2,366 matches
-
la o opțiune mai fermă, mult mai ușor de verificat decât teza generală și abstractă a egalei determinări. În fapt, pluralismul apare mai mult ca o încercare de a evita o opțiune cauzală mai fermă. O variantă mai subtilă a pluralismului este cea sugerată de Max Weber: în diferite situații, un factor poate să fie determinat (mai important decât ceilalți) în timp ce în alte situații, alți factori pot avea întâietatea în explicație. În anumite condiții, de exemplu, factorul economic poate fi determinat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
contează. Studiem adesea care sunt efectele cerințelor constituționale. De exemplu, România dezbate de câtva timp reforma regulilor prin care voturile sunt transformate în victorii electorale. Regula majorității prevede că va câștiga acel candidat care deține 50% + 1 din sufragii. Regula pluralismului prevede că va câștiga acel candidat care deține numărul cel mai mare de voturi. Reprezentarea proporțională prevede ca stabilirea aleșilor să fie făcută pe baza proporției de voturi pe care le-au acumulat partidele lor. Specialiștii din științele politice au
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
fie făcută pe baza proporției de voturi pe care le-au acumulat partidele lor. Specialiștii din științele politice au descoperit că tipul regulilor electorale are un efect cauzal asupra formei de organizare a partidelor dintr-o anumită țară.2 Regula pluralismului în districtele cu un singur reprezentant încurajează un sistem bipartit. În acest caz, voturile acordate candidaților fără șanse de câștig sunt percepute ca o risipă. Să ne imaginăm o rundă de alegeri între trei partide politice, în care candidatul partidului
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
interpretare sociologică din epocă; ruptură și/sau continuitate teoretico-metodologică Între sociologia antebelică și sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor; reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului?; influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc.; orientări teoretico-metodologice semnificative În sociologia românească
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
care le-a fost „injectat” În timpul școlarizării. Acest aspect explică paradoxul: oameni fără o cultură socială sistematică fac reforma socială a structurilor societății românești! Reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului? Septimiu Chelcea: Evenimentele din decembrie ’89 au deschis și pentru sociologie, ca și pentru alte științe socioumane, calea trecerii de la paradigma marxistă, În varianta ei ceaușistă - singura acceptată oficial până la acea dată -, la situația
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
contemporains (1993), apărută În traducere românească În 1998, că situația „normală” a sociologiei nu este cea În care predomină cu autoritate o paradigmă unică. Din punctul meu de vedere, sociologii din România de azi ar trebui nu numai să accepte pluralismul explicativ, ci chiar să-l cultive. Nu Înlocuirea unei paradigme cu autoritate (oficială) cu o alta cu același tip de autoritate ar fi soluția depășirii „crizei epistemologice” În care se găsește sociologia postdecembristă de la noi, ci afirmarea deschisă a valabilității
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
chiar să-l cultive. Nu Înlocuirea unei paradigme cu autoritate (oficială) cu o alta cu același tip de autoritate ar fi soluția depășirii „crizei epistemologice” În care se găsește sociologia postdecembristă de la noi, ci afirmarea deschisă a valabilității epistemologice a pluralismului paradigmatic. Analogia dintre teorie și caleidoscop (o jucărie care constă Într-un tub, niște lentile și fragmente din sticlă sau plastic translucide și colorate), propusă de Martin O’Brien (1993), mi se pare foarte lămuritoare pentru discuția noastră. Când răsucești
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În sociologia românească nu a existat un naufragiu. Afirm acest aspect, mai ales pentru a auzi cei ce se cred niște Robinsoni rămași pe „insula adevăratelor metode” cu care vor să „reinventeze” sociologia ca disciplină de studiu, instituție și profesie. Pluralismul social din România este sincron cu un pluralism teoretic În care se „simte” nostalgia relansării empirismului (sub diferitele sale nuanțe) ca singură cale de accesare a stării de fapt „a României”, eliberată de tirania ideologică a bolșevismului, ce nu putea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Afirm acest aspect, mai ales pentru a auzi cei ce se cred niște Robinsoni rămași pe „insula adevăratelor metode” cu care vor să „reinventeze” sociologia ca disciplină de studiu, instituție și profesie. Pluralismul social din România este sincron cu un pluralism teoretic În care se „simte” nostalgia relansării empirismului (sub diferitele sale nuanțe) ca singură cale de accesare a stării de fapt „a României”, eliberată de tirania ideologică a bolșevismului, ce nu putea accepta că există și disfuncționalități. Totuși, frenezia de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la nivelul cercetării empirice, fără a mai vorbi de cele câteva generații de sociologi pregătite În facultăți. Într-adevăr, după 1989 a avut loc o redefinire a câmpului sociologic, datorită libertății de exprimare pentru fiecare sociolog. Marele câștig postdecembrist rămâne pluralismul teoretic și metodologic În sociologie, existent și Înainte de 1989, Însă de cele mai multe ori În formă latentă, ocultă sau duplicitară. Însă este de semnalat și o ciudățenie după 1989, și anume dispariția din programele unor facultăți de sociologie a unor discipline
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
adaptabilă la toate procesele sociale Înscrise În durată - are avantajul de a obliga la o lectură sintetică a diferitelor durate și temporalități În care se Înscriu procesele și raporturile sociale legate de „fenomenul multiform al generațiilor”. Raporturile dintre generații și pluralismul identității generaționale. Transferuri intrafamiliale și dinamica macrosocială Fiecare epocă a afirmat, din punct de vedere doctrinar, supremația vârstei adulte. Disimulată din ipotetica supremație a masculinului față de feminin, această superioritate a vârstei adulte ne determină să afirmăm, parafrazându-l pe Marx
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În cercetare a tuturor criteriilor de identitate generațională, sociologii francezi au ales aceste trei generații familiale astfel Încât să coincidă cu trei cohorte de naștere delimitate. În acest fel, celor trei generații selectate pentru studiul empiric li s-a putut aplica „pluralismul definițional al generațiilor” Înțelese, simultan, ca familiale, istorice și ale welfare-ului, ceea ce a condus la posibilitatea analizării lor dintr-o dublă perspectivă, microși macrosocială. În ceea ce privește dimensiunea temporală, aceasta este dată prin compararea unor generații succesive. În acest context Însă, efectele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Legitimitatea judecății de valoare nu ține de caracteristicile sau natura schimbărilor evaluate, ci de tipurile de criterii ipostaziate. De exemplu, schimbările corespunzătoare tranziției noastre postcomuniste sunt evaluate prin raportare la un tip ideal, ad-hoc construit, de capitalism al pieței și pluralismului politic, iar mai recent al așa-zisului acquis communautaire european în vederea integrării în Uniunea Europeană. „Narațiunea” unei tranziții se asociază astfel cu una sau cu mai multe „metanarațiuni” legitimatoare ce sunt în mod inerent politice, ideologice sau filosofice; oricum, exterioare tranziției
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
prosperă, între rural și citadin, între maniheismul politic de tip stânga/dreapta și liberalismul centrist devotat standardelor europene de democrație, între etatizare și privatizare, între propaganda culturală dirijată de la centru și inițiativa individuală, personalizată. Programul are, așadar, ca piloni liberalismul, pluralismul, umanismul, convergența și sinteza între valorile naționale și universale, echilibrul axiologic, raționalismul și spiritul critic, implicarea și responsabilitatea individuală. Altă lucrare, Politică și cultură. Pentru o nouă cultură română (1996), prelungește în mod convergent opțiunile unui teoretician al ideilor, pentru
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
regândire din temelii a statutului profesorului de teologie. În acest plan, trei sunt maladiile care trebuie grabnic combătute: impostura profesională (i.e., plagiatul, mita etc.), descalificarea morală (i.e., sfidarea decalogului) și nepotismul cadrelor didactice. Ca alternativă, Biserica trebuie să accepte logica pluralismului și a concurenței. Competiția elegantă și schimbul de experiență între facultăți se cer încurajate. De ce, în absența unor merite academice excepționale, un profesor trebuie să ocupe pe viață postul de la catedră? De asemenea, monosexismul, uneori misogin, al catedrelor din facultățile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
exclusivității unei semnături nu a stabilizat orientările ziarelor noastre, fiindcă sistemul încă foarte personalizat al patronatului din medii urmărește ținte punctuale și pe termen scurt, o strategie avantajată de confuzie, nu de clarificarea doctrinală. Astfel, avem un ciudat Ersatz de pluralism: Ziua sau Cotidianul, pentru a da numai două exemple, nu pot fi caracterizate din punct de vedere ideologic, deși ambele au legături strânse cu grupuri de interese și chiar tabere politice aflate în conflict. Neoortodoxismul conviețuiește la același ziar cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
identitar. Prin urmare, este mai inteligent și mai pragmatic, nu doar mai consecvent cu ceea ce are mai bun tradiția liberală, să abandonăm (utopia) consensul(ui) rațional și să ne concentrăm pe construcția unui prezent și a unui viitor bazate pe pluralismul valorilor principial incomensurabile, eventual incompatibile. Astfel, consideră Gray, toleranța liberală clasică (curentul a fost numit de el cândva „paleoliberalism”) construită pe consens rațional, așadar pe condiții ideale, se cere înlocuită cu vechea-noua toleranță a liniei Hobbes - Isaiah Berlin - Gray, toleranța
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lor teoretică fundamentală (atât de convingător criticată de Oakeshott): încercarea de a edifica un regim ideal pe baza unor premise apriorice. Opoziția dintre aceste două curente se poate analiza pe mai multe planuri: pe plan metafizic, se înfruntă monismul cu pluralismul, idealismul cu materialismul; pe plan epistemologic, conflictul este între teorie și practică, între universalism și particularism. știm ce au propus „liberalii academici”, știm și că propunerile lor nu au fost câtuși de puțin folosite în practica politică, aceasta din urmă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
principala garanție că societatea deschisă nu se va închide, nu va deveni la rândul ei utopie. Dar, chiar „slabă”, normativitatea lui Soros distinge riguros între valori, ierarhizează statutele morale respective ale diverselor drepturi, principii și reguli. John Gray socotește că pluralismul axiologic poate fi principiul unic „foarte simplu” al liberalismului său neohobbesian. Mergând mai departe de Hobbes, care nu garanta multe dintre drepturile liberale considerate astăzi standard (cum ar fi libertatea de expresie), Gray se sprijină, așa cum am mai spus, pe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dreptul concurente, chiar într-o democrație liberală. În consecință, urmându-l tot pe Berlin (influențat, ca și Mill, de antiluminiștii germani, partizani ai unicității culturilor particulare împotriva universalismului raționalist al Luminilor franceze), Gray caută o formulă fericită și realizabilă a pluralismului axiologic. Încercând să-l depășească pe Berlin, Gray vrea chiar mai mult, și anume să elimine idealul liberal (extrem la libertari) al autonomiei personale, pentru a elimina posibilitatea ca aceasta să fie folosită de unii împotriva altora, din moment ce admitem că
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să fie folosită de unii împotriva altora, din moment ce admitem că există o pluralitate de autonomii personale, construite pe principii și valori potențial divergente și chiar antagonice. Libertarii ca Murray Rothbard consideră, dimpotrivă, că autonomia personală oferă posibilitatea de a respinge pluralismul valorilor fără a ajunge prin asta automat la constrângere. Cum poate fi înțeles în maniere diametral opuse un concept fără echivoc? Explicația rezidă în înțelegerea diferită a unor noțiuni cardinale din filozofia politică, de la drepturi și valori la raporturile dintre
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se confruntă cu enorme probleme. Una dintre acestea este tocmai „coexistența pașnică”, modus vivendi. Nu la scara relațiilor internaționale, unde conflictele nu au dispărut, deși s-au redus substanțial, ci la scara intrasocietală. Cum poate fi amenajat și gestionat practic pluralismul axiologic? În sine, pluralismul axiologic pare un ideal greu de atins. Cultura europeană a fost dintotdeauna sensibilă la dificultatea alegerii între valori cardinale: tragedia elină a oferit paradigma, plasându-l pe protagonist într-o dilemă inextricabilă în plan moral, religios
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
probleme. Una dintre acestea este tocmai „coexistența pașnică”, modus vivendi. Nu la scara relațiilor internaționale, unde conflictele nu au dispărut, deși s-au redus substanțial, ci la scara intrasocietală. Cum poate fi amenajat și gestionat practic pluralismul axiologic? În sine, pluralismul axiologic pare un ideal greu de atins. Cultura europeană a fost dintotdeauna sensibilă la dificultatea alegerii între valori cardinale: tragedia elină a oferit paradigma, plasându-l pe protagonist într-o dilemă inextricabilă în plan moral, religios, politic, sentimental etc. Gray
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
epistemologic „rabelaisian” al lui Paul Feyerabend? Pentru ambele, valorile („paradigmele”, orice va fi vrut Thomas Kuhn să spună cu asta) sunt incomensurabile. Ce criterii pot fi elaborate pentru a le clasifica potrivit statutului moral sau politic, teologic etc.? Nu cumva pluralismul axiologic duce pur și simplu la spargerea societății în comunități, așa cum se reproșează mereu comunitarismului? Nu cumva, așa cum mă gândesc eu deseori, segregarea este singura consecință riguroasă a pluralismului axiologic, în ciuda verbiajului integraționist al multiculturaliștilor, care se preocupă mai mult
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
le clasifica potrivit statutului moral sau politic, teologic etc.? Nu cumva pluralismul axiologic duce pur și simplu la spargerea societății în comunități, așa cum se reproșează mereu comunitarismului? Nu cumva, așa cum mă gândesc eu deseori, segregarea este singura consecință riguroasă a pluralismului axiologic, în ciuda verbiajului integraționist al multiculturaliștilor, care se preocupă mai mult de valorile afirmate și codificate legislativ (nu asumate și trăite)? John Gray crede că pluralismul axiologic este totuși fezabil, dar cere o transformare politică uriașă: înlocuirea sarcinii principale a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]