739 matches
-
mai fi pornit războaie, mereu era vîrÎtă În cîte unul, mai mare, mai mic, considerînd că aduce, În viziune proprie, era convinsă, chiar Credința, Speranța, Milostenia. Alte popoare vedeau lucrurile altfel. Ce mai, o țară nu avea cum să se pocăiască de tot. Dar o lume Întreagă? Fără nedreptăți nu ar fi existat nici palate de justiție, procurori, judecători, avocați, grefieri, condamnați, gardieni, poliție, din ce-ar mai fi trăit o asemenea armată de oameni? Pe cine ar mai fi spovedit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Acolo locuise, pînă să se mărite, mama lui Bert. Un cuib de nebunii, cîndva, pe care acum Îl Încălzea urmașul. Acesta se vedea cu iubita doar ziua, pentru că lipsa lui de acasă noaptea ar fi Însemnat prăpăd. Mama lui Bert, pocăită după o tinerețe agitată, putea fi socotită acum o puritană; evlavioasă, purtînd o grijă exagerată fiului, spăla, Într-un fel, păcatele de odinioară. Antoniei i-ar fi plăcut de ea, două sfinte. Tatăl lui Bert, care Încă de dimineață nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de monologul legionarului. Fost. „...Ce mai trăim noi doi În tihnă, Thomas? Niște agitați!... Alergăm, vrem, căutăm!... Ce căutăm ? Vremea plăcerilor o să se ducă de tot... Ai impresia că pe urmă ne vom Închide În mănăstiri ori că ne vom pocăi, cît de cît, că vom asculta toată ziua Bach sau Mozart, că nu vom mai bea decît apă sau poțiuni doctoricești? Vom Încerca și atunci votca, Thomas, dar ne vor apuca repede durerile de cap, de burtă, inima și ea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
chiar alături de Helga, pentru purtări asemănătoare - vei fugi de propria-ți carne, de ispitele ei, devenind numai spirit, numai credință, și Francisc din Assisi s a desfătat În toate felurile, pînă i-a arătat Domnul calea, de ce nu și ție, pocăiește-te, Thomas! „Nu, Helga, nu e vremea Încă!“, a zis acesta, spre mirarea lui. „Care vreme?“ „Aceea pe care o gîndești tu... În mine, cum să spun... și sfînt - de-ar fi prin cine știe ce minune să ajung - nu aș putea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
distingea, fiindcă descoperise, sub epitrafil, că popă Țuică purta în picioare niște șoșoni umpluți cu hârtie și cu sfoară, fără ghete. "Dumnezeule, Mântuitorul nostru, cânta bătrânul, subțire, carele prin prorocul tău Nathan ai dăruit lui David, cel ce s-a pocăit, iertare pentru păcatele lui, și ai primit rugăciunea lui Manasi pentru pocăințele lui, însuți și pre robul tău..." - Cum te cheamă, găinușo? întrebă popa Țuică, plecîndu-șiochii pe sub epitrafil. - Aurelia! -,,...și pe roaba ta Aurelia, care se căiește de păcatele ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o experiență extraordinară în timpul căreia dispăruseră deosebirile sociale, și cine avea dăruia fără să stea pe gânduri celui ce nu avea. Molimile nu apar numai ca să-i pedepsească pe oameni, așa cum se crede, ci și ca să-i facă să se pocăiască. E-adevărat, dar în zilele ciumei, cel puțin la noi, spaima ni se trăgea din orice ungher și din orice umbră. Noi copiii nu mai știam nici măcar să râdem sau să ne hârjonim. Dacă tuna, credeam că e semnul vreunei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
p. 28 și 30. footnote>. De asemenea, prin pocăință și paza poruncilor, sufletul trece de la moarte la viață și de la întuneric la lumină. În cateheza 23, Sfântul Simeon descrie durerea lăuntrică cauzată de păcat și lupta sufletului celui ce se pocăiește. Atunci când conștientizează rănile pe care le provoacă păcatul în sufletul său, omul se pocăiește, iar durerea și întunericul provocate de păcat sunt înlăturate prin lacrimile pocăinței care curăță și pacifică sufletul: (. . .) lacrimile pocăinței sunt considerate ca o cale ducând la
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
de la moarte la viață și de la întuneric la lumină. În cateheza 23, Sfântul Simeon descrie durerea lăuntrică cauzată de păcat și lupta sufletului celui ce se pocăiește. Atunci când conștientizează rănile pe care le provoacă păcatul în sufletul său, omul se pocăiește, iar durerea și întunericul provocate de păcat sunt înlăturate prin lacrimile pocăinței care curăță și pacifică sufletul: (. . .) lacrimile pocăinței sunt considerate ca o cale ducând la contemplație și la unirea cu Duhul Sfânt. De altfel, o adevărată pocăință transformă caracterul
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
se vedea și David F. Wright, op. cit., p. 20. footnote>. Deci, cine ar trebui să se bucure de acest puternic mijloc de obținere a slavei? După exortația sa în fața mulțimii adunate în ziua Cincizecimii, în care le cerea să se pocăiască și să accepte botezul, Sfântul Apostol Petru explică faptul că această făgăduință „este dată vouă și copiilor voștri și tuturor celor de departe” (Fap. 2, 39) <footnote Aceeași făgăduință a fost făcută de către Dumnezeu lui Avraam, precum ne precizează și
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
casei lui” (Fap. 16, 30-33) etc. Revenind la cele ce s-au întâmplat în ziua Cincizecimii, când S-a pogorât Duhul Sfânt peste Apostoli, subliniem că ei au propovăduit poporului cele ce îi învățase Duhul Sfânt, ca fiecare să se pocăiască și să fie botezat în numele Domnului nostru Iisus Hristos, spunând că „a voastră și a copiilor voștri este această făgăduință”. Și au fost botezați „ca la trei mii de suflete” (Fap. 2, 1-39, 41). Deci, sunt demne de reținut cuvintele
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
întoarcere din rătăcirea lor și la acceptarea Botezului. Vârstnicilor li se cerea credință și pocăință. La cei vârstnici se referă Mântuitorul când spune: «Cel ce va crede și se va boteza, se va mântui», precum și Sfântul Apostol Petru când spune: «Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos». Uneori au fost botezați și ceilalți, fără ca aceștia să fi manifestat, înainte de a se boteza, credință sau pocăință printr-o mărturisire formală: Lidia și toți ai casei (Fap
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
dreptul respingătoare? Nici un caracter natural de la început Pân - la sfârșit. Fierarul, natură nobilă, care lucrează totdeauna după codul duelgiilor; femeia lui, care fuge cu un conte, natură nobilă, care espiază până la sfârșit greșala ei și se-ntoarce oarbă, urâtă, însă pocăită în brațele bărbatului; contele, cicisbeo al femeiei fierarului, natură nobilă, care nu refuză a-i da acestuia satisfacere tot după codul duelgiilor; mama fierarului, natură nobilă, contesa pe care a dădăcit-o, estremamente nobilă, servitoarea, o bunătate de femeie, ucenicii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
toate forțele asupra propriei schimbări și niciodată să nu-Ți mai repeți greșelile. În timpul căinței are loc ruperea lanțului de cauze și efecte În care o faptă trage după sine pe următoarea. În creștinism tâlharul răstignit pe cruce care se pocăiește se poate ridica mai sus decât un sfânt pentru că el are nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari decât un om cu karma curată pentru a trăi Întreaga viață În sanctitate, iar În rugăciunea „Tatăl nostru” se spune: „și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Mesia va veni în cutare sau cutare an, tocmai pentru ca să nu demobilizeze poporul așteptându-l și nevenind; Mesia, credeau ei, „va veni când poporul va fi sau foarte corupt sau foarte curat”. Nu este deci trebuință ca poporul să se pocăiască înainte de venirea l ui. La Vaslui, sosind în ajunul serbării Ispășirii, oaspeții avură ocazia să vadă cuvioasa ceremonie, care toc mai avea loc. Pentru fiecare bărbat se tăia un cocoș și pentru fiecare femeie, a unei găini, după ispășire. În timp ce
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Pinufius și află astfel că unul dintre mijloacele foarte importante este pocăința, ale cărei foloase, putere și har sunt foarte mari. După Pinufius, definiția desăvârșită a iertării păcatului este ,,să nu mai săvârșim în nici un chip păcatele pentru care ne pocăim sau pentru care conștiința noastră are remușcări” (cap. V). Iertarea păcatelor se înfăptuiește prin harul botezului, prin martiriu, pocăință, prin simțământul dragostei care dărâmă munții păcatelor, căci ,,dragostea acoperă multe păcate“, prin milostenie, vărsarea de lacrimi, chinul inimii și al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
știut. Mai mult chiar, Dumnezeu a făcut promisiunile ca și cum nu ar fi știut, iar lui Iezechiel și lui Ieremia ne spune că atât intenția cât și promisiunea se vor schimba dacă persoanele sau popoarele care au făcut fărădelegi se vor pocăi. Cassian contrazice doctrina lui Augustin, făcând o precizare importantă referitoare la predestinație: ,,Judecata lui Dumnezeu cea mai presus de orice preț, ne mai învață că deși El știe dinainte sfârșitul fiecăruia, chiar înainte de a se naște, astfel orânduiește toate după
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
adevărul, închipuire”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLIII, I, în PSB, vol. 23, p. 510) „Atât de mare este puterea Celui răstignit, că după atâta bătaie de joc, după atâta batjocură, sutașul și mulțimile s-au pocăit. Unii spun că sutașul acesta, întărindu-se mai pe urmă în credință, a murit mucenic 67“. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXXVIII, II, în PSB, vol. 23, p. 984) „Trebuia să se creadă că Hristos a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
433) „... judecata viitoare, care va avea loc fie sub pământ, fie în altă parte”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XXII-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 577) „...Se judecă mai grav cei care nu se pocăiesc acum decât cei care au fost judecați înainte de Evanghelie”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, reg. 1, în PSB, vol. 18, p. 101) „... fericitul Pavel, care spune: Toți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege; și toți
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Sfânt”. (Sf. Ciprian, Către Donatus, IV, în PSB, vol. 3, p. 417) „Noi am crezut și cunoaștem că Botezul acela, pe care l-a vestit el (Ieremia - n.n.) de mai înainte, este singurul care poate curăți pe cei ce se pocăiesc și că el este apa vieții (Ier. 2, 13)”. (Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, Partea Întâi, XIV, în PSB, vol. 2, p. 138) „Să ne amintim de asemenea și de greșelile ce le-am săvârșit, între
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de rele. Căința și dedublarea pot apărea În aceeași doctrină, lărgind astfel prăpastia dintre Demiurgul ce bun și Materie. În SST, Sabaot, al doilea fiu al lui Ialdabaot, auzind cum vocea Pistis-Sophiei dezminte pretențiile de unicitate ale tatălui său, se pocăiește convertindu-se la Bine. Pistis Își Întinde un deget spre el și Îl umple de Lumină 153. Ceilalți locuitori ai Haosului Îl pizmuiesc pe Sabaot și pornesc un război Împotriva lui, iar Sophia Îi trimite În ajutor șapte arhangheli, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
produsul Îndoielii, uitării și ignoranței Logosului, care a privit În jos, către Abis191. Jos rămîne Demiurgul lumii, de care Logosul se desparte, urcînd În Pleromă 192. Arhonții produc creaturi care seamănă pe pămînt discordie, iar Logosul se Întristează. El se pocăiește, se convertește de la rău la bine și, făcînd aceasta, dă naștere altor Puteri, scăldate În Lumină aurorală 193, superioare Arhonților și trăind În pace Între ele. Cu ajutorul MÎntuitorului, Logosul va reveni În Pleromă 194. MÎntuitorul este o chintesență a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Împărăția sa, luînd cu sine a treia parte din Îngerii Domnului (o aluzie la Apocalips 12:4), pe care i-a Întemnițat În trupuri omenești. Isus a venit În lume pentru a salva sufletele Îngerești care, de la venirea lui, se pocăiesc, după ce au primit impoziția mîinilor sau botezul spiritual (consolamentum - consacrarea perfectului cathar). În momentul consacrării, fiecare suflet primește un spirit celest ocrotitor, numit Spiritus Paraclitum ori spirit consolator, diferit atît de Spiritus Sanctum, expresie desemnînd spiritul personal al fiecăruia, suflet-Înger
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ne-ar arde. Balaurii ar vrea să scape pe pământ, ei se ațin când se deschide cerul, dar Dumnezeu nu-i lasă. Numai așa ca să spărie oamenii se arată câteodată li dă Dumnezeu de grijă, că de nu s-or pocăi i-a arde cu foc. Numai la sfârșitul lumei au să vie și atunci vor peri oamenii de chin și de sete, s-or duce pe la morminte ș-or zice: Sculați voi, morților, să intrăm noi, viii." Balaurii stau la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bine, femeia i-a apucat mâna și l-a îmbrățișat. Fănică ar fi rămas multă vreme sub vrăji, dacă nu l-ar fi scos de acolo, cu scandal și tărăboi, pocovnicul Iordache și nu l-ar fi dus să se pocăiască patruzeci de zile, la un schit în munte. Numai prin rugăciuni, omul scăpă de atracția amăgitoare a Satanei. Într-o noapte de iarnă, protagonistul află de la socrul său că hanul lui Mânjoală "arsese până la pământ", împreună cu vestita cucoană Marghioala și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
străină, departe de casă și fără ajutorul familiei n-a mers așa cum se așteptau probabil, căci după cinci ani revin spășiți. Pentru a scăpa de pedeapsă, la 3 noiembrie 1791, ei se prezintă singuri în fața mitropolitului, se umilesc și se pocăiesc, susținând că n-au știut că au comis un păcat atât de grav. Oare i-a crezut Prea Sfinția Sa? Chiar erau inocenți așa cum voiau să pară? Mitropolitul nu i-a crezut, dar a închis ochii pentru a nu da amploare Cazului
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]