58,806 matches
-
și mai târziu s-a purtat cu o mare delicatețe; nu intra în măruntaiele mele sufletești. - Dar, la un moment dat, n-ați simțit nevoia să o facă? - Deloc. Fizic, am moștenit structura mamei; tata mă considera coleric. Nu-mi plăcea să se amestece cineva în socotelile mele. Aveam aventuri sentimentale dezastruoase pe care tata le cam știa și era înspăimântat. Un amor neîmpărtășit poate deveni un fapt artistic, dar când se petrece la 15-16 ani este ceva devastator și cu
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
cât, nici în adolescență, nici mai târziu tata nu mi-a făcut poliție; era profesor la școala unde învățam și nu se ducea niciodată să-mi vadă notele. - Oare nu se ducea fără să știți? Sunt acum malițios, așa cum îi plăcea atât de mult să fie... - Prin 1940 m-a luat de la Liceul "Gh. Lazăr" pentru că se "legionarizase" și începusem să șchioapăt rău la note. Îi descoperisem pe mușchetarii lui Dumas, pe Don Quijote și alți eroi formidabili, așa încât nu mai învățam
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
asta poate să fie mai profitabilă Occidentului. - Greșesc dacă afirm că ați ezitat între a fi autor sau erou al unor întâmplări? - Din păcate, este o realitate. Provine din faptul că am avut prea multe curiozități. Și pentru că mi-a plăcut viața. N-am devenit scriitor profesionist. Am preferat să rămân un diletant - din confort, din lașitate sau poate din prostie. N-am avut plăcerea profesionistului de a fi liber în cadrul scrisului, chiar dacă am scris poezie, proză, multe articole de critică
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
revizioniști sunt elevii din clasele ultime ale ciclului preuniversitar (neinspirat termen!). Chiar și pentru faptul că nu citesc orice, fie și obligați, elevii sunt niște "selecționeri" uluitori; excluzându-i id est pe eternii ineluctabili chiulangii... Scriitorilor în viață nu le place să fie revizuiți. Cei plecați (sic!) dintre noi nu mai pot protesta. Pentru a mulțumi însă ambele tabere, operele lor trebuie lăsate în plata... cititorului. Dar despre capacitatea acestuia de evaluare se poate deschide o altă problemă, altă discuție. Intenția
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
de departe de București și de lumea lui culturală, una privilegiată. Îmi oferă șansa de a rămâne cât pot eu de pură, în condițiile în care doar citesc presă culturală și încerc să scriu doar despre ceea ce vreau și îmi place sau mă stârnește. Dar nu crezi că un critic literar ar trebui să depună orice efort pentru a rămâne liber de influențe deformatoare? Ce importanță au taberele, găștile, bisericuțele din interiorul criticii? Nu ți se pare de bun simț ca
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
să fie ceea ce spui și nu locul unde ești publicat? Acum mă obligi să ies din rolul pe care mi-l propusesem, acela de intervievator, și să mă așez în cel de partener de discuție. Evident că Paul Cernat îmi place, dar nu este treaba mea să fac împărțiri dpdv al valorii și al locului unde valoarea apare, ne este împărtășită, și asta poate și datorită faptului că, fiind doar inginer chimist, adică neavând nici o revendicare de la studii "de branșă", nu
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
chestiuni de literatură decât "literați" cu toate diplomele luate, prozatori buni care sunt și matematicieni străluciți, ba chiar istorici literari eminenți care nu au făcut studii de filologie. Regretatul Ovid S. Crohmălniceanu, de pildă, avea diploma de... inginer constructor. Îmi place așadar să purtăm un dialog cu feed-back, să te am ca partener de discuție. Și lasă, că nici tu nu m-ai luat foarte "moale". Acum, când spui că stând departe de lumea literară bucureșteană, ai șansa de a rămâne
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
două Târguri de Carte de la București? Și asta în condițiile în care puterea de cumpărare e foarte scăzută. Pe acești cititori se poate conta. E firesc, pe de altă parte, ca ei să aibă anumite preferințe, anumite opțiuni, să le placă mai mult o revistă sau alta, să-l guste sau nu pe un scriitor. E dreptul lor. Criticul literar, în schimb, are mai mult obligații decât drepturi. El nu poate spune, cu seninătate: nu-mi place cutare, nu dau doi
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
anumite opțiuni, să le placă mai mult o revistă sau alta, să-l guste sau nu pe un scriitor. E dreptul lor. Criticul literar, în schimb, are mai mult obligații decât drepturi. El nu poate spune, cu seninătate: nu-mi place cutare, nu dau doi bani pe cutare, X mă enervează iar Y mă entuziasmează. El trebuie să argumenteze toate aceste enunțuri, să explice convingător motivele adeziunii sau respingerii sale. Critica literară la asta folosește (azi, ca și ieri): să ofere
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
o scrisoare de la Mircea Eliade din 1969. O scrisoare mai mult decât flatantă pentru destinatară. Își poate închipui oricine sentimentele de care a fost ea cuprinsă când a citit aceste rânduri: "Trebuie să mărturisesc că Blana de focă mi-a plăcut, și m-a interesat atât de mult, încât am recitit-o îndată ce am terminat ultima pagină (ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de mult)". Scrisoarea este interesantă și prin altceva. Ni-l arată pe Mircea Eliade preocupat de ceea ce
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
ideologie. Nu ținea să demonstreze ceva, să militeze pentru ceva, cum i s-ar fi impus înainte, ci numai să proiecteze o lume de ficțiune, de roman, cu personaje ale căror destine să fie omenește semnificative. Blana de focă îi plăcuse lui Mircea Eliade, se poate presupune, și pentru că literar se înscria pe o linie pe care el însuși o ilustrase, în nuvele mai ales. Acele decolări în supranatural, acele continue pendulări între istorie și mit, între realitate și legendă, din
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
ci și oglindirea acestui real în cultura umanității întregi. Marea, simplă în materialitatea ei, devine dublă reflectîndu-se în conștiința poetului, triplă și multiplă prin reverberațiile ei în oglina trecutului omenirii". Grandilocventul, așa de decorativul Malraux, îl umple de entuziasm: "Îmi place să-l văd, să mi-l închipui pe Malraux, în noaptea mediteraneeană, singur lîngă coloanele de pe Acropole. (Omul a avut - precum puțini în secolul nostru - simțul sublimului)". Retoricii autorului Condiției umane i se înregistrează ecoul fabulos cu o mișcătoare fidelitate
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
încep a vă reproșa una și alta ar fi o greșeală, o lipsă de tact, o zădărnicie, o adresare patetică și fără puterea de a convinge un semen gata convins și atât de nefericit. Mai ales că poemele mi-au plăcut, chiar dacă eu văd lumea altfel și poeziei îi las trasee mai blânde, mai răbdătoare, ocolind balamucul, evitând să fac neapărat dintr-un înger un pacient chinuit și din poet un doctor sadic. Se profila o cioară cu trei aripi/ Pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
și uscat ce se poate observa în lucrările mele mai vechi. - Erați un maestru al rigorii care nu-și permitea nici o infuzie de lirism. - Eu am o formație germanică în primul rând, continuată după școala de la Cluj, și mi-a plăcut să fiu un om al textului, al exactității în istoria literară. Niciodată nu mi-a plăcut, de pildă, să exprim idei care nu sunt ale mele. Am preferat să citez, uneori excesiv de mult, până la saturație. - Cum trece o zi din
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
care nu-și permitea nici o infuzie de lirism. - Eu am o formație germanică în primul rând, continuată după școala de la Cluj, și mi-a plăcut să fiu un om al textului, al exactității în istoria literară. Niciodată nu mi-a plăcut, de pildă, să exprim idei care nu sunt ale mele. Am preferat să citez, uneori excesiv de mult, până la saturație. - Cum trece o zi din viață dumneavoastră? - Extrem de plicticos. Mă scol pe la opt, la nouă mănânc ceva - puțin, desigur, sunt și
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
ce-și termină lucrările dispar cu desăvârșire. Cei mai mulți nu mă mai caută niciodată. - Profesor, director de editură, critic și istoric literar. În ce ipostază v-ați simțit cel mai bine? - Trebuie să mărturisesc, poate cu oarecare jenă, că mi-a plăcut mai mult viața de editor decât aceea de profesor. Cariera de profesor mi-a plăcut în măsura în care am reușit să mă restrâng (mai ales în ultima vreme) la niște cursuri speciale care au devenit cărți. Dar ca editor am avut satisfacții
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
de editură, critic și istoric literar. În ce ipostază v-ați simțit cel mai bine? - Trebuie să mărturisesc, poate cu oarecare jenă, că mi-a plăcut mai mult viața de editor decât aceea de profesor. Cariera de profesor mi-a plăcut în măsura în care am reușit să mă restrâng (mai ales în ultima vreme) la niște cursuri speciale care au devenit cărți. Dar ca editor am avut satisfacții mult mai mari. Oricât de greu era să circuli în lume pe vremea dictaturii, am
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
ne gândim doar la influențele lor catalizatoare. - Toate acestea se petreceau într-un climat opresiv, în care, din păcate s-a desfășurat cea mai mare parte a vieții dumneavoastră. - Eu am avut ceva din structura unui aventurier intelectual. Mi-a plăcut să mă situez contra curentului, fără să fac caz de asta. Am făcut-o însă cu discreție. Climatul era relativ opresiv, dar erau cărți care puteau duce la eliminarea mea și a altora din editură (așa cum s-a întâmplat la
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
preferința pentru un anumit tip de muzică: cea care poate fi transformată cu ușurință în "ambient" sonor pentru un scenariu imaginar, de esență cinematografică. La întrebarea "de ce v-ați ales" această lucrare, mulți studenți mi-au răspuns că le-a plăcut un anumit film. Cei care-și aleseseră Brahms, o făcuseră datorită temei vestite din filmul "Vă place Brahms?". Cineva, cu un spirit de frondă disimulat sub masca unei prefăcute candori, a venit cu Melodiile lăutărești ale lui Sarasate, spunându-mi
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
pentru un scenariu imaginar, de esență cinematografică. La întrebarea "de ce v-ați ales" această lucrare, mulți studenți mi-au răspuns că le-a plăcut un anumit film. Cei care-și aleseseră Brahms, o făcuseră datorită temei vestite din filmul "Vă place Brahms?". Cineva, cu un spirit de frondă disimulat sub masca unei prefăcute candori, a venit cu Melodiile lăutărești ale lui Sarasate, spunându-mi că o consideră o piesă comică, el comentând coloana sonoră de la filmul lui Chaplin și nu textul
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
de pace. Mi-am dorit să particip la cocteiluri purtând o mitralieră. Mi-am dorit să-i spun unei vechi prietene, care e oripilată de metodele mele, că revoluțiile nu sunt niște mese festive, că nu poți alege ce-ți place, și apoi să-i văd rochia argintie de seară umezindu-i-se în față. Mi-am dorit să lupt împotriva preluării puterii de către Poliția Secretă, dar din interiorul Partidului. Mi-am dorit ca o bătrână ce și-a pierdut fiii
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
tonul este entuziast, viața redevine o sărbătoare o dată cu revederea rudelor și prietenilor dragi, băile de mulțime de la tîrgurile de carte și reuniunile de la Neptun ale scriitorilor de limba română, interviurile pentru reviste culturale și posturi de televiziune, drumețiile istovitoare dar plăcute de la Brașov și Băile Herculane. Dacă toamna și iarna petrecute la München reprezintă pentru autoare timpul mărturisirii, verile petrecute alături de Mihai Șora în România (dar și în Franța, Germania, Olanda sau Ungaria) devin timpul trăirii. Inconveniențele vîrstei dispar, depresiile se
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
in no man's land: "Ce crezi că poate fi/ în sufletu-mi acuma, cînd zac în niște locuri/ Așa de îngrozitoare, la geți și la sarmați? Nu îmi priesc nici apa, nici aerul de-aice,/ Și, nu știu cum, nu-mi place nici chiar pămîntul lor." Iar în finalul epistolei a X-a, plin de năduf: Cînd lumea asta-i largă, din toată lumea sta/ Pămînt pentru osînda-mi aice s-a găsit." Și vacanța se poate transforma într-o osîndă, într-o anumită
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
mei (și foști colegi de facultate și de �Echinox") îmi mai spun, așa, când ne întâlnim pe la niște zile ale �Familiei", pe la vreo nuntă a vreunuia dintre copiii noștri, pe altundeva: ești bun, dom'le (adică poet, că om îmi place să cred, deși n-o fi și asta vreo iluzie, că sunt bun), dar ei sunt, totuși, prieteni. E adevărat și că toți - nu doar colegi, prieteni, congeneraționiști - câți au binevoit a scrie despre cărțile mele au făcut-o cu
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
glasuri ale unei noi zile. Catârul purta două samare. Căutătorul de minuni mergea cu pas întins. Soția lui se oprea din când în când, ca să stea de vorbă cu mine sau să-și tragă puțin sufletul. Bărbatului ei nu-i plăceau acele opriri, și ne chema să ținem pasul cu el lovind în stânci cu pioletul. Soției lui îi trezeau curiozitatea o mulțime de lucruri: mărimea neobișnuită a frunzelor de stejar, urmele mistreților și iarba culcată, care, în pajiștea de la izvor
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]