620 matches
-
utilizatorul. Omul vrea să epateze, să etaleze cunoștințe fenomenale, să arate, mă-nțelegi, prostimii cât e de deștept. Vreți să auziți ceva despre Olympia (pronunție ezitantă), a lui Edouard (pronunțat cu un „d“ final sonor) Manet? Ascultați la mine! Urmează platitudinile curente, culese din Wikipedia și din alte cotloane digitale, de unde trebuie să rezulte că vorbitorul și-a tocit coatele și și-a mâncat tinerețile studiind asiduu istoria artei. Nu-i nimic - îmi spun. Insul a făcut, totuși, de bine, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dar și antievolutivă din punctul de vedere al Naturii. Și, desigur, Natura se opune și, În cazul movilei, are grijă ca ploaia, vântul, viețuitoarele, chiar omul (un altul), s’o niveleze. Căci lumea, În ansamblul ei, e entropică, tinzând spre platitudine. Uneori, chiar Natura „greșește“ și Înalță un pisc, dar Își repară „gluma“, rozându-l tot ea, și din același motiv și cu aceleași mijloace. Tot așa și cu averea care, adunată Într’un loc, dacă nu sărăcește Împrejurimile - asta e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
evoluate, implicit mai negentropice. Iar faptul poate fi pus În legătură cu o ipotetică bogăție În negentropie a nordului. Așa și este: Uscatul e mult mai bine reprezentat În nord decât În sud. Adică Înălțimile, ordinea și diversitatea deci, În antiteză cu platitudinea apei definitorii pentru sud, adică a entropiei. À propos: chiar polul nord e țuguiat, iar cel sud scobit, chiar dacă pe distanța a câțiva zeci de metri, revelând negentropia unei Înălțimi În raport cu entropia vreunei zănoage, pe care procesul spontan de roadere
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se dărâmă... Între valul mării - aceea care adăpostește nu doar leagănul, dar și cea mai evidentă manifestare a vieții biologice - și duna deșertului există o singură diferență: lentoarea ultimei. Dar ambele Înseamnă negentropie - condiția vieții! -, entropia - condiția morții - fiind amintita platitudine nemișcată, fie chiar cu minimul de viteză... uniformitatea adică. Între mare și deșert e și o punte: avem dune la doar câțiva metri de mare: la Agigea. Și un element comun: oxigenul, legat de hidrogen - apa - ori de siliciu - nisipul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În care Încetează a fi astfel, devenind un biet hoit; care se descompune... toate structurile organizării sale dispărând. Entropia mai Înseamnă ceva, adică Își mai dezvăluie o conotație: omogenizarea, adică amestecarea, aneantizarea oricărei polarități, cum ar fi verticala muntelui versus platitudinea deșertului, mării de nisip născută prin degradarea lui. Desigur, și de aici rezultă energie, n’are importanță În folosul cui. Despre ceva similar, dar manifestat mai mult decât vizibil În biologic și, prin reverberare, În agricol, doresc să vă vorbesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar erodabilă În lumea voastră, entropică prin excelență. Sunt „obedientă“, adică cópii, Înregistrez Întocmai starea locurilor În care mă aflu. Iată, spre exemplu, că-mi iese În cale Bacăul, implicit unirea mea cu Siretul, râul leneș de șes, așteptându-mă platitudinea acestuia, entropie sadea, dar care Încă nu e moarte, pentru că mlaștinile, ba chiar și dunele de la Hanu Conachi au viața lor: nu cea minerală, fizică, de până acum, ci una biologică, a luncii, respectiv a vălurării, iarăși abiotice, a nisipului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că toate astea sunt firești, că le știe oricine, fără să le fi învățat, dar că nu înțelege de ce trebuiau scrise într-o carte. Îmi citează toate acele cazuri de iubiri celebre care, reistorisite de mine, capătă o crustă de platitudine și de vulgaritate că nu mai pot fi salvate de nimic. Aparent se arată foarte atentă la tot ce-i explic, dar zâmbetul ei constant mă face să cred că în realitate își bate joc de mine. Indivizibilitate În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
identitate, ce poate fi resimțită nu numai la nivel individual, ci și social, dacă dezorientarea devine un fenomen extins. Astfel, ne putem explica unele din marile probleme ale zilelor noastre: lipsa scopului, trăirea pierderii identității, sentimenul de gol interior, de platitudine și diminuarea stimei de sine. Fără a fi singura cauză, asemenea fenomene apar în viața unor societăți care trec prin schimbări profunde din punct de vedere sociopolitic și economic, cazul României de după anul 1989 fiind edificator. Kallos și Roth (1968
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
mai interesante, o adevărată unitate În diversitate. Am parcurs zeci de kilometri cu avionul, vaporul, mașina, Încercând să mă apropii de acest univers material și spiritual est și sud-est asiatic, pacific, atât de diferit și totuși seducător, În comparație cu o anumită platitudine care bântuie lumea europeană, și occidentală, În general. Sângeros și Îndelungat a fost procesul de independență din această zonă care s-a Împletit cu ciocnirea dintre comuniști și 670 anticomuniști În timpul Războiului Rece. Abia În deceniul al șaselea al secolului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
răvășit tot, a rupt atașamente trainice și a dat nostalgii nebănuite. S-au trezit potențe de trăiri... elanuri... Reflecții asupra instabilității sufletului omenesc. „Il ne faut jurer de rien”. Omul cel mai echilibrat și onest este smuls din banalitate, din platitudinea zilnică și proiectat într-o trăire disperată. Bine înțeles, exaltând, accentuând contrastul, forțând nota (căci ce au fost marile tragedii din lit. greacă?) poate lua proporții zguduitoare. Eroul se întreabă „a fost aceasta întâlnirea cu femeia unică, femeia vieții: mitul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Thomas Mann credea că e cea mai cumplită frază rostită vreodată despre literatură. Dar asta-i altă poveste. Mă întorc la nostalgia lui Cehov după intensitatea vieții. Era plin de dorul vieții, nota Leonida Andreev, dar altfel, pentru că nu voia platitudinea ei brutală, care aparține de drept soților legitimi. Delicatul doctor iubea viața ca un amant. Credea că la om totul trebuie să fie frumos și chipul, și haina, și sufletul. Cehov îmi răspunde la multe întrebări, și-mi pune mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Constanța - cu un dric... Dar neogoticul, ca să revin la el, a vrut într-adevăr să semene cu ceva. Crescut din nostalgiile Restaurației, a vrut să reînvie Evul Mediu, dar circumstanțele evului burghez l-au făcut să eșueze în conformism și platitudine. La noi, cum s-au petrecut lucrurile? Deși promovat prin excelență de artiști străini, neogoticul s-a adaptat cerințelor locului și a căpătat uneori accente inedite. Participarea acestui stil la simbiozele epocii se manifestă masiv în restaurarea monumentelor istorice. Este
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de a-1 fascina pe nespecialist. Dar înțelegerea acestor poeme enigmatice nu este încă sigură. Restul Avestei actuale, și mai ales cărțile pehlevi redactate între secolele al ID-lea și al IX-lea, se caracterizează prin uscăciunea, monotonia dezolantă și platitudinea lor. Lectorii Vedelor și Upanișadelor, chiar cititorii Brahmanelor, nu vor putea sa nu fie decepționați. Și totuși, ideile pe care ajungem să le descifrăm uneori în găthă, și pe care le regăsim, elaborate și sistematizate, în scrierile ulterioare, sunt pasionante
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
colectivă; construcții deviante, compensatorii, disjuncte, izolatoare/ imaginar al realității contingente și colective; specializare restrictivă a limbajelor/ asumare deliberată a lipsei de specializare; construct conceptual, intelectual, abstract, egocentrist, monologic și impersonal/discurs sentimental (fără sentimentalism), natural, sincer (fără gafe estetice și platitudini), individual (fără anecdotică), etic fără eticism; analogia de tip metaforic, care obscurizează și ocultează/ analogia de tip simbolic, structural, emblematic, implicând întregul; lirismul ca exacerbare impersonală, abstractă, a ființei/poezia ca mod al sincerității; subiectivitatea ca manifestare narcisiacă/subiectivitatea ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lirismul subiectiv și cel obiectiv, între masca impersonalizării și cea a autobiografismului. Optzeciștii preferă un discurs lucid, în care propria biografie funcționează ca pilon al unei structuri în același timp mitizantă (ficțională) și demitizantă (de ridiculizare a clișeelor literare, a platitudinilor sentimentale pentru că numai astfel ele pot fi repuse în circulație)245. Postmodernismul se opune, de altfel, dezumanizării artei și-și propune să-și "centreze atenția pe ființa umană, în datele ei concrete, fizic-senzoriale, pe existența noastră de aici și de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se întîlnește, de asemenea, nu o dată, în articolele și satirele unor autori socialiști („Voi ființe înrăite, crude suflete de monstru”)8), în oratoria populară și în convorbirile de cafenea. Bacovia era familiarizat cu toate aceste „surse”. „Hidos burghez... burghez tiran” Platitudinea ideologică în care trăim nu ne permite să realizăm ce insulte teribile erau acestea. „Hidos” exprimă, sec, dezgustul, oroarea. Pentru Bacovia și pentru alți zeci de autori contemporani, „burghezul” e respingător, insuportabil atît moral, cît și fizic. Rar la începutul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
civilizația tîrgului”.11) De altminteri, cum am mai spus, unii încă negau că aceasta ar exista: „Incontestabil că - scria, exasperat, un avocat și ziarist - Bacăul nostru este unul dintre cele mai murdare tîrguri din cuprinsul țării moldovenești! Nici măcar tîrgul Hîrlăului, platitudinea celei mai abjecte murdării edilitare, credem că n-ar risca rușinea unei comparații!”12) De la praf și mizerie se ajungea, inevitabil la problemele de circulație. „Cum praful pe străzile noastre nu se mătură, iar depozitele de murdărie se măresc zilnic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cei care se ocupă cu studii de cultură americană și care doresc să înceapă propriile cercetări în vederea înțelegerii și contextualizării acestei forme de expresie - indiferent cât de imperfectă ar fi cercetarea istorică prezentată în această carte. Uneori tind să descriu platitudini ale istoriei jurnalismului literar american, iar motivul este această gamă largă de cititori: că aceste lucruri nu ar fi atât de comune pentru unii academicieni. În al doilea rând am în vedere proaspeții absolvenți, ba chiar absolvenții de masterate care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de subiecte: "Puis, tous leș sujets de conversation du jour étant épuisés (...). Chaque mardi, le dîner ramenait leș mêmes conversations" [Zola, Une page d'amour, p. 50, 58]. Existența mondenă, liberă de ocupații concrete, se manifestă în conversații care acumulează platitudini despre sănătate, ocupații și constatări axiomatice din cele mai banale: "Puis on parla du premier mardi de la duchesse, d'une bouffonnerie qu'on avait jouée la veille, de la mort d'un poète et des dernières courses d'automne" [Zola, La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Sunt mult prea leneș (pardon, prea comod!) ca să țin jurnal. Deși avid de informații și atent la tot ce se întâmplă în jurul meu, detest bârfa și nu am nicio problemă de ego astfel încât să simt nevoia de a lăsa posterității platitudini sau informații despre mine, cu toate că, recunosc că apreciez de multe ori, ca istoric, rostul jurnalului în decriptarea unor arome ale trecutului, inaccesibile prezentului. Jurnalul este, totuși, expresia cea mai vie și emoționantă a literaturii subiective și, în ceea ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și eu, activ și entuziast, clișeul drag tuturor concetățenilor noștri potrivit căruia Iașul este un oraș al culturii, al tradiției europene și al civilizației. Sunt ușor de identificat în acest stereotip atât o candoare de wishful thinking, o sinteză de platitudini binevoitoare scrise sau spuse de personaje istorice care au trecut pe aici, cât și o sumă de considerații adevărate privitoare la rolul jucat de junimiști și de elitele intelectuale ieșene din secolul XIX în consolidarea modernității românești. Din nefericire, realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
este cuprins de o liniște neobișnuită. Un bilet anonim Îi dezvăluie că nevastă-sa Îl Înșală „cu un individ Grigoriade, care e la cenzură, vezi bine”. Când aceasta vine acasă, Îi arată scrisoarea „zâmbind”. La protestele și explicațiile ei cu „platitudini Încălecate”, el ii spune cu un zambet binevoitor: „- Ascultă, fată dragă, ce-ai zice tu dacă ne-am despărți ?”. A doua zi s-a mutat la hotel și i-a lăsat soției „absolut tot ce e În casă, de la obiecte
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din lume nu te împiedică să fii plicticos și previzibil, și obosit, și îngâmfat așa cum a fost Ian McEwan la conferința (cu duble ghilimele dacă s-ar putea) avută în cadrul PEN World Voices. De mult nu am mai auzit atâtea platitudini emise într-un timp atât de scurt, cu aerul de a livra mari teorii ale limbajului. » Al cincilea lucru pe care l-am înțeles este că nu trebuie să te bucuri de cum auzi de HBO free, pentru că asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Aia care ne dă, constant, un șut în fund de pe drumul realității; care transformă orice dezbatere publică în prilej de sodomizat capra vecinului. Acum aproape o săptămână, omul nostru a dat fraza cea mai răscolitoare din ultimii șaptesprezece ani de platitudini emanate în conferințele de presă de după meciuri. Le știți cu siguranță, acele conferințe uneori televizate, în care persoanele în cauză (nu personajele!Ă emit arșițe semantice din familia lui „ne-am dorit mai mult victoria“, „băieții s-au mobilizat exemplar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
valoros decât Cervantes, Tolstoi & Faulkner la un loc, fără să-l punem la socoteală și pe Dickens. Cât despre Joyce, nici nu intră-n calcule, că el și-a văzut Ulysses editat prin subscripție publică... Nu vă mai rețin cu platitudini marketingale. Aș vrea să (vă) propun o selecție de nume, favoritele mele din lunga - prea lunga! - listă a celor care ne-au încântat singurătățile, ne-au albit nopțile și ne-au umplut abisul în care privim zilnic, și nu de pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]