7,491 matches
-
transferul la Cooperări internaționale? De vreo oră, secretara serviciului Dezvoltare i-a telefonat: Vă informez că vi se întocmește decizie de transfer la Cooperări internaționale; m-a pus tovarășa Matei să vă anunț. Veți primi o sută de lei în plus la salariu, sporul de centrală. De atunci, Mihai încearcă să se gîndească la asta, cîntărind ce avantaje ar avea, afară, poate, de delegațiile în străinătate, la care, după cîte știe, sînt abonați permanenți alții, cu dosare beton. " În fond, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vadă. Până la urmă, nu e vina mea, nu are de ce să îmi fie rușine. Și, cine știe, poate că or să mă considere atrăgătoare... Pun pariu că toți visează să găsească o femeie ca mine, care să aibă ceva în plus... ceva care să îi facă să se simtă cu adevărat ca acasă. Chiloții îi alunecară până la glezne, iar Carol rămase cum o făcuse Mama Natură. Își apucă penisul cu mâna. Era roz-maroniu, mic și neînsemnat. Îl privea și se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
an primăvara, toamna și iarna, obicei care constituie prilej de mare sărbătoare, eveniment însoțit de o serie de ritualuri. În China sunt puțini cei care nu știu că Buddha are o gardă personală, adică patru zei păzitori, ceea ce conferă un plus de solemnitate prezenței acestuia. În taoism, religie chineză, există patru zei protectori militari care supreveghează intrarea în lăcașurile de cult, Ma Tianjun, cunoscut și ca împăratul Huaguang, Zhao Gongming, Guan numit și împăratul Guangong și Wenqiong sau Leiqiong. Zeul Ma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
noi, erau doar cîteva persoane În toată sala. Filmul a Început aproape imediat și, ghinion curat, s-a Întîmplat să fie chiar singurul film care nu-mi plăcea deloc, chiar dacă era Tehnicolor, lucru care de obicei mi se pare un plus. Se numea Puiul de cerb și era o poveste lungă și siropoasă despre un băiat sărman și iubitul lui cerb. Nu mă prea omor după istorii cu animale. Jerry, Însă, era cît se poate de mișcat și mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
secte religioase, aflate poate în slujba masoneriei sau alăturându-se acesteia). În neagra eră a ciumei roșii, în Penitenciarul Aiud, unde era cel mai mare depozit de inteligențe românești, aduse aici ca să fie nimicite, sărbătorile noastre erau însoțite de un plus de tristețe și amărăciune [...] Dintre țările satelit URSSului, suntem țara cu cele mai multe victime, iar bătăile, schingiuirile și crimele ce au avut loc în securitățile noastre la anchete, reeducările prin tortură zi și noapte, ani de zile, ce au avut loc
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
României a fost scepticismul. Este într-adevăr surprinzător cum la un popor întârziat a putut să apară un fenomen caracteristic declinurilor, saturației sau oboselii culturilor. Când energia productivă a unei culturi se epuizează, nemaiavând ce crea, sterilitatea îi dezvoltă un plus de luciditate, care anulează naivitatea și prospețimea. Un suflet sceptic nu este creator, fiindcă orice scepticism structurat presupune izvoare secate, sterilități originare.” Resemnarea este un viciu pentru că presupune descurajare și deznădejde. Trebuie să fim însă optimiști și încrezători în viitorul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dreptate. Acea bucățică din pielea Anei era acum roz ca... dar mai văzusem eu vreodată roz? Era roz și gata. Și palma mea devenise roz din cauza frecării. Dar această ciudată descoperire nu îmi era de nici un folos. Un lucru în plus pe care îl știam, atâta tot. Am adormit îmbrățișând-o pe Ana - și aș vrea să spun că pentru prima dată în viață am visat în culori, dar aș minți. Am visat un episod din Stan și Bran, desigur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la fel de mult țara cum știa că și-o iubește și Mma Ramotswe. Gândul că diamantul pe care în final îl vor alege ar putea să vină dintr-una din cele trei mine de diamante ale Botswanei îi conferea cadoului un plus de semnificație. Îi va dărui femeii pe care o iubește și o admiră mai mult decât pe oricare alta o micuță mostră din chiar pământul pe care călcau. O mostră specială, firește: un fragment de rocă ce fusese făurită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fetiță, fusese foarte politicoasă și îi apreciase munca. Oare n-ar fi, însă, o povară prea mare să aibă grijă de un copil handicapat? Mma Potokwane nu pomenise nimic de asta când deschisese subiectul. Strecurase în discuție un copil în plus - fratele fetiței - iar acum pomenea în treacăt despre scaunul cu rotile, de parcă ar fi fost totuna. Își curmă firul gândurilor. Și el însuși s-ar fi putut afla în scaunul acela. Mma Potokwane se uita pe fereastră. Se întoarse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acasă, iar acum fu izbit de imensitatea gestului său. Schimbase cursul vieții altor două persoane, iar acum el va fi răspunzător de tot ce li se va întâmpla. O clipă gândul ăsta îl îngrozi. Nu avea numai două guri în plus de hrănit, trebuia să se gândească la ce școli vor merge și să angajeze o femeie care să aibă grijă de nevoile lor zilnice. Va trebui să găsească o dădacă - un bărbat nu ar putea să aibă grijă cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
El o privi În tăcere, gînditor, și În cele din urmă făcu un gest nepăsător, ridicînd mîinile ca și cum ar fi vrut să Înfrunte ceva care se afla cu totul În afara razei lui de acțiune: - Ce mai contează un dușman În plus sau În minus? Întrebă. SÎnt obișnuit cu ei dintotdeauna... Și ține minte: poate că a existat un moment În care te-am iubit, am fost blînd cu tine și am nutrit speranța că soarta mea se va schimba și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
da seama cum arăt, dar tocmai asta-i ideea. Aspectul general e elegant și profanator, și mă face să mă simt sacră și imorală. Haute couture la mare artă. Focul pârjolește tapetul din hol. Eu am provocat incendiul pentru un plus de imagine scenică. Efectele speciale ajută la crearea atmosferei, ș-apoi nu-i ca și când asta ar fi o casă adevărată. E reconstituirea unei false case de epocă, o imitație a unei copii a unei copii a unei copii a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe-o rază de opt sute de kilometri. Dulciurile astea n-au nici un pic de fibră în ele, așa că, toamnă de toamnă, toți porcii de o sută cincizeci de kilograme se duc la târg cu patruzeci și cinci de kilograme în plus în colon. Tata scoate o avere la licitație și, cine știe la cât timp după aia, toți porcii fac un căcățoi dulceag când văd în ce măcelărie au ajuns. Zic: — Kwvne wivnuw fw sojaoa. Nu, zice Brandy și ridică arătătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nepot Împlinea doisprezece ani. Ca de altfel nici faptul că tata s‑a Împotrivit ca ultimul său nepot să‑i poarte numele. Noi crezusem că prin asta i‑am fi măgulit orgoliul și i‑am fi dat o dovadă În plus de afecțiune și prețuire. El, În schimb, a bombănit ceva, și‑n ochii lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să‑i licărească deasupra ochelarilor un an mai târziu, când și‑a simțit sfârșitul aproape. Această rânduială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
puțin de o oră de când le-a mâncat. — Iar douăzeci de mile reprezintă distanță pe care o parcurge un pescăruș într-o oră, daca nu se grăbește foarte tare... încheie cârmaciul, care asistase și el la lecție. O milă în plus sau în minus. —Și de unde știa că suntem aici? întreba Chimé din Farepíti. Ne-a văzut de la înălțime, răspunse Miti Matái, care apoi adaugă gânditor: Ceea ce înseamnă că acum și Te-Onó ne-au „văzut“ și știu unde suntem. —De ce? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
clipă, un atașament aparte. Veselia băiatului și verva nestăpânită au cucerit-o pe Emanuela iar faptul că Oliviu suferea de aceeași boală, greutatea, numai fizic nu și psihic, a făcut-o să privească, pentru prima dată, cu detașare, kilogramele în plus pe care le avea în dotare. Curajul și încrederea băiatului de a o purta pe bicicletă preț de zece kilometri până la destinație, fără a se plânge nici măcar o dată, au fost cel mai bun stimulent pentru buna dispoziție a Emei. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nepăsătoare la izbucnirile pe care le avea. Nu reușea să-l uite. Nici n-avea cum, îl vedea zilnic. Vacanța de vară veni la timp pentru a-i alunga tristețea. La fel de plină ca și cea dinainte, cu un motiv în plus de bucurie prin intrarea Emei la facultate, a petrecut-o în aceeași formulă, în tot felul de locuri pitorești. Deși Luana nu avea voie să facă nici un fel de efort fizic, nu s-au putut abține de la plăcerea urcușului prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a resimțit dintr-odată un lucru pe care nu-l mai cunoscuse. Mai târziu a Încercat să deslușească ce i se Întâmpla și și a spus că trebuie să fi fost un amestec În care intra conștiința superiorității, a unui plus de experiență, intenția de a servi drept ghid, drept profesor, dorința de a lua În brațe o ființă slabă și de a o dădăci, nevoia de a se lipi de ceva cald, curat și moale. Când s-a uitat la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de vedere, știa că nu există o a treia persoană care să cerceteze, cu ochiul critic. Mereu își dorise o prietenie absolută, fără secrete sau taine. Odată realizat acest lucru s-ar fi născut pentru ea sentimentul că are un plus de siguranță. Dar de fiecare dată avusese dezamăgiri, iar ea ajunsese la concluzia că dorința ei era imposibilă, două femei nu pot fi niciodată prietene până la capăt și atunci, lezată parcă în cele mai intime iluzii, se mulțumea cu acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nedrept, îl înlătură din preajma gândurilor sale încercând să-l uite. Pe moment era copleșită de prezența Sidoniei Trofin, ce o învăluia din zi în zi tot mai sigur, într-o tandrețe dulce, fără de grijă, aproape maternă, ceea ce-i conferea un plus de siguranță, de încredere, avea convingerea că drumul către Ovidiu se construia de la sine, nu trebuia să miște nici măcar un deget, el mai opunea un soi de rezistență, amuzant plictisită, era prea tânăr pentru însurătoare, se justifica atunci când Sidonia îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din cap și îmi eliberează tensiunea ca și cum mi-aș tăia venele, scriu și mă scurg în ecran prin degete și odată văzute literele, colcăiala minții se șterge, încet, ca o dischetă virusată ies cu creierul plin de spații goale și plusuri și dreptunghiuri, lucruri simple, merg spre casă cu comoară salvată pe dischetă și dorm. Îmi place că plouă, de fiecare dată când plouă mintea mea suferă o spălare pe creier. Pun haine frumoase și plec cu Prințesa Miau, Pinochio și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
text mențiunea: ,,hârsita de mătușa”, la fel ca și despre soțul acesteia ,,un cărpănos, un pui de zgârie-brânză”. În ce privește deteriorarea cânepii, pagubele au fost deja plătite, după cum se menționează la pagina 65: ,,tata a dat gloabă pentru mine” și în plus ,,mi-a tras o chelfăneală”. A doua tentativă de furt, cum a fost calificată, cea a pupezei din tei, nu trebuie privită nici ea ca un furt premeditat. Iată ce grăiește textul: ,,Eu, atunci, să nu-mi caut de drum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
decât o vagă Înălțare În ciuda faptului că Își mobilizase Întreaga voință. Blestemă În gând clipa când hotărâse să vină până la „Gostat” și se așeză cât mai bine pe ladă ca și cum, chipurile, toată manevra n-ar fi urmărit altceva decât un plus de confort. Nu se mulțumi doar să sugereze acest lucru, ci Îl și exprimă, În puține cuvinte, dar cu atât mai convingătoare: E plăcut aici! O afirmație fără echivoc pe care Brândușă se simți obligat să o ia drept aluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atunci o vedeam supradimensionată, caldă și elastică, adulmecând parcă asemenea unui animal o pradă nevăzută sau plutind Încet la suprafață ca un șarpe de apă. Semăna cu gâtul viorii mele de Reghin. Simțeam În mine un val de căldură, un plus de energie cu care nu știam ce să fac. M-am uitat din nou În oglindă. Nu se schimbase nimic. Atunci am apucat gâtul viorii cu ambele mâini și am izbit oglinda. S-a fisurat În câteva locuri, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Terente Marcovici. Alese prima variantă. 2. Alieta Ster era mulțumită: tablourile urmau să fie vândute la o licitație originală de a cărei reușită nu se Îndoia din cel puțin trei motive: locul de desfășurare (propria sa casă, o garanție În plus a valorii tablourilor), ziua aleasă și, În sfârșit, implicarea Iolandei În această afacere. Eleonora Încă mai sporovăia În poartă cu poștașul Macavei. Povestea părea că va ține cât o telenovelă, Întrucât bătrânul cal Înhămat la sania Poștei din Feldiu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]