617 matches
-
germane și la capitolul viteză de deplasare. Tancurile franceze fuseseră concepute ca mașini de luptă destinate sprijinirii infanteriei. Viteza superioară a tancurilor germane le-a permis acestora să depășească și să execute manevre de încercuire a blindatelor franceze. În 1940, planificatorii militari francezi continuau să considere tancurile drept o armă pentru sprijinirea infanteriei, și nu invers. Ca urmare, în toată campania din 1940 francezii nu au fost capabli să reacționeze la fel de rapid precum inamicii lor. Din punct de vedere operațional, se
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
și pentru înaintarea pe 100 km până să ajungă la Linia Dyle. (În realitate, germanii au avut nevoie doar de patru zile). Armata II franceză urma în acest timp să formeze „pivotul” mișcării și să rămână pe poziții, în tranșee. Planificatorii aliați nu i-au acordat un tratament deosebit acestei armate, nici în ceea ce privește efectivele (5 divizii), nici în ceea privește armamentul antitanc sau antiaerian. Acestă armată urma să suporte atactul unei divizii blindate de elită germană la Sedan. Dintre cele cinci
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
ofensivă. Deși aceste atacuri nu au făcut parte dintr-o încercare coordonată pentru distrugerea marilor unități de tancuri germane, Înaltul Comandament German a intrat în panică, spre deosebire de Rommel care, după respingerea atacurilor aliate, a vrut să pornească în urmărirea inamicului. Planificatorii germani se temeau că sute de tancuri aliate urmau să zdrobească forțele de elită ale Reichului. Temerile germanilor s-au dovedit a fi fără niciun temei. Efectele strategice și operaționale ale atacurilor aliate nu s-au dovedit pe măsura succeselor
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
terestre de acces către Berlinul Apusean. Evenimentele din anii 1949 și 1950 au condus la creșterea în continuare a sentimentului american de teamă față de comunism. Uniunea Sovietică a experimentat cu succes prima sa bombă atomică în 1949, devansând toate estimările planificatorilor militari americani. Tot în 1949, armata comuniștilor conduși de Mao Zedong a reușit să cucerească întreaga Chină continentală, în ciuda ajutorului financiar și logistic obținut de la americani de oponenții comuniștilor din Kuomintang. În 1950 s-a declanșat războiul din Coreea, opunând
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
de așa natură, încât să permită producătorilor să ia hotărâri pragmatice în domeniile producției, prețurilor și investițiilor, în loc să-și epuizeze resursele - problemă care atrăsese criza de bunuri de consum în Uniunea Sovietică în deceniul al nouălea. Lăsând ca piața, nu planificatorii centrali, să stabilească prețurile, gama sortimentală și nivelurile de producție, reformiștii doreau să creeze o structură stimulatoare în economie, în care eficiența și capacitatea de a riscă să fie răsplătite, iar risipa și nepăsarea să fie pedepsite. Arhitecții reformelor considerau
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
pe sistemul „radar H2X”. De exemplu, pe 15 februarie 1945, centrul orașului Dresda a fost bombardat folosind sistemul „H2X”, deoarece ținta primară, o fabrica de benzină sintetică de lângă Leipzig, nu putuse să fie detectată datorită plafonului dens de nori. Atunci când planificatorii americani anticipau existența unui plafon de nori denși deasupra țintelor, USAAF a folosit un amestec de bombe incendiare și explozive diferit de cel folosit în atacurile de precizie, destinat masacrarii civililor asemănător cu cel folosit de RAF în bombardamentele de
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
strategice. Luând în considerație faptul că asupra industriei militare se exercitau presiuni mari pentru executarea unor comenzi în alte domenii, faptul că doctrina "Luftwaffe" se concentra asupra sprijinului armatelor terestre, beneficiind și de experiența câștigată în timpul războiului civil din Spania, planificatorii germani au sprijinit construirea de bombardiere tactice, care urmau să îndeplinească funcția de „artilerie aeriană”, cât și construirea de avioane de vânătoare pentru protecție bombardierelor. Odată cu izbucnirea războiului în Europa de Vest, cele trei mari puteri implicate în lupte, (Regatul Unit, Franța
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
Ofensiva combinată a bombardierelor americano-engleze a fost reluată. Noul obiectiv al aliaților a fost distrugerea capacităților de luptă și de producție a "Luftwaffe". În operațiunea cunoscută „Big Week” (20 - 25 februarie 1944), pierderile germane au fost atât de grele, încât planificatorii germani au fost nevoiți să împrăștie producția industrială în toată țara, iar aviația de vânătoare de zi germană nu și-a mai revenit până la terminarea războiului. Pe 27 martie 1944, generalul american Dwight D. Eisenhower, Comandantul suprem aliat, a primit
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
s-a constatat că bombardamentul a avut rezultate mulțumitoare, (aproape jumătate dintre fabricile principale a fost distrusă, iar producția unui dintre șantierele navale ale orașului a fost redusă cu peste 50%), USAAF a hotărât să extindă acest tip de atac. Planificatorii militari au hotărât să îndepărteze o bună parte a blindajelor și armamentului de bord a bombardierelor pentru a permite creșterea masei de bombe transportate. Apărarea antiaeriană niponă era lipsită de avioane de vânătoare de noapte și tunuri antiaeriene eficiente. Primul
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
și-a folosit toate resursele disponibile pentru a obține o apărare și pentru un contraatac încununate de succes; ca urmare, atacul german („Operațiunea Marița”) a întâmpinat o rezistență redusă din parte grecilor epuizați, în aprilie 1941”. O scăpare importantă a planificatorilor italieni a fost lipsa oricărui atac împotriva Insulelor Ioniene sau a Cretei, care erau relativ slab apărate, și a căror cucerire ar fi asigurat avanposturi maritime și aeriene importante.
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
Parisului. El dorea să evite un asediu de durată și distrugerea toatală a orașului, fiind informat asupra faptului că Hitler ordonase demolarea Parisului în cazul în care garnizoana germană ar fi fost obligată să se retragă. În cazul unui asediu, planificatorii aliați estimaseră că ar fi fost nevoie de cel puțin 4.000 t de alimente/zi pentru aprovizionarea locuitorilor orașului și în plus ar fi fost nevoie de un uriaș efort de restabilire a infrastructurii orașului distrus de lupte. Luptele
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
a războiului, submarinele germane fuseseră alungate din Atlantic iar stațiile lor meteorologice din Groenlanda au fost închise. Aliații au reușit să aibă avantajul de a fi singura tabără care cunoștea condițiile meteo din Atlantic, ceea ce avea să se dovedească decisiv. Planificatorii aliați au apreciat că debarcarea avea nevoie de o lună plină atât pentru piloții de avioane, cât și pentru a folosi nivelul maxim al mareei de vară. Această condiție a limitat perioada de declanșarea a operațiunii la câteva zile pe
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
condusă de Auchinleck și Ritchie a fost oprită la El Agheila tot ca urmare a suprasolicitării liniilor de aprovizionare și a trupelor. În 1942, forțele lui Rommel erau în situația de a lupta cu resurse puține. În schimb, Montgomery ceruse planificatorilor săi să rezove problema aprovizonării armatelor aflate în ofensivă cu aproximativ 2.400 t de provizii pe zi. Pentru repararea infrastruscturii distruse au fost stocate mari cantități de materiale și echipamente genistice. Geniștii au lucrat cu o asemenea eficiență, încât
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
a cucerit Capuzzo, a asigurat transportul a 133.000 de tone de provizii. Portul Benghazi asigura tranzitul a 3.000 t de provizii pe zi la sfârșitul lunii decembrie, în ciuda faptului că, după doi ani de atacuri continue asupra docurilor, planificatorii militari apreciaseră că, pentru început, nu pot fi operate mai mult de 800 t zilnic. Montgomery s-a străduit să nu repete greșelile trecutului. El și-a oprit ofensiva pentru trei săptămâni, suficiente pentru odihna soldaților, completarea efectivelor și refacerea
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
să evite să fie capturate și au fost evacuate pe continent. Benito Mussolini a fost îndepărtat de la putere de un grup de fasciști nemulțumiți, care au început mai apoi negocieri secrete cu Aliații pentru scoaterea Italiei din război. În rândurile planificatorilor militari aliați s-a afirmat că o invazie a Italiei ar fi grăbit capitularea și ar fi dus la o victorie militară împotriva trupelor germane, care ar fi fost prinse în capcană într-o țară care nu le-ar mai
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
ca parte a pregătirilor de apărare de-a lungul Zidului Atlanticului, (inclusiv cu turele de tanc îngropate, garduri multiple de sârmă ghimpată și câmpuri minate), plecând de la premisa că orice debarcare viitoare va fi declanșată doar în timpul mareelor înalte (pe când planificatorii aliați au pregătit o debarcare în timpul mareei joase). Sectorul care avea să fie atacat de aliați era apărat de patru divizii, dintre care diviziile a 352-a și a 91-a, care erau considerate cele mai slabe. Printre militarii care
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
nu au mai fost capabile de acțiune, practic toți ofițerii și subofițerii fiind uciși sau răniți. Pe plaja Omaha au căzut la datorie peste 2.400 de soldați aliați, în special în primele ore ale atacului. Dacă la nivel superior planificatorii militari luau în considerare abandonarea atacului, pe plajă s-au format ad hoc mici grupuri, care au reușit în cele din urmă să cucerească plaja și au început să înainteze în adâncimea teritoriului. Cele șase cazemate de la Pointe du Hoc
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
cu excepția Utah și Sword), aflat la aproximativ 16 kilometri de zonele de debarcare. Nici unul dintre obiectivele primei zile nu a fost atins. Cu toate acestea, trebuie spus că pierderile primei zile nu au fost atât de grele pe cât se așteptaseră planificatorii aliați (cam 10.000 de soldați, de două ori mai puțin față de estimarea lui Churchill), iar toate contraatacurile germane fuseseră respinse. Divizia a 12-a Panzer "Hitlerjugend" a atacat pozițiile canadiene pe 7 și 8 iunie, provocându-le pierderi grele
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
și-au asigurat superioritatea materială în punctele critice prin inovații precum conductele submarine (PLUTO) și porturile prefabricate (Mulberry). Aceste inovații au permis desfășurarea unui flux continuu de oameni și materiale, care a depășit chiar și cele mai optimiste previziuni ale planificatorilor aliați, chiar și după distrugerea de către furtunile din mijlocul lunii iunie a unuia dintre porturile prefabricate. Până la sfârșitul lunii iulie 1944, pe plajele din Normandia debarcaseră peste un milion de soldați americani, britanici, canadieni, francezi și polonezi, sute de mii
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
sub controlul forțelor germane. Alte porturi importante de pe malul Canalului Mânecii precum Dunkirk au rămas sub controlul germanilor până în mai 1945. În ciuda faptului că volumul de marfă tranzitat prin porturile artificiale de la Atlantic și prin portul Cherbourg a depășit toate așteptările planificatorilor militari, criza mijloacelor de transport a creat un „loc îngust” în acțiunea de aprovizionare a frontului. La începutul lunii septembrie, în depozitele din Cherbourg se aflau 70.000 t de provizii care nu erau transportate. Sistemul regional de căi ferate
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
clar imposibil de susținut din punct de vedere logistic. Generalul Brian Horrocks, comandantul Corpului al 30-lea britanic, care a cucerit Antwerpul, a explicat în memoriile sale de ce Aliații au fost opriți din ofensivă în primele zile ale lunii septembrie. Planificatorii aliați s-au așteptat ca, odată cu cucerirea portului Antwerp, docurile să devenă imediat disponibile pentru aprovizionare armatei. Niciunul dintre comandanții aliați nu a luat în calcul faptul că germanii au minat apele estuarului fluviului Scheldt și că au construit fortificații
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
folosite în general pentru o singură operațiune, iar construirea altora noi nu era posibilă pe termen scurt. Este adevărat pe de altă parte că tancurile ușoare ar fi fost o pradă ușoară pentu tancurile grele și pentru armele antitanc germane. Planificatorii Operațiunii Market Garden au plecat de la premisa greșită că blindatele aliate puteau să se deplaseze rapid pe șoselele din regiune și puteau ajunge în timp util la podurile cucerite și apărate de parașutiști. Decizia lui Eisenhower de a lansa Operațiunea
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
o parașutare de fiecare avion pe 17 septembrie a fost „dezastruoasă”, după cum afirma Waren în opera citată mai înainte. Planificarea comunicațiilor a fost slabă, iar Divizia I aeropurtată nu a putut lua legătura cu cartierul general pe parcursul aproape întregii bătălii. Planificatorii nu au prevăzut sprijin aerian la mică înălțime. Parașutările au fost planificate de la sud la nord, pentru a ușura înaintarea Corpului al 30-lea, dar acest fapt a dus la pierderea avantajului elementului surpriză pentru unitățile lansate la Arnhem. Gavin
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
toți cei 10.000 de luptători ai Diviziei I erau necesari pentru cucerirea și păstrarea controlului asupra podului. În timpul luptelor de la podul Arnhem, 740 de soldați britanici au rezistat patru zile împotriva unor forțe germane mult mai puternice decât prognozaseră planificatorii aliați. În timpul luptelor de la podul Arnhem, au căzut la datorie 81 de britanici. Pierderile germane nu pot fi precizate. Unele dintre subunitățile germane au raportat pierderi în timpul luptelor de până la 50% din efective. În memoria celor care s-au jertfit
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
octombrie, de exemplu, peste 240 de vase comerciale aliate așteptau să fie descărcate în radele porturilor europene, care erau depășite de volumul mult prea mare de provizii. Podul de la Arnhem nu era singurul punct de trecere peste Rin. De fapt, planificatorii Market Garden ar fi putut să aleagă punctul de traversare cu bacul de la Driel. Parașutiștii lui Frost ar fi putut cucerit acest punct de trecere în loc de podul de la Arnhem. Dacă s-ar fi procedat astfel, întreaga Brigadă I s-ar
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]