12,745 matches
-
fost prieten pînă ce drumurile și vederile noastre s-au despărțit, una din dramele generației, printre cele mai dureroase - cînd mi-a făcut o mărturisire pe care nu o pot uita. Ne aflam amîndoi în cercul Petru Comarnescu și ne plimbam într-o după-amiază însorită (era prin 1946) de-a lungul lacului din parcul Herăstrău. Petru Dumitriu era un interlocutor care gîndea și se exprima limpede. Traversam peluzele înverzite și discutam despre eforturile comuniștilor de a robi societatea românească, în primul
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
să nu scape ce vede pe stradă, mai avea îndărăt încă una; o remarcă străveche, de pe timpuri, și dintr-o cu totul altă lume. Eram la New York, prin una mie nouă sute șaptezeci și șase, în luna noiembrie, abia începută. Mă plimbam pe strada 52 foarte animată la acea oră a amiezii. Cînd, deodată, după aerul sărbătoresc al giganticului oraș de pe țărmul Atlanticului, îmi dădui seama că era o zi specială. Curînd, îmi adusei aminte: Era Ziua Recunoștinței, foarte îndrăgită de americani
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
Pătrășcanu, ci și odioasa indiferență de statui cu care tratează acest act Mihail Sadoveanu, Gala Galaction și Petru Groza: "Mihail Sadoveanu, Gala Galaction și Dr. Petru Groza au prezidat moartea lui Lucrețiu Pătrășcanu. Mihail Sadoveanu l-a legănat, l-a plimbat, a locuit în casa părinților săi, ani în șir. Relațiile au fost, permanent, cordiale. Cu Gala Galaction, idem. Ceva mai mult. Cu harul său sacerdotal a botezat pe Hertha Schwammen de la mozaism, întru Cristos, făcând-o Elena Lucrețiu Pătrășcanu, o
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
trebuie să fie iertată, în jocul politic mondial, măcar să fie că produce cel mai bun trabuc din lume. Și explicase asistenței captivate cum se produce această țigară de foi exemplară. Ia negresa, muncitoare, despuiată, în soarele cubanez, - ia tutunul, îl plimbă și-l răsucește pe pulpa ei fierbinte, asudată, dezgolită, care sudoare, proletară! atenție! să se știe că intră în conținutul respectiv și, așa tratat, tutunul capătă forma precum și gustul imbatabil al faimoaselor țigări de foi fără concurență în lume. Nu
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
imaginea unui om flămînd/ într-un tablou. Pe mine mă ucid în fiece clipă"), alteori el izbucnește cu o impetuozitate decorativ-blasfematoare: "numai poetul stă în casa lui și moare trist la 33 de ani,/ după care trăiește ca un mort plimbat pe străzi și/ arătat cu degetul,/ sau, mut și transparent într-un parc, sfidător de absent,/ ca Dumnezeu....." (Poetul stă în casa lui și moare trist). Un corectiv, la fel de romantic, al acestui curs "mereu împotriva vieții" ce străbate poezia în
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
adversarii și de a-și compromite discret aliații, comunica numai prin secretare, se arătă, fugitiv, prostimii doar înconjurați de bodyguarzi. Singurul muritor de rând care se apropie, cât de cât, de ei este șoferul automobilelor din ce in ce mai luxoase în care-și plimba augustul trup. Cât de respingătoare e clasa politică românească - sau, în orice caz, o bună parte a ei - o dovedesc și reacțiile lamentabile ale opoziției la cuvântarea primului-ministru britanic, Tony Blair. Trebuie spus de la început că discursul acestuia în fața Parlamentului
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
își începe periplul oniric din mediul lichidului amniotic, încercînd a articulă o ontogenie ce se pierde în zarea unei filogenii crunt-metafizice: "Specia invizibilului/ își vede de treabă/ am abraxul cu mine/ noaptea-i un pește indigo/ în burtă lui mă plimb/ printr-un ocean de forme/ inteligente și primejdioase/ ziua-i un pește orb.// Am doar trei ani/ mă cuibăresc în mintea mea matură/ nu-i noapte acum și nu e zi și timpul nu cunoaște divizare/ țin capu^ pe-o
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
foarte mult că era ghează și că ninzsea. Eu am visat că a venit vara am văzut porumbei își făsea cuibul și mie mia plăcut foarte mult cînd făsea pui și că spre iarnă au plecat cu toții și că mam plimbat cu mașina cu avionul și mie mia plăcut foarte mult" (Zi). Scriitura poetei e, într-adevăr, după cum observa un critic, de-o "puritate lipsită de patetism" (Caius Dobrescu). La întretăierea candorii cu curiozitatea intelectului "alb" (lipsit de senzualitate), apare acest
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
și groaznic de bolnav! "Tribunul" cu același nume - dimpotrivă. El afișează o sinceritate cotropitoare și o energie demnă de marii sănătoși ai lumii. Prosperitatea i se citește atât în obrajii umflați, cât și în mașinile de lux cu care-și plimba prețiosul trup dintr-un loc în altul. Deși în particular e hrăpăreț și lipsit de scrupule (cine nu-și amintește episoadele preluării moșiei Butimanu!), pe scena publică mimează generozitatea, dezinteresul și un "creștinism" ale cărui precepte le știe doar el
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
aici, ca amorul lor ajunsese destul de departe și că poetul trăia amară, dezamăgitoarea concluzie că iubita este o femeie ușoară și o părăsește. Într-o altă epistola, din același an 1876, redactată în franțuzește, reiese că, atunci cînd Veronica se plimba prin parc (Copou) era "în societatea de ofițerași a unei artilerii considerabile prin mustățile sale mari". Și, totuși, aceste declarații de jignita despărțire nu sînt decît expresia unui amor năbădăios. Pentru că următoarea epistola, datata 20 august 1876, începea cu apelativul
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
clipă să lucreze febril, dispunând tot timpul de comenzi ce ii permiteau să-și realizeze proiectele cele mai ăextravaganteă. Si inca, datorită caracterului ăavangardistă al esteticii sale, Gaudí a fost probabil, mai putin ăprizatăîntre constructorii modernismului. Ajunge însă să te plimbi pe Passeig de Gràcia - ăChamps Elyséesă al Eixample-lui barcelonez 3) - ca să constați, citind plăcile de pe clădirile semnalate de Municipalitate drept repere ale unei Ruta del Modernisme, ca arhitecți că Doménech i Montaner, Puig i Cadafalch, Joan Rubió, Antoni M. Gallisà
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
un happy-end. Dorra, femeia violată, o anunță pe Kate, americancă naivă în conștiinciozitatea ei, ca a luat hotărârea să păstreze copilul. Cu mențiunea, însă, ca aceasta rezolvare fericită nu este deloc convențională. Dorra renunța la avort în momentul în care, plimbându-se pe malul lacului, citește inscripția de pe un copac: "Va INFORMAM Că ACEST ARBORE ESTE MORT. EL VA FI DOBORÂT ÎN SĂPTĂMÂNA DINTRE 2 ȘI 8 APRILIE. ÎN LOCUL SĂU VA FI PLANTAT IMEDIAT, PENTRU BUCURIA ȘI FERICIREA DUMNEAVOASTRĂ, UN ARBORE
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
idiotizarea populației cu imbecilele seriale sud-americane, n-ar fi rău că străluciții intelectuali - nu pun nici un fel de ghilimele! - din consiliul de administrație al TVR să ceară programarea zilnică a cutremurătorului film "Babu"! Și asta pana cand criminalii care se plimbă nestingheriți printre noi vor fi trimiși acolo unde le e locul. Între altele, ne lipsește acel Cato care să ceară, cu orice prilej, dărâmarea Cartaginei de lașitate, indiferență, prostie, imbecilitate și vulgaritate din noi. În schimb, de bună voie, orbi
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
cuminte decât românii. Lasă că unelteau ca niște smintiți unii contra altora..." Slavici descoperă socialiștii, oamenii internaționalei - ai noii lumi. Câtva timp în urmă curtea a răsunat de un cor bine condus. Erau vreo zece dintre socialiștii adăpostiți la spital. Plimbându-se pe coridorul din fața celulelor, ei cântau Internațională". Trebuie să citim că, esuînd "idealul național" scriitorul va căuta alte soluții? Amintirile se regrupează pentru a-i evocă alte apartenente: "Sirian de baștină, am copilărit în mijlocul poporului, eu eram încă de
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
opera lui Hogaș o expresie a mitocăniei.) Dl Alexandru Săndulescu are dreptate să considere opera lui Hogaș, scriitor, indiscutabil, ocazional că origine, cu o expresivitate involuntara care îi asigură un loc de onoare în literatura muntelui, fiind un clasicist barochist. PLIMBÎNDU-NE aproape prin toate epocile literare, dl Alexandru Săndulescu se oprește și la secțiuni ale operei lui Rebreanu. Are dreptate să aprecieze că românul Adam și Eva nu este o capodoperă (venit, totuși, la trei ani, 1925, după Pădurea spînzuraților
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
încă nu s-a detașat. Au ceva imediat și fumegos, nefiind încă integrate de conștiință cititorului în imaginea de ansamblu a unei opere cu care, în general, este familiarizat. Urmează poeme preluate din: Blues & Parcul, 1997, Sătul prin care mă plimbam rasă în cap, 1997, Cocosul s-a ascuns în tăietura, 1996, Parcul, 1991, Văr, 1989, Blindajul final, 1981, Structura nopții, 1979, Poeme albe, 1978, Poezii, 1974, Ceară, 1970, Sânge albastru, 1969. Așa se face că, după încheierea lecturii, scrutam cu
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
decentă, ci o înălțime spirituală care transfigurează indecentă, ferind-o de orice cădere în proza vieții. De fapt, poezia Angelei Marinescu este fundamental indecentă, un streap-tease metafizic, o dezbrăcare în văzul lumii de ceea ce opacizează ființă: "Cu părul râs mă plimbam prin sat/ în timpul în care poezia nu mai avea nici o putere./ Nimeni Nu Mai Avea Nici O Putere./ Din câteva case mărunte ieșeau aburi de fum./ vitele, în grajduri, nu-și mișcau decât trupul./ era timpul să vină întunericul cu pielea
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
însemnat, încât va trebui ori să-l convertesc în ceva care să fie compatibil cu viața, ori să renunț la el. Altfel, ne vom distruge reciproc că doi fanatici ireductibili, ineficienți și palizi." (Texte risipite, din Satul prin care mă plimbam rasă în cap) Versuri sibiline POEMELE care datează de acum treizeci de ani au o anumita geometrie. Cele mai recente sunt sumbre și învolburate, chiar dacă din când în când enunțuri apodictice creează impresia de control asupra fluxului verbal. Dar și
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
de o editură prestigioasă, Institutul European de la Iași. Amîndouă au cuvîntul "artă" în titlu, amîndouă mi-au creat o oarece stupoare, din motive diferite. Însă în ambele cazuri, stupoarea a fost aceeași: a incompetenței și inadecvării. Cititorul ce-și va plimba privirile pe rafturile librăriilor va fi, poate, atras de aceste două titluri, Arta de a seduce și Arta de a trăda, ba chiar ispitit să fantazeze vreo legătură subtilă între tratatele cu pricina. O legătură există, e adevărat, dar nu
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
luptă împotriva terorii sovietice / rusești capătă sunetul de bronz al clopotelor „de mobilizare” din vremea lui Ștefan cel Mare, reverberând într-un veritabil imn național: Tu, preschimbată într-o gară, / În care cine vrea coboară, / Prin care cine vrea se plimbă, / Scuipând în datini și în limbă. Schimbată crud de minți demente, / În cruce de experimente: Îți bat piroane-n mâini, picioare, / Te stingi și parcă nu te doare. / Ridică-te din suferință / și din cazonă umilință ! / Ridică-te, Basarabie, / Trecută
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
nedrept. Totul se face și se desface și iar se reface. - Pa dracu! face Gazonal, daca as mai rămînea acilea zete zecunde în plus... e orrrasu al mai plicticos din Franța. În acest moment, cei doi veri și Bixiou se plimbau de la un capăt la altul al acelei întinderi netede de asfalt unde este greu să nu vezi unele din personajele pentru care Renumele duce la gură cîte una sau alta din trompetele sale. Altădată, era place Royale, apoi pont Neuf
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
Heliade, poezia lui Alecsandri care putea la urma urmei fi "creată și de un francez că origine. Pentru că poetului, pe lîngă că a fost tributar lecturilor franceze, i-ar fi lipsit marea convingere și marea pasiune, trăit prin saloane și plimbat prin străinătate, n-a avut parte (chiar în poeziile lui scrise la Mircesti) de necesară notă românească. Pînă și Fîntînă Blanduziei "este o dulcegărie de viață română cu desăvîrșire falsă". Deși tot tributar romantismului francez, Bolintineanu e poate altfel deși
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
acest oraș austro-ungar în arhitectură lui care îmi place mult și în care vrajba dintre etnici și minorități partidul comunist de la proaspătă conducere impusă o făcuse să se stingă, înlocuind-o cu lupta de clasă. Atunci, curios de noutăți, mă plimbasem prin oraș pînă ajunsesem la periferie unde, făcîndu-mi-se foame, mă gîndisem să intru într-o bodega. Se știe că ungurii servesc bine, mult și curat în birturile lor, care mai erau pe-atunci. Aceeași senzație tonica de bună stare aveam
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
Mărturisesc de la început că Saragosa - 66 de zile al lui Alexandru Dabija este minunat, este o desfătare spirituală. Toată montarea este ridicată pe un pilon fundamental: forță artei. Teatrul poate amestecă ficțiunea cu realitatea, secolele, religiile, are harul să te plimbe cu nonșalanta printr-o aventură a umanității, să te seducă prin extraordinarele sale mijloace, dar să te lase să cugeți și să judeci singur. Căci, pînă la urmă, ce devine românul lui Potocki și manuscrisul sau de la sfîrșitul secolului al
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
Nils? Mai de mult, în tinerețe, eram încă acasă, în țara mea, era tot toamnă, se însera, mă simțeam foarte singur, și ca să alung senzația aia nesuferită am încercat să găsesc o melodie frumoasă la radio. Am învârtit de buton, plimbând acul de-a lungul scalei. Dau repede de o melodie nemaipomenită. O cânta un englez. Ascult, ascult și, în sfârșit înțeleg un cuvânt: „nothing” (Pentru că Nils n-a reacționat.) Adică „nimic”. Pricepi? (Nils face un gest vag, din care se
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]