669 matches
-
în anul 1966, tabăra profesorilor de stiinte naturale Iași - Suceava ca membru în Comisia Județeană pentru ocrotirea naturii. A participat la conferințele naționale de la Suceava și Sinaia. În colaborare cu profesorul Traian Percec, a fost premiat pentru un album cu plânse botanice. Au rămas în manuscris mai multe lucari: „Serbările de la Putna din 1871 și 1926", Monagrafia comunei Tereblecea, „Spațiile verzi din orașul Rădăuți”, „Corelații în predarea științelor biologice”, „Emil Racoviță”, și altele. La Rădăuți, ca o continuare a activității artistice
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
Eu aș putea... să mă... lovesc mai tare. Din nou! Domnul Thaw lovi mai tare. Thaw se clătină, își reveni, compară obrazul care durea cu chinul din piept și murmură: — Nu-i de nici un ajutor. Domnul Thaw plecă fruntea și plînse. Stătea pe marginea patului și Thaw îl luă în brațe și-i zise: — îmi pare rău, tată, îmi pare rău. Simți cum trupul tatălui se scutură din cauza suspinelor care răbufneau dinăuntru. Nu părea un trup prea mare, și privind jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alcătuia marea deschidere rotundă din centrul bolții. Ochiul era pretutindeni și nu i te puteai sustrage, era puternic și ferm. Coca începu să râdă isteric, cu lacrimi de fericire curgîndu-i pe obraji. Se trezi cu ochii-n lacrimi și așa, plânsă și mușcîndu-și buzele, cutremurată, începu numărătoarea. Deschise ochii după cei treizeci de pași și tresări. Chiar în fața ei, aproape piept în piept cu ea, stătea bătrânul în halat de mătase, privind-o cu toată fața deodată, cum o făcea întotdeauna
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uitat în amintire Ai răvășit în mine o sonată Șoptită într-o clipă de iubire. Mi-ai născocit în suflet o altfel de durere M-am vindecat cu leacuri descântate Cu-n vis șoptit sau cu tăcereă Zâmbesc cu lacrimi plânse și uitate. AM Am un pui de bine-n palma dreaptă Și-un zbucium nefiresc mă împresoară Și-n suflet curcubeul ce așteaptă Să îmi răsară iară.a câta oara?! Altar din anii mei tăcuți, trecuți Am reclădit și am
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
cu bucurie În lumea asta zgomotos de mută. Ne stingem candela ce n-am aprins Și-aprindem lumânări deja aprinse Și luminăm doar absolutul stins Orbecăim prin focurileăstinse! Ne este dor de tot ce nu mai știm Și plângem lacrimile plânse. Uităm că încă mai putem să fim Nu doar cuvinte-n fraze strânse. Ne îndoim de noi și de idei Și-nvălmășim durere, plâns și rugă Ne transformăm prietenii în zei Ca cei ce ne urăsc să nu ne-ajungă
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
sectorul comun româno-iugoslav și a fost înaintat spre aprobare celor două guverne, această hotărâre având la bază documentația elaborată de către organizațiile de proiectare din cele două țări (11 volume reunind un numar de cca. 1300 pagini și peste 300 de plânse și planuri), lucrările Secțiilor și studiile Comisiei Mixte. Apoi, în perioada 1960-1963 a urmat elaborarea în comun, în cadrul unor întâlniri repetate între delegații celor două state vecine, a documentelor care vizau acordul și convențiile care aveau să constituie "podul juridic
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
știm. I-au reparat mamei fetei, o căsuță batrânească, Flora Stănescu - undeva mai În fundul curții și au silit-o să se retragă acolo. Fostă soție, devenită soacră. Ce va fi Îndurat numai ea știe, că de plâns, mereu o vedeam plânsă. Așa sunt femeile, adună În ele necazuri și numai ce auzi ca s-au stins. Te mai și Întrebi, de ce, că doar nu o știam bolnavă. Au trecut anii, tatăl vitreg și tânăra-i soție au avut patru copii, care
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
palidă ca peretele... visătoare... mai știu eu cîte-i lipsesc? Eu n-o pot înțelege... Eu, care n-am văzut decât ochii plini de groază și roșii a dușmanilor murinzi în războaie, nu pot să-nțeleg ochii ei cei înfundați și plânși... Eu, care n-am privit decât fețele învinețite de moarte, cum pot înțelege paloarea gingașă a unei fete în anii de dor... Tu poate că-i înțelege-o mai bine! Apoi moșia e mai mult decât copilul... Și simt trebuința
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îmi pare. În fine, e-o părere, e-un vis, e o nălucă Ce inima învie, iară nu o usucă... E viața vieței mele. Ea de-ar fi a mea însă, De-aș aținti în ochii-i privirea mea cea plânsă Poate-aș găsi-o rece... ideea-ar fi grozavă Că ea nu mă iubește, și un vulcan cu lavă S-ar face al meu suflet, ars de o gelozie, Secat de-un amor barbar... Dar astfel... poezie Și cântece și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin viscole rebele, Sparge nourii așpri amestecați eu stele. Soția celui rege superb - regele Nord: Încununat de aștri, de-a mărilor acord Cântat, în haina-i albă, cu fruntea lui cea ninsă, Cu sufletul lui rece, cu vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de gheață câmpiilor așterne Și din ruini de gheață reci vânture respir Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ci iubire îi trebuiește... Fără iubire se simte strein și nefericit pe pământ... și grăbește a-l părăsi pentru a se duce acolo unde e sigur că va găsi ceea ce-i lipsește... în cer. Și Alecu zice adese cu ochii plânși... că mă iubește... dar eu... nu-l înțeleg... nu știu ce vrea el să zică cu iubirea lui... Nu 41r i-am spus că-l iubesc și eu ca pe-un văr... al patrulea?... O! Dar // uite moșul Niță cu mantila. Mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu furoare și părul lui negru sta în dezordine pe fruntea sa, de pe care curgea o sudoare rece pe fața-i. Văzui că aice nu puteam face nemica și trăsei clopoțelul spre a chema pe servitoriu. Acesta veni, palid și plâns. - Ian caută, zise contele râzând sălbatec, ian caută, părinte! Toată noaptea a vărsat șiroaie de lacrimi și a îndrugat la neghiobii numai și numai pentru că i-am arătat prostului că nu aveam neci eu, neci el suflet... că nu esistă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
crezu că citește pe chipul schimbat al iubitului său fiu că această scurtă despărțire nu era alta decât trecerea la o despărțire cu mult mai lungă, mai grozavă, mai posomorâtă, căci atunci va fi vecinică, plecă capul în jos și plânse, saraca mumă!!... Când Pergoleze se depărtă de dânsa, aruncă o căutătură dureroasă către Neapol și zise suspinînd: Ah, Henrietta, când voi putea să te văz? În care zi glasul tău divin va izbi în urechea mea? Scăpatu-ți-am eu oare viața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nici un dizolvant mai puternic decât Old Style. Răsturnă o găleată plină cu zdrențe de sub chiuvetă, în care găsi o cutie de praf de curățat, care zdrăngăni când o ridică. Înăuntru era un pachet depastile. Se așeză pe podeaua bucătăriei și plânse. Se gândi să se întoarcă la Sioux City, să nu se mai irosească aici și să-și reia viața de unde o lăsase. Cercetă pastilele, pipăindu-le cu degetele. Accesorii de căsuță pentru păpuși sau echipamente sportive: vase albe, butoni roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
când Cappy Schluter dăduse faliment și veniseră recuperatorii să le scoată livingul la licitație. Ultima ei speranță de a-l recupera pe Mark dispăruse. Se rugă de el, atât de sleită din cauza lipsei cronice de somn, încât pur și simplu plânse. Lacrimile ei îl derutară pe Mark. Dar până la urmă, clătină din cap. Asta se cheamă sănătate mentală? Ce urmărim noi aici? Nu-i de mine, frățioare. Nu-mi doresc câtuși de puțin să fiu sănătos așa. Se duse cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
netăiat, care mai avu un fiu pe Dan Vodă cel tăiat, pomenește-i, Doamne, la loc de odihnă, la loc de verdeață, de unde a fugit toată durerea și întristarea, iar pe mine păcătosul învrednicește-mă să pot ajunge la zidul plâns al mânăstirii Snagovului ca să desăvârșesc panihida unșilor tăi, Doamne, din țara aceasta”. Mergea și spunea mereu pomelnice pentru vii și pentru morți întro neîntreruptă rugăciune, pentru că, în răstimpul dintre două călătorii sau dintre două liturghii, ieromonahul curăța pietrele de deasupra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mîine cu poliția peste tine și cu două cadavre în casă... CHARLES: Și ce se vă întîmpla? EMMA: Nimic. Te vei preda. Avocații vor pleda. Un moment de rătăcire, vecinii toți, implorați de mine să declare că erai nebun.:. Eu, plînsă, la proces... Asasinule! CHARLES: A fost dintr-o greșeală... EMMA: Dar nu pe el, ci pe mine m-ai asasinat. Acum plătește! CHARLES: Draga mea, te rog! EMMA: Mă rogi, ai început să mă rogi? De cînd nu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
care-i lega de spinare craniul. în ultima clipă ajunsese la înmormântare și fiica mortului pe care Vasile Drobotă o purtase în școli. Era o orășeancă în doliu, cu rochie de dantele care îi dezveleau gâtul și umerii, și figura plânsă. Toți o priveau cu o curiozitate nestânjenită. îl adusese și pe nepot, un adolescent drăguț, cu buze neformate și priviri naive. Era o înmormântare frumoasă. într-o mașină mică care vâjâia pe lângă țăranii înfipți în drum, cu ochi rotunzi și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și cauți să duci În eroare organul de Cercetare Penală. Îmi pare rău, ești Încă tânără iar pe deasupra mamă a doi copii...!” Speriată femeia, făcu ochii mari și văzând mutra hidoasă a Lct.Col.Tudose Ion, izbucni Într’un isteric plâns, bătându-se cu pumnii În cap. “Nu-i adevărat. Nu poate fi adevărat...! Jur pe copilașii mei, nu știu nimic. Credeți-mă...!” “Încetează plânsul femeie...” Pe mine nu mă poți Înduioșa, iar cu artificiu de formă am buzunarele pline. Faptele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-te Fecioară cea plină de har, Domnul este cu tine... Tatăl nostru carele ești ăn Ceruri, Sfințească-se numele Tău...!” Dar, pădurea gândurilor tot la Vasilica îl purta... Într-una din zile, își aminti el, că, a găsit-o în casă plânsă, cu cartea; De-ar fi Moldova-n deal la cruce” ținută strâns la piept... O citise toată. Era fericită. ”- Este cea mai bună... din tot ce-ai scris” îi zise ea printre lacrimi. Ea era o entuziastă în general, dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îl prindeau zorile privind cerul... Se uita la cerul acela înalt si plin de stele, ale cărui depărtări îl întrista si-l linistea deopotrivă. Căuta în stele, care ar fi putut păstra, încă, urma ochilor ei, de ultima oară... si plânse. - Mâine dimineața, voi merge la cimitir, la Fata!... îsi zise el stergându-si cu dosul palmelor lacrimile... Dacă as intra în Sfântul Rai si nu te-as găsi acolo, as părăsi Raiul... A doua zi după praznic. Se înnoptase. Era în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Bineînțeles că, seara, piticul cenușiu al dorului de casă se așază pe paturile din dormitor, scoate la iveală caietul lui cenușiu de socoteli și carnetul cenușiu din buzunar și numără cu o mutră posomorâtă lacrimile copiilor din jur, pe cele plânse și pe cele neplânse“. Dar până la răsăritul soarelui, dorul e dat uitării și-ncepe povestea. O poveste tare încurcată și complicată, despre două fetițe. Una e sufletul taberei de la Movila Iazului. Are nouă ani, e toată numai bucle și năstrușnicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
care refuză din start orice chestie care i-ar putea solicita efortul gândirii. DISPLAY O șopârlă desenată înghițind un păianjen desenat Diana SOARE Nu țin minte să fi fost vreodată încuiată fără voia mea într-o cameră. O singură dimineață plânsă îmi amintesc, când m-am trezit, copil fiind, singură în tot apartamentul. Senzație imposibil de descris întocmai, un soi de disperare febrilă, sentimentul că lumea întreagă se rezumă la 60 de metri pătrați în care nu mai există nimeni și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
să mă stăpînesc, ca să nu fac cum am făcut mai demult, cînd am dus-o pe fina mea Amy să vadă Tarzan, desenul animat Disney și, atunci cînd s-a aprins lumina În sală, ea dormea dusă, iar eu eram plînsă toată și o droaie de puștiulici de patru ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să spun că e o poveste extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lîngă mîna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se gândea ea tristă. Dylan poate să-și cumpere șosete noi. Aproape împotriva voinței ei, a fugit la loc pe hol, a apucat telefonul și a sunat din nou. Bună, spuse el. —Treci încoace acum, spuse ea cu o voce plânsă și furioasă. Copiii nu sunt, avem timp până la ora patru. Am plecat. Ashling a plecat de la birou la opt și jumătate. Amețită de oboseală, nu simțea că poate face față drumului de zece minute până acasă, așa că a luat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]