1,048 matches
-
și recitam din Sfântul Breviar când apăru cel căruia i-am împrumutat o parte din hainele mele după furtuna de acum patru zile. Dispăru iute, dar se întoarse repede înapoi pe punte însoțit de stăpânul lui, Hasekura. Acesta făcu o plecăciune și îmi mulțumi pentru că mi-am făcut milă de însoțitorul lui. Mai zise că îi pare rău pentru că nu-și poate arăta recunoștința cum se cuvine, întrucât eram pe o corabie, și îmi dădu niște hârtie japoneză și câteva pensule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
glezne și coborî la etajul de dedesubt unde negustorii zăceau prăvăliți unii peste alții, de nu aveai loc să arunci un ac. Unii îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea să se ridice și să-l salute cu o plecăciune. Unii dormeau buștean, alții se uitau pierduți într-un punct printre ochii întredeschiși. Cabina în care se țineau desagii era, de asemenea, înțesată de oameni, iar printre ei samuraiul îi văzu pe Yozō și pe ceilalți însoțitori ai săi întinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei. Apoi se făcea că seniorul Ishida îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ierburi de apă și lotuși putreziți. Dezamăgirea de a-și fi pierdut puterea în Sfatul Bătrânilor se simțea limpede din ierburile și lotușii atinși de putreziciune. — Bun venit! Tușind, seniorul Ishida îl țintui cu privirea pe samurai. Acesta făcu o plecăciune până la pământ. Când își ridică fața, samuraiul își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise. — Ei... zise cu glas răgușit seniorul Ishida după o clipă de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
drumul spre Galtur cu schiurile pe umeri și rucsacurile-n spate. Tocmai se Încheia o Înmormântare când trecurăm pe lângă o biserică. În clipa În care preotul trecu pe lângă noi, ieșind din curtea bisericii, Îi spusei „Grüss Gott“. Preotul făcu o plecăciune. — Ciudată treabă și cu preoții ăștia care nu-ți vorbesc niciodată, spuse John. — Te-aștepți să le facă plăcere să spună „Grüss Gott“. — Nu-ți răspund niciodată. Ne-am oprit În drum, ca să ne uităm la paracliserul care Înfigea lopata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de străini“! Exact cuvintele pe care nu-mi doream să le aud. Lulu zâmbi doar și-i traduse lui Bennie ce spusese proprietarul restaurantului. Bennie Îi mulțumi acestuia Într-un fel foarte ciudat: cu mâinile Împreunate În față, făcu o plecăciune rapidă și țeapănă, ca În filme, când cineva Îl imploră pe rege să nu-l decapiteze. „Slugarnic“ este cuvântul care-mi vine În minte. Proprietarul Încropi o listă cu mâncăruri făcute din ingrediente ieftine, udate cu bere chinezească din abundență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu bere chinezească din abundență. Mâzgăli prețul pe o bucată de hârtie pe care i-o vârî lui Bennie sub nas. M-am uitat și eu, desigur. Mâncarea era cumva din aur sau sculptată În jad? Bennie execută din nou plecăciunea ciudată care cerea Îndurare. —Minunat, minunat. Uitându-se afară, spre câmpul care dispărea treptat În Întuneric, Wendy văzu niște forme mișcând. — Ce e acolo? —Brr, spuse proprietarul, aceasta fiind cea mai bună aproximație a echivalentului englezesc pentru „birmanezi“ de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se pomeniră pe loc Înconjurați de vreo douăzeci de membri ai tribului care se Împingeau și săreau ca să-i vadă. Îi auziră pe localnici emițând o serie de sunete plăcute. Unele dintre femeile bătrâne stăteau cu mâinile Împreunate și făceau plecăciuni rapide. Parc-am fi vedete rock, spuse Rupert. Bennie văzu câțiva bărbați luându-l pe după gât pe Pată Neagră și oferindu-i o țigară de foi. Alții Îi bătură pe spate pe Limbă și Os-de-pește Întâmpinându-i cu strigăte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trei degete să și le pună la loc. Rupert venea după Marlena și-n timp ce avansau strângând mâini, ea observă ceva ciudat: când Îi venea rândul lui Rupert, membrii tribului lăsau privirea În jos, Își acopereau gurile și făceau plecăciuni foarte adânci. Poate că era un obicei doar pentru bărbați. Dar apoi văzu că Dwight și Moff se aleseseră cu aceleași plecăciuni scurte ca și ea, iar cei din trib Îi priveau În ochi fără să se sfiască. Cine știe ce obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ciudat: când Îi venea rândul lui Rupert, membrii tribului lăsau privirea În jos, Își acopereau gurile și făceau plecăciuni foarte adânci. Poate că era un obicei doar pentru bărbați. Dar apoi văzu că Dwight și Moff se aleseseră cu aceleași plecăciuni scurte ca și ea, iar cei din trib Îi priveau În ochi fără să se sfiască. Cine știe ce obiceiuri și tabuuri or avea. Câteva fetițe ochiră cățelușa pe care Esmé o ținea strâns la piept. Arătară spre ea și strigară: —Uuu-uuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mei s-au Împărtășit și ei. La sfârșitul ritualului, bunica gemenilor s-a apropiat de Rupert cu o tunică lungă, ca un sac, dintr-o țesătură de culoare albastru regal, țesută cu un model În zigzag. I-a făcut o plecăciune și a mormăit În limba Karen să accepte acest dar modest care simbolizează devotamentul lor pentru că s-a Întors. Fetele din apropiere s-au pus pe chicotit cu mâinile la gură. — Ia tu, Îi spuse ea lui Rupert. Rupert Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
desigur, de contribuțiile generoase pe care urmau să le facă. Hotărâseră să-i dea banii bunicii gemenilor. Ea părea să fie șefa. Puseră În scenă un mic spectacol pentru a mulțumi tribului pentru ospitalitatea lor. Vorbiră În engleză, rar, făcură plecăciuni pentru a-și exprima recunoștința, cunoscutul gest cu degetele mari În sus ca să arate că mâncarea fusese delicioasă, arătară de jur-Împrejur spre frumusețile acelei așezări Întunecate și umede. Își luară expresii triste exprimând că le părea rău să plece de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei decât mormântul. Pată Neagră Îi spuse să-i ia și să Îi dea lui Vaselină care urma să-i pună mai târziu În rucsacul lui Roxanne când americanii nu erau atenți. Așa că femeia le zâmbi prietenilor mei, le făcu plecăciuni după plecăciuni, sărută banii și Îi ținu ridicați spre cer ca să-i vadă și Dumnezeu. Apoi strigă mulțumiri ca și cum ar fi fost În extaz de recunoștință. Bucuroși că făcuseră ce se cuvenea, prietenii mei Își luară bagajele și se pregătiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mormântul. Pată Neagră Îi spuse să-i ia și să Îi dea lui Vaselină care urma să-i pună mai târziu În rucsacul lui Roxanne când americanii nu erau atenți. Așa că femeia le zâmbi prietenilor mei, le făcu plecăciuni după plecăciuni, sărută banii și Îi ținu ridicați spre cer ca să-i vadă și Dumnezeu. Apoi strigă mulțumiri ca și cum ar fi fost În extaz de recunoștință. Bucuroși că făcuseră ce se cuvenea, prietenii mei Își luară bagajele și se pregătiră să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Început să plângă. Oamenii tribului au intonat: —Mare este Domnul! Lăudați pe Fratele Alb Mai Mic! Când s-au Întors În tabără, tribul s-a apropiat de Rupert, care se Întorsese la televizor Împreună cu ceilalți prieteni ai mei. Au făcut plecăciuni, spunându-i În limba Karen: Îți mulțumim că ai venit. Îți mulțumim că ai adus miracolele, că ai adus pace poporului nostru și că ai pus capăt suferinței. De ce tot fac asta? se plânse Rupert. —Ce?! Tu tot nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ai venit. Îți mulțumim că ai adus miracolele, că ai adus pace poporului nostru și că ai pus capăt suferinței. De ce tot fac asta? se plânse Rupert. —Ce?! Tu tot nu știi cine ești? zise Pată Neagră. Îi făcu o plecăciune și-i spuse: —Fratele nostru Alb Mai Mic, Regele Naților. Încă o dată, Pată Neagră i-a spus lui Rupert despre bărbatul care venise cu mai mult de o sută de ani În urmă. I-a spus despre Semnele Sfinte. Loot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să fac. Nu vindeam nimic. Chiar nimic. Până am ajuns să vând ceva, a durat trei ani. Între timp, mă învârteam și-i salutam pe toți. Mă duceam în toate locurile pe care nu le știam. Le vorbeam frumos, făceam plecăciuni. Timp de trei ani. Dacă nu reziști în acești ani, totul se duce de râpă. Mulți oameni din jurul meu în trei ani. Pe de altă parte, dacă reziști și te învârți printre clienți, următorii zece ani sunt asigurați. Atâta timp cât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
moară, pentru a putea trăi. Aici zace bravul mercenar Filip, care cu conștiinciozitate a omorât și a murit pentru a putea supraviețui..." Bravo! Sună frumos! Sincere felicitări! Sărutări de mâini doamnei! Salutări valetului!... și Carol însoțea fiecare urare cu o plecăciune până la pământ. Comparaison n'est pas raison. Condiția de mercenar diferă esențial de a mea. în primul rând, pentru că nu o fac pentru bani sau, cum spui tu, pentru a putea supraviețui. îți reamintesc că am renunțat la un mod
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
moară, pentru a putea trăi. Aici zace bravul mercenar Filip, care cu conștiinciozitate a omorât și a murit pentru a putea supraviețui..." Bravo! Sună frumos! Sincere felicitări! Sărutări de mâini doamnei! Salutări valetului!... și Carol însoțea fiecare urare cu o plecăciune până la pământ. Comparaison n'est pas raison. Condiția de mercenar diferă esențial de a mea. în primul rând, pentru că nu o fac pentru bani sau, cum spui tu, pentru a putea supraviețui. îți reamintesc că am renunțat la un mod
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
legănau pe-o sfoară Întinsă Între doi salcâmi ce creșteau În fața sa, pe alee. Rochia ei de nuntă aninată de-o prăjină se ondula deasupra cimitirului, mișcate de-un vânticel cald ce bătea din miazăzi, fluturând din mâneci și făcând plecăciuni În stânga și În dreapta În fața năsăliilor, ca un om credincios ce și-ar fi luat rămas-bun de la un prieten ce pleca pe drumul celor drepți... Vântul aducea cu el miros de baltă, de pământ reavăn, de bălegar răspândit pe câmp. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își exprimau teama lipindu-și urechea de pereți. Aduceau din Marea Rusie pachețele de ceai Învelite frumos În staniol și parfum tare, cu miros specific, de care nu puteai scăpa ușor... Plecau Înapoi Încărcați cu tot felul de pachete, făcând plecăciuni adânci În fața fiecărui om pe care-l Întâlneau În cale. Își luau rămas-bun făcând semne cu mâna chiar și stâlpilor de telegraf. Ajungând acasă, trimiteau rudelor scrisori de mulțumire, așternute cu un scris mărunt. Scrisorile miroseau a sărăcie, a teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o vârâ-n marsupiu. „E clar că am de-a face cu o viziune“, Își spuse brigadierul. Șobolănița Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept, Îi făcu lui Ippolit, În semn de mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept, Îi făcu lui Ippolit, În semn de mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sâmbetele nimănui, iar vinerea mă feresc să Înjur de mamă... Ce-aș mai putea spune despre mine? Sunt Însurat de zece ani, am o consoartă rea și lucrez ca șef de salahori la acest debarcader...“. Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească. Ippolit se fâstâci. Brigadierul nu prea era obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara aruncată pe podea și o ascunse grijulie În marsupiu, după care făcu o nouă plecăciune În fața brigadierului. „Ciudată creatură, gândi Ippolit. Cine a mai văzut un șobolan posedând o traistă de piele sub abdomen? Dar, În fond, judecă el, cangurul și șobolanul sunt două specii Înrudite. În decursul timpului, s-au produs mutații. Acum nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]