966 matches
-
peste mașina părintelui Mike. Spatele ciudat, Înclinat, al Gremlinului funcționă pe post de rampă și În următoarea secundă Milton realiză că era În aer. Cadillacul Eldorado bleumarin Închis se ridică peste accidentul de pe pod. Sări peste balustrade, printre cabluri, și plonjă prin deschiderea din mijlocul podului Ambassador. Cadillacul căzu cu botul Înainte, prinzând viteză. Prin parbrizul colorat, Milton văzu sub el râul Detroit, dar numai o clipă. În acele ultime secunde, când viața se pregătea să-i părăsească trupul, renunță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
înainte de a începe. Începeam să fiu înfășurat în acea mătase imposibil de rupt. Voința sa! Aluneca! Eram prea rapid și prea incontrolabil ca să mă prindă îndeajuns de bine și să mă imobilizeze. Scăpasem ca prin urechile acului și acum cădeam. Plonjam prin abis, nedându-mi seama de acest lucru. Am lăsat rapid în urmă marginea prăpastiei, care se îndepărta, devenind din ce în ce mai mică, până când dispăru cu totul din ochii mei. Eram înconjurat numai de întuneric și nu era nimic care să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vedea cum pe geamurile din fața noastră încep să răsară flori de gheață! Porneau de jos timid și în câteva secunde se răspândeau pe toată suprafața sticlei, lăsând pe alocuri doar câteva goluri prin care se putea vedea în afară. Temperatura plonja și în câteva momente puteam vedea cum respirația persista în aer, iar pielea încrețește, fiind luată prin surprindere de schimbările drastice. Când ultima floare termină de împodobit geamul cel mai de jos, totul se termină la fel de brusc precum începuse. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pământ!" "Rămâneți naibii culcați!" "N-avem grenade?" Oare ce se întâmpla acolo? Se omorau unul pe altul? Începând cu etajul doi se puteau auzi focurile de armă! E nasol! Trecând de jumătatea etajului secundar, mâncând pământul spre al treilea, am plonjat spre marmura de pe jos, mai mult din greșeală, căci mă împiedicasem, când pe lângă urechi îmi șuieră un glonț! Acolo era capul meu cu o fracțiune de secundă înainte! M-am târât până la baricada cea mai apropiată. În aer plutea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câinele
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în mod cuviincios, un deget la buze și amândoi ne-am întors cu fața înainte. Să fi fost în jurul orelor trei. Am închis ochii și am așteptat, în oarecare alertă, ca organistul să termine cu muzica la nimereală și să plonjeze în marșul din Lohengrin. Nu-mi amintesc limpede cum s-a scurs următorul ceas și un sfert, în afară de faptul crucial că nu a existat nici o plonjare în Lohengrin. Îmi mai aduc aminte de un grup dispersat de fețe nefamiliare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu conta. Nu mai mult decât conta dispariția evreilor din Polonia pentru antisemitismul polonezilor. Acesta era sensul stupidității istorice. Și apoi rușii, cu tenacitatea lor națională. Dă-le un sistem, permite-le să prindă o anumită idee, iar ei vor plonja În adâncuri cu ea, o vor aplica până la capăt, vor pava tot universul cu material dur idiot. În orice caz, Îi păruse lui Sammler că trebuie să ajungă pe acea scenă. Urma să fie acolo, să trimită rapoarte, să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doresc să nu persiste. Contradicțiile sunt atât de dureroase. Nici o preocupare pentru dreptate? Nici o urmă de milă? Să fie Dumnezeu doar bârfa celor vii? Apoi Îi privim pe cei vii zorind ca păsările deasupra unei ape, iar unul dintre ei plonjează sau se aruncă, dar nu mai revine la suprafață și nu mai e văzut niciodată. Nici noi la rândul nostru nu vom mai fi văzuți niciodată, odată trecuți prin acea suprafață. Dar pe de altă parte nu avem nici o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tu o să ai parte de multă acțiune? M-am gândit la un bogat sortiment de răspunsuri și până la urmă am ales ceva ce mi s-a părut pe jumătate adevărat. — Nimic special, am zis, pe acasă, Bits and bobs... Am plonjat iar în tăcere. Auzeam țăcănitul afectat al tocurilor mele pe trotuar. Îmi comandam imperios să zic ceva: Pentru numele lui Dumnezeu, ticăloasă catatonică, zii ceva. Dar nu-mi venea nimic. Atunci a vorbit Sheba: — Ascultă, ai vrea să vii sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
citit azi un editorial al CTP-ului (probabil în România o să citesc New York Times). Sinistru. O nebunie supărată foc, plină de adevăruri de tot jegul. Ce am mai deschis, la fel. Nu știu de ce, uneori mă simt invadată, ca și când aș plonja înapoi la sursele tuturor depresiilor mele. Ioana îmi scrie că organizațiile de femei se dezbină. Andrei, că studenții citesc tot mai puțin. Doar mama ce mai zice că e frumos acasă și „Da’ vino odată, mamă!”. Cred că ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am zis. Apoi persoana și-a ridicat cearșaful și a exclamat: —Hei, Anna, eu sunt! Era Aidan; am dat amândoi un țipăt de uimire și încântare. (Nu că era ceva uimitor în faptul că ne vedeam, dar, mă rog.) Am plonjat spre el, și el m-a prins în brațe, picioarele ni s-au încolăcit și în mine a țâșnit un val de dorință. L-a simțit și el pentru că expresia i s-a schimbat, devenind deodată serioasă. Ne-am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
au dat ca amic pe un tip care citise Adio Codependenței pe plajă. Venise singur în vacanță și fusese în echipă cu instructorul la toate celelalte scufundări. Ni s-au spus ultimele instrucțiuni înainte să sărim din barcă, apoi am plonjat în tărâmul liniștii. Dl Codependent n-a vrut să mă țină de mână, dar nu m-am supărat pentru că nici eu nu voiam. Înotând, ne apropiam de fundul oceanului rapid - e greu să păstrezi noțiunea timpului acolo-, când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
făcut fericită. Fusese puțin cam deprimat de o zi-două: acum câteva seri primise un telefon - de la serviciu - care îi înecase corăbiile. Clătinându-se, taxiul s-a oprit lângă mine, am sărit înăuntru și, înainte să apuc să închid ușa, am plonjat, cu un scârțâit, înapoi în traficul aglomerat. Am căzut peste Aidan și a apucat să mă sărute, înainte să fiu aruncată în direcția opusă. Cu interes am spus: —Șapte din zece? N-am mai avut de mult unul de-ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
răsunat clinchetele a sute de camere foto și părinții își ridicau copiii ca să vadă mai bine. Uite unul, uite unul! O făptură uriașă, cu pielea strălucitoare, de un negru-cenușiu, a țâșnit furtunos din apă, întinzându-se după pește, apoi a plonjat înapoi în apă, stârnind un val uriaș de-a lungul bazinului. Mulțimea a respirat adânc, „Oau“, copiii țipau, blițurile licăreau, înghețatele uitate se topeau și, în mijlocul lor, eu și Mitch priveam impasibili, de parcă am fi fost propriile noastre siluete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a zis Brooke. Am promis că voi vinde bilete de tombolă la gala pentru elan. —OK, ei bine, mulțumesc, Brooke, ai fost minunată astăzi. Ne vedem luni. —Miercuri, mi-a amintit ea. Nu mă întorc până atunci. —Așa, miercuri. Am plonjat în mulțime, căutând disperat înghețată. M-am întors, după cincisprezece minute chinuitoare, purtând triumfător un baton Eskimo, un baton Dove și alte trei înghețate asortate. Spre a acoperi toate fronturile. Posacă, Candace a acceptat batonul Eskimo și a stat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ochii i-au alunecat pe deasupra mea ca umbra unei trestii, înainte de a se risipi în mii de scântei imperceptibile, în vreme ce ai mei fixau fascinați un punct precis de pe chipul lui, acolo unde un nas imens părea că ocrotește mustața fină, plonjând vajnic deasupra buzelor. Desigur că acest fizic făcea ca zâmbetul francezului să pară ironic chiar și atunci când se dorea binevoitor. Guicciardini a ieșit plin de entuziasm din cortul rotund unde se desfășurase întrevederea. Regele îi confirmase că otomanul urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu actul semnat de papă și s-a aruncat pe mine, că eram În dreptul ferestrei... ți-am povestit... - Da. Când a Încercat Amir să lupte cu tata la iatagan și a fost cea mai proastă idee a lui, că a plonjat direct În apa canalului... mi-a povestit și el, la Istanbul... râdea... niciodată n-a pățit așa ceva. Dar când a aflat cu cine voise să lupte, a fost mândru. Cel puțin scăpase cu viață. - Mda. Rar să scape cineva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care le face dansatoarea suedeză, care dorește să fie ridicată pe spinarea animalului. În cele din urmă, animalele se pun în mișcare în șir indian, legănându-se în iarba înaltă până la coapse. Atmosfera de intrigă, secrete cumplite și calcule nesigure, plonjează peste cenușiul elefanților, ca un câmp static, o aură tensionantă, degete încordate pe trăgaci gata să tragă, o chimie ciudată a creierului, virtualității paranoide, care pe animale le fac nervoase și temătoare. Îngrijitorii își împing călcâiele în dosul urechilor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
străzile sunt mai bine luminate, își adună gândurile și se întreabă ce vor face. Cafea și sandvișuri undeva lângă Islington. Apoi... WEST END! unde nu mai contează ce oră este, parchează mașina lângă o cârciumă numită Coach and Horses și plonjează în bar, ducându-și băuturile pe deasupra capului, atât este de aglomerat și scuze, scuze, sunt înghesuiți într-un stâlp, vă interesează, domnilor, nu mulțumim, cum credeți, din nou pe stradă, oamenii stau la intrare, muzica răzbate de la parter, încurcându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dă ordinul de amarare pe țărmul îndepărtat. Asta nu-i oprește pe unii din oameni să intre în râu și să vină înot spre Nelly. Încearcă să se urce la bord, luptându-se cu echipajul care-i împinge înapoi, unde plonjează printre gunoaiele care plutesc, îndepărtându-se doar când Gregg scoate pistolul, orientându-l spre ei. — Unde ne aflăm? întreabă Gittens cu jale. — La capătul râului, zice Morgan. Marchant scuipă. — Parcă e capătul lumii ăsteia blestemate. Nimeni nu are pornirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
PE COASTELE CLIPELOR Fårâme de cer dispersate în bålțile tulburate de libelule plonjând cåtre nori Râme, alungite în cioburi de sticlå coloratå tåioaså secționându-și târârea Parâme legându-și de gât malurile îndemnând valurile în coca barcazului încårcat de orizonturi nedefinite Vântul pårea så gråbeascå sângeriul sfârșit al orelor vii trågând de umbrele
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1637]
-
program, a felului în care a resimțit fiecare sarcina de grup și interacțiunile cu ceilalți poate oferi revelații generatoare de schimbare. Din păcate, multe programe de construire a echipei nu mai au timp și pentru analiză. Trainerii încurajează participanții să plonjeze într-o serie de experiențe , pe care ulterior nu le analizează sau le analizează insuficient pentru a facilita conștientizarea modelelor de acțiune și interacțiune ale participanților. Apoi, programele de construire a echipei beneficiază rar de o discuție ulterioară. Conștientizarea modelelor
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
Pentru ultimul zbor Aș vrea să mă unesc cu tine-n zbor! Să zbor până aproape de Soare, Să plonjez de pe un nor, În marea plină de lacrimi amare. Să mă înghită apa mării... M-a părăsit spiritul epicurian. Să cad în brațele uitării, Cu valuri violente drept gorgan. Pentru mine să poarte marea doliu, Valuri rupându-se că un
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93414]
-
a dus la Chaquie, a luat-o în brațe și a dus-o să bea o ceașcă de ceai am fost eu. 41tc "41" Pe parcursul următoarelor ședințe de grup, urmând un scenariu care îmi era de-acum familiar, Josephine a plonjat în psihicul lui Chaquie, scoțând din joben tot felul de iepuri. S-a dovedit clar că Dermot, așa antipatic cum era el, totuși nu mințise. Josephine a presat-o pe Chaquie și a tot presat-o până când aceasta a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lumânărele, prezervative și prăjitură cu ciocolată. Care era toată numai pentru mine. Chiar atunci a sunat telefonul, trezindu-mă din reveria în care mă aruncase amintirea lui Luke. Brigit a ajuns în mijlocul camerei dintr-un singur salt, după care a plonjat după telefon. Era Josie. în timp ce ea discuta extrem de animată cu Josie, mi-am dat seama care era principala problemă cu mine și cu Luke. Nu era ceva care să-ți sară în ochi. Adică nu faptul că mie mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]