531 matches
-
rătăcit în pădure și, înserându-se, s-a culcat la poalele unui brad; în acest timp a observat o luminiță. Ciulind urechea, a auzit cântecul dulce al unei doine. Fiul uriașului s-a îndreptat spre direcția luminii și într-o poieniță a văzut o fecioară frumoasă care cânta lângă un foc de vreascuri. Era o zână, una dintre dușmanele de moarte ale tatălui său. Văzându-l, zâna s-a speriat, voind sä fugă, dar feciorul uriașului a liniștit-o, spunând să
Detunata Goală () [Corola-website/Science/303286_a_304615]
-
pereții îmbrăcați cu scoare în vărgi, chilimuri și zavestre în romburi, meșterit colorate, cu ștergare la ferestre, paturi largi acoperite cu poclade mițoase, refac un întreg tablou de viață. La etaj, obiecte de ceramică musceleană, lucrate la Costești, Băilești și Poienița, amintesc de arta olarilor câmpulungeni de altădată. Un splendid mobilier în lemn pirogravat, în culori, sculptat în preajma anilor 1920, arată o altă latură a meșterilor localnici, dealtminteri iscusiți tâmplari și cioplitori în lemn. În continuare, o încântătoare paradă a portului
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
El a construit o biserică din trunchiul acelui copac. Până la ridicarea schitului, pustnicul a dormit într-un bordei, sub pământ.<ref name="AS 691/2005">Sorin Preda - ""Mănăstirea copilăriei lui Eminescu"", în "Formula AS" nr. 691/2005.</ref> Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Schitul s-
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Dumitrești este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Biceștii de Jos, Biceștii de Sus, Blidari, Dumitrești (reședința), Dumitreștii de Sus, Dumitreștii-Față, Găloiești, Lăstuni, Lupoaia, Motnău, Poienița, Roșcari, Siminoc, Tinoasa, Trestia și Valea Mică. Comuna Dumitrești este asezată pe cursul mediu al râului Râmnicul Sărat, la vărsarea râului Motnău în acesta, într-o depresiune subcarpatică care poartă același nume, situată în zona de sud a județului Vrancea
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
cu Ponor și Râmeț, la sud-est cu Întregalde, la sud Cu Meteș și Feneș și la vest cu Bucium și Lupșa. Valea Mogoșului care o traversează de la nord-vest spre sud-est își are izvorul aproape de hotarul cu comuna Lupșa de sub masivul Poienița iar cursul său iese din comună în cadrul satului Cojocani de unde trece apoi pe teritoriul comunei Râmeț, având o viteză de curgere la circa 20 km/h, întâlnind în cursul său pitoreștile chei ale Râmețului, unde razele soarelui pătrund cu greu
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
acesteia întâlnim vârfuri destul de înalte: Vf. Gura Căpățânii (1266 m) și Vf. Căpățâna (1174,3 m) în interiorul ei; Vf. Piatra Crâsnicului (1350,2 m) la nord, la întretăierea hotarelor comunei Mogoș cu comuna Ponor și orașul Baia de Arieș, Vf. Poienița (1437,6 m) în nord la hotarul cu orașul Baia de Arieș, Vf. Piatra Suligata (1262,9 m) în vest, la hotarul cu comuna Lupșa și Vf. Geamăna (1367,7 m) tot în vest la întretăierea hotarelor comunei cu comunele
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
întoarce. Situat între câteva localități de mare interes turistic, printre care Bucium cu vârful Detunata, Ponor sau Râmeț, Lupșa, are și el de arătat câte ceva. Luând-o de la un capăt la altul, vom descoperii mai întâi Poiana Narciselor, o frumoasă poieniță, unde de sute de ani cresc narcisele. În fiecare an în luna mai, aici în poiana străjuită de pădurea deasă, care oferă o binecuvântată relaxare oamenilor din toate zonele țării sau de peste hotare, se desfășoară o serbare care cinstește narcisele
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
satul Geogel (comuna Ponor), unde admirăm biserica principală. O biserică din lemn cu altarul de piatră, construită în secolul al XVI-lea, care mai păstrează vechile picturi de o frumusețe rară. Întorcându-ne în Mogoș, mai facem cunoștință cu vârful Poienița cum este numit de către localnici. În unele hărți Poienița apare ca fiind cel mai înalt vârf din Mogoș (1437 m). Vârful este reprezentat de o imensă stâncă unde si-a găsit adăpost ursul, care din când în când își mai
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
biserică din lemn cu altarul de piatră, construită în secolul al XVI-lea, care mai păstrează vechile picturi de o frumusețe rară. Întorcându-ne în Mogoș, mai facem cunoștință cu vârful Poienița cum este numit de către localnici. În unele hărți Poienița apare ca fiind cel mai înalt vârf din Mogoș (1437 m). Vârful este reprezentat de o imensă stâncă unde si-a găsit adăpost ursul, care din când în când își mai face apariția luptându-se cu vitele și producând uneori
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
Balșa (în , în ) este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Almașu Mic de Munte, Ardeu, Balșa (reședința), Bunești, Galbina, Mada, Oprișești, Poiana, Poienița, Roșia, Stăuini, Techereu, Vălișoara și Voia. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Balșa se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,92%). Pentru 5,17% din
Comuna Balșa, Hunedoara () [Corola-website/Science/310552_a_311881]
-
Livezeni (în maghiară: "Jedd") este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Ivănești, Livezeni (reședința), Poienița și Sânișor. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Livezeni se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (50,21%). Principalele minorități sunt cele de români (30
Comuna Livezeni, Mureș () [Corola-website/Science/310658_a_311987]
-
de transport cu telescaunul asigurat de Teleschiul Parc. Acesta include și un "babyschi" pentru copii, iar lungimea traseului este de 230 de metri. Baza de plecare se află pe Strada Parcului. În continuarea pârtiei de schi „Parc” se află pârtia „Poienița” (numită și „Parc 2”), cu o lungime de 550 de metri și o diferență de nivel de 50 de metri. Pârtia beneficiază de o lărgime optimă pentru începători și copii, având un grad de dificultate redus. Pârtia de schi „Veverița
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
rămas o dovadă clară a populării acestor locuri. O altă legendă veche ne spune, că prin aceste locuri a trecut Ștefan cel Mare după o luptă cu tătarii. Pe atunci se întindeau Codrii până aici. Au făcut popas într-o poienița plină cu bujori sălbatici. Acum aceste flori se găsesc numai în sere, crescute artificial și sunt ocrotite de Cartea Roșie, iar nu departe susurau câteva izvoare cu apa rece și limpede ca lacrima ... au băut oștenii apa, s-au odihnit
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
acel colțișor de rai celor mai viteji oșteni, care, în curând, s-au aranjat cu traiul aici, dând naștere unui neam de oameni curajoși și bravi care s-au numit BUJORENI... de la frumoasa floare ce creștea pe atunci în acea poieniță... Arhiva orașului Iași spune că satul a fost înregistrat în anii 1300. În prima atestare 1482. Satul Bujor este o comună în Raionul Hincești situată la latitudinea 46.9225 longitudinea 28.2683 și altitudinea de 79 metri față de nivelul mării
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
Marină Almășan cu invitați hunedoreni Mihai Leu și Horia Moculescu, spectacolul Tezaur Folcloric realizator Marioara Murărescu, spectacolul "Muntele Dragostei” cu Leopoldina Bălănuța și formația hunedoreana "Canon” condusă de Mircea Goian, a fost organizatorul primei ediții a festivalului "Dragan Muntean" în Poienița Voinii, a inițiat și susținut spectacolele de muzică clasică "Toamnă Muzicală Hunedoreana”, numeroase concerte de chitară clasică, trei concerte de vioară cu Ștefan Ruha și Ecaterina Botar la orgă, concerte de rok "MetalUrgia” cu cele mai cunoscute formații din țară
Doru Gaita () [Corola-website/Science/305334_a_306663]
-
în bazinul pârâului Sărat, afluent de pe dreapta al râului Olt. Are drept scop conservarea microreliefului spectaculos dezvoltat pe depozite de tuf dacitic si trovanți. "Rezervația paleontologică Golești" are o suprafață de 10,0 ha. Este situată în comuna Golești, sat Poienița în bazinul pârâului Sâmnic. Are drept scop conservarea numeroaselor fosile de vertebrate și, impresiuni ale unor frunze de plante (ulm, salcie, mesteacăn, tei, pin, molid) ce pot contribui la reconstituirea florei neozoicului. "Rezervația naturală Mlastina Moșoroasa" are o suprafață de
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
din familie, de acasă. Iminența adversității e cu totul crezută” Acestă credință este reflectată într-o colindă din Lăpuș (Maramureș): “Coborât-o de la munte / Florile dalbe (refren) / Trei păcurari cu oi multe / Florile dalbe de măr (refren). La o verde poieniță / La o rece fântânița, / La oi le dădură sare / Ii să prinsă de gustare. / Când gustară ei mai bine / Oaia ochișică vine. Cu piciorul lor le face, / Ce vede la ea nu-i place. / Vin tri hoți, di pa izvoară
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
Pillman, care consideră că nu există nicio explicație rațională pentru Vizita extratereștrilor sau proprietățile misterioase ale Zonei ori pentru scopul artefactelor găsite acolo. În roman el compară Vizita cu „"un picnic. Imaginează-ți o pădure, un drum de țară, o poieniță. Mașinile merg pe un drum de țară și ajung în poieniță, un grup de tineri ies afară cu sticle, coșuri cu mâncare, radiouri și aparate foto. Ei aprind focul, întind corturile, ascultă muzică. Dimineața, a doua zi, pleacă. Animalele, pasările
Picnic la marginea drumului () [Corola-website/Science/320466_a_321795]
-
extratereștrilor sau proprietățile misterioase ale Zonei ori pentru scopul artefactelor găsite acolo. În roman el compară Vizita cu „"un picnic. Imaginează-ți o pădure, un drum de țară, o poieniță. Mașinile merg pe un drum de țară și ajung în poieniță, un grup de tineri ies afară cu sticle, coșuri cu mâncare, radiouri și aparate foto. Ei aprind focul, întind corturile, ascultă muzică. Dimineața, a doua zi, pleacă. Animalele, pasările, insectele, care toată noaptea au privit cu groază la tot ce
Picnic la marginea drumului () [Corola-website/Science/320466_a_321795]
-
arse și un breloc în formă de maimuță lăsat în urmă... Și, bineînțeles, mizerie ca de obicei - cotoare de mere, ambalaje de bomboane, rămășițele focului de tabăra, cutii, sticle, batista cuiva, briceagul cuiva, ziare rupte, monede, flori veștejite din alte poienițe..."”. Animalele nervoase din această analogie sunt oamenii care au privit de mai departe Vizita extratereștrilor, descoperind în Zonă elemente și anomalii care sunt obișnuite pentru cei care le-au aruncat, dar de neînțeles sau mortale pentru cei care le găsesc
Picnic la marginea drumului () [Corola-website/Science/320466_a_321795]
-
intrările orașului, care este pictată de un mare pictor roman Petre Achițenie, monumentul Marelui Poet Național Mihai Eminescu de lângă liceul cu același nume, bustul lui Ștefan cel Mare și Sfânt din fața Consiliului Raional și a altor locuri deosebite, cum e Poienița Luminoasă - un loc de relaxare și retragere în sânul naturii din afara orașului, a localurilor frumoase și primitoare în număr mare, care fac din acest oraș un loc demn de vizitat, iar oamenii săi primitori și deosebiți, ca și orașul lor
Drochia () [Corola-website/Science/297483_a_298812]
-
domnăsc la ocolul Botășenilor și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica într-un hrisov din 1 octombrie 1729). Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Biserica de
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
bunicul și străbunicul ei și se oferă să îl conducă la cedrul descris de aceștia. Se dovedește a fi o pustnică ce trăiește retrasă în taiga, fără nicio facilitate (locuință și alimente depozitate) decât cele oferite de natură. Acasă, în poienița Anastasiei, el petrece 3 zile în care ea îi dezvăluie informații profunde despre creația Universului, relația originală a omului cu natura și stilul de trai complet denaturat al omului modern, educația copiilor, o serie de secrete ascunse de umanitate și
Cedrii sunători ai Rusiei () [Corola-website/Science/319141_a_320470]
-
urmat o carieră în jurnalism, iar fratele său Costin este fotbalist. Fiind încurajată de familia sa cu ascendenți „machedoni”, Elena debutează la vârsta de trei ani pe scena muzicii populare, alături de mama sa, cântând compoziția tradițională „Sus în deal, în poieniță”. În clasa a cincea se înscrie la Palatul Național al Copiilor, unde urmează lecții de canto și ulterior devine solista Cercului Armonia, alături de care participă la diverse concursuri din țară. În școala gimnazială a practicat handbal și a cântat la
Elena Gheorghe () [Corola-website/Science/315188_a_316517]
-
este a doua peșteră că lungime din țară și cu siguranță foarte curând va trece pa locul unu, detronând Peșteră Vântului. Este formată din două unități distincte, Peșteră Mare din Valea Firei și Avenul din Poienița cunoscută și că Sistemul Humpleu. Peșteră este situată în Bazinul Superior al Someșului Cald, între Valea Firei și Valea Ponorului. Accesul în zona se face pe ruta Huedin-Mărgu-Rachițele-Doda Pilii. În septembrie 1984, clujanul Angelo Bulboaca a fost condus de către pădurarul
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]