632 matches
-
din urmă. Nu este un semn de rezistență, ci de imbecilitate, în faptul că oamenii supraviețuiesc unor încordări organice excesive și unor stări sufletești de limită. Ce rost mai are să trăiești după asemenea tensiuni, ce rost mai are reîntoarcerea în platitudinea existenței? Nu numai după experiența neantului și a disperării îmi pare un nonsens supraviețuirea, dar și după intensitatea voluptuoasă a actului sexual. Nu voi înțelege niciodată cum de nu s-au găsit oameni care să se sinucidă în culmea voluptății
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Trebuie numai o sclipire de amarnică luciditate în culmea uitării sexuale, pentru ca moartea sexuală să nu mai apară o iluzie sau o fantezie deviată. Dacă oamenii vor ajunge vreodată la o stare în care să nu mai poată suporta monotonia, platitudinea și vulgaritatea existenței obișnuite, atunci orice prilej de trăire absolută va fi un motiv de sinucidere. Imposibilitatea de a supraviețui exaltării aceleia infinite va consuma, ca în complicațiile apocalipsului, orice urmă de existență. Atunci, nu se va mai mira nimeni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
existență? Și atunci, de ce să nu găsesc toată vina în această viață, iar nu în mine? Ar trebui mai puțin ireparabil și mai multă absurditate acestei lumi, pentru ca să se poată schimba. Absurditatea ei de până acum depășește cu prea puțin platitudinea, pentru a-mi îngădui cea mai redusă iluzie. Aș putea crede în această lume când ea s-ar schimba pentru mine. Sânt prea orgolios pentru a vedea răul din lume în răul din mine. Eu însă nu mă voi schimba
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lume ce l-a precedat, chiar dacă instinctul îl integrează prin legături invizibile; nu mai puțin este lipsit de existență în viitor acel ce nu se angajează în profeție, ca într-o actualitate. De la Hegel, am învățat cu toții un adevăr devenit platitudine în gândire, că sensul mai adânc al vieții istorice este realizarea conștiinței, că progresul în istorie este un progres în conștiință. Interiorizarea spiritului, în drumul lui de eliberare de natură, îi creează o distanță de propriile lui realizări, menținîndu-l într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și inutil. România numai atunci va avea un sens în lume, când ultimul român își va da seama de specificul și unicul condiției românești. Ce mituri a scos la lumină viața noastră politică de până acum? Când n-au fost platitudini, au fost abstracții goale. Democrația românească n-a creat nici măcar conștiința de cetățean. România are nevoie de o exaltare până la fanatism. O Românie fanatică este o Românie schimbată la față. Fanatizarea României este transfigurarea României. Miturile unei națiuni sânt adevărurile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
șes sau pe culmi, urletul și se pare singurul răspuns la tentația imensității. Am cel mai mare dispreț pentru acei care nu-și pot regăsi instinctele în singurătate. Natura te înnebunește ca și oamenii; ea prin infinit, și ei prin platitudine. Lamentațiile maghiare își au sursa în această tristețe a instinctului. Aviditatea de spațiu se satisface în acele lungimi monotone, care trezesc automat reprezentarea unui infinit spațial. Tărăgăneala melodică este expresia cea mai adecvată a progresiunii nedeterminate în structura spațiului. Mă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
visător; precizia limbajului, forța magnetică a cuvintelor în care zac idei poetice latente; suplețea observației critice; emiterea unor judecăți critice pertinente; interesul viu suscitat de ideile exprimate. Într-o compoziție evaluată cu nota sub 7, profesorul va putea reproșa elevului: platitudinea ideilor; rezumarea conștiincioasă a unui text; lipsa de discernământ în selecție; stilul baroc, încărcat, hibrid; lipsa forței expresive; imitarea fidelă a unui model; dezvoltarea disproporționată a părților compoziției; absența figurilor de stil; neînlănțuirea ideilor; existența unor grave greșeli de ortografie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Aia care ne dă, constant, un șut în fund de pe drumul realității; care transformă orice dezbatere publică în prilej de sodomizat capra vecinului. Acum aproape o săptămână, omul nostru a dat fraza cea mai răscolitoare din ultimii șaptesprezece ani de platitudini emanate în conferințele de presă de după meciuri. Le știți cu siguranță, acele conferințe uneori televizate, în care persoanele în cauză (nu personajele!Ă emit arșițe semantice din familia lui „ne-am dorit mai mult victoria“, „băieții s-au mobilizat exemplar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
mort, o copleșea un sentiment de religiozitate, aproape avea convingerea că trebuie să îngenuncheze și să se roage. Alături de ea, privindu-i camera, Ovidiu a început să surâdă, cu superioritate, a presupus Carmina și l-a întrebat iritată, înciudată pe platitudinea lui: Ce găsești tu de râs? Nu râd sunt doar înduioșat, i-a spus Ovidiu în șoaptă, și, după cum a plecat fruntea, Carmina a înțeles că spunea adevărul. Parcă te vedeam înaintea mea traversând diferite etape de vârstă, între acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul și pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta, Carmina gândise așa, voise să spună acele vorbe din răzvrătire, era prea multă platitudine în prietenia lor! Dar nu îndrăznise, se lăsase învinsă de un alt torent de vorbe și toate întâmplările ce-au urmat erau rezultatul dilatării unei clipe de clarviziune, era cumplit, cutremurător și abia acum venise momentul, momentul când trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la o ședință. Locul mi-a plăcut. Atâta doar că nu se fumează, dar sper să nu fie un inconvenient prea mare, În sfârșit, gemu Sidonia și zâmbi ostenită. O mică, mare certitudine. Nici nu aș fi bănuit după atâta platitudine.Bizar. Ajunsă acasă o să-și facă pasiențe, jos, pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate. Atunci îi văzu pe Fana și pe Ovidiu urcând scările în spirală. Erau drepți, supli, siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să spui că sunt Întrebări matematice, cu un singur răspuns valabil. Chiar dacă cineva ridica vălul care acoperea prudent viața sa amoroasă, pentru a fi el Însuși, sunt sigur că, din când În când, avea nevoie și de momente de o platitudine absolută. În orice caz, vizitele mele la Hotel Kreuzer m-au Învățat mai mult despre mine decât o va face vreodată evaluarea lui Froehlich. — Te rog, Anton. Teoria are totuși efecte și asupra practicii. Păi tocmai asta ziceam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Thomas Mann credea că e cea mai cumplită frază rostită vreodată despre literatură. Dar asta-i altă poveste. Mă întorc la nostalgia lui Cehov după intensitatea vieții. Era plin de dorul vieții, nota Leonida Andreev, dar altfel, pentru că nu voia platitudinea ei brutală, care aparține de drept soților legitimi. Delicatul doctor iubea viața ca un amant. Credea că la om totul trebuie să fie frumos și chipul, și haina, și sufletul. Cehov îmi răspunde la multe întrebări, și-mi pune mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
glasul și a continuat molcom: Copiosul coleg al domniei voastre glăsuiește cu tot atâta elocință ca și oratorul care se fudulește cu dublul său șir de dinți din aur. Reînnod șirul Îndrăcit al istorisirii, ca să vă fac cunoscută o uriașă platitudine: așijderea soarelui, care vede tot și se ascunde În spatele propriei sale străluciri, Tai An Își continua, loial și tenace, căutarea implacabilă, cerceta deprinderile tututor celor din anturajul său, care Îl ignorau. Vai de slăbiciunile omului! Nici măcar broasca-țestoasă, care adastă meditând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ochii erau la fel de goi ca Marea Nordului [...] putea trezi mila oricui. Avea o umbrelă mare și ponosită, care Îi cădea tot timpul de jos. Părea că nu-și dă seama care este capătul bun al biletului de călătorie. [...] amestec caraghios de platitudine specifică omului din Essex și de simplitate canonică...“ (G.K. Chesterton, Nemaipomenitele Întâmplări ale unui preot detectiv, București, Ed. Arc, 1994, pp. 7-8, traducere de A.D. Grigorescu). Buseca. Mâncare preparată din porotos (fasole uscată), papa (cartofi dulci) și mondongo (burtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
valoros decât Cervantes, Tolstoi & Faulkner la un loc, fără să-l punem la socoteală și pe Dickens. Cât despre Joyce, nici nu intră-n calcule, că el și-a văzut Ulysses editat prin subscripție publică... Nu vă mai rețin cu platitudini marketingale. Aș vrea să (vă) propun o selecție de nume, favoritele mele din lunga - prea lunga! - listă a celor care ne-au încântat singurătățile, ne-au albit nopțile și ne-au umplut abisul în care privim zilnic, și nu de pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
creolă, ochii căprui închis, un aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i înnebunea pe bărbați, inclusiv pe el, era sclipirea a ceva deloc virginal în adâncuri, a unui foc tainic. N-arăți prea bronzată. Dumnezeu știe de ce spusese așa o platitudine. Carrie schiță un zâmbet, amuzată de aerul lui stânjenit. — Acolo e iarnă acum. De aceea am simțit nevoia să mă întorc. Jack gândi, fără s-o spună, că trecuseră șapte ierni din ziua în care plecase. Chiar și acum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încă de la începutul concertului. Să ne bucurăm că mai sunt suflete care mai pot să recepteze muzica, s o absoarbă. Să cântăm un cântec de bucurie, oameni, căci aceste inimi mari prin realitatea lor, vor izbăvi, cândva, specia noastră de platitudine, de rutină și decădere, de stress și de goană nesăbuită după fleacul cotidian! Să ne umplem spiritele de această măreață victorie a firii omenești, etern scormonitoare, dușman al prostiei și răutății, al plafonării și automulțumirii. Pe scenă urcă, acum, câțiva
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acum, aici. Vreau să faci dumneata ceea ce aș fi vrut să fac eu și n-am mai putut, adică n-am mai avut timp...” “...Nu știam că publicațiile noastre literare ajung și ...” “... Hai, nu fi copil și nu mai spune platitudini, ca să nu le numesc altfel. N-are nici cea mai mică importanță cum anume am aflat despre existența dumitale, dar... când ai apărut, în dumneata m-am văzut pe mine, nerealizatul, neexprimatul și, poate, inexprimabilul...” “...Nu știu dacă să mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
din urmă, în marea lor majoritate, banale, anodine chiar. Fiecare crede că tot ceea ce el trăiește este nou și original. Însă, de fapt, oricum le-ai lua, aceste poveți au o poveste comună. Ea e făurită dintr-un amestec de platitudine și extaz, de penibil și înălțător. Diferă doar concentrațiile, procentele care, în ultimă instanță, dau contur și consistență. Există totuși vieți care se detașează cu vigoare de linia de plutire caracteristică masei. Ele au fost semnalate încă de la primele manifestări
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și am rămas singuri, doar cu cafelele reci și cuvintele arzătoare. Când n-am mai fost de acord cu zbieretele și bâlbâielile ei, mi-a spus că sunt evident antisemit. Logica ei era o combinație de jumătăți de adevăruri și platitudini stereotipe; concepția ei despre lume, un amestec de interpretări incorecte derivate din istoria națiunii noastre, scrisă din perspectiva unui tunel de metrou. Scormoni în geanta ei mare și neagră și mă asaltă (aproape literalmente) cu niște exemplare unsuroase ale volumelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mai Întâi a constatat că oceanul era albastru și că exista o cantitate de apă enormă, că valurile mugeau și mugeau - de fapt, toate banalitățile ce se pot rosti despre ocean, dar dacă i-ar fi spus cineva că gândește platitudini, ar fi rămas cu gura căscată de mirare. Acum luăm prânzul, a decretat Kerry, ajungându-l din urmă cu grupul. Hai, Amory, rupe-te de peisaj, coboară cu picioarele pe pământ. — Mai Întâi Încercăm cel mai bun hotel, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
străvechi clopote de bătut, Timpul era sfârșitul ghicitorilor Noi eram sfârșitul timpului... Erau aici domestice oceane Și-un cer pe care l-am fi putut atinge, Tunuri și granițe păzite, Mănuși - dar nu de aruncat, Mii de emoții vechi. O platitudine pentru fiecare, Cântece În vremuri de ordine, Și limbi, ca să le cântăm .“ SFÂRȘITUL MULTOR LUCRURI Prima jumătate a lui aprilie a lunecat pe lângă ei ca o pâclă - o pâclă de seri lungi pe veranda clubului, cu gramofonul cântând Înăuntru Sărmane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
făcuți din alamă. Cât despre bine cunoscutul Amory, el ar vrea să scrie chestii nemuritoare dacă ar fi suficient de sigur de ceva ca să riște să le spună și altora. Nu există dar mai otrăvit de lăsat posterității decât câteva platitudini inteligent răsucite. Tom, tu de ce nu treci la catolicism? Firește, ca să devii un bun catolic, ar trebui să renunți la comploturile violente despre care-mi povesteai cândva, dar ai scrie poezie mai frumoasă dacă ai avea o legătură cu sfeșnicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În serios. Dar Amory nu isprăvise: - Teoria că oamenii sunt capabili să se autoguverneze se bazează pe omul ăsta. Dacă poate fi educat să gândească limpede, concis și logic, dacă poate fi dezbărat de obișnuința de a se refugia În platitudini, prejudecăți și sentimentalisme, atunci eu sunt un socialist militant. Dacă nu poate, nu cred că mai contează ce se Întâmplă cu omul și cu sistemele create de el acum sau altă dată. - Sunt și curios, și amuzat, a declarat bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]