1,060 matches
-
un semizeu imperial. Turneul prin cele douăzeci și cinci de principate de sub tutela sa, are loc într-un nor de cadouri, distracții și ceremonii de gală și se desfășoară în conformitate cu protocoale atât de fine și neasemuite încât par nepământești, eterice, o formă platonică de campanie politică. Anul acesta, sir Wyndham a rămas la Fatehpur până târziu, la începerea sezonului. Se apropie vremea caldă, când toți englezii devin nervoși și indeciși. Se pare că va fi necesar să i se satisfacă mai multe plăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
putea să ne întâlnim ca simpli amici. Bărbații trecuți în categoria Greșeli se foloseau adesea de stratagema asta. Se prefăceau că nu-i deranja că le spusesem că se ducă dracului și mă asigurau că se mulțumeau cu o prietenie platonică. De obicei mă simțeam destul de vinovată ca să accept să mă întâlnesc cu ei. Și, înainte să-mi dau seama, mă îmbătam mangă și mă trezeam din nou în pat cu ei. —îmi pare rău, i-am spus lui Luke. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte atașat de prietenul lui, dar pe mine mă iubește. Și eu îl iubesc pe el. — Nu vreau să-mi bag nasul în viața ta, dar cum rămâne cu Rufus? — Rufus e sufletul meu, dar relația dintre noi e strict platonică. În toți anii de când îl cunosc, n-am petrecut nici o singură noapte împreună. — Dar Gordon e diferit. — Foarte diferit. Nu mai e tânăr, dar e încă un bărbat frumos. Nici nu pot să-ți spun ce frumos se poartă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
statut privilegiat de independență, într-o lume în care doar unii bărbați îl obțineau cu adevărat? Și oare relațiile dintre femeia aceasta atrăgătoare, deosebit de frumoasă, și temperamentalul împărat care avea o nevoie aproape patologică de afecțiune erau chiar atât de platonice și corecte, după cum pretindea prietenul său, Horace? Ledoulx ridică în sfârșit draperia. Nădăjduia să ia prin surprindere femeia și să capete cât mai curând răspunsuri clare. Dar nu apucă să facă nici măcar un pas, căci auzi vocea ei catifelată, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că, în opinia mea, pentru ca un mariaj să funcționeze, persoanele implicate trebuie să i se dedice în proporție de sută la sută. Or, câtă vreme tu încă mai stai cu un picior în tabăra lui Deborah - chiar dacă relația voastră e platonică - eu am senzația că, în continuare, privești peste umăr la ceea ce a fost înainte. E mult mai dificil pentru noi să ne construim o relație puternică, bazată pe sprijin reciproc. Asta e tot. Julia se străduia să adopte o atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
drăgăstos în public. De fapt, în seara respectivă, nici măcar nu se ținuseră de mână. Din perspectiva colegilor lui Nick, ea putea foarte bine să fi fost soră-sa sau o prietenă din școală, cu care nu avea decât o relație platonică. Lipsa de afecțiune în public nu o deranja prea tare pe Susan, în schimb cea din intimitate o supăra foarte tare. Nick n-o săruta decât în fugă, atunci când pleca dimineața de-acasă sau, ceva mai pasional, noaptea, în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai mică. Grigore îi repetă, ca totdeauna, că ea e stăpână deplină pe veniturile ei și el nu dorește să se amestece în gospodăria ei. Părerea lui însă ar fi că nu trebuia să-i dea lui Platamonu nici măcar asigurarea platonică. De ce să-și lege ea mâinile pentru viitor? Nadinei îi păru rău că i-a spus. "Degeaba, Grig e tipicar și agasant." El observă neplăcerea ei și se grăbi să adauge: ― Poate că eu exagerez... Nu te supăra, Nadina, te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avocat! reluă Platamonu atât de ocrotitor, că devenea ironic. Nu sunt oamenii așa de nebuni cum crede lumea la oraș! Țăranul e foarte cuminte din fire, poate chiar prea cuminte! Olimp Stavrat nu se putea însă liniști cu asemenea consolări platonice. Îi intrase în suflet o spaimă care-l tortura necontenit și-i zugrăvea toate primejdiile în niște culori atât de sumbre, că pretutindeni vedea numai stafii. Își blestema în gând inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pământurilor. Îi venea mereu să-i reamintească promisiunile de odinioară. În locul său vorbi Grigore, parcă și pe el I-ar fi muncit aceleași gînduri: ― Când țăranii au apucat să se scoale pentru pământ, greu se vor mulțumi numai cu reforme platonice! ― Cum, crezi că ar trebui să li se împartă moșiile? făcu Baloleanu puțin surprins. ― Eu nu, dar tu credeai! răspunse Grigore, simplu. ― O, bine, altceva e o credință intimă și alta e posibilitatea realizării, zise prefectul confuz. În orice caz
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca focul inimile. Dora era dintr-un sat la o depărtare de vreo 35 de kilometri și mergea acasă la părinți cam la două săptămâni. Când se întorcea, abia o așteptam să o întâlnesc și să o îmbrățișez. Totul era platonic. Ieșeam în grădina spitalului, care era de fapt un parc dendrologic și culegeam flori, punându-i-le în părul ei negru care se revărsa peste umeri. Avea o voce plăcută și de multe ori cânta melodii de muzică populară sau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în măsură mai mică sau mai mare. Primii creștini țineau cu tărie la o viziune a speranței viitoare, care avea în centru ideea învierii. Ei nu credeau pur și simplu în viața de după moarte petrecută într-un fel de sferă platonică, în care sufletele drepților morți mergeau în cer și, într-o beatitudine platonică, stăteau la taclale toată ziua despre filosofie. De fapt, primii creștini rareori vorbesc despre intrarea în cer după moarte. Căutând în Noul Testament, vom găsi puține dovezi despre
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
o viziune a speranței viitoare, care avea în centru ideea învierii. Ei nu credeau pur și simplu în viața de după moarte petrecută într-un fel de sferă platonică, în care sufletele drepților morți mergeau în cer și, într-o beatitudine platonică, stăteau la taclale toată ziua despre filosofie. De fapt, primii creștini rareori vorbesc despre intrarea în cer după moarte. Căutând în Noul Testament, vom găsi puține dovezi despre această idee. În această perioadă provizorie există pasaje care vorbesc despre „a merge
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în alte părți din scrierile sale despre aceeași temă, am demonstrat că exprimarea mai sus amintită este pur și simplu o eroare de traducere. Dacă noi astăzi spunem „fizic” și „spiritual”, suntem constrânși să înțelegem acele cuvinte în termenii distincției platonice, pe de o parte, dintre lumea materială a spațiului, timpului și materiei, și, pe de altă parte, ceva asemănător cu o fantomă sau un spirit, pe care nu-l poți vedea sau atinge, dar de care poți fi conștient printr-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sau mai bine-zis, în predispunerea de a sesiza fisurile dintr-un sistem sau altul. Această poziție speculativă poate fi adoptată prin atenția critică față de trei niveluri succesive. Primul ne amintește, într-un fel, de spaima «copilului» lui Cebes, din dialogul platonic Phaidon. În fiecare dintre noi se află un copil căruia îi este teamă de diferitele situații ale vieții și mai ales de apropierea morții. De aceea, copilul are nevoie de descântece pentru a se liniști, și acestea pot fi povestirea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
urmare, este vorba de un fenomen tranzitoriu al adolescenței, sau al condiției aceluia care a ajuns la sfârșitul unui ciclu al vieții și care se oprește, încântat să contemple sensul pe care-l întrevede îndărătul aparențelor? Personajul Callicles din dialogul platonic Gorgias, pledează pentru prima poziție. De cealaltă parte se află Hegel care spune că filosofia este asemenea unei păsări de noapte: apare după apusul soarelui. În realitate, problema nu constă în alegerea uneia dintre cele două poziții, dat fiind faptul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
vremea noastră începutul». De această dată Kierkegaard pare să fie de aceeași părere cu Hegel, dar, de fapt, aici nu este vorba de asocierea filosofiei cu bătrânețea, ci de o reflecție articulată despre maturitate. Așa cum tinerețea, despre care vorbește dialogul platonic, nu este o simplă fază a unei vârste biologice, tot la fel, aici bătrânețea coincide cu maturitatea, iar maturitatea nu este o simplă etapă fizică, legată de un număr determinat de ani sau de o perioadă a existenței. E mai
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
identificarea acestui aspect al acțiunii teoretice. Dialectica este un ulterior element esențial; ea indică mișcarea sufletului care se ridică de la experiența supusă schimbării, la adevărul imutabil, circumscris de tensiunea dintre existență și idee. Acest adevăr, cunoscut ca fiind de derivare platonică, indică direcția fundamentală a gândirii grecești, îndreptată spre transcenderea devenirii, spre idealizarea totalității formale. De aici ia naștere acel ideal teoretic înțeles ca efort de sustragere de la coruperea timpului și atingere a fericirii dată de strânsa legătură dintre existență și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
deci unidimensionale, a lumii și astfel să răspundă câtorva instanțe esențiale ale gândirii dialectice. Interpretarea are origini și în domeniul istoriei gândirii; e de ajuns să ne gândim la Despre interpretare a lui Aristotel, dar și mai înainte, la mitul platonic. În epoca patristică s-a dezvoltat ca tehnică a interpretării textelor sacre și a ajuns până la complexele teme teologice contemporane ca structură tipică a gândirii religioase. Semnele, referințele fenomenologice de interpretat au o dublă fațetă, din acest motiv gândirea hermeneutică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
niveluri se poate iniția și continua un discurs filosofic autentic? Sensul corporalității Corporalitatea umană este o temă veche, prezentă în toată istoria filosofiei, începând cu gândirea clasică. Să ne gândim la problema raporturilor dintre suflet și trup și la dezbaterea platonică cu privire la frumusețea sensibilă ca obstacol sau ca stimul pentru suflet în ridicarea sa spre ideea de frumos. Mai târziu a apărut problema raportului dintre res extensa și res cogitans, ce a însoțit zorile gândirii moderne. Am putea să continuăm cu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este atât conținutul natural al argumentului, nici problemele morale pe care le implică, cât mai ales faptul de a fi o expresie plină se sens. Relevanța sa semantică are ceva ce repetă, chiar dacă în parametri diferiți, eficacitatea paideică a erosului platonic: sexualitatea ca mirare, ca dorință de frumusețe și de exprimare creativă a frumuseții. În contextul dramatic al timpului nostru și în lupta aproape disperată pentru sens, sexualitatea devine, în cazuri extreme, un drog, un refugiu exaltant și efemer. Oricum, pune
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
presupune o teorie distinctă de practică, ci conferă teoriei o dinamică totalizantă, în virtutea căreia propoziția teoretică tinde să se transforme în activitate practică, în contemplarea adevărului, în acțiunea îndreptată spre organizarea «republicii». Un articol al lui Kurt Hildebrand despre gândirea platonică are un titlu sugestiv și emblematic pentru considerațiile pe care le facem: Platon. Lupta spiritului pentru putere. Forța generatoare a geniului platonic ar fi erosul, înțeles ca celebrare a frumuseții și puterii, impuls dinamic și unitar îndreptat spre dominarea realității
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
practică, în contemplarea adevărului, în acțiunea îndreptată spre organizarea «republicii». Un articol al lui Kurt Hildebrand despre gândirea platonică are un titlu sugestiv și emblematic pentru considerațiile pe care le facem: Platon. Lupta spiritului pentru putere. Forța generatoare a geniului platonic ar fi erosul, înțeles ca celebrare a frumuseții și puterii, impuls dinamic și unitar îndreptat spre dominarea realității sensibile, pe lângă realitatea interioară. Prin urmare, a contempla ar însemna a domina, în timp ce ideea ar fi punctul de legătură dintre gândire și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
observă Karl Popper. Din puritatea ideii nu poate să coboare decât o republică ideală în care varietatea experienței concrete este depășită, contrazisă, transfigurată într-o unică soluție posibilă. Întrucât realitatea nu este, de fapt, acea predispoziție ideală pentru configurarea republicii platonice, logica internă dinamicii însăși a cunoașterii pur teoretice, face ca cel ce este implicat în primă persoană, adică filosoful, să fie neadaptat exercitării unei activități politice normale. Totodată îl pune într-un posibil și, uneori chiar efectiv, conflict cu cel
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
credeam că acesta e drumul către inima oricărei indiene). Dar Maitreyi nu e numai o fecioară indiană, ci și un suflet original, cu o voință stranie. O dezgustă devoția, adorarea bărbaților, îmi spune (înțelegîndu-mă și pe mine alături de ceilalți admiratori platonici). E comun, e banal, copilăresc. Urăște sau disprețuiește pe admiratori. Visează un bărbat excepțional, deasupra sentimentelor și sentimentalismului. Atitudinea mea o enervează. Bun! Dacă e adevărat ce spune, schimb tactica. Deja farmecul senzual care mă copleșea în timpul convorbirilor noastre a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îngroașă. Și acest fel furtiv, furișat, de a privi, ca bărbații cu anume obiceiuri nemărturisibile ! De care poate nici măcar nu este atât de străin ? Pentru că, la urma urmei, ce poate fi veșnicul său neastâmpăr ? Și modul acesta de a curta platonic și neangajat doamnele și domnișoarele, prin toate casele onorabile unde intră, ce altceva poate fi decât un mod de a-și ascunde lipsa de interes adevărat pentru ele ? — Te rog numai o clipă să mă ierți, dragul meu. Numai o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]