603 matches
-
-se) dar/ tot revoluția din octombrie i-au zis!" la care/ Hermes șontorogul înțolit în/ uniformă albastră de poștaș/ schimbă brusc subiectul" (Despre revoluții). Și din nou o întoarcere către obsedanta actualitate politică basarabeană, înțesată de calambururi: "Cu (și eu)/ pocalul de șampanie în mînă/ privesc în jur și înjur (în sinea mea)/ handi-capacitatea politicienilor basarabeni (de/ la A la Z)" (Ambasade la Chișinău). De altminteri, trecînd prin Chișinău, am constatat noi înșine marea poftă a basarabenilor de a glumi, ca
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Filme În săptămâna 17-24 decembrie 2005 TIMIȘOARA: Capitol: 17-22. 12 - Harry Potter și Pocalul de foc - SUA - premieră (12, 15, 18, 21); 23-24. 12 - Sahara - SUA - premieră (1330, 16, 1830, 21); prețul unui bilet: 7,00 lei (miercuri, tarif redus: 5,50 lei); Timiș: 17-22. 12 - Neguțătorul din Veneția - SUA - (1330, 16, 1830, 21
Agenda2005-51-05-timpliber () [Corola-journal/Journalistic/284529_a_285858]
-
23-24. 12 - Umbrele trecutului - SUA - premieră (18, 20); prețul unui bilet: 4,5 lei, reprezentații v, s, d, l. CARANSEBEȘ: Tineretului: închis. ARAD: Dacia: 17-22. 12 - Doom - SUA - premieră (11, 13, 15, 17, 19, 21); 23-24. 12 - Harry Potter și Pocalul de foc - SUA - premieră (12, 15, 18, 21); prețul unui bilet: 7,00 lei (miercuri, tarif redus: 5,50 lei). DEVA: Patria: 17-22. 12 - Umbrele trecutului - SUA - premieră (17, 19); 23-24. 12 - Patru frați - SUA - premieră (17, 19); prețul unui
Agenda2005-51-05-timpliber () [Corola-journal/Journalistic/284529_a_285858]
-
-l amintim pe tutea), sunt Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu, de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar dialectica marxist-leninistă la bodegile totalitarismului de tip comunist. Ce să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
venit, bădiță Traiane! Servus! Pe la voi bine-i în toate cele ? -D-apoi, cum! -Noa, fain! Da' o țârucă de ambrozie de Jidvei și niște fătuțe face-ți-or bine oare ? -D-apoi cum! -Noa, bine. "Servus, te!" -"Rețiproca"3)... După două-trei pocale de Jidvei, Imperator di Roma îl întreba pe Decebalus per Scorilo: -Apropo, colega, ce zici ? Mai punem de-o bătălie ? -Apoi, Doamne-trăznește, de ce nu ? se înveselea Decebal. Iar după ce își înfierbântau sângele cu "Fetească regală de Jidvei", se jucau de-
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
-l amintim pe tutea), sunt Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu, de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar dialectica marxist-leninistă la bodegile totalitarismului de tip comunist. Ce să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Poți să te-neci ca fraierul la mal,/ Chiar de-ai trecut o mare-n larg, de-a-notul,/ Când, iacă-tă, mai vine-un singur val,/ Un singur puls, un val și piei cu totul!// Poți să te-neci cu ultimul pocal,/ Când mări de-alcool sorbiși, cât cașalotul:/ Te surpi sub masă, dintr-un gest banal,/ Nemaigăsindu-ți sticla ta pivotul!// O, Pâcă-al meu, deșteaptă-te din morți!/ Fii demn de „personajul” care-l porți!/ Fii demn de gestul tău, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Rădăcini de magmă-adâncă. Peste secole te-nalță Vechi milenii ce-au trecut; Limbă dulce, plai de glorii, Calm, prin vifor renăscut ! POEȚILOR VĂCĂREȘTI Pe strada mea cresc umbre mari de tei și păsări prinse-n trilul muzical, Grădinile smălțate - un pocal... Pe strada cu inscripția de Trei. Duioase, se răsfrâng din Văcărești Imaginile pure de tulpini, Din care floarea prinde rădăcini și dulcea limbă, caldă, ca-n povești. Dintr-un clavir cu clape de sidef și muzicale ritmuri de caval Se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nu era poate pe gustul tuturor. Cum să-i savureze unii trecerile abrupte, fără legătură între ele, de la semnele masoretice ale vocalelor ebraice la comentarea unui vers din La Jeune Parque al lui Valéry, de la aceasta la simbolurile de pe un pocal de lemn al tribului Bakuba din Congo belgian, apoi la o notație din Notebooks, carnetul de însemnări postum al poetului iezuit Gerard Manley Hopkins, apoi la explicarea termenului fapesmo, o figură din Logica de la Port-Royal, în sfârșit la valorile gustative
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
fragedă, se gudură pe lângă mine, se face praf pe oglinzile venețiene, îmi gustă beregata, îmi mănâncă merișorul, îmi bea neființa, mireasă, poemul zornăie bănuți de argint dintr-o salbă veche, strigă la pereți, face sluji, despletește feșnicele și bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o mașinărie care îmi deapănă moartea în camera vecină de unde se-
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
-l amintim pe tutea), sunt Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu, de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar dialectica marxist-leninistă la bodegile totalitarismului de tip comunist. Ce să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu lemne Iar tu privind la jarul lor Să vezi că astăzi tot solemne Se mai întorc alinător Povești cu vrăji și cu însemne Dintr-un trecut pilduitor Când focul se făcea cu lemne. Sonet Sorb aerul dintr-un imens pocal Cu buze rămurate de pădure, Și-ncerc lângă severe piscuri sure Dinspre vechimi, un tainic ritual... Prin lumea lor, menit-au să mă fureă Brazi constelând în straie de coral, Ascult cum vin psalmodiind pe val Oltul și Jiul vitregii
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
nespus de-aproape de cer. Așa de-aproape, de-mi pare că de ți-aș striga în zare - numele - i-aș auzi ecoul răsfrânt de bolta cerului. Numai noi doi. Sus. NOAPTE Pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară, cu un surâs amețitor tu-mi răscolești tot furnicarul de porniri, cari nu-și mai afl-apoi odihna. Sub ocrotirea limpede a zării biruitoare mă privești și-n ochii mei te oglindești strălucitoare, mândră
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ochii mei te oglindești strălucitoare, mândră și păgână. Iar eu încet, nespus de-ncet pleoapele-mi închid, îmbrățișînd cu ele tainic icoana ta din ochii mei, surâsul tău, iubirea și lumina ta - pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară. DORUL Setos îți beu mireasma și-ți cuprind obrajii cu palmele-amîndouă cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm. Și totuși tu-mi șoptești: "Mi-așa de dor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu plânsul, cu voi, și cu toamna. Veniți mai aproape! - și cel care are urechi de-auzit să audă: durerile nu sunt adânci decât atunci când râd. Să râdă deci astăzi în mine amarul și-n hohote mari să-și arunce pocalul în nori! Veniți lângă mine, tovarăși, să bem! Ha, ha! Ce licărește-așa straniu pe cer? E cornul de lună? Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur, cu brațul de fier. Sunt beat și aș vrea să
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
a exprima prin CUVÅNT ceea ce simt sub povara atâtor culori de mai! Altam Bianca Clasa a IX-a Dimineața... emoții Pe când soarele abia se trezește, iar luna abia se culcă, este momentul din zi - dimineața. Roua dulce a dimineții umple pocalele parfumate din grădinița mea. Adierea răcoroasă dezmorțește viața care se află în lume. Zori de ziuă se revarsă în lacul de lângă noi, dându-i o culoare aurie. Florile din grădină par a fi pictate cu ulei de trandafir atât de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
puteai privi fără să-ți vatămi ochii, cum nu te poți uita în flacăra de sudură. Femeia era trecută de patruzeci de ani. O arătau cearcănele de sub ochii sticloși și înțelepți, sânii cu boturile ușor lăsate spre pământ și cu pocalul alburiu brăzdat de vinișoare albastre, pântecul brăzdat de câteva cute adânci. Păru-i crescuse până la podeaua jerpelită a liftului și-și împrăștia pe jos ultimii cârcei, după ce-i înfășurase pulpa dreaptă în bucle și șuvițe despletite. Un parfum subțire, repede
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care rămăsese cu mâna plină de terci de grâu încremenită lângă gură, urmărea acel schimb de cuvinte cu o figură nehotărâtă, pe jumătate îngrijorat, pe jumătate amuzat. Odolgan ridică din umeri și răspunse cu vocea încleiată de prea multe multele pocale de bere: Dar ăsta e un nimeni! Femeia aia... O altă serie de scatoalce îl reduse la tăcere. — Ți-am spus să termini. Ține-ți gura, ai priceput? Trebuie să vorbesc cu omul ăsta. Și tu - se întoarse spre Khaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împietrită. — Doi dintre noi, ai zis? o întrebă Khaba. Ridicându-și paharul, ea încuviință, cu privirea fixată asupra lui Balamber. Da, dintre voi, întări. Cei doi care vor supraviețui. Audbert se albi la față. Odolgan, care deja dusese la buze pocalul plin ochi, se opri: Ce vrei să zici, vrăjitoareo? Și de ce chiar șase luni? Malaberga, întunecându-se la față, lăsă paharul și îi privi cu un aer impasibil; spuse apoi cu gravitate: — Am primit multe semne în ultimele zile: din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
repede, puneau același văl de gingășie feminină pe chipul său hotărât. însă energia și agilitatea pe care o arătau fiecare mișcare, semn clar al exercițiului fizic susținut, erau totuși acelea ale unui războinic. Așezându-se pe un scăunel, Sebastianus luă pocalul de bere pe care servitorul i-l întinse și îl atinse cu el pe acela care se găsea deja în mâna Fredianei: — Pentru această victorie! propuse. Ea, așezată cu picioarele depărtate în fața lui, după obiceiul bărbaților, ridică pocalul și încuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus luă pocalul de bere pe care servitorul i-l întinse și îl atinse cu el pe acela care se găsea deja în mâna Fredianei: — Pentru această victorie! propuse. Ea, așezată cu picioarele depărtate în fața lui, după obiceiul bărbaților, ridică pocalul și încuviință cu gravitate: — Pentru cea de acum și pentru cele ce vor veni! Băură împreună, căutând atent fiecare în ochii celuilalt. Apoi, Sebastianus întrebă: — Ai vești de la Flavius Etius? întrebarea aceea o făcu pe Frediana să se întunece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru cele ce vor veni! Băură împreună, căutând atent fiecare în ochii celuilalt. Apoi, Sebastianus întrebă: — Ai vești de la Flavius Etius? întrebarea aceea o făcu pe Frediana să se întunece la față. își șterse buzele cu dosul mâinii și, aruncând pocalul gol pe salteaua de paie, scutură din cap: — Magister militum nu a sosit și, dacă vrei părerea mea, nici nu o să sosească. — Dar... asta nu se poate. — încă de la bun început, Gundovek i-a trimis săptămânal o ștafetă, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a lui Ambarrus, sări din șa încă înainte de a-și fi oprit calul și își făcu loc cu pas hotărât, mergând către bivuac. Ambarrus îl recunoscu și se ridică prompt să-i vină în întâmpinare, ținând în mâna dreaptă un pocal de aramă și având pe chip zâmbetul cel mai cordial cu putință. — Te salut, Prefectule! E o plăcere să te văd în viață. Ieri a fost o zi mare, iar acum încă sărbătorim. Vino să bei cu noi. Hidromelul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și căni. Un fluviu de mașini se revărsa printre blocuri și case, pulverizând - cum se putea citi în Hobby - plumb din țevile de eșapament în grădina noastră, motiv pentru care aveam să „degenerăm“, ca romanii care băuseră odinioară vin din pocalele lor de plumb. Peluza era veștedă, copacii despuiați de frunze și, printre colonade, smocuri de paie acopereau tulpinile de trandafiri. Cu o cuvertură de pânză am acoperit cele două pupitre de pe care strânsesem tot și, așa lipite unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aproape nimic, teancul de talgere din fața sa fiind mai înalt decât al celorlalți, pentru că măria sa nu termina nici un fel de mâncare. Să fie oare iarăși bolnav? Pylarino se sculă discret de la locul lui și, printre cei ce turnau vinul în pocale, se strecură în spatele voievodului, îi șopti ceva și îi pipăi atent încheietura mâinii stângi. — Păreți sănătos, măria voastră, spuse doctorul printre dinți, abia auzit, mă mirasem văzând că nu prea mâncați, și se întoarse la locul lui. Brâncoveanu nu mâncase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]