712 matches
-
boltă, stă un bătrân bizar; în fața lui se întinde o rogojină imensă pe care a așezat un cosor, două potcoave de cal, câteva perle colorate, un cuțit, o capcană pentru șoareci, cleștișori ruginiți, o lingură pentru trusa de scris, un pieptene știrb, o lopată și un vas emailat, acoperit cu o batistă murdară. Ore întregi, zile, luni, l-am studiat, de la lucarna mea, pe individul ăsta. E înțepenit într-o invariabilă atitudine. Un fular jegos în jurul gâtului; poartă o aba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
glume, Să vie zburătorul, eu m-oi uita la el Să aibă ochii mândri ș-un glas ca Floribel. Să-l despletesc, ce lung e așa, când îl desfac, Și peste tot mi-l împlu cu flori de liliac, Cu pieptene de aur și pe Prichici să-l țesel Să văd cum dinainte-mi se zvârcolește vesel... (ea se despletește ) Ciudat... de-o vreme-ncoace nimic nu mai îmi place, Mă supără tot lucrul și voi să-mi deie pace Cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
place la ceafă. E cald și... Mi s-a făcut greață brusc. —Vă rog să nu mai spuneți nimic. Am crezut că doar copiii au lindini. Aveam o vagă amintire despre asistenta care ne controla de lindini, trecându-ne un pieptene de metal prin păr când eram la școală. Farmacistul zâmbi compătimitor. —Cel mai frecvent apar la copii. Dar îi pot lua și adulții. Aveți copii? — Nu, am răspuns eu. Nu încă, cel puțin. Îmi plăcea să spun asta. Dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ambalaj și cu mult scris mărunt, ghicind că asta mă va mulțumi. Și mulțumită am fost. A subliniat faptul că trebuia să-mi tratez și soțul și să repet tratamentul peste o săptămână, așa că am cumpărat două flacoane plus un pieptene electric care electrocuta păduchii când îi atingea. Și mie mi-ar fi plăcut să le electrocutez pe micile vietăți. M-am întrebat într-o doară dacă se puteau cumpăra și miniștreanguri pentru a-i spânzura sau cariere de piatră microscopice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
are vreun șampon pentru chestia asta. Treptat, mi-am amintit că urma să treacă Ed să mă ia într-o oră ca să mă ducă într-o drumeție. Am făcut duș și mi-am petrecut jumătate de oră pieptănându-mă cu pieptenele electric pentru lindini. În mod ciudat, era liniștitor și crea un fel de dependență, iar părul meu nu fusese niciodată mai mătăsos și mai moale. Era prima sâmbătă din octombrie și prima dată când mi-a fost frig de la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
madipolon, ace englezești, mere, portocale, năut, floricele... sacîz... sifoane... ciucalată... smochine, acadele. Tunuri! Păpuși. Belciuge, fonografe, urcioare, bere, cruci... automobile... borangic, țîri, sardele, lămîi. Brînză, urdă, cașcaval. Slănină, roabe velințe. Lopeți căldări, ălbii, copăi... parfumuri, ciorapi, iminei, ghete, cizme, papuci. Piepteni, drîmburi, darace. Cobză, pomadă, clarinete. Numai 40 de bani ocaua de Drăgășani vechi, veritabil. Prafuri de pureci. Curele... Clopote... bomboane , rahat, gogoși... Pălării, testemele. Lume... lume... lume... Apoi închide gazeta și trage concluzia: EFIMIȚA: Vreme frumoasă, dever slab! LEONIDA (intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
școlii, trecându-și în orarul colorat numele materiilor, caligrafiindu-le cu caractere engleze vechi, sunt băiețelul care atașează răbdător rezerve de hârtie dictando și velină pe lângă cantitatea prinsă-n caietul mecanic, necesară unui trimestru școlar. Întotdeauna am la mine un pieptene și o batistă curată; niciodată nu-mi las șosetele trei-sferturi să-mi atârne peste pantofi, am atâta grijă; tema pentru acasă o termin cu săptămâni de zile înainte de termen - hai să privim adevărul în față, mămico, sunt cel mai isteț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tresărire lăuntrică se smulge din amintirile războiului. Își trece apăsat și puternic palmele peste față, ca și cum ar încerca cu acest gest să șteargă orice urmă a imaginilor terifiante. Respiră adânc și regulat de câteva ori apoi își croiește cu un pieptene de os o cărare dreaptă în părul lins, îmbibat cu apă. Trece în dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate. Un miros puternic de levănțică înțeapă în mod plăcut nările lui Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la fratele ei așa cum se uita cândva la propria umbră și simțea că lipsește ceva. ― Ei, unde te duci așa ferchezuit? ― Unde să mă duc? La Koza Han. Să vând gogoși de mătase. ― Ai fost ieri. ― E sezonul. Cu un pieptene de baga, Lefty Își făcu o cărare pe partea dreaptă și mai puse niște pomadă pe o șuviță rebelă, care refuza să stea Întinsă. Desdemona se apropie. Luă pomada și o mirosi. Nu era mirosul de pe hainele lui. ― Ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ușa de la camera mea, Îmi Îndreptam lampa de la birou unde trebuia și Începeam să număr firele. Într-o săptămână erau trei, În următoarea șase, două săptămâni mai târziu șaptesprezece. Fiind În al nouălea cer, Într-o zi mi-am trecut pieptenele printre ele. ― Era și timpul, mi-am spus și până și asta a sunat ciudat: vocea Începea să mi se schimbe. Nu s-a petrecut peste noapte. Nu-mi amintesc de nici o răgușeală. În schimb, vocea mea a Început o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajuns oamenii pe Lună? ― Îhî. Cam așa. M-a Întors cu fața spre oglindă. Și am văzut-o pentru ultima oară, reflectându-se acolo. Calliope. Încă nu dispăruse. Era ca un spirit captivcee privește În afară. Ed frizerul Își trecu pieptenele prin părul meu lung. Îl ridică de probă, făcând sunete de forfecare prin el. Lamele nu-mi atingeau părul. Forfecările erau doar un soi de frizură mentală, un fel de armare a puștii. Îmi dădură timp să am Îndoieli. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-și facă treaba. Dar În secunda următoare am auzit foarfecele zăngănind pe raft. Cu un bâzâit, se porni o mașină electrică. Se Învârtea În jurul capului meu ca un roi de albine. Ed frizerul mi-a ridicat părul din nou cu pieptenele și am auzit bâzâitul aparatului cufundându-se În părul meu. ― Începem, spuse el. Țineam În continuare ochii Închiși. Dar știam că nu mai exista cale de Întoarcere. Aparatul de tuns Îmi trecea ca o greblă pe scalp. Mă țineam tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în schimb are cei mai dezvoltați mușchi piloerectori, iar "cea mai eficientă armă" a sa e pielea de găină, cu care însoțește "imponderabila povară a duioșiei". Are un fișet în care ține sute de ochelari uitați de clienți, are un pieptene cu dinți de plastic la care cântă Adio dell passato, are pijamale "bleu și albastre" pe care nu le poartă niciodată și e din când în când percheziționat de patru agente ale poliției secrete, Cornelia, Cornelia, Cornelia și Cornelia. Scrie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
c-o lindină. Se pare că m-a păzit Dumnezeu sau o fi zis și El c-am pătimit destul sub instrumentul ăla de tortură cu dinți deși și ascuțiți care duhnea insuportabil a oțet și care se numea, aiurea!, pieptene, sau când zulufii care nu se lăsau descâlciți se prăbușeau apoi fără milă sub foarfecă pentru a-mi dezveli capul țuguiat, ori când gazul ăla puturos binevoia să-mi ardă pielea în căutarea dușmanilor și când o întreagă grupă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu oglinzi adăpostea atâtea și atâtea minunății: o bucătărie în care se dădeau pasiențe și jucam tabinet (nu știu de ce, dar câștigam întotdeauna), o baie cu vitralii și un pahar cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță, un pieptene și un tub de pastă de dinți Cristal cu gust de ananas din care degustam periodic, un dulap întunecos plin de bunătăți, dulceață și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă și murături, o cameră cu draperii verzi numai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru a fi infuzat cu propria lor viziune. No Country for Old Men e un film despre răul care, odată eliberat din sticluța lui, devine un duh malefic, demonic, pe care nu-l poți opri nici cu o mie de piepteni aruncați în urmă. În peisajul amplu și galben de la granița Statelor Unite cu Mexicul (filmat în format 1:2,35), un bărbat pe nume Llewelyn Moss, care vâna pașnic (mă rog, cât de pașnic e să vânezi animale, nu oameni), descoperă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Își puse peruca și o pieptănă îndelung în fața oglinzii. La fiecare alunecare a pieptenului roșu prin păr, buclele se desfăceau, părul se întindea, pentru ca șuvițele să se arcuiască la loc o secundă după aceea, într-o mișcare leneșă, grațioasă. Pentru că pieptenele trosnea la fiecare contact cu părul, îi veni ideea să stingă lumina, în întunericul aproape total care se lăsase, scântei verzi-albăstrui, neînchipuit de subțiri, acopereau părul cu o rețea efemeră, țâșnind prin odaie până la peste un metru depărtare. La această
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plutesc valuri de funigei pe care bolnavele și-i scutură furioase din păr. Eu îi las însă în buclele mele și abia spre seară, în lumina stacojie care se lățește pe pereții lucioși ai salonului, îi scot din păr cu pieptenele. Cred deci că poate fi pe la jumătatea lui septembrie. Cerul e de un albastru adânc și, în ciuda luminii galbene prelinse peste tot, e răcoare. Scriu pe noptiera albă, de tablă, în patul vecin stă Elisabeta, blondă și cam murdară. Și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alb erau îmbrăcați cei din templul Sikh din Hong Kong), păr lung și netăiat, o barbă lungă și foarte îngrijită. Cu toții se obligă să respecte regulile „Cei cinci K”: Kesh, adică părul ca pe un dar al lui Dumnezeu; Khanga, un pieptene din lemn ce se poartă permanent în păr, ca simbol al curățeniei; Karra, o brățară din oțel la încheietura mâini drepte, ce înseamnă vasalitate, legătură între persoane și simbol al înfrânării; Kachha, o pereche de pantaloni scurți, ce impun o
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
fost. Ionică voia altceva. Roata din vis îi aducea mereu aminte de bunicii lui. Așa s-a ridicat Hanul Răzeșilor. A făcut aici un adevărat muzeu etnografic: ștergare, icoane, linguri și străchini, fuse și furci de tors, vârtelnițe, raghile, suveici, piepteni de lână, fuse de letcă, chiuă cu chilug (piuă cu pilug), vatale, spete, iepe și război de țesut, covoare cu vechi motive românești. Să vină urmașii răzeșilor și să le vadă, chiar dacă mulți nu mai știu la ce foloseau. Fiindcă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
arate și alte dovezi de industrie. Avea albume în care copia cu o caligrafie armonioasă fel de fel de poezii cu inițiale figurate și colorate. Legătura și cartonarea albumelor erau opera lui. În loc să-și cumpere hârtie de muzică, inventase un pieptene cu cinci picioare de creion cu care linia hârtia velină simplă. Își făcuse o cutie pentru păstrat desenele din carton lipit cu îngrijire cu o hârtie cafenie și apoi ornamentat în peniță cu fluturări gotice. Manualul de limba latină îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era ținută bine cu mâna. Otilia și-o scoase în cele din urmă de pe cap și, trecând un braț pe sub brațul lui Pascalopol, rămase cu capul gol, aspirând cu nările desfăcute mirosul câmpului. Vântul îi arunca pletele, ținute într-un pieptene lat, peste urechi, masculinizîndu-i fața. Câmpia era așa de plată și de întinsă, încît nu i se zărea nici o margine. Fâșii enorme de pământ, care fusese lanuri de grâu, erau acum numai niște întinse miriști G. Călinescu isprăvite spre orizont
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
liberă în mișcări, și ceea ce cu altă fată trebuia câștigat după îndelungi tactici, cu ea se câștiga dintr-o dată. Asta dezorienta pe Felix. Otilia îl lua de braț, Otilia îl mângâia matern cu degetele-i subțiri, Otilia-i vâra mâna făcută pieptene prin părul mare, zicîndu-i: "Trebuie să-ți mai tai pletele, parcă ești Samson". Copleșit de aceste voluptăți, Felix nu era însă mulțumit, fiindcă nu era sigur că sunt un semn de dragoste. Odată voi să răspundă acestor familiarități, să iasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe un fotoliu și privi cu tristețe odaia, cum ai privi o colivie din care a zburat un canar. În sofa se mai zărea cuibul făcut de trupul Otiliei, și în aer plutea adierea ei. Pe masă, Felix găsi un pieptene arcuit, pe care Otilia și-l punea în creștetul capului ca să alunge pletele peste urechi. Îl luă în mâini și îl răsuci, simțind în nări parfumul părului Otiliei. Așadar, Otilia nu-i lăsase nimic. De acum încolo avea să stea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nimic. De acum încolo avea să stea singur, exilat pe acest vast coridor, într-o curte mereu adormită, întîlnindu-se o dată sau de două ori pe zi cu un bătrân morocănos. Otilia îl trădase. Felix luă iarăși lampa în mână, vîrî pieptenele în buzunar și se-ntoarse în odaia lui. Se dezbrăcă și se sui în pat, după ce suflă în lampă, rămânând numai la lumina focului. Deși era primăvară, zilele erau reci, și acuma se auzea vântul izbind în geamlâc și clătinând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]