38,651 matches
-
silicații și borul. Peste un timp ne-am certat, nu mai țin minte de ce; vina era a lui, regretul cel mare - al meu. După vacanța de Paști, drumul de la gară trecînd prin fața casei mele, Vasiliu Vasile m-a strigat de la poartă. Bucuria împăcării a fost nemaipomenită; alta mai mare nici nu cred să existe." 1) 2. La 11 februarie 1946, elevul dă teză la un obiect neprecizat (punctele de suspensie din jurnalul ebraic marchează un impas al exprimării), tema fiind Bunul
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
ceasuri lichide colcăie-n rigole de cînd mă plimb trăgînd din pipă încolțit de-aceeași întrebare nici o lumină Doamne? în freamăt de frunze mă ceartă copacii rari trosnind pe verticală lumini electrice scapără-n ferestre și-un cîine lătrîndu-mă zgîrie poarta înaltă de fier capătul aleii se-afundă-n întuneric un vînt împinge frunzele căzute spre întunecatul gol - eu mă opresc din drum - a cîta oară? de partea stîngă casele de piatră de partea dreaptă codrul secular și azi am primit același răspuns
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre floarea de lotus încremenită parcă plutind Mundus subterraneus Supraviețuise pînă la ei zvonul că harta pe care din generația lor nici unul nu o văzuse decît singur paznicul porții cînd noapte de noapte întra în pivniță precum părinții lor în cortul femeilor lor că bine tăbăcită în spatele ei pielea ascundea încă o hartă că pe aceasta nici ochiul rău al paznicului n-o poate citi ca fiind a vremurilor
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Europa, măcar prin studii în limbi de circulație. Nici nu s-a vorbit suficient de mult despre perenitatea ideilor, la fel de actuale la 1900, ca și în 2000. Țiganiada este ultima și cea mai cuprinzătoare producție a seriei și de aceea poartă în sine disoluția genului pe care îl epuizează. Iar în fondul de idei, această operă reprezintă autodiscreditarea ironică a ideologiei luminilor, comisă de un sceptic care a crezut în ea. Ironia îl vindecă de eșec. Doar o lectură grăbită, influențată
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
românilor în spațiul lingvistic german, scria în 1832 în Reisebildern aus Serbien, der Moldau und Wallachei: „Fizionomia acestei țări exprimă înfricoșatele urme ale unei lungi sclavii. Orașele mai sunt încă pe jumătate distruse, cu ruine și grămezi de moloz, fără porți, căci existența acestora era, până nu demult, o crimă. După ce împotrivirea se dovedise de atâtea ori zadarnică, după ce ea devenise de atâtea ori fatală, valahul nu mai găsise altă scăpare decât în fugă. Imediat ce un detașament turc trecea Dunărea, toți
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Piața Unirii, unde se despărțiră. “Ne vedem după-masă!”. De pe scara tramvaiului, Ticu mai schiță un salut cu mâna, înainte ca ușile să se închidă clăpănind. Stelian luă tramvaiul în direcția opusă și trei sferturi de oră mai târziu suna la poarta fiicei sale, în strada Grădina cu Tei. O găsi, ca de obicei, acasă, ocupată cu treburile gospodărești și un pic necăjită din cauza zburdălniciilor lui Tudorel, care îi luase niște jucării surorii sale mai mici. Ca să-i împace, Stelian îi chemă
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
mi-a povestit odată că un englez a pus rămășag cu alt englez că o să mănînce o pisică moartă... și a mîncat-o!” Asta îmi amintește de un joc din copilărie. Ne adunam mai mulți și unul recita: „La popa la poartă/ Stă o mîță moartă./ Cine-o rîde și-o vorbi/ Drept în gura lui va fi!” Muți, holbîndu-ne unul la altul, rezistam cît mai mult să nu izbucnim în rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit, într-un
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
practica socială nu ne mai îngăduie azi să ne îndoim de valoarea morală ca și socială a femeii. De altfel, Românii au dovedit un simț de dreptate sănătos când, mai înainte chiar decât unele popoare de cultură veche, au deschis porțile școlilor și deci a carierelor la fel pentru fete ca și pentru băieți. S-a desființat astfel o nedreptate: inegalitatea în împărțirea bunurilor sufletești. Desigur că același simț de dreptate a mânat, pe legiuitori și pe părinți, spre educarea tot
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
localități uitate) unde făceau elevii practică de toamnă - șoferul frâna mașina „de teren” în fața sediului Gospodăriei, pe vremuri conacul vreunui moșier care fugise de mânia proletară sau putrezea în pușcărie (cum i-o fi fost norocul), directorul ne aștepta în poartă cu un alai de agronomi băuți (se bea, aici, de dimineață până seara), mă invita la masă - mămăliguță cu brânză și smântână, friptură de văcuță cu mujdei și fructe - ne informa asupra izbânzilor gospodăriei (procente, investiții) apoi ne conducea pe
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
zi a lunii, disperat, mai făcu o ultimă încercare. Merse la vrăjitoarea ducatului, o babă, o cotoroanță care locuia cu acte în regulă undeva, la periferie, unde a înțărcat dracu’ iapa, mergeai cu metroul de te uita Dumnezeu. Printr-o poartă care se bălăbănea și scârțâia îngrozitor, intră într-o coșmelie care de-abia se ținea într-o rână. “Ai venit, rânji baba”. N-avea doi dinți din față și puțea de te trăsnea. “Am venit să-ți pun o întrebare
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
francezii ăștia cu ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu, mai adăugă ea, cu obidă, scuipând un oscior.” Arthur nu mai pierdu timpul. Încălecă val-vârtej și călări toată noaptea până la Londra. În zori, orașul îl primi somnoros, dar cu porțile deschise. Târgoveți, plăpumărese, gunoieri, halvițari, geambași și zarzavagii se perindau agale spre locurile lor de muncă. Potcovari și tocilari își ascuțeau sculele. Primele nuclee sindicale mijeau la colțurile străzilor. Miros de mititei proaspeți venea de pe grătarele încinse. Castraveți murați și
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
și posibilitatea expresiei, regizată de “arbitri” constrângători, insinuează sentimentul inautenticității și cere tăcerea: “aici sunt vorbele / dincoace e inima / între acestea un arbitru amabil / îți cere mereu să repeți / poveștile lui preferate // uite că tac” . Sau, și mai direct: “la poarta infernului / semnătura lui dante / e o tristă amprentă”, “cineva ne-a silit să visăm că trăim / și de-atunci murim continuu”. Din imagini ale cotidianului aparent banal, asociate unor date livrești, în contiguitate cu metafore îndrăznețe, cu desfășurări în evanatai
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
curs de apariție și în versiune românească. ( M.N.) Cap. XIX Razia Am plecat de la Chris, mi-am luat bicicletă și am gonit spre apartamentul Alinei. Am lăsat curînd în urmă cartierul rezidențial, elegant și decadent, cu steaguri și santinele la poarta și cu stranietatea înspăimîntătoare a noilor lor ocupanți și m-am regăsit pedalînd pe străzile aproape puștii. Portretele uriașe ale lui Stalin, Marx și Lenin lipite pe ziduri sau agățate pe sîrmă, deasupra capetelor trecătorilor, de pe un trotuar pe altul
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
păstor nordic, cu haina încheiată auster până sus călcând pe un ghețar și care privea pe fereastră, pe cerul îndepărtat sfărâmarea ideală a norilor; * despre Nicolae Iorga apropiat de zmeul din poveste. După cum buzduganul acestuia își preceda stăpânul izbind în poartă, în ușă spre a se așeza apoi singur în cui, tot astfel glasul profesorului se auzea indistinct pe scări și pe culoar, înainta intensificându-se viforos; * despre Mateiu Caragiale, cu fața rasă contractată, cu lăsarea mușchilor obrajilor în jos într-
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
și perspectiva de a mai auzi cuvântul "taxatoare" te înspăimântă; al doilea, Calea crinului are o oarecare rezonanță blagiană: Crin, ești vrăjit,/ spre roșu cîrmit/ îți fulguie încă/ în trup, flăcări/ nearse, ghețuri/ neprinse, prea tineri/ fiori, nevorbitori,/ haină, la porți/ pândește soarta. (pag. 30). Poemele din aceste două cicluri sunt mai slabe decât acelea din al treilea (mai eclectic) deoarece sunt mult prea strânse în menghina unei simetrii tematice și formale. Și e păcat, pentru că autoarea are o anume voluptate
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
aorta lividă, așternutul fragilei întrupări îți evocă odele semințiilor lăudîndu-ți ivirea! oxidat saxofon, trandafir nins dăruit ca o petardă secretă amurg fără filosofie - nu are nevoie de sfinți metafizica ea există grație nuferilor ofeliei. din aforisme și glosse trăim în poarta Împăratului implacabil imposibilului găsindu-i sinonime posibile, cînd jocul rămîne joc sub efemeride luminații toate idiogramele exacte în caleidoscop ridicole sunt. uită că e poesia ghem de veselă moarte blondă gheață levitînd pretutindeni, lăudîndu-te te umple de vinovăție gura mea
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
bărbat cu-adevărat va ști, la rîndu-i, cum să te-nșface și să te foarfece. Atinsu-l-am pe grumazul sărat, de care m-am agățat că de-un catarg, apoi spre buric m-am scoborît și-am adăstat, spre poartă lumilor, cum i se spune, zăbovind melcoasă și alunecoasa, apoi m-am înălțat la urechi cît să i le străpung cu vorbe de-alint. Limba mea caută, lîncezea, zumzăia, ca o viespe-n călduri ori, măi pre limba femeiasca, precum
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
dorește, într-un timp record. Oricât de scurt ar fi acest interval, între textul vizual și cititorul tactil se interpun alte obstacole: procurarea cărții dorite, apelul la echipamentele tehnice de profil, eventual, legarea paginilor rezultate în volum etc. Textul vorbitor Porțile paradisului lecturii par să se fi deschis pentru nevăzătorii de pretutindeni după 1990, o dată cu apariția în număr semnificativ în lume a editurilor electronice și a publicațiilor pe Internet. Se afirmaseră între timp cărțile sonore, înregistrate pe bandă magnetică, apoi pe
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
Cluj, e lucru sigur că numărul cititorilor audio electronici ai sitului Ziare.com sporește constant. Nu înseamnă nicidecum că pe Net se poate citi orice cu vocea sintetică sau fără, că aici s-ar lăfăi deja toate bibliotecile omenirii cu porțile date de perete, trăgându-l înăuntru pe cititor de corzile vocale ale ordinatorului său. Oferta este încă limitată. Dar în fața acestei oferte, omul se simte pentru prima oară liber. Ca să citească, nu depinde de o altă persoană, nu i se
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
versetelor, toate acele asteriscuri, cercuri, pătrate, romburi, albe, negre, - pe alocuri parcă citești portative cu dieji, cu bemoli - demențiale, greoaie, imposibil de urmărit. intenția care a fost, fără îndoială, îți rămîne ție, rămîne secretul tău. cititorul, săracul, ca vițelul la poarta nouă. în schimb, reluarea temelor ca într-o orchestrație amplă e de fapt o repetare a marilor experiențe pentru recompunerea întregului - lupta binelui cu răul, a lui Dumnezeu cu Diavolul, a Dumnezeului tău cu Dumnezeul meu: "Dumnezeul tău e în
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
nemțește. Eu scriu ceva în limba română, poate chiar aceste cuvinte, și vorbesc cu gazdele mele în engleză despre cît de ciudată e țara mea. Tot ce am fost în stare să fiu Trecînd pe Antwerpenerstrasse am zărit printr-o poartă deschisă în zid curtea unei școli. Tocmai era pauză și copiii germani se jucau plini de energie și gălăgie, așa cum se joacă și copiii de la o școală oarecare din România sau de la o școală oarecare din Pakistan. N-am stat
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
vrăjindu-mă din depărtare. Viața urla de poeme. Apoi am mers într-un ritm mai liniștit, coborând în labirintul străzilor necunoscute. Toate casele erau pline de ființe având ochi de cuarț roz, ochi de ametiste și de citrin. Se auzeau porți - deschizându-se și închizându-se brusc. Ascultam vocile - o ceartă izbucnise pe undeva, folosind cele mai tari verbe ale limbii. Se intonau cântece, cu sunete proaspete, spontane. Arhitectura era în gradul cel mai înalt muzică împietrită. Arhitectura îmi amintea perfecțiunea
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
mai aflăm de o Rea Ipcar care a tradus din limba română în franceză o antologie de literatură română, semn al unei profunde asimilări. Cu totul altfel ni se impune genealogia poetului Radu Gyr, a cărui operă "este una din porțile emoționante de pătrundere spre identitatea românească, spre acea "Românie eternă" pe care ar trebui să o regăsim cu adevărat." Cel mai oltean dintre poeții noștri se trăgea dintr-un părinte macedonean după tată și ardelean după mamă. Mama poetului era
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
de spiritul aceleia pe care prozatorul o va evoca precumpănitor în Moromeții. Prezintă afinități, mai de grabă, cu aceea pe care o va înfățișa Marin Sorescu în La lilieci. Eresurile populare, poveștile despre vârcolaci și strigoi invadează cotidianul satului, deschizând porți largi către ireal. Ca și, mai târziu, Marin Sorescu, Marin Preda temperează fantasticul prin comic, prin burlescul imaginilor care însoțesc izbucnirea supranaturalului în viața obișnuită. Lotul acesta de texte epice ale primului Marin Preda ni-l arată deschis multiplelor experiențe
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
printre petale ca prin părul zburlit al unui țînc) Rămîneți așa, vă rog, rămîneți măcar pînă mîine, în plăpînda, modesta splendoare dintre două Idei Majore. Nu e nevoie să auziți și voi cum sună, mocnit și surd, în apropiere, strîmtoarea porților. (Din ciclul Elegii în ofensivă)
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]