608 matches
-
nu-mi amintesc numele momentul de față. Dar Îl știu, bineînțeles că Îl știu. Toată lumea Îl știe! Doar că, ăăă, exact acum nu pot să mi-l amintesc. M-a fixat o clipă la mine cu ochii ei mari, căprui, pironiți pe fața mea de-acum transpirată. — Miranda Priestly, a rostit ea aproape În șoaptă, cu un amestec de respect și teamă pe chip. Numele ei este Miranda Priestly. A urmat o lungă tăcere. O bucată de vreme, care mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
celălalt al podului, pe tăcute, de nicăieri. Kay Îi dădu cercelul și-i spuse cu o voce normală: — Nu, nu se poate. Cred că trebuie să-l pui singură. Helen Își Întoarse spatele și rămase nemișcată, de parcă și-ar fi pironit privirea pe un detaliu al scenei de desubt. În timp ce femeia trecea, Kay Îi prinse privirea și-i zîmbi. Femeia zîmbi la rîndul ei, dar zîmbetul ei era nesigur, se gîndi Kay. Probabil că surprinsese sfîrșitul Îmbrățișării lor, dar nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era blonda platinată? Arată oarecum a rusoaică. — Raissa Livingston - văduva unui agent de pariuri din Lambeth. E o cisternă plină de votcă. Foarte de gașcă. A mai făcut ceva actorie, așa că o să-nceapă cu dreptul. Vorbea fără ironie, cu ochii pironiți În plafonul mașinii, de parcă derula deja imagini cu aglomerația de la premieră. Părea mulțumit de munca lui din acea după-amiază, ca un evanghelist de cartier care a reușit să Împartă tot stocul de broșuri biblice. Spargerile și furturile Îl lăsaseră calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
subțire, în jeanși negri și pulover negru. Mereu îl văd îmbră cat în negru, îmi dau eu seama, cu mirare, în timp ce un semn de întrebare plutește în aer nedumerit și se năruie atunci când Eduard se întoarce de la fereastră și mă pironește încordat cu privirea lui încă întunecată. Apoi rostește, mai mult pentru sine, continuând să mă iscodească din ochi: — Nu știu de ce mă mai mir atâta de imaginația ta! Eu unul nu văd nimic cutremurător. Viscolește ușor, pare chiar plăcut afară
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
începusem să mă gândesc din nou la ceea ce mă preocupa cu adevărat? Am scos caseta cu Procol Harum și mi-am pus caseta cu Genesis, apoi am deschis caietul studențesc pe care îl scosesem de sub saltea. Am stat cu privirea pironită în el minute în șir, până când s-a terminat caseta și a început să se deruleze înapoi, dar n-am putut să scriu nici măcar o frază. Amintirea acelei scene dezgustătoare cu profa de română parcă îmi blocase deopotrivă mintea și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
protocol! Numai tu să vii! Și tata... când are el chef și timp... — Bbănuiam eu ccă ești su-pă-rat pe Cclara, ccare ți-a prezis în scris ccă-de rea! a încuviințat Bobo. Ddar cchiar nimeni alt cineva? Eduard tăcuse, cu ochii pironiți asupra lui Bobo. în minte îi revenise deodată chipul Clarei. Glasul ei răgușit. Foaia de hâr tie cu textul ăla de neînțeles. — Ce treabă am eu cu Clara? bombănise el, ceva mai potolit. N-am treabă cu nimeni... Să mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ce ușor se poate transfera un obiect..., murmurase ea, mai mult pentru sine. Doamna Martin se oprise în mijlocul dormitorului, cu un ultim umeraș în mână. — Ai spus ceva, draga mea? — Mă întrebam dacă îl iubești, rostise Clara cu voce tare, pironind o cu privirea. Mă întrebam dacă merită cineva să-l iu bești cu o iubire care schimbă cu totul viața ta și a altora... Dacă sentimentele se transferă la fel de ușor precum obiectele... Doamna Martin îi evitase privirea și depusese umerașul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fiindcă de la porcul lui era slănina și el o afumase și o meremetisise, la fum de lemn de prun, care-i dă o așa de bună aromă Atunci am luat de seamă cum răsare interes în ochii celorlalți și cum pironesc cu privirile bucățica de slănină, care tocmai trecea în partea și în proprietatea lui Enea Căpută, râvnind-o aprig, ca niște copii pofticioși Iar Pamfil Duran a mormăit în barbă ceva, din care s-a deslușit părerea, precum că, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pune perna iar sub cap, o așează de mai multe ori, bătând-o cu palma, când pe laturi, când pe mijloc, încercând să găsească o poziție cât mai comodă. Nu reușește, pradă iar vechilor neliniști. Stă câteva clipe cu ochii pironiți în tavan, apoi se întoarce pe burtă, mulțumită de răcoarea și moliciunea așternuturilor proaspete, când afară aerul parcă abia își mai trage răsuflarea din cauza căldurii adunată peste zi. Oftează mulțumită, dar starea de relaxare dispare iute. Într-un șuvoi năvalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
batjocoritoare ale celorlalți camarazi. Ticăloși care visau doar cruci de fier și o moarte glorioasă! De abia aștepta să se întoarcă la ei cu noile grade de Stardantenführer151 promise de Kaltenbrunner în persoană. Le va arăta el atunci lepădăturilor ălora! Pironește cu privirea santinela care traversează peronul din fața clădirii, ca o prevedere în plus pentru paza prizonierilor închiși într-o cameră la subsol. Simte un fior rece până-n măduva oaselor. "Brrr! Mizerabilă vreme". Ridică înfrigurat umerii. Fumul îi intră în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cele două morminte, cel de-al doilea al lui Lung, din Întîmplare apropiate. Și toți patru, În preamurgul din Vinerea Mare a acelui an, părurăm patru lumînări aprinse, flăcările noastre pîlpîind invizibile, simțindu-le numai căldura, În timp ce ochii Mariei Lung se pironiră spre crucea fostului ei soț; Își duse mîna dreaptă la gură, În timp ce crucea se mărea și Îndepărta spre zare cu inscripția fenomenală „INRI” și dedesubt: „Alexandru Lung”. La plecare, Ana, În tăcere, mă luă de braț; În spate ne urmară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rusești sânt țările răsăritene ale Europei. Nu mai vorbim despre cuvântul d-lui Aksalvof, care vede întinzîndu-se panslavismul în miezul Europei, în țările coroanei habsburgice până la Marea Adriatică. C-un cuvânt în loc de-a desfășura activitatea înlăuntru, ochii vecinului nostru sânt pironiți cu flămîngiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir până sub zidurile Veneției și apoi mai departe... tot mai departe. Și această misiune tainică o împlinesc apoi diplomații și baionetele. Existe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu gura lui Pilat, spunând : „Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei 27, 25). Se năpustesc asupra Lui cu o furie oarbă și‑L ocărăsc ; Îl leagă și‑L târăsc ; ei sunt vinovați că ostașii Îl ocărăsc ; Îl pironesc, Îl Înjură, Îl batjocoresc. „Pilat n‑a hotărât aceasta ; dar ei fac toate acestea de la ei ; ei sunt totul : și acuzatori și judecători și călăi. Nu I‑a fost batjoco‑ rit numai un mădular, ci tot trupul. Capul, cu o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
oțet amestecat cu fiere, iudeii nu se opresc aici, ci Își augmentează răutatea, sporindu‑și vinovăția ; se observă o adevărată emulație Între dânșii În a nu rata nici o ocazie de a‑L batjocori, umili și bate ; chiar când Îl văd pironit pe cruce Îl ocărăsc și ei și cei ce treceau. Dar cel mai cumplit decât toate era că Mântuitorul pătimea acestea sub Învinuirea de amăgitor și Înșelător, de Îngâmfat, 66 Suferința și creșterea spirituală de om care s‑a lăudat
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
După câteva minute de mers, păgânul se întâlni cu Macarie. Acest om al lui Dumnezeu, fără să aștepte salutul din partea celuilalt, îl salută zicându-i: „Dumnezeu să-ți ajute, iubite frate și să ai o călătorie ușoară”. Preotul păgân rămase pironit de uimire, emoționat și adânc pătruns, știind bine că Sfântul Macarie e creștin. „Dar eu sunt păgân”, zise el, „cum poți să mă numești frate?! Ba, mai mult, acum câteva minute, am trântit la pământ cu o lovitură de baston
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
căldurii, va trebui să mă ridic. Vreau ca trupul să mi se așeze încă o dată în patru labe, și capul meu, fără sprijin, răsucit brusc în jurul gâtului la o sută optzeci de grade, să mi se oprească, cu ochii plesniți, pironiți spre bolta cuptorului. Atunci mă voi opri iar o dată, până când întreaga clădire a trupului se va prăbuși pentru totdeauna pe pulberea fină a măruntaielor mele prefăcute în cenușă". "Dilemateca", anul V, nr. 46, martie 2010 Avangarda și literatura pentru copii
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fiere și oțet de către soldați și dat Mântuitorului, pe cruce: « Poporul meu, ce am făcut ție și cu ce mi-ați răsplătit Mie? În loc de mană, cu fiere, în loc de apă cu oțet, și în loc de a mă iubi, pe cruce m-ați pironit!? », povestește el. Deși această ramă portativă este sculptată și îngerii de deasupra ei la fel, părintele trebuie să o termine în șapte zile. Asta pentru că, peste două zile, Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Giurgeni va pleca la
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
într-o gară intermediară, la Buzău, et in Arcadia ego fiind chiar în Arcadia! aceasta este o definiție a vocației, iar Pașcaniul o întîmplare de acum astfel mai mare ca Buzăul de atunci, și-a pierdut puterea inscripția care mă pironește, alb pe albastru în dreptul ei, orașul mijlocit de ea, cînd tu aparții altui oraș, aceluiași drag transoraș, CFR-ule! care dă eleganță, dă și eleganță, de pildă Pașcaniului, dacă el este firma luminoasă, alb pe fond albastru, și muchii albe luminoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
altminteri, mărturisesc că’s destul de vorbăreț, mai ales cu o vodcă În față. Dar, pentru că În față am doar microfonul (...) noroc că mai e și redactorul, un hâtru. Și, cu inima cât puricele, aștept Întrebarea, căci niciodată nu știu unde se vor pironi ochii-i neastâmpărați... Becul roșu se aprinde și, după neprotocolarul dar Încetățenitul „Bun găsit, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, vă spune la această oră Aurel Brumă“, urmează un nume nemțesc: Hartman... Acela Împrumutat și de o rețea de energie telurică, responsabilă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am avut și continui să am încredere. Și fără să vreau, am dat peste un anunț al catedrei noastre de istorie, din 1980... Am rămas dintr-o dată pe gânduri, nemișcat, tăcut, asaltat de un roi de aduceri aminte, cu ochii pironiți în gol, dincolo de literele anunțului lapidar și ... mai mult protocolar, cum se fac în asemenea împrejurări. ... Era prin 1973. Într-o zi, rectorul, Vasile Ploeșteanu, care era și șeful catedrei de istorie, trecând pe la cabinetul unde se aflau cei trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ei cu sălbăticie ca să acapareze cât mai mult dintr-un corp sfâșiat care zăcea însângerat pe țărmul mării. M-am apropiat curios; era vorba de un stârv, dar nu era al unui animal marin. Era al unui om. Am rămas pironit de spaimă. Și dacă soarta mea o să fie aceeași? Vocea Aiei, de undeva de departe, adusă de vânt în auzul meu, m-a smuls brusc din presimțirea aceea funebră. Femeia s-a apropiat îngrijorată: oricât m-aș fi ferit, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
așa cum profesorul se uită la un elev leneș care nu vrea să învețe lecția. Atunci mă simt ceea ce sunt, adică doar un străin nevolnic, tolerat de ea dintr-o generozitate pe care nu vreau s-o accept. Reușește să mă pironească cu atâta dispreț pedagogic, că nu mai găsesc cuvinte să-i răspund. Antropomorfoză Eroul din miturile acestei culturi orale înaintează până la o limită de netrecut și ajunge în locuri simbolice care, în hermetismul numelor lor, antropomorfizează experiența individuală. E vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Illustrated of New Zealand.Rordom Hause New Zealand, 2009, p.80-85. 316 Vântul ascuțit a Început să-mi umfle hanoracul de pânză și câțiva fulgi stingheri mi se lipesc obraznic pe nas. Cad Într-un fel de transă, cu ochii pironiți pe vălurile Încrețite ale uriașilor de bazalt. Mă desprind cu greu din această fascinație de „Fată Morgană”a Împărăției Munților... Vântul se năpustise asupra mea șuierând printre stânci. Privii În jos, și mă cuprinse amețeala. Bezmetică Încerc să negociez cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai păstrează autentică doar În muzee 759. Părăsim Papua-Noua Guinee cu amintiri deosebit de intense, pentru o zonă puțin cunoscută și mai ales vizitată, despre oameni diferiți, cu tradiții și obiceiuri greu de Înțeles pentru civilizația Mileniului III. O lume parcă pironită În tarele istoriei, o carte incitantă de etnografie umană. Încă o dată constat că foarte puțin ne cunoaștem semenii, mai ales din aceste zone Îndepărtate ale Oceaniei, care datorită izolării au menținut forme de viață și conviețuire ancestrale. Papuașii și vânătoarea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și pruncii cei mici lăsîndu-și jocurile lor cele nevinovate și adunîndu-se împrejurul mumelor și taților lor ca să citească ei singuri sau să asculte Gazeta. Folosul Gazetei este de obște și deopotrivă pentru toată treapta de oameni: într-însa politicul își pironește ascuțitele și prevăzătoarele sale căutături și să adîncează în gîndirile și combinările sale; aci, liniștitul literat și filozof adună și pune în cumpănă faptele și întîmplările lumii, îndrăznețul și neastîmpăratul războinic se desăvîrșaște întrînsa povățuindu-se din norocirile sau greșalele
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]