644 matches
-
Noica, Trei introduceri la devenirea întru ființă, Editura Univers, București, 1984, p. 50. 259 M. Eminescu, Fragmentarium, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, p. 78. 260 Ibidem. 261 Cf. Artur Silvestri, Modelul "omului mare".Zece "Convorbiri de amurg" cu Antonie Plămădeală urmate de "Douăzeci și opt de scrisori de altădată" , Carpathia Press, București, 2004. 262 Pierre Debray-Ritzen, în Le Figaro, 21 decembrie 1974. 263 Jacques Gandeboeuf, în Le Républicain Lorrain, 30 octombrie 1974. 264 Raymond Ruyer, op. cit., p. 10. 265 Ibidem, p. 43
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de sărbătoare. Din același motiv, în fiecare an, data de 15 ianuarie, zi încărcată de semnificații deosebite este așteptată cu nerăbdare atât de către profesor cât și de elevi. Cărțile se deschid, pentru că despre Eminescu nu știm niciodată totul. Născut din plămădeala acestui pământ, esența sufletului, științei și instinctului acestui neam, eminescu rămâne sărbătoarea noastră veșnică. Ce altă încununare a muncii noastre poți dori, decât lumina de pe chipul unui tânăr care, îndrumat de noi, capacitatea de înțelegere a copiilor, capacitatea de asimilare
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
prin legea ființării în creație. Al doilea element important, în contrast și în relație de comunicare subtilă, cel mai adesea este cosmicitatea; altfel spus, prin iubire, sfânta substanță gânditoare începe prin a fi și rămâne pentru totdeauna neîncepută și sfârșita plămădeală. Alături teiul vechi mi se deschise: Din el ieși o tânără crăiasă, Pluteau în lacrimi ochii-i plini de vise, Cu fruntea ei într-o maramă deasă, Cu ochii mari, cu gura-abia închisă; Ca-n somn încet-încet pe frunze apasă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nevoințele fericitului Paisie, starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, 1935; Paul Mihail, Traduceri patristice ale starețului Paisie, MO, 1972, 3-4; Paul Mihail, Schitul Poiana Mărului - un centru ortodox cărturăresc, în Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților, îngr. Antonie Plămădeală, Buzău, 1983, 354-384; Nestor Vornicescu, Primele scrieri patristice în literatura noastră, Craiova, 1984; Paul Mihail, În legătură cu participarea episcopului Veniamin Costachi la înmormântarea starețului Paisie de la Neamț, BOR, 1987, 3-4; Paul Mihail, Cuviosul stareț Paisie de la Neamț, în Sfinți români și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
altitudine spirituală, nu este propusă ca soluție unică și obligatorie. „Scara” care trebuia să ducă spre vederea „luminii de pe muntele Tabor” începe prin postularea opțiunii în afara oricăror presiuni: „Cine vrea la aceste virtuți să ajungă...”. Alegând „calea de mijloc” (Antonie Plămădeală), traseul ghidat de măsura obișnuită a lucrurilor, străin de exaltările ascetice, dar condamnând vehement - cum face o superbă „cuvântare” intitulată Spunere și încredințare pentru frica și dragostea lui Dumnezeu - ipocrizia morală, isihasmul lui N.B. își adaugă o trăsătură ce ține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
de la praxis spre theoria etc.) nu reprezintă nicidecum respingerea spațiului populat de oameni (omul pe pământ, între oameni, este perfectibil), nu constituie o negare a lumii, ci implicarea unei noi perspective pentru înțelegerea ei, acceptarea „cumpătării” și a „măsurii” (Antonie Plămădeală). Ce încerca să îl învețe acest „manual” („oglindă a principelui”) pe Theodosie, fiul care va ajunge domn al Țării Românești? În primul rând că omul este cea mai desăvârșită creație a lui Dumnezeu. În unicitatea lui, proclamată de un Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Bogdan, 13 file inedite din cel de-al doilea arhetip al „Învățăturilor lui Neagoe Basarab”, RITL, 1968, 3; Al. Duțu, „Le Miroir des princes” dans la culture roumaine, RSE, 1968, 3; Cioculescu, Itinerar, 5-8; Ivașcu, Ist. lit., I, 78-83; Antonie Plămădeală, Cuprinsul teologic al „Învățăturilor lui Neagoe Basarab”, „Studii teologice”, 1969, 3-4; Dan Zamfirescu, „Învățăturile lui Neagoe Basarab”, LRV, I, 113-117; Manole Neagoe, Neagoe Basarab, București, 1971; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Valori, 13-20; Duțu, Cărțile, 65-103; Ist filos. rom., I, 28-33; Mihăilă, Contribuții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
27-54; Lucia Djamo-Diaconiță, Contribuții la cunoașterea slavonei românești. Elemente românești în varianta slavonă a „Învățăturilor” lui Neagoe Basarab, SCL, 1977, 3; Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, II, București, 1977, 257-272; Papu, Clasicii, 20-28; Dicț. lit. 1900, 470-472; Antonie Plămădeală, Dascăli de cuget și simțire românească, București, 1981, 37-62; Dan Zamfirescu, Contribuții la istoria literaturii române vechi, București, 1981, 305-323; Mazilu, Lit. rom., 232-254; Mazilu, Proza, 5-20; Matei Cazacu, La Place des „Enseignements du prince Neagoe Basarab à son fils
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
în acelea de natură socială. Din 1945 între redactori se vor afla C. Sârbul (1945-1948), Em. Vasilescu, N. Mladin (1948-1967), Gh. Papuc (1967-1978), D. Abrudan (1978-1989). Un comitet de redacție, prezidat mai întâi de N. Mladin (1967-1981) apoi de Antonie Plămădeală (din 1981), va dirija T.r., Abrudan fiind, în continuare, redactor responsabil și după 1989. Între 1 ianuarie 1876 și 25 decembrie 1877 N. Cristea a editat și un supliment cultural, intitulat „Foișoara «Telegrafului român»”. Tipărit inițial cu caractere chirilice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
gamela. Gamela, farfuria în care le era pusă mâncarea deținuților, era folosită astfel: deținuții ungeau fundul gamelei cu săpun, o tamponau cu DDT și apoi cu un bețișor ascuțit sau cu paie din coada măturii, zgâriau literele. Chiar IPS Antonie Plămădeală mărturisește că a învățat limba engleză pe gamelă 156. De asemenea se scriau lecții și “pe tăblița bocancului”. In caz că erau percheziționați, deținuții săreau în bocanci și îi frecau de dușumea ca să dispară scrisul. Prof.univ. Vasile Huidici de la Academia
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
convingerea că menirea aducerii pe lume a unei lucrări este aceea de a transmite un mesaj - gând, trăire ori necuvânt. Autenticitatea intenției va naște, la rândul ei, rostul șiragului de vorbe și va face, dacă autorul este sincer, ca noua „plămădeală“ dată lumii să-și urmeze propria natură. Dacă intenția de a scrie nu vine din stringența de a scoate la lumină, de a da viață prin cuvânt lucrurilor rămase altfel nerostite, atunci cartea devine un surogat, un mijloc de a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
țările mari cultivatoare de cartof, Germania, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Polonia, Suedia, Rusia iar pentru România este considerată de carantină deși în Moldova a fost găsită încă din 1929. Pierderile anuale sunt relativ mici deși uneori pot ajunge la 50 % (B. Plămădeală, 1987). Simptome. Plantele atacate manifestă către sfârșitul perioadei de vegetație o ușoară veștejire a frunzelor inferioare și o decolorare a acestora în verde-pal, apoi în galben, înainte de necrozare. În tuberculi se observă la începutul atacului, zone galben-crem în lungul țesuturilor
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
PLĂMĂDEALĂ, Leonida (17.XI.1926, Stolniceni, j. Lăpușna - 29.VIII.2005, Cluj-Napoca), prozator și eseist. Este fiul Elisabetei (n. Pojoga) și al lui Vasile Plămădeală, cântăreț bisericesc. Urmează școala primară în satul natal (1933-1937), înscriindu-se apoi la Seminarul Teologic din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
PLĂMĂDEALĂ, Leonida (17.XI.1926, Stolniceni, j. Lăpușna - 29.VIII.2005, Cluj-Napoca), prozator și eseist. Este fiul Elisabetei (n. Pojoga) și al lui Vasile Plămădeală, cântăreț bisericesc. Urmează școala primară în satul natal (1933-1937), înscriindu-se apoi la Seminarul Teologic din Chișinău. După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice, vine cu familia la București, unde își continuă studiile la Seminarul Teologic, absolvit în 1945, când intră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
Academiei Parisului și a Berlinului”. Între paginile care privesc în bună parte istoria literară se înscriu excursul Dascăli de cuget și simțire românească (1981) și altele cu același profil, preeminent documentar. De interes este și volumul intitulat Amintirile mitropolitului Antonie Plămădeală... Convorbiri cu Carmen Dumitriu și Dragoș Șeuleanu (1999). Pe lângă discuțiile despre numeroasele și adeseori complicatele probleme ale Bisericii Ortodoxe în relațiile ei cu alte culte și secte religioase, dincolo de structura și ținta morală a comentariilor, rememorările duc inevitabil spre anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
la texte vechi, București, 1989; Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă, îngr. Dumitru Stăniloae, București, 1995; De la Gherman din Dacia Pontică, Nicolaus Olahus și Cazania lui Varlaam la Inocențiu Micu, Ion Creangă și Gh. Lazăr, Sibiu, 1997; Amintirile mitropolitului Antonie Plămădeală... Convorbiri cu Carmen Dumitriu și Dragoș Șeuleanu, pref. Răzvan Theodorescu, București, 1999. Antologii: Spiritualitate și istorie la Întorsura Buzăului, Buzău, 1983; Pagini dintr-o arhivă inedită. Documente literare, București, 1984. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Trei ceasuri în iad”, RL, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
Anghelescu, „Lazăr Leon Asachi în cultura românească”, T, 1985, 3; Gheorghe Bulgăr, „Lazăr Leon Asachi în cultura românească”, ST, 1985, 12; Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, București, 1985, 203-210; George Munteanu, Un scriitor necunoscut: Lazăr Leon Asachi, RL, 1986, 11; [Antonie Plămădeală], MA, 1986, 6 (număr omagial); I. D. Lăudat, Amintirea unui scriitor: Lazăr Leon Asachi, CL, 1986, 8; Al. Graur, Un precursor: Lazăr Asachi, RL, 1986, 36; Virgil Cândea, „Lazăr Leon Asachi în cultura românească”, RITL, 1986, 2-3; Vlaicu Bârna, De la document
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
Veniamin din Iași, București, 1904, 3-40; N. Iorga, Viața și faptele mitropolitului Moldovei Veniamin Costache, București, 1907; Vasile Vasilache, Mitropolitul Veniamin Costache, Mănăstirea Neamț, 1941; G.T. Kirileanu, Gh. Ungureanu, Constantin Turcu, Contribuții documentare cu privire la mitropolitul Veniamin Costache, Iași, 1946; Antonie Plămădeală, Clerici ortodocși ctitori de limbă și cultură moldovenească, București, 1977, 30-33, 54-55; Dicț. lit. 1900, 221-222; Păcurariu, Ist. Bis., III, 8-24, passim; Dicț. scriit. rom., I, 672-673. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
ales și membru de onoare al Academiei Române, Nicolae Bilețchi), doctori habilitați și doctori în filologie (Mihail Dolgan, Grigore Botezatu, Sava Pânzaru, Leonid Curuci, Andrei Hâncu, Nicolae Băieșu, Ion Ciocanu, Anatol Gavrilov, Victor Cirimpei, Sergiu Pavlicencu, Alexandru Burlacu, Ana Bantoș, Ion Plămădeală ș.a.). Institutul editează, împreună cu Institutul de Lingvistică, „Revista de lingvistică și știință literară” (din 1958 până în 1989, mai întâi sub titlul „Limbă și literatură moldovenească”). Pe lângă Institut, funcționează un consiliu pentru conferirea titlurilor științifice de doctor și de doctor habilitat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
încă trei texte: Despre creștinism, Despre protestantism, Teismul ca soluție a problemei cosmologice. Tot Ion Dur este autorul unui articol despre colaborarea lui C. Noica la revista interbelică „Credința”, cu articole ce conțineau judecăți politice (Noica și vămile impurificării). Antonie Plămădeală publică o poezie inedită a lui Sandu Tudor (Notă de război) și amintiri referitoare la gruparea „Rugul aprins” de la mănăstirea Antim, iar Ion Dur se ocupă de monografia lui Ilie Guțan despre Cercul Literar de la Sibiu. O chestiune frecvent dezbătută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
Cele cinci cuvântări teologice, îngr. Monica Dumitrescu, introd. trad., București, 1993; Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete și scoliile Sf. Maxim Mărturisitorul, București, 1996; Mystagogia, îngr. și introd. trad., București, 2000. Repere bibliografice: Emilian Vasilescu, Apologeți creștini, București, 1942, 76-90; Antonie Plămădeală, Some Lines on Professor D. Stăniloae’s Theology, în The Altar Almanach, Londra, 1970, 24-29; Ion Bria, Teologia dogmatică în Biserica Ortodoxă Română în trecut și azi, „Ortodoxia”, 1971, 3; Micu, „Gândirea”, 183-185; Ion Bria, Omagiu părintelui profesor Dumitru Stăniloae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
Iov, M.D. Rădulescu. Proza e ilustrată de Cezar Petrescu (În patria lui Comenius), M. Sevastos, C.N. Tănase, A. Codreanu, B. Mallschi, Em. Bucuța, Șt. Popa ș.a. Un spațiu destul de larg îl ocupă eseurile, aparținând lui M. Ispir, A. Cociubinschi, I. Plămădeală, V.V. Haneș, V. Zelenin ș.a. Critică literară și recenzii semnează D. Antohi, V. Petrușin, Al. David. I.Dg.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286573_a_287902]
-
fir roșu și sporiș, se scufundă ciutura cu ele, apoi, scoțîndu-le afară, se dau copiilor să le mănînce. Să nu dai altuia pînea ce-ți rămîne nemîncată, că ți dai puterile. în prima săptămînă a Postului Mare nu se lasă plămădeala* pînii peste noapte afară, căci se crede că Toader noaptea s-ar mîzgîli în plămădeală și nu s-ar gîci* pînea. Fărămăturile de pîne ce cad de la masă să le dai în foc în loc curat, ca să nu le calci, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să le mănînce. Să nu dai altuia pînea ce-ți rămîne nemîncată, că ți dai puterile. în prima săptămînă a Postului Mare nu se lasă plămădeala* pînii peste noapte afară, căci se crede că Toader noaptea s-ar mîzgîli în plămădeală și nu s-ar gîci* pînea. Fărămăturile de pîne ce cad de la masă să le dai în foc în loc curat, ca să nu le calci, că pă cătuiești. Dacă s-a copt pîne, și una, din întîmplare, a fost uitată în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
moale părul-porcului - boală de degete pecingine - boală de piele perdea - adăpost pentru vite pescăraș - pescăruș pestelcă - șorț pesti (a) - a zăbovi, a sta peteală - beteală piciorug - piciorong, cataligă piedică - legătura de la picioarele mortului pipăruș - ardei (iute) pișca (a) - a vătăma plămădeală - aluat pentru pîine plînsoare - boală la copii cu insom nii și plîns poamă - strugure poci (a) - a sluți pocit - flecar, deocheat pocriș - capac podbal - podbeal, podral, plantă podeală - tavan pogace - turtă de mă lai/grîu poiată - bucătărie de vară pol
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]