780 matches
-
empatiei romantice 90 Hermeneutica fenomenologică 94 Topologia paradoxului 97 Traducerea dialogului 99 Vocația peratologică a matematicilor 102 Perspectivismul epistemologic 107 Michael Polanyi (1891-1976) 113 Conștiința focală versus conștiința subsidiară 114 Cunoașterea tacită 117 Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției” 121 Denunțul plictisului 126 Cheia alegoriei 128 IV. Nașterea sinelui și dilemele corporalității 131 Subiectul descărnat 131 Ambiguitatea erosului păgân 133 Noutatea creștinismului: asceză și teologie 139 Revelația Sinelui 144 Concluzii 151 V. „Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henry 153
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
noi înșine. Fără generalizări tendențioase, poate că toți am lipsit de la lecția despre măsură și mai avem căteva noțiuni de recuperat pentru că, așa cum aserta C. Noica, „o școală în care profesorul nu învață și el, este o absurditate”. Fiindcă de la plictis și indiferență e un simplu pas pănă la frustrare și angoasă. Și pentru că tot este blamat, tot irită și naște controverse, dezvoltă repulsii intestine, Mihai Eminescu, închei prin căteva cuvinte ale sale care ne invită să nu uităm că „în
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
acestea. Să lăsăm, vă rog, conversația pe o altă zi. Pănă atunci, iată un mic volum intitulat Capital și rentă 48. Va împrăștia poate unele dintre îndoielile dumneavoastră. Aruncați o privire pe el când vă plictisiți. Pentru a-mi alunga plictisul? Cine știe? Cui pe cui se scoate; un plictis alungă un alt plictis; simila similibus... Nu eu decid dacă vedeți în adevărata lor lumină funcțiile numerarului și ale economiei politice în general. Dar, din conversația cu dumneavoastră, îmi rămâne următorul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
zi. Pănă atunci, iată un mic volum intitulat Capital și rentă 48. Va împrăștia poate unele dintre îndoielile dumneavoastră. Aruncați o privire pe el când vă plictisiți. Pentru a-mi alunga plictisul? Cine știe? Cui pe cui se scoate; un plictis alungă un alt plictis; simila similibus... Nu eu decid dacă vedeți în adevărata lor lumină funcțiile numerarului și ale economiei politice în general. Dar, din conversația cu dumneavoastră, îmi rămâne următorul lucru: că aceste chestiuni sunt de cea mai mare
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un mic volum intitulat Capital și rentă 48. Va împrăștia poate unele dintre îndoielile dumneavoastră. Aruncați o privire pe el când vă plictisiți. Pentru a-mi alunga plictisul? Cine știe? Cui pe cui se scoate; un plictis alungă un alt plictis; simila similibus... Nu eu decid dacă vedeți în adevărata lor lumină funcțiile numerarului și ale economiei politice în general. Dar, din conversația cu dumneavoastră, îmi rămâne următorul lucru: că aceste chestiuni sunt de cea mai mare importanță; căci, pace sau
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în noi înșine. Munca este legea existenței noastre, principiul viu care face să progreseze indivizii și națiunile. Fără muncă nu se poate realiza nimic. Tot ce este mare în omenire, vine ca rezultat al muncii, iar civilizația este produsul ei. Plictisul a venit pe lume o dată cu lenea. Ei îi datorăm, în bună parte, faptul că oamenii umblă după plăceri, după joc. Cel căruia îi place munca se mulțumește cu sine însuși. Creația intelectuală și artistică profesională necesită muncă temeinică, neîntreruptă. Chiar dacă
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
caz monumentalizarea limitei este resimțită ca prilej de frustrare și ca permanent coșmar, în celălalt izolarea în limitele proprii este gustată cu rafinamentul nobil al celor care nu au nevoie pentru a supraviețui decât de ei înșiși. Ea nu generează plictisul ci, dimpotrivă, euforia pe care ți-o poate oferi vidul sau plinul ființei proprii. Iată de ce un ratat se poate oricând sinucide, dar un leneș, niciodată. Și cum ar putea fi leneșul nefericit? El nu are proiecte, pentru a cunoaște
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care Voința, Unul Originar, își celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însă "nerușinarea" necesară pentru a face din acest interes obiectul constant (și public) al preocupărilor mele. Căci, îmi spuneam, cine, în afara mea, ar fi putut împărtăși acest interes și ar fi fost dispus să pătrundă, fără să fie cuprins de plictis, pe tărâmul tribulațiilor mele? Nu atinsesem acel grad esențial de libertate care să mă scoată din paranteza în care singur mă pusesem, dintr-o deliberată și prost înțeleasă pudoare. Cum aș fi putut atunci să capăt încrederea că abia vorbind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fin prin care luăm din lume exact atât cât putem duce. Miracol este că existăm până la urmă laolaltă, că nu ne sfâșiem unii pe alții, că ne suportăm scîrbăvniciile, pe ale noastre și pe ale celorlalți, că facem față lehamitei, plictisului și singurătății, că ne mimăm mulțumitor iluziile, că suportăm spectacolul prostiei colective și pe al tuturor paranoicilor care se simt axa lumii. 2003 1 Conferință ținută la cea de-a doua sesiune a Colegiului european de cooperare culturală, Luxemburg, 4-7
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu precădere la problemele legate de sexualitate.19 Alte mișcări precum existențialismul sartrian și psihologia radicală a lui R. D. Laing a reîntărit ideea potrivit căreia perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost una de represiune și plictis. Acest tip de critică a izbucnit la suprafață odată cu revoltele studențești din anii 1960 și, în special, în timpul evenimentelor din mai '68 din Franța.20 Dar aceste "evenimente" au avut un impact relativ restrâns asupra politicii publice cel puțin până în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și de a opri răzbunarea masculină. și acest personaj feminin ilustrează imaginea unei donne demonicate ce se disculpă, ca și celelalte surate ale ei, prin istețime, dar mai puțin pardonabilă în înclinațiile trupești, deoarece trădarea nu este justificată decât de plictisul unei vita domestica la țară, soțul nu are niciun defect blamabil, dimpotrivă, se dovedește generos. În nuvela a noua a zilei a șaptea, asistăm la o adevărată desfășurare de inventivitate și viclenie de care dă dovadă o femeie 902 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și de a opri răzbunarea masculină. și acest personaj feminin ilustrează imaginea unei donne demonicate ce se disculpă, ca și celelalte surate ale ei, prin istețime, dar mai puțin pardonabilă în înclinațiile trupești, deoarece trădarea nu este justificată decât de plictisul unei vita domestica la țară, soțul nu are niciun defect blamabil, dimpotrivă, se dovedește generos. În nuvela a noua a zilei a șaptea, asistăm la o adevărată desfășurare de inventivitate și viclenie de care dă dovadă o femeie 902 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de noapte, apoi Își punea cămașa pe care i-o dădea ducele de Orléans, al doilea ca rang după rege. Marele Maestru al Garderobei - de regulă, ducele cel mai În vârstă - ținea hainele purtate În ziua dinainte. Etc. etc. etc. Plictisul - dorința de a trăi noi experiențe - ascunde, sub aparența sa inofensivă, un surprinzător potențial distructiv. Specialiștii știu că neputința de a scăpa de el și de a-i ține piept e un fenomen care duce adesea la consumul de droguri
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
și se pare că nu purtau nicio conversație. Conform probelor furnizate de cutia neagră, mecanicul l-a Întrebat pe căpitan dacă pilotul automat ar reacționa dacă s-ar trage de unul din mânere. Au vrut să vadă ce se Întâmplă. Plictisul le-a dispărut imediat: unul dintre motoare a explodat. Și dezastrul de la Cernobîl se prea poate să se datoreze unei manevre neautorizate din partea unui muncitor care, probabil, se plictisea. Ideea nu Îmi aparține mie, ci lui Hawkes și colegilor lui
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
foarte vorbărețe, așa cum sunt dorințele. „Din bogățiile inimii vorbește gura”, spune un vechi proverb. Dorința de a cuceri sau cea de a face rău trezesc un verbalism inepuizabil. Există sentimente care vorbesc - bucuria, de exemplu - și sentimente taciturne - tristețea și plictisul. Aceste voci tind să devină Înfumurate, să-și proclame independența, intrând Într-o realitate care merge dincolo de cuvinte. Uneori dobândesc o asemenea autonomie, Încât subiectul uită că sunt creații ale minții. Astfel se Întâmplă cu bolnavii care suferă de psihoză
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
rău, de exemplu. Furia și ranchiuna sunt elocvente. La fel dorința de a face o impresie bună În societate. Orice om nesuferit la el acasă poate deveni o „Încântare” când merge În vizită la altcineva. Există sentimente care blochează limbajul. Plictisul e unul dintre ele. Frica, de asemenea. John Gottman, de la Universitatea din Washington, care a studiat timp de treizeci de ani cauzele eșecurilor matrimoniale, a semnalat patru etape În procesul de deteriorare a comunicării dintr-o căsnicie: critica, disprețul, atitudinea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ce nu va putea fi Împiedicat de nimeni. Moare crezând În Baghavad-Gita și În Zarathrustra, cărțile care Îi vor sta, În ultimii ani ai vieții, literalmente, la căpătâi. Moare pentru că, pur și simplu, se simte „copt pentru moarte”. Mizeriei și plictisului de a se ascunde sau de a fi purtat prin tribunale (unde, disprețuitor, ar păstra o tăcere ermetică!) Îi preferă despărțirea bruscă, seacă și orgolioasă de lume. De fapt, pentru el moartea e un proiect În stare de construcție, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
decît ceea ce știu sau cred că este adevărat); * a relației sau pertinenței formei în raport cu conținutul și a mesajului în ansamblul său în raport cu contextul și mesajele anterioare; * a modalității (semnificînd exigența de ordine, claritate, precizie, precum și evitarea ambiguității, prolixității). Dacă axioma plictisului după Voltaire este tendința de a spune absolut totul, succesul actului umoristic depinde exact de transgresarea maximei cantității (omiterea unei informații esențiale infra i). i) Domnul X, un personaj taciturn primește vizita unei doamne care întreabă: "Soția dumneavoastră este acasă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
frontispiciul abației. Nici vorbă aici de egalitarismul rezultat, în mijlocul oceanului unde Morus proiectase insula Utopia, prin abolirea dreptului de proprietate. E adevărat că toți telemiții sunt egali, dar egali în privința consumului de băutură, a dorințelor carnale și, în caz de plictis accentuat, în lectură, plimbări ș.a.m.d. În plus, "fericiții" pot lucra când vor și pot dormi după pofta inimii, apropiindu-se de sensul care înnobilează, spre final, orice înclinație către vulgarizarea subiectului operei prin imaginarea unor episoade al căror
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îndoială înstăriți, dar nu neapărat făcând parte din înalta societate. Aceste asociații sunt în general guvernate de legea din 1901. Nu se mulțumesc doar să pună la dispoziția unor domni mai vârstnici un salon puțin prăfuit, unde să își înșele plictisul și angoasa jucând bridge. Cercurile prezintă în unele cazuri și acest aspect, la anumite ore ale zilei, dar sala de mese, pe care orice astfel de cerc o are, este un loc unde, la prânz, membrii invită clienți și furnizori
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
calificativele "ahoretiei". "Ahoretia este o maladie a lucidității"198. Actele artistice sunt cumva tributare maladiilor spiritului, deoarece sunt puse pe seama manifestărilor sufletului, pe seama mișcărilor, modificărilor lui. "Nicio nevroză nu poate explica deznădejdea Ecleziastului, sentimentul exilului pe pământ sau al alienării, plictisul metafizic ca și sentimentul vidului sau al absurdului, hipertrofia eu-lui ca și refuzul a tot, contestația goală, așa cum nici o psihoză nu explică furor-ul economic și politic, arta abstractă, demonia tehnică, sau cea a formalismului extrem în cultură, ducând astăzi la
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
intensă, iscoditoare, neadormită, îl propulsează din real în ficțional. În esență, Baaad-ul său, o lume în lume, juxtapune într-o rețea de un irealism mitic transcendențe și eternități iluzorii; acolo unde ochiul lui Sadoveanu, bunăoară, se lovea de monotonie și plictis, Cezar Ivănescu, oscilând între prezentificare și trecut, propune secvențe gânditoare, imprimând actului mnemonic rezonanțe empatice. Departe de a fi un paradis pierdut, tărâmul plăsmuit numit Baaad e, se-nțelege, sursă de melancolie; lipsit de aura unui joc secund mai pur
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de consum, spirala penuriei: în societatea de hiperconsum, insatisfacțiile sporesc mai repede decât ofertele de fericire. Oamenii consumă mai mult, dar trăiesc mai puțin: cu cât se dezlănțuie apetitul pentru achiziții, cu atât se adâncesc insatisfacțiile individuale. Confuzie, deziluzie, dezamăgire, plictis și o nouă sărăcie: universul mercantilizat agravează metodic suferința morală a oamenilor, provocându-le o nemulțumire iremediabilă. Astfel, Penia se erijează în figură emblematică a hiperconsumatorului, în simbol al „tragicului” opulenței. Dar despre ce tragedie este vorba, de fapt? În ce măsură
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
plictisește, pentru a ne bucura cât mai mult de lucruri avem nevoie de ceva neobișnuit, de surpriză, de un anumit grad de noutate. Scitovsky este unul dintre rarii teoreticieni ai consumului care au luat în serios chestiunea plăcerii și a plictisului: dând importanța cuvenită nevoii de noutate ca forță motrice fundamentală pentru homo consumans, el a reușit să scoată în mod exemplar reflecția de pe cărările bătătorite ale problematicii diferențierii sociale. Scitovsky face deosebirea între plăcere ca „bun pozitiv” și confort ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]