3,697 matches
-
de serviciu, tinerel, slăbuț, ăsta, da, să tot facă teren, dacă o fi având serviciul lui și muncă de teren. Salut. Salut, ce zici, domnule, de chestia de afară, mai insistă acela, așezându-se la masa lui fără să fie poftit. Care chestie? Rândunelele, domnule, Aha, rândunelele. Fata veni târând picioarele. Orez cu lapte, comandă tânărul privind obraznic șoldurile femeii care se depărta legănat. Rândunelele, rândunelele sunt niște făpturi sfinte, nu ai voie să le omori și pe când eram mic... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu făcutul actelor, de, așa când e să fii născut sub zodia racului. Viorel Angelescu se apropie cu pas mic, îndesat, nici nu-l lăsară să dea binețe și dânsul să întrebe: Aveți, fraților, autorizație, că și săriră cu gura. Poftiți domnule inspector înăuntru, poftiți! Ați cam încurcat-o zise Viorel sec, îmi umplu chitanțierul cu amenzi, da, da. Lăsa însă din tonul glumeț al spuselor lui să se înțeleagă că, totuși se mai putea discuta. Băieților, firește, nu le scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa când e să fii născut sub zodia racului. Viorel Angelescu se apropie cu pas mic, îndesat, nici nu-l lăsară să dea binețe și dânsul să întrebe: Aveți, fraților, autorizație, că și săriră cu gura. Poftiți domnule inspector înăuntru, poftiți! Ați cam încurcat-o zise Viorel sec, îmi umplu chitanțierul cu amenzi, da, da. Lăsa însă din tonul glumeț al spuselor lui să se înțeleagă că, totuși se mai putea discuta. Băieților, firește, nu le scăpă una ca asta: Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luat mâna lui Ovidiu și mâna Carminei, le-a strâns între degetele sale. A spus cu un fel de patetism: Mă bucur foarte mult pentru voi. Ochii îi înotau în lacrimi. S-a dat din calea lor și i-a poftit în casă. I-a instalat în holul mare pe fotolii. A scos din dulap paharele de cristal și șampania. Era zgomotoasă, râdea, avea o mulțime de formule care se rostesc cu prilejul căsătoriei a doi tineri, Ovidiu și Carmina mulțumeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a sărit din fotoliu vioaie, i s-a postat în cale ca un paznic, cerând vama ce-i făcea liberă trecerea: un sărut pe obraz. Mulțumită, a aplecat capul și s-a dat la o parte din ușă. L-a poftit să intre, l-a condus ceremonios către Carmina. Era un bărbat prezentabil, cu tâmplele cochet albite, cu sprâncene dese, cu colțurile ridicate în sus amintind de fălnicia unui vultur. Avea fața înăsprită de vânt și căldură, fața omului care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prima oară, pe drum nu se mai gândi că înfățișarea ei era jalnică, comparativ cu a bărbatului ei, n-o mai presa sentimentul că cei care-i văd împreună ar gândi că e mai bătrână ca el. Descuie yala, îl pofti să intre, îl invită prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi atrase atenția până și asupra suportului de șervețele, a cutiei de scobitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
valvârtej în vestibul, scoțându-și din mers mănușile de bumbac și băgându-și-le în buzunarul halatului. Adrian o auzi cum descuie ușa de la intrare și apoi o deschide, simulând surprinderea totală: — Șam! Ce cauți aici la ora asta matinala? Poftește înăuntru. Adrian strecura suplimentul de la Sentinel sub o pernița de pe canapea. Pe urmă, după ce mai chibzui un pic, vari toate ziarele sub canapea, să nu fie nici unul la vedere, tocmai când Eleanor dădea să intre cu Șam. — Adrian, ghici cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mulat pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret, ca și cum ar fi amuzat-o ceva - poate chiar modul oficial care o întâmpinase Adrian. Va rog, poftiți înăuntru. — Soția dumneavoastră era în mașină care a ieșit pe poarta în timp ce taxiul meu încerca să intre? se interesa ea cu un accent ce-ar fi putut fi calificat că aparținându-i unui londonez școlit. — Da. A plecat în vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și scoase un blocnotes și un reportofon Sony. — Va deranjează dacă-l folosesc? îl întreba ea pe Adrian, arătându-i aparatul. — Câtuși de puțin. Atâta timp cât nu va deranjează dacă-l folosesc și eu pe al meu. Dar vă rog, îl pofti Fanny. Apoi verifica dacă are casetă în aparat, îl porni și-l așeza pe măsuța de cafea dintre ei. — Doriți să porniți și casetofonul dumneavoastră? îl întreba. — E deja pornit, răspunse Adrian, arătând spre combină. — Aha, înțeleg! Dar e așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Eleanor țâșni spre vestibul și trase zăvoarele de la ușă din față. Cand o deschise, în prag îl zări pe Șam Sharp. — Doamne! Numai la tine nu m-aș fi gândit! spuse ea. — Știu, e-ngrozitor de devreme, dar... — Intra, îl pofti ea, deși nu pe cel mai ospitalier ton cu putință. Îl conduse în camera de zi. — Tocmai m-am întors din L.A. cu o cursă de noapte, o lămuri el. Purta un costum de pânză sifonat, cu o pată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
găinușa ceea, măi băiete? De vânzare, moșule! Și cât ceri pe dânsa? Cât crezi și dumneata că face!” Onorată instanță, pentru această acuză, vă rog să-mi admiteți depozițiile unor martori ca probe la dosar. Procurorul: Se admite. Aprodul: Să poftească martorul Vasile Nantu! (martorul depune mai întâi jurământulă, declarând: Martorul: Onorată instanță, în dimineața zilei de 12 aprilie, pe când mergeam la lucrul câmpului, lam văzut pe consăteanul meu, Nică a lui Ștefan a Petrei, urcat în teiul de pe coasta dealului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ei o lespede, apoi a plecat mai departe cu demâncare la lingurari. De atunci însă, nu s-a mai auzit pupăza cântând, probabil că a luat-o la întoarcere. Procurorul: Să audiem depozițiile celui de-al doilea martor. Aprodul: Să poftească în sală martorul Ion Bălțatu (martorul depune jurământulă Procurorul: Spune, moșule, ce știi despre inculpatul Nică a lui Ștefan a Petrei? Martorul: Apoi, domnilor, în ziua de 15 aprilie, într-o luni, căci era zi de târg, m-am dus
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din aceleași însemnări ale jurnalului, iar multe dintre ele au fost deja sancționate la vremea respectivă, dar acuzarea a omis în mod voit aceste detalii. Iată câteva argumente: pentru prăpădirea sufletelor acelor cuvioase muște sâcâitoare și enervante, inculpatul a fost poftit pe calul Balan și ,,mângâiat” cu Sf. ierarh Nicolai, după rezultă din nota de la pagina 33 a jurnalului: ,,Și cum află pricina, începe a ne pofti pe fiecare la Balan și a ne mângâia cu Sf. ierarh Nicolai pentru durerile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
câteva argumente: pentru prăpădirea sufletelor acelor cuvioase muște sâcâitoare și enervante, inculpatul a fost poftit pe calul Balan și ,,mângâiat” cu Sf. ierarh Nicolai, după rezultă din nota de la pagina 33 a jurnalului: ,,Și cum află pricina, începe a ne pofti pe fiecare la Balan și a ne mângâia cu Sf. ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor muște și ale cuvioșilor bondari, care din pricina noastră au pătimit”. Despre furt calificat, nu poate fi vorba nicidecum în cazul cireșelor mătușei Mărioara, despre care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rezultă din declarațiile martorilor și în plus, aceasta era singura modalitate de a scăpa de un mâncău ca Zaharia, a cărui tovărășie nu prea era dreaptă. Aș dori să adaug probelor, depoziția martorului Ion Mogorogea. Procurorul: Se admite. Aprodul: Să poftească în sală, martorul Ion Mogorogea! Martorul (după ce depune jurământulă: Onorată instanță, în seara zilei de 23 februarie, noi, toți băieții, care stăteam în gazdă la Pavel ciubotarul, ascultam cu mare atenție poveștile lui moș Bodrângă, un moșneag fără căpătâi, însă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a zâmbit în așa fel încât am înțeles că este un lucru imposibil. El a început să-mi spună multe lucruri interesante despre viața stupului. Am adormit. Deodată ușa unui stup uriaș s-a deschis și o albină m-a poftit politicos înăuntru. Am intrat. Albinele erau îmbrăcate în țesături cu fire de soare. Unele legănau copiii, altele îi hrăneau, unele zideau cămăruțe de ceară, altele aduceau polen. Cele mai multe cărau miere în găleți. Din când în când, albinele-paznici anunțau câte ceva
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu eroii îndrăgiți de toți copii. Odată, după ce am adormit, am început să visez. Se făcea că în fața mea a apărut poarta aurită a Împărăției Desenelor Animate. Deodată, aceasta s-a deschis, iar Micky Mouse și cu Mimi m-au poftit înăuntru ca pe un oaspete de onoare. Uimită, am îndrăznit să întreb: Dar cum a m ajuns aici? Orice copil care iubește desenele animate poate petrece câtva timp aici, în împărăția noastră, îmi răspunse Mimi. Am mers înainte cu ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
putut îndeplini toate dorințele. Tom și Jerry încă se mai fugăreau și făceau tot felul de pozne. Bugs-Bunny ronțăia din morcovul său. Acolo tot timpul e cerul senin, iar veselia domnește pretutindeni. După ce ne-am spălat pe mâini, am fost poftiți la masă. Meniul era foarte bogat. Eram așa de veselă! Dar când am început să gust din delicioasele mâncăruri, m-a trezit soneria. Era Ioana care venise să mă invite la cinema, să vedem împreună un nou film cu desene
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să vezi? Prințul Robin Hood îmbrăcat în pădurar cu tolba de săgeți în spate, iar de mână cu buna și frumoasa lui soție lady Marianne. Îmi cereau găzduire: Bună ziua , Robin Hood ! zisei eu bucuroasă. Bună să-ți fie inima! Hai, poftiți! Robin Hood se așeză pe scaun și îmi spuse: Suntem urmăriți de baron, tatăl lui Christabel! Foarte bine, zisei eu. La mine veți fi în siguranță. Mirarea îmi fu foarte mare, deoarece citisem cu câteva minute mai devreme cum baronul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de bătrân ca și ei, numai că avea pielea albastră și o fețișoară mică și poznașă. Bună ziua, domnule marțian! au spus ei într-un glas. Am venit să stăm de vorbă. Bine ați venit! a răspuns el și i-a poftit în casă. După ce au luat loc, bătrânul de pe Pluto și-a început interviul: Ce faceți voi aici, pe planeta asta? Trăim! i-a răspuns marțianul. În timpul acesta, bătrâna scria tot ce spunea. Și cum trăiți? Eu sunt constructor de piramide
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
avea un fel de boxe unde eu puteam vorbi, iar el lucra singur, unul cu sistem de Internet și altele. M-am dus și am lucrat la toate calculatoarele. Când am fost la cel de înghețată, am mâncat cât am poftit, dar înghețata nu se topea. La cel de gumă, după ce am mușcat, guma a crescut la loc, iar la celelalte calculatoare m-am comportat ca atare. Îmi plăcea foarte mult că ciupercile pe care stăteau calculatoarele erau frumos colorate, dar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
magazinul general și de intrarea în tabără dinspre plaja propriu-zisă. Clio comandă în general o mâncare cât mai specifică locului. Eu iau de regulă pizza, pentru că sunt un filistin și sunt în vacanță și pot să fac tot ce-mi poftește inima. Cu vreo două zile înainte de incidentul cu salutul și sutienul de la costumul de baie, descoperisem că poluarea e atât de redusă în partea noastră de insulă, încât, dacă stai culcat pe spate pe-o dună mică de nisip la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu e posibil ca o singură lume să aibă amândouă aceste fațete, și simți c-o să-ți pierzi mințile când îți dai seama că lumea este așa de mare și că se poate umple de cele mai îngrozitoare lucruri ori de câte ori poftește. Am stat unul lângă altul în tăcere preț de câteva minute. Îmi pare rău că nu am fost acolo alături de tine. — Asta n-are legătură cu tine. Sau cu faptul că-ți pare ție rău sau nu. Nu la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut să-i spun? Poate că atunci când totul se va sfârși, îi voi scrie și-i voi spune... ce-i voi spune? Am cotit la stânga. Îi voi spune totul. Voi scrie totul și ea va fi liberă să creadă va pofti. — Pis pis pis pis pis. Spusese oare Nimeni, atunci când eram singuri în spitalul ăla abandonat, spusese ceva cum că ea a scris o lucrare despre mine? Oare așa mă găsise el? Chestia asta mi se părea cunoscută. Brusc, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu privirea mea înfiptă în cocul ei. Aproape de fiecare dată evitam cu măiestrie lăcașul Aspidei, ce ne urmărea cum trecem, cu ochiul ei verde, de la geam. Dacă ni se întâlneau privirile, ne făcea semn cu mâna ei solzoasă și ne poftea înăuntru. De câteva ori am acceptat invitația. Iată cea mai bizară dintre povestirile Aspidei. Povestea de iubire a Aspidei Eram foarte tânără pe atunci și încrezătoare în puterile iubirii. Stăteam toată ziua lungită pe pietre în soare și priveam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]