5,484 matches
-
iau în brațe și acum și erai caldă cum ai să fii și acum și el stătea ghemuit între brațele tale cum stă și acum, cu degetele pe jumătate îndoite și genele grele de plâns și de râs și de plâns și de râs și am să mi fac și eu loc lângă voi pentru că nu, nu am plecat nicăieri, nu aș pleca, mirosiți a lavandă și a vanilie și poate puțin a mare și a fluviu și a dulce și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
părea să o asculte și să o urmărească cu atenție pe lupoaică. Copleșită de fericirea de-a fi adus pe lume un pui desăvîrșit, ea îi cînta și-i povestea iar și iar istoria familiei lor, pentru a-i potoli plînsul și pentru a-și ține și sieși emoțiile în frîu. Lupino întorcea capul în direcția din care venea glasul duios al mamei, părînd s-o înțeleagă. Ziua în care a deschis ochii pentru prima dată a trecut aproape nebăgată în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de la dispariția lui, toată forța mamei rămase singură, tot dorul și toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească celelalte simțuri, ascuțind unul singur. Trebuia să înainteze după zgomotul perceput mai devreme. Ochii, umflați și înroșiți de plîns, străluceau cu puterea soarelui de iulie, ațintiți într-acolo. Se năpustise ca o vijelie în întîmpinarea copilului. Nimic și nimeni n-ar fi putut-o împiedica. Cînd i-a întîlnit, era prea tîrziu ca să mai poată da înapoi. Reuși să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu mai avea de mult așa ceva. O consumase în timpul căutării puiului dispărut. O epuizase în acea cursă finală către marginea pădurii. Și nu putu să facă altceva decît să-i privească direct, cu ochii ei mari, umflați și înroșiți de plîns, scăldați în acea lumină ireală. Atunci și acolo avea să se încheie soarta ei. Pentru că tot ce avea să urmeze de acolo înainte, nu putea să se mai numească vreodată viață. Nu s-a împotrivit. Nici atunci și nici mai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îi semănau perfect. Până se apropiau. Domnul Avram simțea că înnebunește. Și simțămintele domnului Avram nu-l înșelau niciodată. Nici nu răsărise soarele, și era în fața scării sudând țigară de la țigară. Îl încercau pe rând când furia, când resemnarea, când plânsul, când curajul și iar furia. Întârziase binișor la serviciu. Se ridică de pe trepte și o porni aiurea pe maidan bombănind pe înfundate. I se făcuse rău de la stomac și îi venea îngrozitor de tare să verse. Se apucă cu ambele mâini
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
crede că îl paște un pui de gripă, așa că să-l lase dracu’ în pace, că el pleacă și nici că se mai întoarce. Ca o întărire a celor spuse, își făcu chiar bagajul pe loc, sub nasul înroșit de plâns al proaspetei autoare de romane, trântind dramatic muștiucul gălbui și bălos într-un bu zunar de a cărui existență aceasta nici nu știuse până atunci țși asta în condițiile în care relația personaj-autor ar fi cerut ceva mai multă încredere
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Doar încetini puțin apoi porni cu viteză mai departe. „- De ce nu oprești? De ce nu vrei să știu cine ești?” strigă Karina în urma mașinii care continua să ruleze nepăsătoare la întrebările ei disperate. „- Lașule!!! mai izbuti să spună și izbucni în plâns. Ai vrut să vezi dacă n-am murit? Uite că sunt cât se poate de vie, dar ce folos? Mi-ai ucis sufletul când ai plecat. Ce vrei să demonstrezi acum? Că-ți pasă?” Karina continua să vorbească singură în urma
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu era bine, că nu trebuia și totuși nu se putea opri. Măcinată de întrebări la care nu reușea să găsească răspunsuri, Karina adormi înainte ca lacrimile să i se usuce pe obraji. Se simțea eliberată după aceste episoade de plâns, dar știa că lacrimile nu puteau să-i rezolve problemele. Câteva ore uită de toate, visele oferindu-i clipe de relaxare în care toate problemele se dizolvară. Se trezi tremurând în aceeași poziție în care adormise. Nu se învelise cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
soarta că te blestemi pe tine și nu te alegi cu nimic! Să ne-aducem aminte de cei care credeau că e bine să ne bucurăm de fiecare clipă ca și când ar fi clipa de pe urmă!... Arme și... arme: a copilului plânsul, al femeii țipătul, a bărbatului paharul. De asta avem o inimă: pentru a hotărî pe cine să iubim și pe cine să urâm. Cu cât iubim mai mult viața, cu atât simțim că trăim mai intens. Să fim totuși atenți
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
că îți este interzis dreptul de a dori! Nu-i o perioadă prea veselă în viață când după ce bați la ușa medicului, te duci la farmacie și acolo ori nu găsești medicamentul indicat, ori n-ai bani ca să-l cumperi!... Plânsul ne descarcă de energie; râsul ne încarcă; de preferat e să fim cât mai mult timp cu „bateriile” încărcate! Dorințele neîmplinite ne răvășesc gândurile și ne obosesc speranțele. Soluția la câte o problemă mai greu de restabilit este, de obicei
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Abia se aude, ca un scâncet de animal rănit, aceste cuvinte scăpate printre dinți: Ești o brută. O brută? O brută eu? îi prinde brațul și i-l scutură. O brută? Dacă nu ar fi săra... Și ea, izbucnind în plâns, zice: Fecioară prea Sfântă... Taci, nu face o blasfemie! Apolodoro o privește fix pe mama sa. Și tatăl, după ce-i trece, îi zice: "Am fost josnic, puțin rațional, puțin științific; s-a întors animalul în mine, acest animal pe care
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
său, își pune piedică pe mochetă cu alt băiat. Dar Apolodoro, vino aici! Aici ți-am spus. Mereu își bat joc de mine: "Apolo! bolo, bolo, boliche...! Polodoro... boloro... boloriche!" mereu își bat joc de numele meu și izbucnește în plâns. "Of, nu, nu, asta este antiștiințific, trebuie să mă impun... e vremea să-mi aplic principiile!" Se decide să-l învețe să vorbească și să scrie cum trebuie. Și pentru ca să-l învețe să vorbească prin legi și nu prin reguli
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să se hotărească, pentru că așa nu putem sta. Rezolvă-te odată și joacă curat. Așa e... Asta e fapta ta și tu ești cea care decide. Problema e că îți spun și lăsând-o aici expusă, iese. Fata izbucnește în plâns, invadată de o imensă rușine. O crede o fetișcană, o cocotă? Intră mama și atunci Clarita se așează, înecându-o suspinele. Hai, nătângo, nu fi așa, toate astea nu aduc pedeapsă. Decide-te odată. Toți ceilalți, de asemenea, am trecut
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a filosofului! Salut, Apolodoro, ce te aduce? Pe unde ai umblat? Pari preocupat! Cum îți merge? Ce să îmi meargă, don Fulgencio! Îmi pare că dumneata și tatăl meu m-ați nenorocit, foarte nenorocit; vreau să mor! și izbucnește în plâns, ca un copil. Dar, fiul meu, dar Apolodoro... calmează-te, omule, calmează-te... Vreo fetișcană. Hai, omule, nu fi așa... Să nu fiu așa... să nu fiu așa... Și cum să fiu altfel decât cum m-ai făcut dumneata să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-l iau mîine dimineață. LEONIDA: Mandatul? RICĂ: Nu mandatul. Pe dumnealui. LEONIDA: Să-i dăm... să-l iei... (cu intensă compătimire) E de-al ciocoilor... Îl știu eu... RICĂ: Lasă-l pe mine jupîne, îl pocăiesc eu! LEONIDA (izbucnește în plîns și închide telefonul): Om fără... RICĂ (închide și pune la loc telefonul milităros): Om fără ambiț! (iese) 10. Leonida cade pe scaun și zace. Efimița îngrijorată îi aplică diverse tratamente medicale: frecție, prișniță, masaj, ventuze poate, băi calde la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ți se bate tîmpla a dreaptă? Da' cînd ți se bate a stîngă?... Cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? Da' cînd ți se bate a stîngă? Ochiul ăl drept! Tîmpla a dreaptă! A stîngă?!? A dreaptă! Ochiul ăl drept! Ochiul ăl stîng! De plîns aș plînge, da' nu mai pot! Tratamentele nu dau nici un rezultat. Efimița e tot mai îngrijorată. Renunță și-i contemplă agonia. LEONIDA (delirează, bălmăjește ceva ininteligibil, ca Ștefan în "Apus de soare"): Ohoo!...Aaaa..Îîî...Mol...Mol... EFIMIȚA: Ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Mă înșeală! BUNICA: De unde știi? GETA: Auziți ce scrie: "Floriana mă fascina cu picioarele ei lungi, cu sînii ei mari. Cînd o priveam în ochii albaștri după ce făceam dragoste, o uitam pe scorpia de nevastă-mea." (izbucnește mai tare în plîns, Bunica o consolează, Bunicul vine și el spre ele) BUNICUL (se uită și el pe revistă): Nu plînge, dragă, nu-i vorba de el. Astea nu le spune autorul, le spune personajul lui, doctorul. GETA (plîngînd): Lasă că știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pe unde merge, din cauza lacrimilor care Îl podidiseră. Trecătorii strigau ceva către el, ceva pe care numai unui mizerabil i-o spui În față, dacă poți. — Ajută-mă, Vasile! Ajută-mă! se auzea din ce În ce mai stins glasul ei, hohotul ei de plâns. Vasile Însă fugea, fugea parcă ducându-și frica În spinare, care se făcea din ce În ce mai grea, mai apăsătoare. 6 Acasă ai lui nu i-au zis nimic, că de ce venea târziu, că de ce era murdar de noroi pe uniforma de elev
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
e abjectă. Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă mă retrăsei scârbit. O condamnam, o alungam cu privirea din lumea asta, din viața asta, și ea simțea lucrul acesta. Văzui disperarea cuprinzând-o, o văzui izbucnind În plâns și izbind masa cu palmele, urlând și smulgându și părul din cap. Tăcurăm minute În șir. Tristețea ne copleșea, o tristețe murdară, vinovată. — Să mergem, i-am spus. Am ieșit ținându-ne de mână. Și În clipa În care am
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mai făcut câte un șpriț, fără să remarce că Maria intrase În casă cu discreție și Îi privea fericită, neîndrăznind să se miște, nici să respire, ca nu cumva să Întrerupă scena miraculoasă la care asista gata să o podidească plânsul. 9 — Așadar, nu a făcut-o, și-a zis În gând. Bineînțeles că trebuia să Îl publice, să Îi arate lui Birică marfa... Așteptase ca noaptea să facă tăcere peste pământ Înainte să deschidă scrisoarea lui Carara, simțea el că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
se pare cu succes, propria imagine și singurul principiu călăuzitor, anume viețuirea în turmă. “Fiindcă tu zici: Sunt bogat și m-am îmbogățit și de nimic nu am nevoie! Și nu știi că tu ești cel ticălos și vrednic de plâns, și sărac și orb și gol!” (Apocalipsa 3, 17). * S-a spus de nenumărate ori că schimbarea în bine a lumii, începe cu fiecare dintre noi. Foarte discutabil dicton!... În schimb, este foarte adevărat faptul că, fiecare dintre noi putem
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ușa explodează sărind din balamale, iar nebuna țipă și țipătul ei se aude în tot hotelul în clipa în care ea se trezește și și simte trupul ud de transpirație, și transpirația ei miroase a frică, și prin pereți aude plânsul unui bebeluș trezit de țipătul ei neomenesc și imediat ochii ei văd fereastra luminată și mintea ei înțelege. E dimineață. Coboară din pat și pășește cu atenție pe covor. Ca și cum mii de cioburi ar amenința să iasă din covor și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
intră în spa țiul strâmt și tot corpul ei se arcuiește atunci când apa îl lovește brutal. Începe să plângă încet. Abia acum învață să plângă. Lacrimile ei sărate se pierd în cas cada de apă transparentă care o acoperă, și plânsul ei devine din ce în ce mai puternic și mai sonor și mai eliberator și peste un sfert de oră nebuna obosește. Lasă ploaia artificială să o lovească în continuare. Loviturile sunt deja mângâieri, iar ea a învățat să res pire prin apa care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
te bag că pe o pisică cu botul în KK. Ce dracu, nu pricepi că ăștia ne fură, zic că fac și nu fac, nu îți ajunge, când te uiți la zona industrială care nu mai există, nu te apucă plânsul, ca și pe mine. Eu, ca și ține, am lucrat acolo, acolo e viața mea, acolo am crescut de la analist simplu la gradul ÎI și nu pot admite că am fost condus de un dobitoc, presedintele Nicolae Ceaușescu. Prefer să
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
pe măsură. Anca iese precipitat din cameră, plângând fără reținere. — E și sensibilă, șoptește tata. Fugi după ea. Ascultă-mi sfatul: n-o lăsa, cum ai tot făcut până acum. Femei din astea sunt rare. Afară, Anca e buhăită de plâns. — Ce ți-a zis? sughite. — Să te duc la restaurant și să-ți mulțumesc pentru comedie. Niciodată nu l-am putut păcăli pe tata. Odette, de ziua clientului — Dacă mănânci în crâșma asta de ziua ta, mi-a aruncat repezit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]