2,096 matches
-
a dez-identificării: „Pluteam în vis, pluteam în nori / Din carnea mea plecau popoare / Și un sânge negru sclipitor / Strălumina adânca mare...”. E o ambiguitate aici, deliberat creată și tot astfel întreținută. Drumul miriapodului - și al viziunii poetului - este fie al pieirii definitive, fie al dispersării modern-mioritice și al realcătuirii ființei în jurul osaturii universale. O întrebare și răspunsuri opționale implicite, din care își nutresc tensiunea discretă cele mai bune piese ale celor patru volume de versuri. Cu Adio Kap Blanck (1997), A
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
pe Archirie. La puțin timp, faraonul Egiptului îi cere împăratului să-i dezlege câteva enigme sau să-i plătească tribut. Ieșit din ascunzătoare, Archirie rezolvă enigmele (o cetate în aer, o frânghie de nisip etc.), iar nerecunoscătorul Anadan își găsește pieirea. Nota caracteristică este dată de maximele și proverbele care ilustrează fiecare situație, alături de ghicitorile faraonului și de fabulele pe care i le spune Archirie lui Anadan. Ca în cazul oricărei cărți populare, structura este comună pe întreaga arie de răspândire
ARCHIRIE SI ANADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
Îndrăzneala sa era fără greș. Putea lovi fără teamă de consecințe. S-a spus totuși că, În cele din urmă, arma aceasta cu tăiș perfid a sfârșit prin a-l lovi chiar pe el; că a atras spre propria-i pieire vanitatea unui dandy ca el, dar un dandy regal, Majestatea Sa George al IV-lea. Dar Împărăția lui Brummell era atât de puternică, Încât, dacă ar fi vrut, ar fi recâștigat totul. VI Întreaga sa viață a fost o Înrâurire
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai mult decât cultul individului, romantismul inaugurează cultul personajului. Atunci el este logic. Nemaisperând În principiu sau În unitatea divină, Înverșunată Împotriva unui destin vrăjmaș și Încăpățânată În a menține tot ce se mai poate menține dintr-o lume sortită pieirii, revolta romantică vrea să găsească o soluție În atitudine. Atitudinea Îl adună Într-o unitate estetică pe omul lăsat pradă hazardului și distrus de violențele divine. Ființa care trebuie să moară strălucește, cel puțin, Înainte de a dispărea, și această splendoare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pedeapsă, aflată În corespondență - prin forma ori prin consecințele sale - cu domeniul funcțional, afectat de greșeala eroului. După a treia pedeapsă, vinovatul se găsește Într-o stare de pierdere totală a puterilor (dacă este zeu) sau se vede condamnat la pieire (dacă este ființă umană). Numeroasele studii care s-au referit la noile mitologii ale contemporaneității (R. Barthes, 1997; C. Berlioz, 1983; M. Pouchelle, 1983; M. Real, 1989; B. Riffenburgh, 1993; C. Rivière, A. Piette, 1988; G. Segré, 1997 etc.) arată
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oraș adevărat era în Dacia, cu adânci rădăcini aici, răspunzând unor nevoi militare și comerciale, Apulum, care descindea dintr-un Ampulum sau Ampelum dacic, "răsbotezat" de romani și apoi tradus de slavi în Bălgrad. În Dacia asistăm la o lentă pieire a orașelor, iar sensul de "loc fortificat" al cetății nu indică părăsirea Daciei, ci păstrarea și apărarea ei. Dacia, după 275, nu era singură, izolată, iar Pârvan o spune direct: "cu toate năvălirile barbare, viața civilizată în centrele vechi dobrogene
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin acțiunile Ordinului, Cumania neagră își înceta existența și, concomitent, dinspre răsărit, cumanii erau zdrobiți de mongoli la Kalka (1223), încât Imperiul stepelor intra în extincție. Rapida dezintegrare a împărăției lor înlesnea acțiunea Ordinului în Cumania apuseană: aflați în pragul pieirii, cumanii se supun inițiativei regilor unguri de creștinare a lor (1227). Subsumarea unei părți a cumanilor forțelor politico-militare și spirituale ale Ordinului, papalității și regatului ungar deschidea porțile Europei răsăritene lumii apusene. Dar, brusc, în 1225, regele Andrei II îi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ispititoare, depinde de fâlfâirea unei pagini: într-adevăr, dacă foaia aceea nu s-ar fi întors, eu nu le-aș fi salvat de la uitarea care ar fi devenit veșnică. Ce prostie cosmică e dispariția unei femei frumoase! Dispariție fără întoarcere. Pieire totală. Fără umbră. Fără reflex. Fără apel...” Soarele se stingea în adâncurile stepei. Dar văzduhul a păstrat îndelung luminozitatea cristalină a serilor răcoroase de vară. Dincolo de pădurice a răsunat strigătul Cucușkăi, mai sonor în aerul rece. Frunzișul copacilor era presărat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Oceanul! Vijelia... Astăzi o lume-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni ea, falnică, cumplit turbează Și mișcă lumea ei negru măreață, {EminescuOpVIII 39} Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând pieirea țării înmormîntează... Azi un diluviu, mîne-o murmuire, O armonie care capăt n-are, Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasă ce simțiri o să vă-nspire, Indiferentă... solitară... mare! Astfel sânt dacii: luptă... ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
capăt n-are, Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasă ce simțiri o să vă-nspire, Indiferentă... solitară... mare! Astfel sânt dacii: luptă... ș-apoi piere! I[AROMIR] Și noi vrem luptă, dară nu pieire. Și, dacă cerul soarta * o constelă * Asupr-unui popor, nu-l turburăm. D[ECEBAL] Știi tu ce sânt acei pe care-i aperi, Acei romani?... Ei sânt tiranii lumei... Da! Ca amici vă leagă-ntîi de ei Spre a vă bate-apoi cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în lume cum n-am fost eu de papă. [SCENA V] SAS Preaînălțate Doamne, venii să pun la cale Urmările dietei... [vrerea] Măriei Tale. [DRAGUL] O, ochii mei, sărmane ferești ale gândirii, Sânt prinși de flori de gheață, de pânzele pieirii; Zadarnic îmi silesc eu natura răzvrătită, Eu văd lumea întreagă așa, ca printr-o sită; O umbră îmi par însumi și lumea umbră-mi pare Și sânt străin într-însa ca visul ce năzare; Mai mult... chiar trupul propriu străin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a Doamnei; în dreapta, în semicerc, stau boierii. {EminescuOpVIII 127} SCENA I (IUGA VODĂ și MARIA pe tron. Boierii, între cari hatmanul MIHNEA SÎNGER. E sara. ) [IUGA] Și ochii mei, senine fereștile gîndirei, Sânt prinși în flori de gheată, în pânzele pieirei. Zadarnic îi silesc eu la slujbă - răzvrătită, Eu văd lumea întreagă acuma ca prin sită. O umbră îm par însumi și lumea umbră-mi pare Și sânt străin într-însa, un vis ce se năzare. Mai mult, boieri... chiar trupul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfâșia cu ghearele pe oricine care-ar vrea să-i răpească puiul din cuibul lui de stînci!... MAIO Mira! Ea... O, arhanghel frumos al cerului... tu ești aceea ce visezi asupra mărei... tu!... O, cine a știut! Și eu săpam pieirea ta... Tot bolnavă e, părinte ARB[ORE] Bolnavă... adică palidă ca peretele... visătoare... mai știu eu cîte-i lipsesc? Eu n-o pot înțelege... Eu, care n-am văzut decât ochii plini de groază și roșii a dușmanilor murinzi în războaie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ci în mulțimea inimelor și-n fericirea oamenilor peste cari el domnește. Cu cât mai multe suflete sânt ale lui cu-atîta mai mare este el - el, izvorul sufletelor, izvorul vieței. Ce-i folosește cerului că apărați, cercați a apăra de pieire oameni și legi ce se numesc, numai se numesc, creștine, cât faptele lor nu cunosc frăția, nu cunosc dreptatea și-l batjocoresc pre el. * [ȘTEFAN] E grea cimilitura, prea grea, jupân portare! O, țara toată știe și voi să nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apart)] Tu n-ai să mori de ani, căci tu ești mort. (s-aduce un ***) [UN GLAS] Din nimic, M[ăria] Ta PETRU Iartă-mă, căci tu ești om cinstit (s-aduce un atentator asupra vieții marelui logofăt) Asta e pieirea mea... [PETRU] Iartă-mă; căci ești om cinstit! (îi îmbrățișează) (vine călăul... ) [PETRU] Nu! Această necinste, pretine, nu ți-om face-o... Ridică acea coroană de pe perină și ia cu vârful sabiei perina, de-o aruncă în foc! A fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
soartă pot ca să aibă-n lume Decât să-i ducă-n turme sunetul unui nume? Ei nici nu-s pentru alta decât ca să trăiască, Să moară-ntru-mplinirea unei deșertăciuni. Ș-apoi nu vedeți voi Că ei admiră toate ce le-aduce pieire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol, și ești numit erou, Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O ginte ce se-nalță Pe spatele altora e mare - și cu cât Mai mult se ține-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să recunosc C-a ta făptură slabă-s. Nu mă lăsa să sper Că, liber, mare, mândru, prin condamnarea ta N-oi coborî în iaduri de demoni salutat Ca unul ce menitu-i de a le fi stăpân, Stăpân geniilor pieirii! Ce gând superb! O-nceată, Inima mea cea stoarsă de-o cugetare beată. Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărmate A lumii-mi dinăuntru. 2291 Și cerul, lan albastru sădit cu grâu de stele Arată lumii toate Și nouă-arată planul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu care-și mișcă sorii. În sâmburul de ghindă E un stejar. Cum dânsul din proprii rădăcine, Din planul vieții sale ascuns în colț obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce este menit de a fi mare Să-și înnăsprească trebui superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. Mai tare e-acea stâncă ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
caos întins fără de fine, Căzând negre și stinse, surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde, Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: Mărire ție, Satan - de trei ori, ai învins! Atuncea mă primește prin îngerii pieirei, Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei, Adânc, demonic - rece. Ți-o jur - astă știință Eu aș striga-o-n lume c-o cruntă ușurință... Atunci negrește, soare... atunci să tremuri, cer... Atuncea saluta-voi eternul adevăr... Și, liber, mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nici cred în moarte - Ai fi prea blând să ai tu în mînă-ți astă soarte. {EminescuOpVIII 278} Aș rîde-atunci viața, muncind-o cu dispreț, Aș omorî în mine o sută de vieți. Muncind în mine însumi al firei orice nerv, Pieirea cea eternă în pieptu-mi să o serv... Dar, vai, tu știi prea bine că n-am să mor pe veci, Că vis e a ta moarte, cu slabe mâni și reci. La sorți va pune iarăși pin lumile din cer
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
CICERO] Aici e Roma eternă, tu - trecător. AMANTĂ Freja, o sclavă din Germania, puritate și dulceață germanică. Mitologie și gândiri nordice. O lume nordică în capul unei blonde fete. El - pasiv* față de ea. Ea - iubire inspirată. * [CATILINA] Dacă dreptatea e pieirea lumii Atunci: fie dreptate - piară lumea! Moartea: Salută cu mândrie moartea și c-un fel de sălbatec // entuziasm Dacă mor ceilalți * el coboară[-n] mare, în infern. Un demon al ei. Disprețul pentru partenerii lui îl caracteriză. {EminescuOpVIII 304} 2
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frunte, Dormi acum! Brazilor le suntem visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte. Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi, pe când un șir de duhuri Pribegește prin văzduhuri... Ele plâng - Pin lumea moartă Al pieirei suflet poartă Și-i fac drum. Dormi, când șirul de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea care zace În adâncul somn de pace - Plângă ele. Dormi când ceata de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea liniștită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu tărie la credința ta; orcum ar merge sau ar veni întîmplările, să se supună dispunerilor tale, stând ca o stâncă tare i sigură. Și daca ei mi-ar lua toata averea lumească, daca din toate părțile mi-ar rânji pieirea, desprețul, batjocura, lasă-mi credința în tine, să meargă cu mine în mormînt! cu mine la tine, Dumnezeul meu cel bun... D[umne]zeul cel milostiv!!!....... (se scoală) Bietul Felice, cum s-o bucura el când i-oi spune cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Aș dori, frumoasă Las, ca să fii în locul meu. LAIS Eu, în locul tău, desigur că n-aș tremura de fel Ca să scutur a robiei lanțuri grele de oțel. Precum fuge osânditul de la locul de osândă, Hărțuit de-o plebe crudă, de pieirea lui flămândă, Și abia ajunge-n templu, adăpostul de scăpare, Aș fugi și eu de-a sorții prigonire-atît de mare Alergând în brațul morții ca altar mântuitor. CHALKIDIAS Ție-ți pare foarte lesne. A vorbi este ușor. LAIS Însă cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uriașul! Grozavul uriaș! " Atunci începură să ploaie asupră-i dubloane și el zise: "Aceasta e înțelepciunea vieții. Lui Critilo-i venea să-și iasă din fire. - Nu mai pot, îmi vine să strig! zise el. - Taci, spuse călăuzul, nu alerga spre pieirea ta. Așteaptă numai ca uriașul să-ntoarcă spatele și vei vedea cum o să meargă. Într-adevăr, abia piticul își săvârși rolul său de uriaș și se retrase în garderobul de lințolii și-ndată toți începură: - Bre! Ce nerozi am fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]