829 matches
-
între ei încap nașteri și morți" (Poem refuzat). La rîndul său, clipa, detaliu al timpului, se vădește capabilă a se amplifica într-un fel catastrofic: Dar acest fel de a umple paginile cu nimic/ acest despotism al clipei răstoarnă/ toate plăsmuirile" (ibidem). Consecința e de-o importanță deosebită în configurarea viziunii. Dacă la o primă privire, cultura lucrurilor modeste, a existențelor neluate în seamă, a "bagatelelor" ne orientează spre ceea ce în poezia franceză modernă s-a numit microrealism (manieră detectabilă la
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
impasul simplității, dificultatea directității, provocările sincerității etc. De unde provine o părelnică subevaluare de sine, o tactică a disimulării precum un soi de defensivă (grecescul eyronia înseamnă disimulare). Prin ironie, ființa se ficționalizează. Se situează într-un spațiu al gratuității, aidoma plăsmuirilor artei... Iată cîteva observații, desigur foarte generale, pe care le notez în marginea unui agreabil volum de parodii consacrat poeților noștri de către un autor de care n-am auzit pînă acum, Constantin Ardeleanu. Să recunosc că, în pofida aparentei facilități, parodia
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
mai mult decît ei înșiși. Ei deschid compasul așteptării noastre. Și ne impun decența paternă de a fi invizibili, pentru a nu scădea cu nimic meritul progeniturii, responsabilitatea fiului care are nevoie să creadă în libertatea sa, să se știe plăsmuirea propriului destin. Copiii noștri sînt fantasmele descendenței noastre. Iar fiul, cum atît de minunat a spus Wordsworth, este tatăl bărbatului. Surorile lui l-au însoțit pe Carlos și dincolo de moarte. Natasha a scris despre el: “Carlos era romantic și cred
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
o expoziție. Lectura rotundă, cu mișcarea perpetuă și cu trecerile fără oprire de la un compartiment la altul, neutralizând diferențele, făcând să circule viața netravestită și detaliile sale de recuzită, exterioritatea peisajelor percepute în timpul diferitelor călătorii în țară și în străinătate, plăsmuirile timpului care aduc în amănunte de neuitat, atmosfera unui București traversat cu tramvaiul electric, dar și de cel tras de cai, al anilor pregătitori de mari schimbări politice, cu "zorile Unirii" într-o apropiată perspectivă, demisiile guvernelor, ca acțiuni mari
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
îmi par, ca și lui Antonio Patraș, pe deplin verosimile. Argumentele tânărului critic, probate până acum și ulterior prin citate, sunt până la urmă unele de bun-simț: "departe de a fi un produs al fanteziei dezlănțuite, Adela pare mai mult o plăsmuire cu miză teoretic-demonstrativă, un fel de mise en scene a aforismelor din Privind viața și a reflecțiilor teoretice din Creație și analiză. Pe de altă parte, rădăcinile autobiografice ale ficțiunii nu pot fi nici ele cu totul neglijate, în ciuda efortului
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
au băgat în cap cuiul unei arte cu destinație generală (o lozincă insistentă de acum cîteva decenii suna astfel: «Arta în slujba poporului!»). Greșit. Arta nu e unanimă, avînd un public al său, o elită, dacă vreți, atît la treapta plăsmuirii cît și la cea a recepției sale. Iată o vorbă înțeleaptă a bătrînului Emerson: «Deseori citim cu tot atîta talent cu cît scriem.» Nu mă pot opri să nu mă gîndesc acum și la unii confrați, producători de stihuri mediocre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3216_a_4541]
-
care „se umflă și începe să mormăie" este cel dintr-un tablou intitulat Peisaj, sîngele unui crepuscul de deasupra pădurii „se prelinge din rame, / roșu, roșu", aburi purced din icoane, „se evaporă / aureolele prea fierbinți" (Aprilie). Natura e confiscată de plăsmuirea artistică. E vorba aici de o neliniște în fața artefactului estetic, a abstracțiunii pe care acestea le impun ființei. Ființa însă nu abandonează arta, ci o proiectează pe un ecran al concretului, însă care e, în fond, o altă transfigurare. Ființa
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
al unei încadrări pe care sculptorul n-a avut-o în vedere. Astfel Masa apare înstrăinată, exilată pe o frîntură de sol mort, selenar. Indiscutabil se atentează în felul acesta la viziunea lui Brâncuși a unei înscrieri în natură a plăsmuirii sale, a unei intimități a artei cu entitățile vegetale înconjurătoare și cu respirația înțeleaptă a țărînii. Cultul pămîntului ancestral, al arhetipurilor ce s-au ivit din exercițiul imemorial al unei spiritualități folclorice, naturist impregnate, care a caracterizat concepția lui Brâncuși
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
după Stalingrad. Cartea sa Farmacistul de la Auschwitz este o reprezentare extraordinară a acestor aberații. De altfel și el, ca și mine, nu caută atât să inventeze, cât să nareze realitatea, cu mult mai originală (la bine și la rău) decât plăsmuirile noastre. Cartea lui istorisește lucruri extrem de adevărate cu care nici o fantezie nu ar putea să concureze”. Adam Salmen, ultimul evreu care a supraviețuit Shoahului în orașul natal din Transilvania al lui Dieter Schlesak, îl sfătuiește pe autorul care lucrează la
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
ceilalți muritori; nu se orientează mai bine în mersul evenimentelor, doar fiindcă este intelectual. Se întâmplă, dimpotrivă, să gândească în dezacord cu evoluțiile reale și cu bunul-simț comun, fiind mai înclinat spre judecăți abstracte, generatoare de atitudini excesive și de plăsmuiri utopice. Am zice că intelectualul, mai ales el, ar trebui să fie un om liber. Nu înseamnă că și este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice și presiunilor ideologice. Într-un fel sau altul, cariera lui e dependentă de Putere
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
Constantin Țoiu Viața mea e o ficțiune, o plăsmuire. Mă confund cu ea și este, câteodată, mai reală decât realitatea din jur (fragment din cuvântarea ținută la premierea din 30 iunie 2003) Ajungeam om mare ! - Permiteți-mi, mai întâi, domnule Țoiu, să vă felicit pentru premiul recent obținut. Legat
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
aparține unei lumi-care-se-face pentru el, mizând, cu multă convingere, pe un destin premonitoriu. Teren de joacă, loc sacru, recluziune și toate la un loc, până la proba târzie a tipografiei îmbâcsite cu mirosuri de plumb. Apoi intervine adevărata potrivire în lume: plăsmuirea revistelor literare. Marea vocație, liniștitoare, a specialistului dedicat, odată cu trecerea, zece ani mai târziu, în echipa României literare (condusă de Geo Dumitrescu). De-acum epoca preocupă martorul ajuns în paradisul de celuloză. Momentele, oricât de mărunte, au rezonanțe amplificate în
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
frustrat, medicul neliniștit și îngândurat, omul neîncrezător, adesea deprimat, își află în cele din urmă o nouă și crucială menire, aceea de a crea. În minusculul atelier din subsol... încărcat de igrasie și praf, se lasă purtat în universul propriilor plăsmuiri, se joacă, se bucură, se eliberează.
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
multe amintiri, zone logice împletite cu altele confuze, naivități alături de adevăruri cutremurătoare, dar cei care știau ceva mai mult despre creația lui Nijinski pătrundeau mai afund în acest univers, ajutați de unele fulgurante mișcări schițate de actor, care trimiteau la plăsmuirile sale coregrafic, cât și de muzica din fundal, care evoca unele partituri muzicale dansate de el. Pe mine, spectacolul m-a ajutat însă să îl privesc pe Nijinski dintr-un unghi la care nu mă gândisem până acum: cât de
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
de cobalt ale vieții despre sensul unic al vremii al morții Oho. Ea știa despre moarte tot ce poate să știe vreodată un om care încă respiră Nu. N-o iubea. Ei îi plăceau cu sfială cu spaimă cu milă plăsmuirile firave ale vieții Ea iubea curcubeul Dar știa că în urzeala colorată și caldă a vieții există oho întotdeauna există ceasul acela cînd omul stă singur cu mîinile goale față în față cu zeul singur da singur și cere să
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
Vaserului, din orașul Vișeu urcându-se cu Mocănița până la una dintre cele mai spectaculoase văi din România. Un alt traseu ar fi Hanul Prislop, Poiana Prislop, Vf. Cearcănul și Complexul turistic din stațiunea Borșa. Ana-Maria Grad Peștera Meziad l O plăsmuire de piatră Drumul către Peștera Meziad poate începe de la Beiuș, șoseaua conducându-ne (9 km) până în comuna Remetea, de unde (la dreapta) mergem pe Valea Meziadului (alți 9 km) până la satul cu același nume, iar apoi pe Valea Peșterii (2,5
Agenda2004-12-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282217_a_283546]
-
sunt dispuse pe trei nivele și totalizează aproape 3,5 km. Renumitele podoabe ale peșterii sunt reprezentate de mulțimea stalactitelor care atârnă din tavan și de pădurea de stalagmite ce se ridică din podea. Galeriile peșterii constituie o expoziție de plăsmuiri fantastice din piatră. O. N. FIRMĂ DE TURISM l O nouă filială de profil La începutul acestei săptămâni, pe str. E. de Savoya nr. 10 și-a început activitatea o nouă agenție de turism „J‘Info Tours“, filială a agenției
Agenda2004-12-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282217_a_283546]
-
blîndă a transcendentei este consubstanțiala formei și inseparabila de existență ei imanenta. Iar această performanță rară este obținută fără a sacrifică, prin abuz de materie sau prin fugă excesivă, miracolul incarnării, dar și fără a cădea în iluzia că forța plăsmuirii și a fabulației poate mîntui lumea de pleonasmele substanței. Artista și-a găsit un orizont optim de contemplație și de manifestare în acele momente în care nevoia de exprimare și de mărturisire este apanajaul exclusiv al conștiințelor pure, fie că
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
ierarhie stabilită sus, arbitrară, abuzivă, fiind în contradicție cu ordinea morală și cu bunul-simț, era totuși silită să țină seama și chiar să se plieze adesea, pe tăcute, unui alt verdict, venit din obscuritate (mă rezum doar la emisfera de plăsmuire a artei). Cînd au priceput că nu e lesne să dărîmi pe mentori, pe experții veritabili, care propagau o altă învățătură că a lor, emisarii stăpînirii și-au schimbat tactică. În loc să-i decapiteze, ei s-au străduit să-i seducă
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
afară fierea din corpul unui om de-abia împușcat și i-a dus-o mamei acasă ca tratament pentru ochi. S-au auzit multe despre tratarea bolilor cu fierea ursului, dar nu și cu fierea omului - asta e încă o plăsmuire plină de mare curaj și nesăbuință a lui băiețică ăla de Mo Yan. Cele descrise în povestirile sale sunt în mare măsură ticluiri de-ale lui, în adevărul cărora nu trebuie în niciun caz să ne încredem. Pe drumul de la
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
unui același subiect sau impulsul către abstract. În sala centrală a expoziției, lucrări de Matisse, Picasso, Jasper Johns, Brice Marden, au fost grupate în jurul unor variante de mari dimensiuni ale „Personajelor la scăldat", picturi în care Cézanne, îmbinând „realitate" și plăsmuire, rezolvă de o manieră novatoare vechea problemă a tensiunii dintre figuri și peisaj. Trei dintre capodoperele lui Matisse - „Lux" (1907), „Personaje la scăldat cu broască țestoasă" (1908) și un bronz reprezentând un tors de femeie văzut din spate -demonstrează cum
Paul Cézanne și arta secolului al XX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6789_a_8114]
-
Balet, toate semnate de Sergiu Anghel, a fost în ianuarie 2002, în cadrul Galelor Teatrului Odeon. Retrospectiv, suita prezentată atunci a fost un moment de vârf al creației coregrafului și implicit al companiei de balet pe care el o modelează prin plăsmuirile sale coregrafice. Creațiile lui Sergiu Anghel le urmărim însă de mult, de fapt de la debutul său timpuriu în calitate de dansator, dar și de coregraf, din 1974, în cadrul Companiei Contemp, condusă de atunci, din vremuri de "ilegalitate" și până astăzi, când statutul
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
paginile cu migală alcătuite de cercetător. Chipul lui Blaga se conturează nu din perspectiva istoriei literare sau a exegezei, ci a existenței sub un unghi nădăjduim atracțios pentru cei care doresc să-și coroboreze lectura cu cea a imaginii umane. Plăsmuirea creatoare și existențialul apar în oglinzi paralele. Trăsăturile omului pot fi puse în relație cu cele ale creatorului într-o impresionantă organicitate. De pildă pecetea comună a paradoxalei tăceri. Iată o amintire a lui Gheorghe Pavelescu: „Îi cunoșteam bine felul
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
A doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, O coardă prea întinsă suspendînd totul, în final, în alegoria supranaturală. Anticipînd dezbaterile teoretice ale secolului XX, Henry James (un teoretician literar de primă mînă el însuși) ne întreabă, indirect, dacă plăsmuirea naratoarei sale este „stranie" ori „miraculoasă"? Deși există contraargumente în text (cum reușește, de pildă, eroina să-l descrie perfect pe Peter Quint - individ pe care nu l-a cunoscut niciodată - dacă nu-i vede fantoma cu adevărat?), răspunsul nu
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
Daniel Vighi își va primi niscaiva bobârnace în urbe. Nu pentru că n-ar fi corect politic, ci pentru ceea ce se poate citi printre rânduri cu anumiți ochelari. Cert e că Povestașul nu poate rezista lui Ahasverus - mitului evreului rătăcitor. După plăsmuiri și concluzii dintre cele mai utile literar, Vighi concluzionează că „A fi ins (nu popor) ales înseamnă a avea parte de greutăți și de nenorocire, de marginalitate și slăbănogeală”. În Istoria din cutia de pantofi, Daniel Vighi scrie cu ambiția
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]