108,566 matches
-
răpit prematur. Veronica i-a Închinat și ea frumoase și delicate versuri adunate În volumul „Poezii” În 1887. Eminescu era Încântat de acest volum. „Cartea ei e veșnic nouă pentru mine. Ce frumoase versuri Întâlnești În cărticica asta”. Chiar dacă aceste poezii Îi erau dedicate, Eminescu nu era omul care să facă concesii pe această linie, el era sincer În aceste aprecieri. Cele mai valoroase poezii oglindesc dragostea ei, ca un adevărat jurnal poetic de dragoste, cuprinzând toată gama de sentimente: bucurii
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Cartea ei e veșnic nouă pentru mine. Ce frumoase versuri Întâlnești În cărticica asta”. Chiar dacă aceste poezii Îi erau dedicate, Eminescu nu era omul care să facă concesii pe această linie, el era sincer În aceste aprecieri. Cele mai valoroase poezii oglindesc dragostea ei, ca un adevărat jurnal poetic de dragoste, cuprinzând toată gama de sentimente: bucurii, supărări, momente pasionale, revolte, temeri, mărturisiri, Împăcări” Versurile ei parcă stabilesc o complicitate cu cititorii. Au valoarea sincerității și a unei grații de necontestat
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
dozat foarte bine notele comportamentului. A știut să fie muza ideală: cochetă când trebuia, indiferentă când trebuia, fidelă mereu și infidela din când În când, adică exact cât era necesar pentru ca această iubire să-și găsească mereu prospețimea, și ca poezia să Înflorească pe soluri noi, copleșitoare când se cuvenea și, În fine, solidară și În moarte. Pentru o femeie care se afla sub reflectoare ce-i cântăreau fiecare pas, s-a descurcat admirabil. A fost discretă și delicată și a
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
reaua credința. Iubirea lor s-a desfășurat vrând-nevrând la scena deschisă, În care oricine se simțea Îndreptățit să intervină”. Veronica a cântat necontenit două arii simultan: cea a femeii egală În iubire cu bărbatul și cea a poetei subalterne marii poezii eminesciene. „Vârful nalt al piramidei, ochiul meu abia-l atinge. Lângă-acest colos de piatră, vezi tu cât de mică sunt, Astfel tu-n a cărui minte universul se răsfrânge, Al tău geniu peste veacuri rămânea-vă pe pământ. Și dorești
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
s-o leg. Cum să fac! Când eu micimea Îmi cunosc atât de bine, Când măreața ta ființă, poate nici nu o-nțeleg” (Lui Eminescu) Sunt versuri pline de adorație și de modestie, publicate În 28 august 1885. În această poezie, adevărat testament poetic, impresionează conștiința propriei micimi În fața genialității poetului iubit, dar mai ales faptul că nu s-a sfiit s-o arate. Când Eminescu se Îmbolnăvește În 1883, Veronica spune: „Să pot Întinde mâna, s-o pun pe fruntea
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
luat și viața Veronicăi cu sine, dăruindu-i nemurirea. La numai 50 de zile de la moartea lui Eminescu, la mânăstirea Văratec, Veronica Își cheamă prietenii și le citește dintr-un jurnal pe care Îl alcătuise În ultimele zile, „Dragoste și Poezie”. Acolo a transcris poeziile pe care i le dedicase lui Eminescu și unele din cele care i-au fost dedicate ei, Însoțindu-le cu comentarii. Și-a procurat arsenic de la farmacie și În timpul nopții, acesta i-a adus sfârșitul. Ea
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
cu sine, dăruindu-i nemurirea. La numai 50 de zile de la moartea lui Eminescu, la mânăstirea Văratec, Veronica Își cheamă prietenii și le citește dintr-un jurnal pe care Îl alcătuise În ultimele zile, „Dragoste și Poezie”. Acolo a transcris poeziile pe care i le dedicase lui Eminescu și unele din cele care i-au fost dedicate ei, Însoțindu-le cu comentarii. Și-a procurat arsenic de la farmacie și În timpul nopții, acesta i-a adus sfârșitul. Ea a săvârșit un gest
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
sunt legați pe vecie prin iubire, căci prin această dovadă supremă a Veronicăi, ea s-a legat de Eminescu și În cer. Iubirea lor va trăi veșnic și pe pământ prin cei care se apropie cu dragoste și căldură de poeziile lor și citindu-le corespondența, pătrunzându-se de iubirea care i-a unit. Tragedia finalului vieții lor este copleșitoare. “Ce s-au ales din două vieți? O mână de cuvinte, Căror abia le-or da un preț Aducerile-aminte” Referindu-se
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
a r ă Î n r ă z b o i u l d e independență, poetă și traducătoare, o bună pianistă, o văduvă cu necazuri financiare și, mai presus de toate acestea, iubita pasionată și inspirată a lui Eminescu. Poezia lui Eminescu este imposibil de Înțeles fără Veronica Micle. Iubirea pentru Veronica s-a transformat Într-o notă muzicală nelipsită din tot ceea ce se Înțelege prin poezie de iubire eminesciană. Astfel ei au creat cea mai frumoasă poveste de iubire
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
și, mai presus de toate acestea, iubita pasionată și inspirată a lui Eminescu. Poezia lui Eminescu este imposibil de Înțeles fără Veronica Micle. Iubirea pentru Veronica s-a transformat Într-o notă muzicală nelipsită din tot ceea ce se Înțelege prin poezie de iubire eminesciană. Astfel ei au creat cea mai frumoasă poveste de iubire a literaturii române, trezind În sufletele cititorilor visul tainic de a Întâlni o astfel de iubire.
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
său eseu din 1951, intitulat Împotriva poeților, Witold Gombrowicz disocia două feluri de umanism: unul religios, care-l determină pe om "să cadă în genunchi în fața produsului culturii, forțîndu-l să adore sau cel puțin să respecte Muzica, de exemplu, sau Poezia, sau chiar Statul ori Divinitatea", și un altul negativist, "vast curent refractar al spiritului care încearcă tocmai să redea Omului statutul său suveran, deplina independență față de aceste divinități, față de Muzele cu pricina, căci, la urma urmei, ele nu sînt altceva
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
le tabuiza și a trage foloasele adiacente, au existat și în alte timpuri și locuri... Cu justețe, Simona Popescu îl apreciază pe Gellu Naum, încă în viață în momentul apariției volumului d-sale, drept ultimul exponent major al suprarealismului în poezie. Un suprarealist rău înțeles atît de activiștii culturali, cît și de unii (destui!) literați "care au îngropat deja suprarealismul în muzeul cultural al trecutului, fără să-l fi înțeles vreodată cu adevărat", izolat într-un răstimp de peste patru decenii într-
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
și oase a acesteia: "Aș vrea să știi că eu gîndesc prin comportament. O parte din acest comportament îl exprimă - atîta cît se poate - cărțile mele. Eu nu fac suprarealism. Eu sînt suprarealist". În viziunea lui Gellu Naum, "starea de poezie nu va dispărea niciodată", întrucît poezia e o "necesitate" a omenirii, ceea ce constituie un răspuns la întrebarea pe care Simona Popescu i-o pune, explicit sau implicit, în decursul întregii d-sale scrieri, în egală măsură exuberantă și angoasată la
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
să știi că eu gîndesc prin comportament. O parte din acest comportament îl exprimă - atîta cît se poate - cărțile mele. Eu nu fac suprarealism. Eu sînt suprarealist". În viziunea lui Gellu Naum, "starea de poezie nu va dispărea niciodată", întrucît poezia e o "necesitate" a omenirii, ceea ce constituie un răspuns la întrebarea pe care Simona Popescu i-o pune, explicit sau implicit, în decursul întregii d-sale scrieri, în egală măsură exuberantă și angoasată la tulburătoarea întîlnire dintre o poezie existențială
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
întrucît poezia e o "necesitate" a omenirii, ceea ce constituie un răspuns la întrebarea pe care Simona Popescu i-o pune, explicit sau implicit, în decursul întregii d-sale scrieri, în egală măsură exuberantă și angoasată la tulburătoarea întîlnire dintre o poezie existențială și o existență poetică. Simona Popescu: Salvarea speciei (Despre suprarealism și Gellu Naum), Ed. Fundației Culturale Române, 2000, 364 pag., preț neprecizat
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
care-i permite lui Jonathan Coe să facă incursiuni în onirism, între vis și realitate - ajunge lesbiană și îl determină pe tînărul Robert, îndrăgostit de ea, să facă operație de transsexualitate. Robert, devenit doctorița Madison, îi scrie lui Sarah o poezie pe o fișă medicală (într-un fel, definiția acestui roman). Castel de nisip dus de apă .... "nu pierdut, nimic pierdut deocamdată". Ca orice englez, Jonathan Coe nu uită să înțepe din când în când spiritul exagerat de pragmatic, superficialitatea spirituală
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
din Rampa, îl descoperă și ea "naș" pe E. Lovinescu pentru "debutul în literatură" al lui Dan Barbilian ca Ion Barbu. Dar Al. George ajunge să identifice tînărul necunoscut, întîlnit de E. Lovinescu în Cișmigiu (Coriolan Carei), care "îmi dă poezii și îmi cere o prefață", îi află date despre viață și ca, traducător din literatura maghiară, a tradus din Petöfi. Nu întotdeauna distanțat în interpretare, în schimb ostentativ schematic, în rolul său de a comenta identități concrete, Al. George este
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
prilej, se "apără" de o remarcă a cuiva cum că ar fi cronicar literar al revistei timișorene: "Semnez Documentare, care ar vrea să semnaleze cititorului cărți, atitudini, personaje". N-o fi altă Mărie cu aceeași pălărie?). Savuroasă, ca de obicei, poezia în formă fixă a dlui Ș. Foarță, conectat de astă dată la bicentenarul lui Hugo, din care și traduce Vînătoarea burgravului. Caloriferul dlui Marcel Tolcea te umple de voie bună. Lucru mare, fiind vorba de colosala factură la căldură pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
amândoi avem oroare de fapt, deși... Observația cu Poulenc și cu aluzia la Freud și la "orchestra" pe când nota cuvântul dă scrisorii deodată o notă frivolă simpatică... nu știu cum să spun. Plimbându-se singur pe malul Rinului, Nego cu siguranță recita poezii de Rilke sau alții... Cum mi se întâmplase și mie, într-o zi, după ce ieșisem din Domul copleșitor și o luasem în jos pe Rin, recitând... versurile lui Apollinaire... reproduc în proză... Rinul, greu, ca un zeu clasic, bărbos, întorcându
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
care, à la Calvino sau Umberto Ecco, se "joacă" și comercial. Profesor universitar, lusitanist, cu unele cochetării diplomatice (a fost director al Institutului Italian de Cultură din Lisabona între 1987-1989), trăitor în diferite capitale europene, inclusiv la Paris, traducător de poezie portugheză, autor al unor zeci de romane în mare parte premiate și ecranizate, Antonio Tabucchi "pune în aplicare", în thriller-ul Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro, știința sa despre critica filosofiei iraționaliste moderne de tip lukácsian. De altfel, Georg
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
Traducere și note de Fraga Cusin. Postfață de Mihaela Anghelescu Irimia. Ed. Polirom 2002. Omul balcanic Nici "omul balcanic" nu piere. Devenirea sa a fost frecvent răvășită de furtuni. De la istorice răsturnări, la bombardamente; totuși încrâncenarea nu domină. Antologia de poezie sârbă, alcătuită de Ioan Flora (111 autori și 300 de poeme, de la Sava Nemanici, sec.XII, la Bratislav Milanovici, n. 1950) dă măsura unei acceptări calme a sorții, apropiate de fatalism: Îi cumpăr iubitei/ ultimele flori, înainte de bombardamente/ Dau și
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
mă îndeamnă să cânt:/ numai astfel laptele se va brânzi, grâul va răsări/ iar râurile vor începe iarăși să curgă./ Astfel vor putea fi oprite oștile, femeile/ vor rămâne însărcinate, vor fi repopulate orașele"( Bratislav Milanovici) În Balcani, �subconștientul Europei", poezia e ocupație salutară: "Cumplit strigăt/ A scos pe gură Kavafis/ Nici Auschwitz-ul,/ Nici zborul cosmonauților/ n-au gâtuit poezia/ Salvată prin strigăt,/ Ea există, fără a avea un rost./ Precum gâsca aceea de pe zidurile romane, ea gâlgâie în noul veac
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
curgă./ Astfel vor putea fi oprite oștile, femeile/ vor rămâne însărcinate, vor fi repopulate orașele"( Bratislav Milanovici) În Balcani, �subconștientul Europei", poezia e ocupație salutară: "Cumplit strigăt/ A scos pe gură Kavafis/ Nici Auschwitz-ul,/ Nici zborul cosmonauților/ n-au gâtuit poezia/ Salvată prin strigăt,/ Ea există, fără a avea un rost./ Precum gâsca aceea de pe zidurile romane, ea gâlgâie în noul veac:/ Vin barbarii!/ Năvălesc barbarii!/ De sus, de jos,/ Dinlăuntru, dinafară,/ Iau cu asalt porțile fragile! (Sârba Igniatovici). Aureola de
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
răceală,/ Dostoievski de pneumonie/ nici vechii greci nu s-au descurcat mai bine,/ chiar dacă erau niște bătrâni balcanici / și știau prea bine ce ierni bântuie pe la noi", Petar Paici), suferința, moartea, fantasmele și frica - toate nu sunt decât întruchipări ale poeziei. De la tonul dramatic, al privitorului la arderea cărților (�Eu, la buza pârjolului/ iau act de scrierile altcuiva./ Va trebui, o știu prea bine,/ să mă arunc și singur în flăcări", Predrag Bogdanovici Ți), la cel ironic (adus, de pildă, prin
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
cât și bucuriile vieții bizantine: Cronicarul/ desenează cu pana din aripă de înger/ Litere mari, negre și indescifrabile/ Descrierea naturii în oglindă/... Cu mâna dreaptă scrie, stânga i se usucă,/ Prefăcându-se în aur curat."(Ivan Lalici). Ioan Flora, Antologia poeziei sârbe (sec. XIII-XX). Ed. Cartea Românească, 1999
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]