1,160 matches
-
toți "...Ca să nu fie înjosită demnitatea mea regală"... scrie el. Mi-am notat, spune Țamblac răsfoind niște foi cu însemnări. Ha! Ha! Ha! izbucnește Ștefan într-un hohot schimonosit, nervos. Ați auzit?! "Capitaneo!"... Și, încă, "Generale!"... Am crescut în grad! Plecăciune Rex! Prea onorat! Dar avem și noi demnitatea noastră! Am văzut negru înaintea ochilor, i-am strigat de la obraz, cât e el de ambasador al Sfântului Petru: "Domnul Ștefan nu e cu nimic supus regelui Ungariei! E de sine stătător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în sec. Și tace. Lui Ștefan îi pare rău că a adus vorba și-o drege: Și eu am făcut destule nemernicii... Parcă-i pe vrute. S-o facem și pe aiasta. Una-n plus... zâmbește el batjocoritor, face o plecăciune, salută cu palma la frunte, la buze, la inimă: "Salamalec Strălucire! Athletul Creștinătății ți se închină!" Dacă altfel nu se poate... Numai domn să nu fii... Plătim haraci padișahului, plocoane Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la taclale și turcii trec Dunărea! N-ați plecat?! se întoarce el către femei. Zor! Zor! Maria, Sora, copiii pleacă. Se încrucișează cu Bârsan ce tocmai intra. Bârsan poartă o eșarfă neagră cruciș ce-i acopere ochiul stâng. Face o plecăciune. Ștefan se repede la el, îl scutură cu nerăbdare: I-ai slobozit?!?! Câți?!?! Câți căpitane?! Cinci! Cinci mii! spune Bârsan cu mândrie. Toți cei hrăpiți în robie! Sloboziți! Nu chiar toți... coboară el glasul, cu amar. Îți mulțumesc căpitane! îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Fă-ți slujba! Cu mâini tremurânde, Negrilă se face a duce la gură pocalul, "ia credința", îl lasă pe colțul mesei și, grăbit, se retrage ploconindu-se, se împiedică, se agață de clanța ușii. Măria ta... bolborosește, mai face o plecăciune și trage ușa după el. Salcie, Negrilă!! Nu uita!! strigă după el Ștefan. Salcie!!... Un câine urlă jalnic, prelung, a pustiu... E miezul nopții! În cetate, peste tot e liniște! vestește străjerul din turn. Și, ca un ecou, îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sabia în teacă și mormăie: "Vorbesc cu lupii"... Îi solomonește... Aiasta-i curată vrăjitorie! Ștefan dă ocol chiliei. A rămas singur... Singur cu Iisus... Se oprește, se proțăpește înaintea Lui, încrucișează brațele la piept și, ironic, impertinent chiar, îi vorbește: Plecăciune Mântuitorule! Plecăciune! Acu, Iisuse din Nazaret, între noi doi! Și Tu m-ai părăsit! Geaba rugă! Geaba tămâie! Pentru ce m-ai părăsit, Hristoase?! Erai ultima mea speranță! Și cât te-am rugat!... M-am târât în genunchi prin bălți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
teacă și mormăie: "Vorbesc cu lupii"... Îi solomonește... Aiasta-i curată vrăjitorie! Ștefan dă ocol chiliei. A rămas singur... Singur cu Iisus... Se oprește, se proțăpește înaintea Lui, încrucișează brațele la piept și, ironic, impertinent chiar, îi vorbește: Plecăciune Mântuitorule! Plecăciune! Acu, Iisuse din Nazaret, între noi doi! Și Tu m-ai părăsit! Geaba rugă! Geaba tămâie! Pentru ce m-ai părăsit, Hristoase?! Erai ultima mea speranță! Și cât te-am rugat!... M-am târât în genunchi prin bălți de sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu cruțare și prudență, ca să nu te sperii. Dar nu știu să mint, prințesă. Am avut gânduri bune! Adelheid Își Înfrână calul, Împietrită. Călugărul cel rotofei continua să se vaite, se zvârcolea În toate felurile și făcea o sumedenie de plecăciuni, neuitând să tragă cu coada ochiului ca să vadă ce se Întâmplă. Bertha, care până atunci urmărise scena tăcând, neîndrăz nind să ia parte la discuție, se apropie cu respect și Întrebă cu voce stinsă. — Ce spui, bunule părinte? Domnul Bodo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spuneau multe. Da, voia și el, neapărat, să vorbească cu jupânul Solomon. Mărfurile aduse erau foarte de preț și nu rezistau prea mult... Ușa se deschise și un cerșetor ieși, cu pași mici și de-a-ndăratelea, mulțumind cu o sumedenie de plecăciuni binefăcătorului său. — Ce v-am spus? șopti slujitorul. Încă un trântor! Solomon se bucură să-și revadă prietenul, pe care Îl cu noștea de mult și cu care rămăsese În bune relații. Îl Întâmpină cu afecțiune și-i oferi un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
popas. - Cred că îmi citești gândurile, mărite Spirit. - Din nou ești liber să alegi mănăstirea la care vrei să mergem. Te ascult. - Mărite Spirit. Mă bate gândul să mergem la mănăstirea Hlincea. - Facă-se voia ta! - Iți mulțumesc cu adâncă plecăciune, mărite Spirit. - Sper să nu obosești până acolo, pentru că este oleacă de cale de bătut. - Cunosc drumul cel mai scurt și apoi sunt obișnuit cu drumurile lumgi.Vorba lungă, sărăcia omului. La drum! Mișcarea aerului din preajma mea mi-a dat
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sau călătorii aflați doar în trecere. Criteriile de angajare sunt: onestitatea, corectitudinea, amabilitatea, surâsul cald, comunicarea, fie și prin semne numai... La japonezi, grija pentru clienți pare împinsă până la extreme; la intrarea într-un restaurant sau magazin ești întâmpinat cu plecăciuni însoțite de cuvintele: „Irashaimase!”, „Yokoso!”( „Bine ai venit!”) și atâta simpatie... încât ai impresia că le ești cunoscut. Tokyo este capitala statului și sediul Palatului Imperial de mai bine de 400 de ani, preluând acest rol de la Kyoto. În trecut
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
care, pe vremuri, viteazul și asprul Shogun Tokugawa își primea oaspeții invitați la vânătoarea de rațe sălbatice... Când am părăsit chioșcul, i-am mulțumit persoanei care ne-a preparat și servit ceaiul. Cu palmele apropiate în dreptul pieptului și cu o plecăciune, am salutat-o în stil japonez... După acest popas revigorant, am vizitat și restul grădinii. M-au impresionat locurile special amenajate pentru vânarea rațelor, vânătorile de altădată. Peisajul din grădină este rafinat; combinația dintre cireșii înfloriți și restul pomilor este
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
făceau în stoluri aceleași arcuri în jurul turlei mănăstirei, cu aceleași țârâituri cristaline. Sufragiul ghebos, frate, cu ochi ascuțiți ne poftește la un pahar de lapte. Apoi ne gândim la plecare. Portarul, fratele Costache, cel care eri ne-a întâmpinat cu plecăciuni, cu lingușiri, cu vorbe miorlăite, cu zâmbete, cu subînțelesuri, care s-a propus chiar de la primele vorbe să ne conducă peste munte la Agapia, care ne-a vândut cele zece ouă clocite, astăzi, după ce se zvârcolește în fața egumenului și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de a afla adevărul.” Faptul că, cele patru ediții ale cărții „Călăuză în Credința Ortodoxă” a Arhimandritului Cleopa Ilie sunt deja epuizate, este o dovadă că tezaurul de învățătură autentic ortodoxă va avea de-a pururea mulți păzitori. Facem o plecăciune adâncă în fața Mănăstirilor românești, care de sute de ani și până în ziua de astăzi, prin tipografiile lor, prin propria osteneală și cheltuială, trimit în lume Cărți de luminare a sufletului și potolire a vrajbei. CarteaCălăuză, cu dâra sa de Lumină
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care își spală păcatele făcând o biserică, o televiziune, un ziar, un institut, dând o masă pentru nevoiași în fața celor de mai sus. Într-o astfel de lume nu este de mirare câte personaje, inclusiv VIP-uri, sunt înclinate spre plecăciune în fața politicienilor și clienților favoriți ai acestora: „Săru’ mâna, boierule!”. Text publicat în Revista 22, 9-15 august 2005 Repartiția după nevoi Recent un tânăr universitar îmi cita din cuvântarea unui vechi profesor la deschiderea anului de învățământ: „Uitați-l pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
acesta avea toate da tele să fie luat în vizor de tovarăși și făcut un om deai lor încă de pe vremea emisiunii de la Realitatea TV, În centrul atenției. Săracu’ își dădea toată silința. Era băiatul bun, gata oricând să facă plecăciuni adânci și să zâmbească slugarnic în fața stăpâ nilor. Stăpânii lau remarcat și iau dat o pâine: lau angajat la Antena 1. După aceea, însă, lau lăsat să se descurce singur. Iar individul sa descurcat după cum la tăiat capul: sa construit
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Arăpașu. Privind și admirând, iată, se deschide o ușă. Intra părintele superior Arhim. Ieronim Cretu. Este că un înger. Este înalt, la suflet și la trup, are o față senina, luminoasă, o privire blândă și o voce caldă. Fac cuvenită plecăciune și-i sărut cinstitele-i mâini. Mă binecuvintează și îmi urează „Bun venit!”. Mă invită în camera de oaspeți și-mi oferă loc. Mă servește cu o felie de pandișpan și un pahar de apă. Apoi stăm puțin de vorbă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
marcat acel Loc cu o rozeta de ghips albă că o stea cu multe raze. E îngrădit cu fier forjat de culoare alb și este o icoană cu Maica Domnului în dreptul căreia arde o candela. Îngenunchez, sărut Locul, fac plecăciune cum se cuvine și plec. Merg la Sfanțul Mormânt că-i aproape, la vreo 7 m. Intru în el. Pe genunchi intru, din anticamera îngerului. Aveam deja o stare de sfințenie acumulată de la cele pe care le văzusem până atunci
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și trebuia să se retragă cu spatele, făcînd trei saluturi și reverențe încercare periculoasă, de aproape 20 de metri de parchet alunecos, din cauza piedicilor neașteptate pentru doamnele cu trene lungi de catifea sau de mătase care le încurcau picioarele în timpul plecăciunilor prescrise de protocolul nemilos... În aceste condiții, mi-a fost dat între 1899 și 1904 data plecării mele să asist la șase spectacole deosebite cu un caracter foarte diferit. O canonizare, funeraliile regelui Umberto și ale lui Leon al XIII
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pictat și scena care apare în cadrul ferestrei. Thomas crede că acest tablou solicită într-un fel special lectura scenei în care copilul din stânga intră cu timiditate în clasă, în timp ce este privit, cu nervozitate, de colegi, în timp ce profesorul, nemulțumit face o plecăciune ironică și în timp ce în fața catedrei un alt copil este deja pedepsit. Ea consideră că cea mai surprinzătoare trăsătură narativă din The Last In este faptul că deschide, în mintea privitorului, perspectiva unor întrebări. Unele ar putea fi formulate în legătură cu figura
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
numi consilier în Galiția, cu asigurarea îndepărtată că, în doi ani, va fi avansat la Curtea de Apel; în același timp însă, el îi arătă Maiestății Sale că înclinația și cunoștințele sale merg exclusiv către domeniul politicului, îi aminti cu plecăciune de starea în care se află, și anume că n-a descoperit încă vreo țară după care zelu-i și avuția-i risipită să ducă dorul, după ce a trebuit să-și sacrifice aici două treimi din averea cuvenită rangului și educației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
țări, aș accepta [în locul dumitale] o funcție cu prestigiu și deosebite avantaje, de care însă nu voi face uz împotriva nimănui și m-aș strădui să vin din Consiliul Aulic de Război în Cancelaria Aulică politică". Subsemnatul a mulțumit cu plecăciune și a revenit apoi la Maiestatea Sa pentru transferarea sa în Cancelaria Aulică poitică, unde a și ajuns, așa cum era prevăzut. H. Nu mai există nimeni care să cunoască cu atâta rigoare și exactitate relațiile interne și externe ale Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se cultivă în copii ,,o inimă simțitoare de toate cele ce sunt ale omeniei, împreună pătimirii cu tot ce în lumea aceasta pătimește.” El consideră că omul este o ființă educogenă, că ,,purcede din mâinile naturii imperfect, ci cu o plecăciune numai lui înnăscută către perfecțiune.” Omul nu este o ființă perfectă, dar este una perfectibilă, nu este nici bun, nici rău de la natură, dar poartă în sine ,,sămânța” de a se perfecționa. Factorul determinant în perfecționarea omului ca om este
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
țară era bine cunoscută. Fără urmă de îndoială, a fost un moment important al culturii române tocmai ieșite din era terorii și a marxismului atotprezent. Dar toate aceste lucruri importante s-au făcut cu mari sacrificii, cu tot mai mari plecăciuni în fața partidului binevoitor. Anii amintiți au reprezentat, în aceeași măsură, începutul cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu 1. Momentul iulie 1971 a dus la exacerbarea acestui cult și, deci, la o generalizare și permanentizare a servilismului intelectualilor români. De altfel, acest
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Filistini fără minte (germană). 113 Ce naiba (franceză). 114 Care ne rănește (franceză). 115 Maestrul Boileau (franceză). 116 Totdeauna, în versurile voastre, sensul care împarte cuvintele Întrerupe emistihul marcând pauza (franceză). 117 În favoarea sa, pentru sine (latină). 118 Pantaloni turcești. 119 Plecăciune. 120 Sticlele, vasele. 121 Doritor. 122 Lustruitul pantofilor sau ghetelor. 123 Socoteală, evidență. 124 Vătaf, staroste (ieșit din uz). 125 Oameni care gonesc vânatul. 126 Vânători începători. 127 Râpă abruptă. 128 Ocoli. 129 Digera. 130 Namilă. 131 A fugit. 132
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se vede cât de greu cântărește nerecunoașterea de către România a independenței Kosovo! Trebuia recunoscută, într-un fel sau altul, contribuția postdecembristă a lui Vadim Tudor la demascarea planurilor diabolice ale naționalismului și șovinismului unguresc. Apelipsiții, bâțâitorii din coadă, făcătorii de plecăciuni, poftitorii de funcții și demnități nemeritate pot spune ce spun de obicei : că sunt deasupra mizeriilor politice, care le provoacă repulsie și greață. Iată că mutarea lui Boc spre stânga naționalistă, dacă a fost gândită într-un registru politic mai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]