte de parazitare intelectuală, în care corpul gazdei
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
bătea la intrare și când m-am făcut comod (mi-am dat seama că eram realmente obosit, mi-era aproape greață de oboseală) am văzut îngerul. Era o statuie de baccara sau de faianță sau de porțelan opac, pe un piedestal din același material, sau de ipsos. Era un înger robust, cu o aureolă în spatele capului. Într-o mână avea o carte deschisă și piciorul stâng pe un covor de pietre iar piciorul drept pe soclu, care probabil că reprezenta pământul
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]