823 matches
-
tălmăcire presărată cu lexeme din idiolectul propriu, uneori inexistente în originalele în limba greacă, iar pe de alta, o poezie ce împrumuta imagini și tonalități de la poeții greci.480 Ermeticul îi atrage pe aceștia în efortul propriu de maturizare prin plăsmuirea limbajului, recreând versurile într-o limbă eliberată de crustele neoclasice și de banalitățile arcadice, într-un limbaj primitiv și esențial. Influență poeților străvechi asupra creațiilor sale de sine stătătoare se remarcă și în clasicitatea cuvintelor preferate de el, în vădita
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ale intertextualității, exploatate de puțini scriitori, rezidă în utilizarea pistelor furnizate de romane clasice ca punct de plecare pentru o nouă carte. Un exemplu în acest sens este oferit de Raymond Jean, autor al romanului Mademoiselle Bovary (Actes Sud, 1991), plăsmuire despre viața fiicei Emmei lui Flaubert. În Dictionnaire des genres et notions littéraires (Nourissier et all., 2001), Pierre-Marc de Biasi realizează o periodizare a evoluției noționale a intertextualității, într-un (extins) articol de dicționar. Funcția intertextualității ar fi consideră cercetătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu mijloace "naturale", "științifice". A doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, suspendînd totul, în final, în alegoria supranaturală. Anticipînd dezbaterile teoretice ale secolului XX, Henry James (un teoretician literar de primă mînă el însuși) ne întreabă, indirect, dacă plăsmuirea naratoarei sale este "stranie" ori "miraculoasă"? Deși există contraargumente în text (cum reușește, de pildă, eroina să-l descrie perfect pe Peter Quint individ pe care nu l-a cunoscut niciodată dacă nu-i vede fantoma cu adevărat?), răspunsul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Această schelă de piatră are nevoie mereu de reparații, căci se roade, se mănâncă. Vegetalele, legumele sunt cele mai bogate în minerale care formează piatră oaselor și din aceste vegetale își ia organismul materialul trebuitor oaselor" (p. 184); Zahărul e plăsmuire, e o născocire a fabricilor, e un lucru mort, scos din sfeclă, așa de pildă cum e spirtul scos din porumb și cartofi. Pe când mierea e o zămislire firească, o lucrare vie a albinelor" (p. 212); Oamenii ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
seturi de norme ce funcționează într-o anumită perioadă în societate. 4. Lipsa-de-sine. Lipsa-de-adâncime. "Pierderea sinelui" pare a fi o constantă a literaturii postmoderne, pe care Hassan o vede originându-se din gândirea nietzscheană (""Subiectul" nu este ceva dat, ci o plăsmuire asociată, un artificiu de fundal. Este oare necesară în cele din urmă așezarea interpretului în spatele interpretării? Aceasta este deja fabulație, ipoteză"215). Dacă opera modernă deținea statutul unei realizări a spiritului creator, opera postmodernă nu mai este manifestarea unei asemenea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
înșela, ajungem la o înțelegere a minciunii ca mască discursivă: nu există minciună în lipsa unei secvențe discursive contra mentem. Într-o primă instanță, aceste sumare caracteristici ale minciunii o apropie teoretic de seducție și seducția, la rândul ei, conține trăsăturile plăsmuirii, iluzionării, amăgirii, metamorfozei. În viziunea lui Herman Parret, însă, seducția nu poate fi încadrată în această grilă și nu se poate identifica cu minciuna. Dacă aceasta din urmă presupune satisfacerea a trei condiții majore (existența unei convingeri; existența unei aserțiuni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care caracterizează copilăria este, pentru amintirea târzie a adultului, o chemare esențială. Pe de altă parte, adultul se raportează la copilărie ca la momentul paradiziac în care dialectica lumii urbane conduce la o posibilă salvare: copilul este personajul care, în calitate de plăsmuire a universului închis, instrumentalizat al metropolei, îl pune pe acesta în criză. Bernd Witte explică, oarecum schematic: „A Berlin Childhood had shown how the child was implicated in the 19 th century’s collective dream, from which it could free
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
doamnă cu nume nobiliar să-și facă publicitate ucigând suflete"130. Autoarea ridiculizează întreaga istorie a mântuirii și schimbă voit întreaga logică a textului scripturistic dorind a obține efecte cvasi-artistice tocmai prin falsa demonstrație "literară" că Pavel ar fi artizanul "plăsmuirilor evanghelice" despre Hristos. "Realitatea" pusă în scenă de Pippidi ar fi aceasta: Iisus Hristos n-ar avea legătură cu nimic din ceea ce relatează evangheliștii. El ar fi fost un profet-povestitor șters, care ar fi inspirat pe Pavel să născocească tot
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Marinescu se încumetă să facă o apreciere critică superlativă a uneia dintre operele acestuia. Cu douăzeci de ani în urmă, Mihail Dragomirescu propunea contemporanilor "triumfători" exercițiul comparației lor cu un scriitor deja "clasat", "intrat în literatură". "Iar în ceea ce privește puterea de plăsmuire, originalitatea plastică prin care un scriitor, dintr-un material cunoscut, creează personagii noi, în carne și oase, care dintre aceeași scriitori au putut plăsmui o figură atât de adâncă, puternică și de întreagă ca cea a lui Lică Sămădăul din
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sau ardeleanul Corbei. Romanul Din bătrâni (1902) se deschide cu o "mărturisire" pe care autorul o consideră absolut necesară în preambulul lucrării sale în măsura în care ea reprezintă o "chestiune de credință literară". Faptele expuse în această narațiune (...) − scrie Slavici − nu sunt plăsmuiri ale mele, ci întâmplări petrecute acum vreo trei sute de ani... Recunoaștem în aceste rânduri același crez literar pe care scritorul îl formulase în anii din urmă: Cititorii mei să știe că nu le vorbesc nici din cărți, nici din auzite
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
eveniment, prin concursul de împrejurări care sunt legate de acesta"), PROZOPOGRAFIA: ("descrierea care are drept obiect figura, corpul, trăsăturile, calitățile fizice sau cele exterioare, atitudinea, felul de a se mișca al unei ființe animate, reale sau fictive, adică, o simplă plăsmuire a imaginii"), ETOPEEA ("descrierea care are drept obiect moravurile, caracterele, viciile, virtuțile, talentele, defectele, în fine, calitățile morale mai bune sau mai rele ale unui personaj real sau fictiv"), PORTRETUL ("descrierea atât morală, cât și fizică a unei ființe animate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o iubeam. Și prea tîrziu, firește, îi imploram iertarea. Cînd folosind suspinul și cînd amenințarea. 405 Și astfel, toată noaptea, de dragoste învins, Am stat de veghe pînă ce zorii s-au aprins. Dar frumusețea-i poate-i a minții plăsmuire Și toarsă-i din iluzii, cu ne-nțelese fire Ce zici tu, Narcis? Narcis: Ceruri! E oare de crezut 410 Că-atât de lungă vreme în umbră s-a ținut? Inserarea monologului narativ în dialog se realizează pe două niveluri
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Rezolvare (însă tot în cadrul fantasmatic) a problemei de distanță (subliniată de imperfect). Pn5: Versurile 405 și 406 fixează Situația finală. Următoarele, (407-408) constituie o adevărată Evaluare de încheiere PnΏ: "prea frumoasă imagine" este, într-un fel, Coda din Pn1, Pn2 ("plăsmuire") și Pn3 ("frumusețe"). În aceste condiții, este lesne de înțeles de ce nu pot fi atât de categoric precum P. Kuentz: Nu este aici nici "povestire", nici "descriere", ci mai degrabă "o punere în scenă" (1970: 26). Ceea ce am arătat până
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
i se dădea de bună voie îi paralizează reacția firească, făcându-l să-și piardă orice urmă de elan și de meșteșug, iar Clara iese nevătămată din mâinile nătângului Don Juan și scapă de ispita pasului greșit. Dezamăgită de mincinoasele plăsmuiri ale imaginației nărăvașe, contesa sfârșește prin a-și găsi soțul mai ademenitor decât toți bărbații din lume. Lucia nu poate fi de acord cu asemenea morală lipsită de "romantism", condamnând visul drept vinovată iluzie. În plus, deși tânără, ea a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
profetică, cea a unui eveniment care se întămplase și care nu era decăt împlinirea unui proces evolutiv îndelungat din istoria metafizicii europene. Sintagma “Dumnezeu a murit” marchează faptul că Dumnezeul creștin, Dumnezeul metafizicii occidentale nu mai este altceva decăt o plăsmuire moartă a minții, “doar o idee”, o noțiune abstractă. În cel mai bun caz el, reprezintă o valoare convențională idolatrizată. În realitate, Dumnezeu nu mai este implicat în modelarea vieții omului contemporan, nu El este acela care să dea sens
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
le fie o carte de căpătăi din simplul motiv că aceștia fie întărzie să se nască, fie mor înainte de a deveni supraoameni. Sintagma “Dumnezeu a murit” marchează faptul că Dumnezeul creștin, Dumnezeul metafizicii occidentale, nu mai este altceva decăt o plăsmuire moartă a minții. Dar nu aceasta este cea mai mare problemă a lumii contemporane, nu spunerea acestui adevăr constituie salvarea. Strigătul acesta este cu atăt mai puțin auzit cu căt este mai adevărat. Momentul critic pe care îl traversează istoria
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
un veac și jumătate, îmbrăcându-se într-un fel de miraj care se cheamă coroana împăraților Bizanțului. Cantacuzinii sunt cei care au purtat două sute cincizeci de ani cu ei acest vis al eliberării Constantinopolului și al restabilirii împărăției bizantine, această plăsmuire fantastică menită să le întrețină speranța în momente în care simțeau că alunecă în derizoriul anonimatului, în gloata oprimată. Pentru Șerban Vodă Cantacuzinul acum însemna anul 1690, pe care n-a apucat să-l vadă. De la el febra plăsmuirii de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
această plăsmuire fantastică menită să le întrețină speranța în momente în care simțeau că alunecă în derizoriul anonimatului, în gloata oprimată. Pentru Șerban Vodă Cantacuzinul acum însemna anul 1690, pe care n-a apucat să-l vadă. De la el febra plăsmuirii de fantasme s-a întins și la alții și iată, se pare chiar sultanul Ahmed al III-lea stăpânitorul Constantinopolului se consideră singur urmaș legitim al bazileilor bizantini. Chiar și Petru al Rusiei, unicul împărat ortodox încoronat, își revendică dreptul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frumosului. Sublimul desemnează grandoarea, elevația, monumentalul și desăvârșirea lumii divine, care, prin relaționarea cu preceptele religioase, exprimă vizual, prin realizări arhitectonice, picturale sau sculpturale, atributele esențiale ale sacrului. Caracterul sublim al operelor antice oferă o impresionantă demonstrație vizuală și prin plăsmuirea acelor gigantice creaturi de factură fantastică (tauri androcefali înaripați sau sfincși), care, în mod evident, poartă atât amprenta lumii naturale, cât și a celei supranaturale. Tot cu privire la raporturile instituite între sublim și frumos în arta antică, mai putem deosebi și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
doctorat Die Cholera in Rumanien im Jahre 1866 (Holera în România în anul 1866), susținută de Georges Balaczeanu, în martie 1870, la Facultatea de Medicină a Universității Friedrich-Wilhelm din Berlin; desigur că într-o asemenea lucrare nu-și aveau locul plăsmuirile și extravaganțele de nici un fel. Din datele culese după un secol de către doctorul Romulus Popescu privitor la mersul holerei din 1865-1866 în, județul Vâlcea, rezultă că autoritățile locale au luat foarte în serios instrucțiunile în legătură cu ameliorarea salubrității, mai cu seamă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Înspăimântat, în fața unui iepure ! Gata să țipe și ea, de bucurie sau groază, și-ar apăsa palmele nu peste gură, cum s-ar cuveni, ca să nu tulbure tăcerea sălii, ci peste ochii încinși. Exasperată, din cauza efortului de-a se stăpâni. Plăsmuirile tremură o clipă și se sparg. Zac undeva, zgribulit pe fundul vreunui vas. Adâncurile nopții stăruie. Recuperarea se desfășoară incert, pe porțiuni fără legătură între ele. Iarăși copil, pierdut prin lungi curți interioare, năpădite de buruieni ursuze. Rătăcesc printr-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de-a-tunci: Niciodată, pe o scenă din România, o piesă n-a fost primită cu mai mare indignare... Atât de rușinoasă a fost căderea nenorocitei piese, încît orice critică din partea noastră n-ar avea loc, căci e greu de lovit o plăsmuire care a fost fluierată cu arîta nemilă". Astăzi, când, ca pe vremea lui Dinicu Golescu și ca pe vremea lui Caragiale, ne chinuim să intrăm o dată în Europa conștientă de 261 sine, și când același blestemat populism nu ne lasă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
precum conceptul de împărțire a dreptelor într-un număr infinit de segmente -, nimeni neputând să facă acest lucru cu adevărat, infinitul nu exista în realitate. Ahile ar fi depășit-o ușor pe țestoasă, deoarece punctele infinite erau mai degrabă simple plăsmuiri ale imaginației lui Zenon, decât pietre de temelie din construcția lumii reale. Aristotel a îndepărtat conceptul de infinitate, afirmând că nu este, de fapt, decât o născocire a minții omenești. Din acest concept provine o revelație uimitoare. Bazat pe modelul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
complex structurat, posedă deci două feluri de garnituri categoriale complete: categoriile receptivității cognitive și categoriile spontaneității plăsmuitoare. [...] Categoriile receptivității aparțin în grad intens conștiinței, prin ele se constituie cunoașterea. [...] Dimpotrivă, categoriile spontaneității aparțin inconștientului abisal: de acolo ele determină stilul plăsmuirilor spirituale.“ Gestul creator este singurul care poate oferi o sinteză înnoitoare, fără a reproduce (și plagia) conținuturile deja existente. El implică, pe de o parte, valorificarea tuturor acumu lărilor anterioare, iar, pe de altă parte, unirea tuturor registrelor ființei în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
din Odiseea, cu excluderea oricăror altor date. Nu va fi vorba aici despre mitul lui Ahile, care are obârșii străvechi, anterioare poemelor homerice, și care, ulterior acestora, a avut, până târziu, numeroase dezvoltări. Va fi vorba numai de Ahile ca plăsmuire a lui Homer, ca existând doar înlăuntrul poeziei homerice și deci prin ea. Totuși, înainte de a arăta cine și ce anume este Ahile în spațiul și în structura Iliadei, în timpul și în sensul ei, se cuvine să strângem la un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]