793 matches
-
al toamnei. Numai că, venind dintrun loc în care sărăcia l-a învățat să respecte și să folosească toate darurile naturii, Pierde-Țară e întotdeauna surprins și întristat de asemenea risipă. De aceea se bucură că cineva profită, totuși, de aceste poame care putrezesc în iarbă după ce au luminat o vreme covorul galben-castaniu al frunzelor moarte. „Profitorii” sunt animalele pădurii, căprioarele, elanii, vizitatori obișnuiți ai satelor și suburbiilor, oaspeți fără complexe ai grădinilor neîngrădite, oaspeți care găsesc un desert delicios în aceste
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
teiului se întoarce pe dos, semn că vară se duce și lasă în locul ei iarnă. În această zi se mănâncă porumb și dovlecei pentru a fi mai viguroși în timpul iernii. În ziua de Sf. Pantelimon se împart multe fructe, pentru că poamele să nu fie viermănoase anul următor. De asemenea, se mai spune că oamenii care lucrează în ziua de Sf. Pantelimon sunt condamnați să se îmbolnăvească de ciumă, să aibă parte de ceasuri negre și pagube în viața de familie. Rugăciune
SFÂNTUL PANTELIMON, doctor fără arginți – Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77384_a_78709]
-
mic ca la un bolnav contagios izolat de lume, mi-au examinat fruntea și cartea, apoi pe un ton aspru: treci la școală, derbedeule, și lasă omul să muncească! Nea Gheorghe sta lângă mine cu un aer vinovat, îmi adusese poame noi dintr-un măr nedescoperit încă, stă aici și citește, domn' director, nu scap de el, dar nu face alte prostii. După ore am revenit de câteva ori, până să cadă bruma, în grădina cu citanie pe furate, adevărat locus
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
8/21 Nov., 21 Nov. (4 Dec.), 6/19 Dec., 25, 26, 27 Dec. (Crăciun). “), „Regentul anului“ („Jupiter. Stăpânește oamenii înțelepți. E 1474 de ori mai mare decât pământul. Se învârtește în jurul soarelui la 12 ani odată. Anul umed, roditor, poame multe. Primăvara friguroasă. Vara la început răcoroasă, apoi umedă la sfârșit caldă și uscată. Toamna mestecată cu ploaie, iarna friguroasă cu zăpadă multă. “) și „Anotimpuri“ - „Primăvara va începe la 8/21 Martie. Vara la 9/22 Iunie. Toamna la 10
Agenda2005-44-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284373_a_285702]
-
iar mărul-fruct, roșu, "fruct slăvit" (cum scrie un comentator din epocă), are "semnificația revoluției mature". Mai concret, mărul beniuccian e simbolul poetului comunist ce oferă poporului roadele creației sale: "Sunt măr de lângă drum și fără gard,/ la mine-n ramuri poame roșii ard./ Drumețule, să iei fără sfială,/ Că n-ai să dai la nimeni socoteală./ Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulțam,/ Adu-l țărânii ce sub mine-o am". Într-un volum de Analize literare pentru bacalaureat și admiterea
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Veche și Doi Mai, ultimele locuri din România unde trup și suflet pot șade la taifas fără jenă, preț sau arrière-pensée, și nu doar de aceea: - cu buza-n Doi Mai, cu meduza la Vamă, crăcănați într-un rai, unde poame ne cheamă - să ne amintim de-alcool, alcov, nisip și iarăși. Acum un sfert de veac și încă, ieșit, cum îi era felul negru, dintre alcooluri pe care doar duhul său știa să le deosebească de altele, Dan Laurențiu a
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
bolta șlefuită de îngeri cu două lămpașe au amuțit și noi am privit într-o zare de foc nici măcar n-a apucat să țintească gloria inscripțiile se cufundau în sine cu vuiet nimic mai adevărat decât frunza de finic în fața poamelor spiritului pe spuma rezervației de legi pete ale unor emerite gângănii e un truc spusese scamatorul câinele tău credincios rămâne numai sfârșitul se simte deja acul albinei în respirația lui de străin și toți ne-ascundeam sub cântece de biruință
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
de cretă. Vrând nevrând, aceste gânduri nu se vând și stau în rânduri, date-n pârg printre verdețuri, într-un târg ce n-are prețuri. Pe-o tarabă mai îngustă, nu se-ntreabă, nu se gustă. Și ce miez de poamă rară au sub coaja lor amară! Ai chipul celui de-nceput, după tiparul lui de lut? Ori ești ales dintre reziduri cu-atâtea petice și riduri? Și dacă altă cale nu-i, nu cumva tu ești Tatăl Lui? Așa cum ești
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
PREFĂCANIE Ne-ndulcim în prefăcanie Voci uitate în butoaie cu smoală Glasuri muiate în var, cât timp a durat să ne vedem în locul strâmt dintre moarte și naștere, să ne împotrivim și să o luăm de la capăt? Scuturând pomul de poamele acre vocile de dincolo vor răspunde din plin Valurile vor crește peste capetele noastre și vom renaște din prefăcătorie și veche-adormire când tremurul și delirul ne vor căuta în urechi îndemnându-ne cu iluzii să nu mai întârziem în Împărățiile
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
urmă, Cruciadele lor, Tropotul ce se îndepărtează Clipă de clipă, Vederi prin sîngele meu, Punte mătăsoasă - Așteptarea, Roiuri de spaime Deasupra. *** Corabie din lemn de corn: (Obiect rar, Necunoscut pentru alții) Navigator prin făptura Celei iubite Ducînd cu sine Șiragul poamelor în dar, Calde în atîta amiază. Ceva atins: Tîmple, Ori degete, Ori un genunchi, Ori pînda mișcată De începutul toamnei. *** În așteptarea unui semn... Ghitara așezată pe genunchi, Nisip răscolit de umbra ei, Mîna care se strînge Pe un nod
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
dar mai insistentă decât primejdia e chemarea primejdiei ea pe copil îl atrage mai intens decât rodul semn că există și fructele inaparente ale voinței de a-ți încerca șansa precum și împrietenirea ta cu neprevăzutul chiar dacă nu îi cunoști acestuia poamele în tremurul acestei crengi-mână care își ține îndepărtatul fruct deasupra abisului vibrează toată viața probabilităților la dispoziția cărora trebuie să te ții bine pregătit deși orice pas în plus ar fi o cădere sigură soarta va fi totdeauna mai tare
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
pe tejghea, acuma nu e În dup-amiaza asta amîruie În care sînt din ce în ce mai fraier. Căci s-au coclit, de-atîta ceață-n suflet, Prieteniile, la cataramă, Boii mi-s duși de-acasă, fără muget, Nu-mi pupă gura, bună, nici o poamă. Și-mi scîrțîie portița a uitare În gardul putrezit, cu leațuri lipsă, Și cînd mă plimb printre scaieții-n floare Mă ia din spate cu apocalipsă...
Bat fluturii monetă calpă-n aer by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10011_a_11336]
-
Katia Fodor Încolțesc la marginea Pleoapei tale Sub o răsfrângere Umbroasă. Îți va lua Atâta vreme Să ocrotești această Livadă, Din calea mării Și a buruienilor Atâta nesomn vei îndura Din pricina secetei, Poame târzii vei culege, Amare în apropierea Sâmburilor Pe care le vei numi Iubire. * Resemanrea la Tot mai vădita Vremelnicie a zăpezii, Un imperiu sfâșiat De iarbă. De hoardele Primelor insecte, Glorificarea târzie A înghețului De ultimii lăncieri - Bruma, Dis-de-dimineață. Cel
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
atunci, ca și azi, primește și onorarii. N. Iorga era probabil convins că-l elogiază în articolul Doi mari scriitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, alăturând numele unui biet anonim de al viitorului strălucit povestitor. Efectul a fost contrar. Această poamă mistreață - notează Sadoveanu - a conducătorului nostru n-am mistuit-o cu plăcere." Cuvântul hotărâtor avea să-i aparțină tot lui Titu Maiorescu. El a dorit să-l cunoască personal și l-a chemat acasă în strada Mercur, nr. 1 (demolată
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
pașii mai mici în pielea goală, De mi se clatină în cap stîlpii credinței, Și-aproape-s prăbușit peste icoane Cu sufletul umplut de o dulceață Ce nu mi-a fost dată nicicînd în viață De miezul copt și plin al unei poame Anume atîrnată să-mi dezmierde Visul ce, uite,-ncet-încet se pierde...
Ciudat, nu m-am uitat la șoldul tău… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4397_a_5722]
-
și gata să irumpă în alt loc, același fără timp, eram golul stors din nimic spre a fi cuvîntul picătura de Yod și Teth și poate că de aceea încă m-a găsit totuși cineva în scînteia inițială, umpleam cu poame verzi mormîntul gol și nu eram acolo pentru nimeni, cînd peste toate așterneam un vis ca o pernă psihică dar cum să denumesc ceea ce n-am aflat în timpuriul trup de frupt și nu pot înțelege nici astăzi, cînd sînt
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
arbori, Sub bolta roșie a amiezii, Coroanele ardeau ca în vitralii. Părea că eram singur dar crescuse În jur o flacără de chipuri, Și deslușeam sub pași o broderie Ce-nlănțuise mii de urme. Iar înăuntrul meu se desfăcuse, Ca poama de pe ram, o cale Care cânta sub aurul vechimii. Har În înserare, din icoană Ieși un înger fâlfâind Și fulgeră în zboru-i foaia Pe care nu puteam să scriu. Avea în ochii lui o poartă Spre un ținut de neatins
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
ne opresc atenția și ne fac să nădăjduim că simțul versului n-a dispărut încă definitiv. Sunt versuri proaspete, poate nu încă bine coapte, dar făgăduind sigur un îmbelșugat rod viitor: «E toamnă. Între noi un pumn de soare,/ Catifelata poamelor dogoare/...Aș vrea în tine să mă-nec de vie/ Tu,străveziu ca ziua cea invoaltă/ și ca ciorchinii ce s-au copt la vie» și mai sunt strofe la fel. Autoarea mărturisește într-un loc că are optsprezece ani
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
trasă pe față, du-te, Ia-ți Caduceul Mesagerului Sacru al Grâului și-al Viței de Vie, "Al holdelor și-al podgoriilor." Mergi la Arborele Vieții, Butucul Runic Celest, Pe care urcă vrejul de hamei, lăstarul sacru, Cere-i Merindea Poamei de pomana Omului cea de drum lung. Și dintr-odată s-a dus, s-a purtat dintr-odată mai iute ca gândul Nu sfârșea cuvântul, numele locurilor, Cât și ajungea într-acele locuri, șla ele.ț Spune: Omule-Pomule de la Maialul
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
și în tot jurul”, avea să scrie Petru la un moment dat. În casa lor erau„... cămări pline cu de toate: vase pline de răchie de câte 25, 50, 75 de grade, vase de brânză, șoncuri, slănină, cârnați. Lăzi cu poame, mere, pere. ” Dar, pe când avea el 20 de ani, toată agoniseala moșilor s-a prăpădit: „La vârsta de 20 de ani eu eram sărac”, avea el să spună. Iar într-o discuție cu tatăl său: ori mă fac pictor, ori
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
Chiar dintru început, romancierul ne creionează, în chip de recomandare, portretul, memorabil, al Marei. "Muiere mare, spătoasa, greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vînt, Mara stă toată ziua sub șatra, în dosul mesei pline de poame și de turtă dulce. La stînga e coșul cu pește, iar la dreapta clocotește apă fierbinte pentru ăvornovistiă, pentru care rade din cînd în cînd hreanul de pe masă. Copiii aleargă și își caută treaba, vin cînd șunt flămînzi și iar
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
sa, și să dezbatem doct care sunt proporțiile. Însă întrebarea fundamentală a și scăpat: cine garantează, ca al treilea termen, că universalitățile cu care am înconjurat mărul sunt acest măr singular? Platon a hrănit cu aceasta o întreagă tradiție, strecurând poama discordiei. La întrebare, Mathaeus de Aquasparta a răspuns însă foarte inteligent: sunt greu de stabilit proporțiile de mai sus, dar este cert că ori de câte ori noi ne gândim la lucruri care sunt, nu avem nici un al treilea martor, pe lângă noi și
Așteptăm pe un altul? by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2827_a_4152]
-
din zăvoi sitarii spre alte veri se duc; Ce vrea cu mine toamna pe dealuri de mă-ntoarnă? Nu e amurgul încă, dar ziua e pe rod, Și soarele de aur dă-n pîrg ca o gutuie. Acum - omidă neagră - spre poama lui se suie, Tîrîș, un tren de marfă pe-al Argeșului pod“ (În vie). Față de autumnalul sonet de tinerețe, toamna din Pe Argeș în sus s-a făcut grea, de culori și substanț e intense, plină de amănunte materiale. Tristețea
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
omul“ despre care profetul Isaia zisese că „este glasul celui ce strigă în pustie, gătiți calea Domnului“. Venind în pustiu, omul acesta avea îmbrăcămintea de păr de cămilă, peste mijloc avea încins un brâu de curea și se hrănea cu poame acre și cu miere sălbatică (Marcu 1, 6). Chipul lui era făcut să cucerească inimile și să înflăcăreze închipuirile. Nu-și tăiase niciodată părul, nu gustase nimic din plăcerile vieții și nu cunoscuse decât dragostea de Dumnezeu. Era înalt, ars
Agenda2003-25-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281146_a_282475]
-
prin hornuri, încerc să opresc vârtejul ce iese prin brațe, prin artere, cu chin, dar arborii și stâncile și cerbii mă doboară, se rostogolesc, mă strivesc. V Și ca să mă regăsesc, mă întorc între pietre și fiare, între forme și poame de flăcări. Nisipul frige tălpile, aerul mângâie pielea și ochii plăpânzi dispar în oglinzi. Mă înfrupt din durere, din pântece pline de fructe amare. Mă spânzur de grinzi. Trag peste mine pleoapa, doliul, înserarea. Mă-învelesc cu frunze, cu umbre
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]