2,526 matches
-
și am mers de-a lungul unui pasaj îngust și lung. Nu țineți încuiată ușa aia? l-am întrebat. — Nu-i nevoie, zise paznicul. Aici nu e nimic bun de furat. Berea se ține în spatele porții. Am ajuns la o pivniță veche având două secole de murdărie pe tavan și pe jos. Un bec de pe zid adăuga o tentă de galben întunericului. — Iată, aici este, zise omul. Bănuiesc că asta trebuie să fie ceea ce căutați. Aici sunt puse butoaiele care necesită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu degetul ca niște măscărici, bețivi, petrecăreți, glumeți, tot ceea ce permite să se facă din ei niște comici, orice, dar în nici un caz gânditori. Aristip cu fustă, parfumat în agora, amator de bordeluri, el, unul dintre rarii filosofi a căror pivniță făcea cât o bibliotecă, acest om să fie oare un filosof, la fel ca Parmenide sau Heraclit? Să fim serioși... Dat deoparte, refuzat în rândurile filosofilor serioși, ignorat, Aristip suporta neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
au fost foarte bine întreținute și modernizate de inginerul Cristian Diaconescu, iar doamna sa, Liliana, reușise să mobileze casa astfel, încât toți membrii familiei să se simtă bine la „casa de vacanță” în orice anotimp. Aveau tot ce trebuie, iar pivnița era foarte bine aprovizionată. Când au plecat la București, au angajat o femeie de prin partea locului, cinstită și bună gospodină, să aibă grijă de casă. Mișu, băiatul lor, era mulțumit de întreaga așezare și de tot ce-i oferea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
mușchii. Aruncă deoparte armă și cu o lovitură de picior, îl rostogoli pe Jean-Capabilul de pe bătrânul avocat.” Rodica și-a atins scopul. Iubitul ei o s-o scoată din mizerabilă aia de viață: „Îl conduse pe noul stăpân al casei până în pivniță: -Uite, bărzăunele meu scump, mătușă-ta a lăsat, special, un fodn de bani pentru cărțile tale preferate! Am vorbit eu cu niste specialiști și ți-am cumpărat tot ceea ce era mai bun pe piață...! rosti Rodica, la Doamne-ajută, sperând că
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
putea ea să suporte. Ca să se mai liniștească, apela la bunăvoință lui Sile Scurtu pentru o sedinta de amor.” Dar nu are parte de amor, pentru că o prind bandiții: „Cei patru indivizi o debarcară pe femeie și o tarara în pivniță. Pivniță cuprindea un spațiu surprinzător de mare, față de aspectul banal și modest al casei ce nu părea să aibă mai mult de patru camere. Vag conștientă, revenindu-și în simțiri, Rodica se întreba, confuză, daca norocul ei începea să se
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
ea să suporte. Ca să se mai liniștească, apela la bunăvoință lui Sile Scurtu pentru o sedinta de amor.” Dar nu are parte de amor, pentru că o prind bandiții: „Cei patru indivizi o debarcară pe femeie și o tarara în pivniță. Pivniță cuprindea un spațiu surprinzător de mare, față de aspectul banal și modest al casei ce nu părea să aibă mai mult de patru camere. Vag conștientă, revenindu-și în simțiri, Rodica se întreba, confuză, daca norocul ei începea să se termine
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
cerul când am îngânat prima dată cuvântul mamă am auzit cum mă aplaudau îngerii iar poeții neamului se grăbeau să-mi prindă metafora la grinda cerdacului unde salcâmii își scuturau ultima floare în vinul pe care tata îl scosese din pivniță întru cinstirea primului născut te-am iubit țară așa cum iubește un flacăiandru prima fată ce se rușinează de privirea lui insistentă te-am luat de mână și-am colindat pe coclauri nici tu nu știai că ești atât de frumoasă
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
a dat fructe dulci, ca să nu se plictisească... începe și gustă afrodisiacul elixir la fiecare prânz, răcorindu-și buzele însetate de iubire. Și tot ne duce gândul prin palate fermecate, unde "frumusețea este freită de ochii pizmuitori și stă în pivnița tainică" pe care poetul o cântă și este extaziat de refexele oglinzii care o privește și-i admiră măreția acestei ființe seducătoare, amintirea. Dacă are ceva mai nobil să-i arate "șăgalnicei inimi" , se așează în genunchi, privește în el
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
două mese rotunde și ceva scaune ... În două locuri dai de căpriori, încercări de susținere a tavanului care îți dă impresia că stă să se prăvălească. Dar și mai înspăimântătoare este o imensă spărtură în pardoseală, care te coboară în pivniță. Jos, pe pământ, zace omul-șotron, cu două cârje, aducând parcă o notă de hilaritate. Unde peretele lipsește, poți vedea mai departe, pe un alt perete, și care trebuie să fie totuna cu zidul exterior dinspre curte, o proiecție cu lucrări
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
a încercat să-l restaureze;o a doua încercare a fost a lui Carol Teodor . De abia în 1934 Charles Gaimberg nu numai că la refăcut, dar i-a adăugat și Holul Regal VĂZUTE și POVESTITE Castelul are și o pivniță în care se află un butoi de vin a cărui proporții sunt neobișnuite, iar noi i-am spus,,gigantice''. O astfel de mărime nu am observat în nici una din renumitele pivnițe din Franța sau Italia. Butoiul are deoparte și alta
HEIDELBERG de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363344_a_364673]
-
Holul Regal VĂZUTE și POVESTITE Castelul are și o pivniță în care se află un butoi de vin a cărui proporții sunt neobișnuite, iar noi i-am spus,,gigantice''. O astfel de mărime nu am observat în nici una din renumitele pivnițe din Franța sau Italia. Butoiul are deoparte și alta două rânduri de scări cu balustrade a căror armură sunt de o frumusețe incomparabilă sau cum spun cunoscătorii în ornamentații de genul acesta,,imperială''. Carol Ludvig a hotărât să-și mărite
HEIDELBERG de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363344_a_364673]
-
Nemții și-au făcut de lucru prin camarile de alimente, iar ungurii au atacat dulapurile cu lenjerie. Toate cămășile lui Lămpi s-au dus pe apă sâmbetei. Dar nu acesta a fost răul cel mai mare. Ne-au scos din pivniță, unde ne ascunserăm, și ne-au dus într-un lagăr improvizat pe malul Arieșului. Lămpi era și el acasă, se întorsese imediat după schimbarea regimului de la București, obținuse cu greu o permisie pentru câteva zile ca să-și vadă familia. Ca
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
să bombardeze anglo-americanii. Au atacat în mai multe valuri, fără să țină seama de starea populației civile. Casa noastră nu a fost lovită în plin, dar pereții ei vechi și șubrezi s-au năruit sub suflul exploziilor. Ieșirea noastră din pivniță s-a blocat cu zidărie și moloz. Mai tarziu ne-am dat seama că, de fapt, țintele avioanelor fuseseră instalațiile industriale și de cale ferată. Se iscaseră focuri mari din pricina scurgerilor de gaz metan. După alte vreo două zile de
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
de cale ferată. Se iscaseră focuri mari din pricina scurgerilor de gaz metan. După alte vreo două zile de încercări zădarnice de a ne debloca dinăuntru, am hotărât, sub impulsul momentului, să riscăm totuși, si am inceput sa strigam prin geamlâcul pivniței: Hilfe!... Segítség!... Am fost ajutați să ieșim, apoi am fost întrebați cine eram și așa mai departe, pe ocupanți îi interesa mai ales dacă nu suntem refugiați din partea cedata a Ardealului, după represaliile și deportările de acolo, o mulțime de
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
Sunt bolnav de plămâni, le-a răspuns Lămpi, am fost de mult demobilizat din această cauză. Aha! iarăși. O să vedem noi. După care ne-au dat ordin să-i urmăm. Lămpi a luat copilul în brațe, după emoțiile trăite în pivniță blocată și după ieșirea la aer curat, Tăvi îi adormise curând cu capul pe umăr, iar eu am incercat sa iau din casă dărâmată ceva haine sau merinde. Din cămara mea de alimente nu mai rămăsese nimic, zadarnic am incercat
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
ultimă încercare să-l determine să se întoarcă acolo unde „îl așteaptă veșnicia/ lângă soață și cumnate”, dar se vede nevoit să plece singur în timp ce stăpânul rămâne să rătăcească printre 8 ruinele palatului părintesc unde, într-un tron colbuit din pivniță, îl aștepta, în agonie, însăși moartea. Bucuria ei e teribilă: „Bine ai venit, copile,/ Împreună cu norocu-ți,/ Că de nu, nu aveam zile,/ Prăpădindu-mă în locu-ți”. Rocada între cei doi se produce instantaneu. Dorința muritorului de a-și exorciza inerenta
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
privată și un cec. Cecul având înscrisă pe el o cifră cu șase zerouri, devine extrem de motivant. Prin urmare, șeful răspunde scurt: - Mâine dimineață veniți să ridicați comanda! La prima oră! Apoi plecă, fluierând vesel o melodie rustică nemțească, în pivnița cu viruși congelați și alese, dintr-un borcan legat la gură cu elastic, un virus foarte rău, unul mai viguros, care la vremea lui cauzase febra aurului și îl scoase pentru mici ajustări și îmbunătățiri. Îi ascute dinții, îi rupe
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
dispărut; am observat asta abia când trebuia să plecăm, pe înnoptate. Până la urmă, prin «mijloace specifice», directorul (ce o mai fi cu el? Era un om inimos și corect) a aflat: unul din vecini îl momise și-l invitase în pivnița sa răcoroasă, la o «degustare»! Așa încât a fost o întoarcere veselă, Bănică Sr. ținând strâns între picioare un bidon cu vin, primit cadou... Asta era mai târziu, când mă lansasem și eu în viața artistică, dar îl știam de mic
ŞTEFAN BĂNICĂ VOIOŞIA ŞI VRAJA MUZICII, GEMENE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367964_a_369293]
-
gâtuită Cucaras. Nu, nu! Gurile rele spun asta. Îmi aruncase o privire aproape dușmănoasă, de supărare ochii păreau să i se fi alungit sub sprâncenele stufoase. Nu i-a ucis ea, continuase, respirând anevoie. S-a prăbușit o boltă de pivniță peste ei. Că le dărâmaseră nemernicii casa și doar în pivniță le rămăsese loc de adăpost. Simțeam întreaga popicărie zguduindu-se în spatele meu. Aveam presentimentul că în scurtă vreme va fi făcută una cu pământul. Pe mare începuseră să se
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
privire aproape dușmănoasă, de supărare ochii păreau să i se fi alungit sub sprâncenele stufoase. Nu i-a ucis ea, continuase, respirând anevoie. S-a prăbușit o boltă de pivniță peste ei. Că le dărâmaseră nemernicii casa și doar în pivniță le rămăsese loc de adăpost. Simțeam întreaga popicărie zguduindu-se în spatele meu. Aveam presentimentul că în scurtă vreme va fi făcută una cu pământul. Pe mare începuseră să se ridice valuri ca niște cocoașe imense, de parcă sute de cetacee ar
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
mama care îi murise de tânără, la numai 27 de ani ai săi. Tatăl cuprins de febra durerii, a fost inspirat pentru câteva versuri puse pe o melodie. I-a luat pe cei trei copii și i-a dus în pivniță, acolo învățându-i cântecul și spunându-le: „Când termină preotul, voi începeți toți trei și cântați: Ține Doamne veacul bun/ Că pleacă mama pe drum/ Ca noaptea să n-o apuce/ Că nu știe und' se duce.” Toți oamenii satului
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
scris nu se prea poate trăi, o mică afacere, de altfel foarte potrivită situației. Un magazin de vinuri în care se găsesc și câteva mese pentru destul de puținii vizitatori, împătimiți mai mult de cele ale scrisului decât de licorile din pivniță. Numit, printre cunoscători drept: „Lăptăria”, locația adună seară de seară poeți, scriitori, membrii colegiului redacțional și, așa cum se întâmplă de obicei, ascultători care, spre lauda lor, au renunțat la programele difuzate pe micile și otrăvitoarele ecrane, acela care tropăie victorioase
PILULELE DE SUFLET ALE DOCTORULUI SCHOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367205_a_368534]
-
se sculă, se îmbrăcă și ieși afară. Soarele mija spre răsărit peste buza dealului, încercând să urce pe cer ca o uriașă roată încinsă . De undeva din marginea satului se-auze un lătrat de câine. -Boiarule, se-auzi o voce din pivniță, ia dă-te-n coa! De-abia acum își aduse el aminte că-n pivniță erau țiganii. -Ce-aveți, mă, ați terminat treaba? -Am terminat pe dracu, nu ia fiertură aurul dumitale! -Adică de ce nu ia fiertură? -E slab! Poate mai
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
să urce pe cer ca o uriașă roată încinsă . De undeva din marginea satului se-auze un lătrat de câine. -Boiarule, se-auzi o voce din pivniță, ia dă-te-n coa! De-abia acum își aduse el aminte că-n pivniță erau țiganii. -Ce-aveți, mă, ați terminat treaba? -Am terminat pe dracu, nu ia fiertură aurul dumitale! -Adică de ce nu ia fiertură? -E slab! Poate mai are boieroaica vreo salbă să-l îmbunătățim, mânca-te-aș! Tudor sui pragul și se
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
i-am topit, mă, nene? Cântărim aurul...nu vezi dumneata că bolovanu s-a mărit... -Bine, atunci, v-aștept joi, dar să dea dracu să nu veniți... Duran se muie, băgă aurul la chimir și-i slobozi pe țigani din pivniță. Gloata de țigani, când se văzu slobodă, se grăbiră, strânseră corturile și plecară cu câinii târâș pe la Poarta Gârii, pe unde veniseră. -Ce făcuși, mă, cu țiganii?- îl întrebă Maria când se întâlni cu el. Te văd cam supărat, nu
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]