1,059 matches
-
Suykens, ce s'a făcut? Fiul meu spune că v'a scris din C.L. rugându-vé să achitați ultimul ban, ne fiind posibil alt-fel de și e raportul D. Ministru Belgian în care D. Suykens declară 605 + 7 lei Mtele de Pietate, fie și cât pretinde căci vom angaja un avocat care să dăscurce lucrurile în urmă; deocamdată vé rog trimete-ți bijuteriile trebuind a le depune la Casa de economie, fiind ale minorei Lucia Zlătescu. Relativ la Léon Étienne am hotărârea definitivă
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
religioase, de la vibrarea discretă sau patetică a sentimentului, până la încordarea voinței de închinare ori de contemplare, ori de milă pentru destinul oamenilor, ajungând chiar la implicarea corpului însuși, prin atitudinea sau mișcarea pe care i-o dictează în actul de pietate sau de îngenunchere. Considerăm că lucrarea noastră este doar un modest început, susceptibil de a fi îndreptat și completat, dar și de continuat cu alte aspecte ale complexei activități de educație creștină, de redeșteptare spirituală care trebuie să-și redobândească
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
ia, / Soarele s-o înălța, / vine moartea și mă ia!" (Bucuroasa moarte). Credinciosul V. Voiculescu e ortodoxul în absolut; Arghezi, psalmistul, se sfâșie între adorație și îndoială; Cezar Ivănescu (în al său Rosarium) se autoculpabilizează: dă semne de umilitate, de pietate și pocăință, vizează lepădarea de sine, dar se simte împresurat de demoni; chinuit, așteaptă grația divină, tinde spre puritate și redempțiune, crede în mizericordie și în apostolul Pavel, însă conștiința izbăvirii întârzie. Accente înălțătoare sunt dedicate Mariei-Fecioara. Un ciclu, Către
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
două republici surori, Vandana de Nord și Vandana de Sud. Iar ultimele săpături au indicat că străvechea localitate, fără să țină seama de actualele reglementări, se întindea și sub gardul electrificat. Știrea, care a făcut repede înconjurul lumii în fond, pietatea ne obligă să-i cinstim pe cei mai vechi străbuni ai noștri, ai tuturor -, a iscat nenumărate discuții pe toate meridianele. Concluzia era una singură: o măsură administrativă nu poate opri continuarea unor cercetări de o asemenea importanță. Așa că, presate
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
vizează drepturile tuturor oamenilor. Filosofia nu înseamnă înțelepciune, ci dragoste-de-înțe lepciune, ceea ce înseamnă înțelepciune dorită, căutată, cerută, de ce nu? Cu alte cuvinte, filosofia nu deține monopolul înțelepciunii. Am vorbit despre Revelație. Poate s-ar cuveni cîteva cuvinte despre rugăciune, despre pietate, despre adorare. Dacă eu sufăr, suferă întreg universul. Dumnezeu însuși a venit și a suferit pentru noi, s-a jertfit pentru noi și a înviat. Învierea este sensul ultim al suferinței, al istoriei, al kenozei lui Dumnezeu, al întregii existențe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
profet suferea sau murea, iar fiecare martir se găsea astfel în posesia unor puteri profetice, și unul, și celălalt fiind ridicați la rangul de figuri angelice. Creștinismul a adoptat modelul evreiesc, idealul martiriului creștin exprimând aspirația către o imitatio Christi. Pietatea populară, care atribuia martirului caracteristicile figurilor divine, eroilor și îngerilor, a influențat cele două religii. La fel și tradiția greco-romană, care a dat tonul martirologiilor evreiască și creștină. Acestea nu încearcă numai să-l întărească pe credincios în credința lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
excelență. Aceste masacre sunt considerate drept cel mai mare dezastru care a lovit lumea așkenază înaintea perioadei moderne. Ele au marcat mult timp spiritele din aria geografică afectată. Transmiterea către posteritate a memoriei acestei catastrofe s-a elaborat în conformitate cu modelul pietății așkenaze și al eroismului religios. Acest episod al istoriei de suferință se articulează pe tragediile trecutului. Se suferă astăzi la fel cum s-a suferit ieri. Foarte clar, proiectul religios este cel care ghidează istoria de suferință. Și, în contrast cu ce
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din Cordoba la Fes, apoi în țara Sfântă și Egipt. În scrierile lui nu găsim totuși nicio apologie a martiriului așa cum am văzut în zona așkenază, în timpul Cruciadelor și al revoltei cazace. Martirul nu este nicăieri erijat în model de pietate. Tatăl lui Maimonide, Maimon ben Iosif, a scris el însuși o Epistolă de consolare pentru a-i îmbărbăta pe evreii care se convertiseră la islam și continuau să trăiască în exterior ca musulmani, practicând totuși iudaismul în secret 32. El
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
două republici surori, Vandana de Nord și Vandana de Sud. Iar ultimele săpături au indicat că străvechea localitate, fără să țină seama de actualele reglementări, se întindea și sub gardul electrificat. Știrea, care a făcut repede înconjurul lumii în fond, pietatea ne obligă să-i cinstim pe cei mai vechi străbuni ai noștri, ai tuturor -, a iscat nenumărate discuții pe toate meridianele. Concluzia era una singură: o măsură administrativă nu poate opri continuarea unor cercetări de o asemenea importanță. Așa că, presate
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Copilului. Pe fragmentul inferior, Între un catâr, un bou și câteva figuri decapitate de ravagiile timpului, un Iisus Copil zăcea cu ochii Închiși, Într-o liniște aproape cadaverică, care anunța, Întru Înfiorarea privitorului atent, Christul torturat și mort din orice Pietate. Faulques tocmai Își curăța resturile de vopsea, când o umbră i s-a proiectat pe masă. A ridicat privirea și l-a văzut pe Ivo Markovic. 7. Când chelnerul i-a adus berea, Markovic a stat o vreme cu ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care au culminat În anii 1957-1958, când s-a marcat aniversarea a 500 de ani de la urcarea pe tron a voievodului Moldovei ștefan cel Mare, receptat În memoria colectivă ca simbol al independenței și identității etnice, al gesticii ctitoriale aferente pietății creștine românești, În condițiile În care Basarabia și Bucovina, părți ale Moldovei voievodale de odinioară, se aflau sub dominația sovietică, alogenă și atee; acțiuni ale intelectualilor din perioada 1983-1988, Îndreptate Împotriva politicii de sistematizare irațională a orașelor ce viza distrugerea
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
în biserică (vezi în Barbu, 2000, p. 27). Mihai Ralea era de părere că nu se poate vorbi de un sentiment religios, ci doar despre „conduite de religie naturistă ori fetișistă primitivă, [în care] superstiția domină”. Nu există însă acea pietate sufletească făcută din venerație, din adorație, din nevoie de comunicare mistică cu marele tot care face esența vieții sufletești religioase. Profanarea lucrurilor sfinte prin injurii odioase e foarte curentă la noi și clerul e foarte puțin respectat. Găsim poate în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
abundentă, au o curiozitate copilărească (secolul al XIX-lea). În legătură cu educația și instrucția, stereotipurile pun în evidență ignoranța: trăiesc mai mult după legea firii decât după religie (secolul al XVI-lea); aveau preoți ignoranți (secolul al XVII-lea); cu puțină pietate și cucernicie, făcându-și pe tăcute multe cruci și ținând post, inculți, nu se preocupă de învățăturile divine (secolul al XVIII-lea); lipsa sentimentului religios ce ține de chiar esența ortodoxiei. Lipsa de experiență în organizarea instituțiilor, adică în organizarea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
grande e tanto vali, / che qual vuol grazia e a te non ricorre, / sua disianza vuol volar senz'ali. // La tua benignità non pur soccorre / a chi domanda, ma molte fiate / liberamente al domandar precorre. In te misericordia, in te pietate, / in te magnificenza, in te s'aduna / quantunque in creatura è di bontate. // Or questi, che dall'infima lacuna / dell'universo infin qui ha vedute / le vite spiritali ad una ad una, // supplica a te, per grazia, di virtute/tanto
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ce iertarea vrea și nu vine la tine, / dorința lui e-un zbor fără de aripi. / A ta-ndurare nu vine doar în ajutorul / celuia ce cere / ci-adesea / vine de la sine-nainte de a fi cerută. În tine caritatea, în tine pietatea, / în tine strălucirea, în tine își dau mâna / tot ceea ce-i făpturii bunătatea! / Acesta ce veni prin cea mai depărtată / de cer cavernă / a universului până aici văzut-a / o groază de ființe întrupate-n duh / iertarea îți imploră și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sus în scena biletului de amor). Ea începe: angel radios - formulă de efect, continuă în stil oficial, apoi repetă clișeul referitor la pierderea uzului rațiunii. La țipetele Vetei, Rică Venturiano continuă cu o declarație în proză ritmată, cere mizericordie și pietate, amintindu i că ea l-a invitat la ora zece seara, la numărul 9, în strada Catilina, la semnalul cuvenit. Declarația lui este incoerentă din cauza emoției: te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea. Când Veta protestează, precizează împrejurările
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
îl înălțăm să fie în adevăr expresia voinței noastre comune. Istoricii au înainte un câmp incomesurabil de acțiune, și experiența lor poate fi dintre cele mai folositoare pentru nevoile clipei de față. Primul lor gând se îndreaptă, cu reculegere și pietate, spre jertfele care au făcut cu putință acestă renaștere a demnității românești. În al doilea rând, ei trebuie să descopere cele mai potrivite modalități de a sprijini, cu instrumentele profesiei, noul curs. Au așteptat destul, s-au străduit după puteri
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
temelia edificiului democratic pe care ni-l dorim. Tinerii care au preferat să moară în piețe decât să continue calvarul unei dictaturi demente n-au știut-o, desigur, dar ei mergeau la întâlnirea cu alți eroi. Sunt mulți și merită pietatea noastră. M. Sadoveanu scria într-un loc despre morți că atâta timp cât îi dorim, ei stau cu noi și în preajma noastră, dar când începem a-i uita, ei ne părăsesc; între ei și noi se așează nu numai moartea ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
impresia de armonie, calm sobrietate, așa cum se cade la un așezământ ca acesta, menit din capul locului să fie spațiu al regăsirii de sine. De peste cinci secole, ea a strâns mereu laolaltă pe locuitorii din jur, al căror spirit de pietate se cunoaște, dar și români de oriunde, unii ca slujitori ai sfântului locaș, alții ca închinători de ocazie, atrași de frumusețea locurilor și mai cu seamă de vestigiile cuprinse în venerabila necropolă domnească. De la marile morminte ne vin îndemnuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ales în Bisericile siriene, ca, în cadrul rânduielii fixe sau uniforme a Liturghiei creștine de pretutindeni, să se adopte rugăciuni personale pentru sfințirea Darurilor, adică anaforale redactate de către unii din mării ierarhi, care erau și buni teologi și liturghisitori, cunoscuți prin pietatea ori prin cultură și viața lor morală și spirituală de înalt nivel ... Că și alți contemporani ai săi, Sfanțul Vasile a compus și el o anafora proprie, care pentru profunzimea teologica și pentru frumusețea literară a stilului, a fost acceptată
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
creștin al educației pe care tânărul Vasile o primește în sânul familiei sale i-a fost transmis prin evlavie, căci, după mărturia Sfântului Grigorie de Nazianz, trăsătura caracteristică pe care Sfântul Vasile a primit-o de la strămoșii săi a fost pietatea<footnote Grégoire de Nazianze, Discourse funèbres, text grec, introd. și trad. De F. Boulanger, Paris, 1908, p. 66 cf. Diac. Asist. Viorel Ioniță, Viața și activitatea..., p. 17. footnote>. Apoi, Sfântul Vasile și-a continuat educația în școlile din Cezareea
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
pasiunea febrila pentru cumpărăturilor (Renée Saccard, Anne de Guilleroy). Progresul elegantei feminine este legat de dezvoltarea marilor magazine și a galeriilor comerciale. Mitul modei pariziene este ceea ce rămâne astăzi din mitul Parisului și cel al Parizienei. El este întreținut cu pietate. Doamna Girardin recurge, pentru a evocă mișcarea dinamică a modei pariziene, la mitul evreului rătăcitor, care este în continuare actual: "Pour vivre, îl faut que l'homme à la mode marche, marche sans cesse: s'arrêter, pour lui, serait périr
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
enfant malade et douze fois impure!" [Maupassant, Le verrou, în La Parure, p.266]. 29 " Într-o societate tradițională, codul social oficial vehiculează o retorică a femininului unitară, pe care o numim marianică. Trăsăturile unei astfel de retorici sunt: fragilitatea, pietatea, virtutea, sacrificiul, pudoarea, iubirea casta, contemplarea. Conjugate, ele alcătuiesc o ideologie a dependenței femininului, care conduce la opacizarea, non-vizualizarea femeii că actant social" [Panea, p.179, subl. n. ]. 30 Astfel, pentru Condorcet prioritar este statutul juridic al femeilor, pentru Olympe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
că nu pot da jumătăți de măsură nu când lucrez cu Elvira Sorohan. Această experiență a relației profesor doctorand m-a făcut mai exigentă cu mine și apoi cu cei din jur. M-am apropiat mereu de Elvira Sorohan cu pietatea cu care intri într-o catedrală, fiindu-mi teamă să nu tulbur liniștea. Atât cât am avut șansa să o cunosc și să o percep ca om pe Elvira Sorohan este un intelectual rasat, care urăște compromisul, nu suportă mediocritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
țesut într-o rețea seducătoare de ambiguități: Pentru a nu insulta credințele sau munca celorlalți, pentru a nu fi acuzat nici de uscăciune, nici de trîndăvie, m-am aruncat în Confuzie pînă la a face din ea forma mea de pietate. (SA) Bibliografie selectivă Texte teoretice: * Bakhtine, Mikhaïl, Esthétique et théorie du roman, Editions Gallimard 1978. * Bakthine, Mikhaïl, Discourse in the Novel, in The Dialogic Imagination: Four Essays, Ed. Michael Holquist, Austin and London, University of Texas Press, 1981. * Bakhtine,Mikhaïl
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]